,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Har

POATE UN OM PIERDUT SĂ FACĂ CEVA PENTRU A-ŞI CAUZA PROPRIA MÂNTUIRE? de Raul Enyedi si Pugh Curtis

  1. Întrebarea crucială: POATE UN OM PIERDUT SĂ FACĂ CEVA PENTRU A-ŞI CAUZA PROPRIA MÂNTUIRE?
    1. Aici intervine marea diviziune între cei care studiază Biblia. Umanismul, filosofia, sentimentele omului despre propria persoană, ideea sa că el este stăpânul propriului său destin – toate acestea contribuie la ideea că omul are capacitatea de a face lucruri care îi sunt plăcute lui Dumnezeu şi deci că omul îşi poate iniţia propria salvare.
    2. Doar prin studiul personal al Bibliei pe care trebuie să îl faci, poţi determina răspunsul la această mare întrebare. Nu este nici ştiinţific, nici onest să faci referire la propriile observaţii pentru a dovedi o opinie. „L-am văzut pe Ion plângând şi rugându-se şi Dumnezeu l-a mântuit”, poate spui. Totuşi, nu ştii dacă plânsul şi rugăciunea lui Ion au fost cauza sau efectul mântuirii lui. De fapt, nu poţi ştii sigur dacă Ion este mântuit! Nu poţi privi decât înfăţişarea exterioară. Doar Dumnezeu cunoaşte inimile (1 Sam. 16:7).
    3. Deseori se predică: „Dacă faci un pas către Dumnezeu, El va face doi către tine.” Răspunzând acestei idei, Spurgeon a amintit legenda cruciatului care a fost decapitat în războiul împotriva turcilor. Acesta şi-a ridicat capul de jos, l-a pus sub braţ şi s-a întors pe jos până la Roma. Spurgeon a spus cam aşa: Aş crede asta dacă el ar fi putut face primul pas. Este adevărat. Dacă un om decapitat ar putea face primul pas, ar putea face şi restul de paşi. De ce mai are

 

 

nevoie omul de har dacă el poate face paşi către Dumnezeu?

  1. Ce spune Biblia despre condiţia pierdută a omului? Este el total depravat, sau doar parţial? Depravarea totală nu înseamnă că fiecare om este cât poate fi el de rău, ci aceasta înseamnă că fiecare parte a omului a fost afectată în mod negativ de păcat. El are gânduri rele, de aceea intelectul său este afectat în rău. El iubeşte sau doreşte lucruri greşite, de aceea, şi emoţiile lui au fost afectate în rău. El face alegeri şi ia decizii greşite văzându-se în aceasta că voinţa sa a fost afectată în rău. Fiecare parte a omului a fost afectată de căderea lui Adam!
  2. Haideţi să aruncăm o privire asupra omului şi să încercăm să vedem cât de grav a fost el afectat de căderea lui Adam.
    1.                                                               i.      El este mort spiritual, deşi fizic este viu (Ef. 2:1, 5; Col. 2:13). La fel cum un om mort fizic nu poate face nimic , tot aşa un om mort spiritual nu poate face nimic. Aceasta este esenţa: el este mort!
    2.                                                             ii.      El nu se poate supune legii lui Dumnezeu şi nu îi poate fi plăcut lui Dumnezeu (Rom. 8:5-9). Dacă un om nemântuit nu poate fi plăcut lui Dumnezeu, cum poate face el ceva pentru a-l determina pe Dumnezeu să îl mântuiască – să îl privească favorabil?
    3.                                                           iii.      El nu vrea şi nu poate să primească lucrurile Duhului – Cuvântul, Evanghelia, adevărul – într-un mod profitabil pentru duhul său (1 Cor. 2:11-14). El poate cunoaşte multe în mintea sa, dar aceasta nu îl ajută în vederea mântuirii sale. Voinţa sa este contrară lucrurilor lui Dumnezeu.
    4.                                                           iv.      El nu Îl caută pe Dumnezeu (Romani 3:9-18, mai ales vs. 11.) Omul este deseori religios, dacă religia îi este plăcută, dar el nu îl caută pe Dumnezeu prin sine însuşi.
    5.                                                             v.      El este pierdut şi nu poate găsi calea (2 Cor. 4:3, 4). El este aşa de pierdut (rătăcit) încât Evanghelia este ascunsă de el!
      1. Isus a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut (Luca 19:10)
      2. Păstorul este cel care caută şi găseşte oaia pierdută (Luca 15:4). Oile rătăcite nu îl caută pe Păstor! O asemenea idee este contrară învăţăturii Domnului Isus Cristos.
      3. Dacă un om poate găsi calea spre Dumnezeu, de ce este nevoie ca Cristos să îl caute? Ce nevoie are un astfel de om de har?

 

  1.                                                           vi.      El nu vrea să vină la Cristos şi să Îi fie supus (Ioan 5:40, Luca 19:11-14). El nu vrea să vină la Cristos, voinţa lui I se împotriveşte.
  2.                                                         vii.      El nu poate venila Cristos pentru a fi mântuit (Ioan 6:44, 65); doar dacă şi numai atunci când Dumnezeu ia iniţiativa în tragerea oamenilorla Cristos.
    1. Utilizarea cuvântului „atrage” de Cornilescu este una nefericită fiindcă cuvântul grecesc „helkuo” înseamnă întotdeauna a târî şi este folosit şi pentru a trage sabia (Ioan 18:10), a trage mrejele (Ioan 21:6, 11), la târârea unora înaintea conducătorilor (Fapte 16:19) şi la târârea lui Pavel din Templu (Fapte 21:30). Acest cuvânt grecesc are un singur înţeles, acela de a târî. Astfel, avem dovada că cuvântul grecesc înseamnă utilizarea unei forţe puternice pentru a muta ceva sau pe cineva. NU înseamnă a atrage asemeni unui magnet!
    2.                                                       viii.      El nu poate vedea (înţelege) sau intra în Împărăţie (decât dacă este regenerat) (Ioan 3:3, 5).
    3.                                                           ix.      El suprimă sau înăbuşă adevărul (Rom. 1:18)
    4.                                                             x.      Inima lui a fost întunecată (Rom. 1:21)
    5.                                                           xi.      Îl urăşte pe Dumnezeu (Rom. 1:30)
    6.                                                         xii.      Caracterul său este rezumat în Rom. 1:9-18

În lumina acestor fapte referitoare la depravarea omului, cum poate cineva crede sincer că omul poate face ceva pentru a-şi iniţia propria salvare?


Chemările: externă şi internă de Tom Ross

Chemările: externă şi internă

Alegerea are de a face cu scopul şi planul mântuirii. Ispăşirea are de a face cu îndeplinirea acesteia. Acum vom studia aplicarea şi comunicarea mântuirii la cei aleşi.

I. Chemarea externă

În Scripturi sunt descoperite două feluri de chemări. Prima este chemarea exterioară sau vizibilă uneori referindu-se ca la chemarea generală. Referinţe: Is.45:22; 55:6; Mat.9:13; 11:28; 22:14; Marcu 2:17; Luca 5:32; Apoc.22:17.

1. ACEASTĂ CHEMARE ESTE PRIN PREDICAREA EVANGHELIEI. Fiecare expunere a evangheliei este o chemare adresată omului să lase păcatul şi să se încreadă în Isus Hristos. Predicarea evangheliei arată omului nevoiea lui şi îl confruntă cu propria responsabilitate de a se pocăi şi de a crede (Fapte 17:30). Predicarea evangheliei ar trebui făcută serios şi cu pasiune.
2. ACEASTĂ CHEMARE ESTE O CHEMARE INDIRECTĂ A DUHULUI
3. ACEASTĂ CHEMARE, PRIN URMARE, ESTE GENERALĂ. Prin aceasta înţelegem că ea nu este limitată la aleşi. Chemarea generală este pentru toţi oamenii chiar dacă ei o aud şi răspund, sau nu.
4. ACEASTĂ CHEMARE, ÎN SINE, ÎNTOTDEAUNA ESTE INEFICACE. Chemarea externă întotdeauna este respinsă de omul natural, din cauza depravării inerente şi a inabilităţii privind lucrurile spirituale (1Cor.2:14). Doar predicarea evangheliei nu este suficientă pentru a aduce omul natural la pocăinţă şi credinţă. Omul trebuie capacitat de Dumnezeu în direcţia întoarcerii de la păcat şi a încrederii în Hristos (Ier. 13:23; Ioan 6:44; 65).
5. ACEASTĂ CHEMARE ESTE SINCERĂ. Arminienii spun că o credinţă în doctrinele harului face chemarea generală nesinceră. Ei fac aceasta pe baza a trei agrumente:
(1) Învăţătura ca omul prin natură este icapabil să se întoarcă de la păcat la Hristos. Totuşi, inabilitatea morală a omului nu susţine că, chemarea genereală este artificială, ceea ce ar însemna, că porunca lui Dumnezeu pentru toţi oamenii de a se supune Legii în mod desăvârşit este artificială! Aceasta este într-adevăr blasfemie, să fi atât de îndrăzneţ ca să-L acuzi pe Dumenzeu de lipsă de sinceritate!
(2) Învăţătura conform căreia scopul electiv al lui Dumnezeu este de a mântui doar o parte din rasa adamică. Arminienii afirmă că dacă Dumnezeu şi-a propus să salveze doar o parte din rasa adamică, atunci, El sincer nu poate să invite toţi oamenii să vină la Hristos pentru mântuire. Totuşi, în obişnuinţa arminianului de a lua o astfel de poziţie, el trebuie să nege preştiinţa şi omniscienţa lui Dumnezeu. Cu siguranţă că Dumnezeu cunoaşte co toţi oamenii nu se vor pocăi şi nu vor primi evanghelia.
(3) Doctrina ispăşirii limitate. Dacă cineva se va duce în faţa unei mari mulţimi de oameni şi va oferi fiecăruia o bancnotă de zece dolari, iar acesta are preştiinţa că doar o sută dinte aceştia vor primi oferta sa, are el nevoie să facă o ofertă sinceră pentru a oferi cei o sută de dolari? Cu siguranţă nu. Cunoscând că el are un număr suficient pentru a se îngriji de toţi care vor accepta oferta, el poate spune deschis şi sincer: „Cine doreşte o bancnotă de zece dolari să vină la mine şi îi voi da o bancnotă.” Motivul pentru care unii nu primesc este din cauza refuzului lor, nu din lipsă de resurse. Acelaşi lucru este valabil şi cu chemarea generală. Mărturisirea de credinţă de la New Hampshire spune: „Nimic nu împiedică mânturirea celor mai mari păcătoşi de pe pământ cu excepţia propriei lor depravări inerente şi a refuzului voluntare de a se supune Domnului Isus Hristos.”

II. Chemarea internă

Referinţe biblice: Fapte 2:39; Rom.1:6; 8:28, 30; 9:11,24; 1Cor.1:1, 26; 7:15; Gal.1:15; 5.8; Efes.4:4; Col.3:15; 1Tes.5:24; 2Tes.2:14; 2Tim.1:9; Evr.9:15; 1Petru 1:15; 2:9; 3:9; 5:10; 2Petru 1:3, 10; Iuda 1.

1. ACEASTĂ CHEMARE ESTE O CHEMARE DIRECTĂ PRIN DUHUL. Chemarea interioară este o lucrare a Duhului Sfânt care deschide inima păcătosului şi îl capacitează la pocăinţă şi credinţă. Fără această lucrare divină nici un om nu poate răspunde evangheliei. Cuvântul trebuie să vină în puterea Duhului Sfânt pentru ca omul să creadă (1Tes.1:4-5).
2. ACEASTĂ CHEMARE ESTE INDIVIDUALĂ. Prin această chemare interioară aleşii ies în evidenţă şi sunt mântuiţi. Aceasta explică de ce unii cred iar alţii nu. Credinţa este rezultatul aplicării harului prin Duhul Sfânt la cei aleşi, capacitându-i să răspundă evangheliei.
3. ACEASTĂ CHEMARE ESTE ÎNTOTDEAUNA EFICACE. Chemarea eficace nu poate întâmpina rezistenţă, deoarece este o chemare a puterii Divine (Dan.4:35).


Pentru cine a murit Cristos? de John Owen