,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Articolele mele

Coloseni 1.20.

Coloseni 1.20.

de Aurel Munteanu 21 oct. 2017

15. El este chipul lui Dumnezeu cel nevăzut, Cel întâi-născut[+] din întreaga creaţie;

16. pentru că toate au fost create prin[+] El, cele care sunt în ceruri şi cele care sunt pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie stăpâniri, fie autorităţi: toate au fost create prin El şi pentru El.

17. Şi El este mai înainte de toate şi toate se menţin prin El.

18. Şi El este Capul trupului, al Adunării; El este Începutul, Cel Întâi-născut dintre cei morţi, ca El să aibă întâietate în toate;

19. pentru că întregii plinătăţi a Dumnezeirii i-a plăcut să locuiască în El

20. şi, prin El[+], să împace toate faţă de ea[+], fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui – prin El.

21. Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi în gândire, prin lucrări rele, acum dar v-a împăcat

22. în trupul cărnii Lui, prin moarte, ca să vă prezinte sfinţi şi fără pată şi de neînvinuit înaintea Lui,

23. dacă, în adevăr, rămâneţi în credinţă, întemeiaţi şi tari şi fără să vă lăsaţi abătuţi de la speranţa Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost predicată oricărei făpturi de sub cer, al cărei slujitor am devenit eu, Pavel. ((Trad.G.B.V. București 2001)

Versetul 20, este cuprins într-un text în care apostolul Pavel dezbate printre altele dumnezeirea lui Cristos Domnul și întâietatea Sa în învierea dintre cei morți (v.15).

Versetul 16, Îl prezintă pe Domnul Isus ca și Creator (toate au fost create prin El)

– cele care sunt sus în ceruri

– cele care sunt jos pe pământ

Cele de pe pământ sunt: lucrurile văzute.

Cele din cer sunt cele nevăzute.

Lucrurile din cer nevăzute sunt enumerate de apostol:

– tronuri

– domnii

– stăpâniri

– autorități

Partea de final a v.16, reamintește ca toate acestea cele de pe pământ cât și lucrurile nevăzute de sus, L-au avut pe Isus Creator. Au fost create prin mâna Sa, pentru El.

Partea a, versetul 17, arată eternitatea Domnului Isus: (El este înainte de toate).

Partea b, versetul 17, arată omnipotența (atotputernicia) Domnului Isus (toate se mențin prin El).

Versetul 18, afirmă că El este Capul trupului, al Adunării Sale. A fi ,,Cap” al Adunării Sale, scoate în evidență autoritatea Sa peste Adunare, nu numai peste tronurile, domniile, stăpânirile și autoritățile cerești pe care noi nu le vedem acum cu ochiul de carne.

Expresia, ,,El este începutul, Cel Întâi-născut dintre cei morți”, nu face referire la creerea Lui ca prima făptură din creație (cum zic martorii lui Taze Russell), nici la nașterea sa din Maria ( căci Întâiul ei născut nu a fost Întâiul-născut din lumea umană). Face referire la faptul că Domnul Isus, este primul în ordine cronologică, care a înviat într-un trup asupra căruia moartea nu mai are putere niciodată.

Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa făcută părinţilor noştri, Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: “Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.“ Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o cînd a zis: “Vă voi împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte, pe cari le-am făcut lui David.” F.A.13.32-34.

În acelaș sens El mai este dat ca:

El este Cel Intai Nascut dintre cei morti” (Coloseni 1:15; Apocalipsa 1:5);
El este Parga celor adormiti”, sau „Cel Dintai Rod” (1Corinteni 15:20;23);
El este Cel Dintai din invierea mortilor” (Faptele Apostolilor 26:23).

Partea de final a versetului spune motivul pentru care El este începutul, Cel Întâi-născut dintre cei morți:

ca să aibe întâietate (prioritate, supremație) în toate lucrurile

Versetul 19, arată că Dumnezeirii I-a plăcut ca toată plinătatea cu toate puterile și atributele Sale să locuiască în Cristos. El era sută la sută om, cât și sută la sută Dumnezeu.

v. 20. şi, prin El[+], să împace toate faţă de ea[+], fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui – prin El.

Versetul 20, arată în prima parte intenția plinătății Dumnezeirii de a împăca prin Cristos toate cu ea. Cu alte cuvinte Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt au avut intenția ca prin întruparea lui Cristos, și jertfa Sa să împace toate cu Sine.

Cuvântul împăcare de aici este ἀποκαταλλάξαι (apokatallaxai) și apare de 3 ori în Noul Testament. În Efeseni 2.16 și Coloseni 1.20,22.

Întrebare:

– Versetul sugerează că Isus a împăcat ființele cerești cu Dumnezeirea prin jertfa Sa? Nu, deoarece El nu a plătit pentru păcatele lor. Din câte știu, tronurile, domniile, stăpânirile și autoritățile cerești Îi sunt deja supuse și există armonie între ele și Dumnezeire.

– Versetul sugerează că Isus a împăcat ființele cerești demonice, cu Dumnezeirea prin jertfa Sa? Nu, deoarece ele sunt condamnate la pierzare având locul deja pregătit.

– Versetul sugerează că Isus a împăcat prin sângele Său, aleșii, cu Dumnezeirea? Da. Deoarece jertfa a fost numai pentru oameni nu și pentru îngeri căzuți sau necăzuți. Nu a împăcat numai pe aleși cu Dumnezeirea ci în viitor, când toate Îi vor fi supuse din nou, va împăca pe aleșii răscumpărați cu toată creația de sus, făcând armonie deplină în întreg universul creat.

Versetul 21, arată împăcarea fraților din Colose prin sângele Lui, cu Dumnezeirea.

– odinioară când erau nemântuiți erau străini și vrășmași prin atitudini și fapte

– în prezent, sunt deja împăcați prin jertfa Sa

– în viitor la glorificare, vor fi prezentați perfecți, sfinți și fără pată, de ne acuzat înaintea Lui.

Anunțuri

Luca 16.9

Luca 16.9

de Aurel Munteanu 20 sept 2017

1. Şi le zicea şi ucenicilor Săi: „Era un om bogat, care avea un administrator; şi acesta a fost acuzat înaintea lui că-i risipea averea.

2. Şi, chemându-l, i-a spus: «Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă socoteală de administrarea ta, pentru că nu mai poţi fi administrator».

3. Şi administratorul şi-a zis: «Ce voi face, pentru că stăpânul meu îmi ia administraţia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.

4. Ştiu ce voi face, pentru ca, atunci când voi fi scos din administraţie, să mă primească în casele lor».

5. Şi, chemând la sine pe fiecare dintre datornicii stăpânului său, i-a spus celui dintâi:

6. «Cât îi datorezi stăpânului meu?» Şi el a spus: «O sută de baţi de untdelemn». Şi el i-a spus: «Ia-ţi înscrisul şi aşază-te şi scrie repede cincizeci».

7. Apoi i-a spus altuia: «Şi tu, cât îi datorezi?» Şi el a spus: «O sută de cori de grâu». Şi el i-a spus: «Ia-ţi înscrisul şi scrie optzeci».

8. Şi stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept, pentru că lucrase cu chibzuinţă. Pentru că fiii veacului acestuia sunt mai chibzuiţi faţă de generaţia lor decât fiii luminii.

9. Şi Eu vă spun: Faceţi-vă prieteni prin bogăţia nedreptăţii, pentru ca, atunci când se vor termina, să fiţi primiţi în corturile eterne.

10. Cine este credincios în foarte puţin este credincios şi în mult; şi cine în foarte puţin este nedrept, şi în mult este nedrept.

11. Deci, dacă în bogăţia nedreaptă n-aţi fost credincioşi, pe cea adevărată cine v-o va încredinţa?

12. Şi, dacă în ceea ce este al altuia n-aţi fost credincioşi, cine vă va da ceea ce este al vostru?

13. Nici un servitor nu poate sluji la doi stăpâni; pentru că, sau îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, sau se va alipi de unul şi-l va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona“.

Contextul lărgit în care este dată această pildă:

1. Pilda cu oaia rătăcită cautată de păstor

2. Drahma cautată și găsită de slujnică

3. Fiul risipitor care era mort și înviat , era pierdut și a fost găsit

La toate trei pildele finalul se încheie cu : ,,bucurati -vă că au fost găsiți.”

4. În pilda fiului risipitor acesta își gestionează moștenirea cuvenită într -un mod greșit după care se întoarce și se pocăiește.

În pilda noastră cu ispravnicul necredincios, accentul cade tot pe lucrurile încredintate spre administrare și administrate defectuos prin care respectivul își câștigă prieteni.

5. Apoi mai jos Domnul mustră pe farisei care erau iubitori de bani și nu îi administrau spre slava lui Dumnezeu ci în folosul lor.

6. Dupa care le da pilda cu Lazar și cu un bogat care nu se imbogațise față de Dumnezeu prin faptul ca era zgârcit și nu administrase ce îi dăduse Domnul temporar – lucrurile de acum cele mici.

Definiția pildei sau parabolei:

Conform cu dicţionarul Biblic al Noul Testament şi Psalmii, tipărit în 1993 de Societatea: Christliche Literatur – Verbreitung, se explică:

pildă, punerea unui lucru lângă altul, o comparare a unui lucru cu altul, o asemănare, similitudine, un exemplu prin care este ilustrată o doctrină, un percept…o zicătoare concisă, plină de conţinut şi instructivă, implicând o asemănare sau comparaţie şi având forţă povăţuitoare.”

Deci o parabolă este compararea unui lucru cu altul, ce scoate în evidență o învățătură cu un anumit tâlc.

Acum cum trebuie interpretată o parabolă?

O parabolă este destinată să arate un adevăr central, dar nu trebuie întotdeauna să atribuim un înţeles specific fiecărui detaliu.

Pentru a interpreta corect o parabolă trebuie să afli din context:

-de ce a fost spusă?

-ce a determinat să fie spusă?

-să identifici învăţătura centrală a ilustrării,

-să identifici detaliile relevante cât şi cele irelevante.

În pilda noastră cred că:

– omul bogat este un stăpân oarecare

– administratorul și datornicii sunt fii de-ai veacului acestuia (oameni necredincioși)

– lucrurile administrate: bogății materiale, cereale, alimente, bani, averi, etc.

– bogățiile acestea sunt numite Mamona (bogățiile nedreptății)

Adevărul cu tâlc al pildei:

,,fiii veacului (necredincioșii) sunt mai chibzuiți față de oamenii din generația lor, decât sunt copiii Domnului

În ce consta această chibzuință a administratorului nedrept?

,,în ași face prieteni prin Mamona (Mamona este în greacă termenul pentru bogățiile nedrepte sau bogățiile nedreptății)”

Ce îndeamnă Isus pe ucenicii Lui după ce le spune pilda ispravnicului nedrep în lucrurile Mamonei?

– să fie hoți? Nu! El condamnă hoții și hoția!

– să-și fure patronii? Nu!

– să facă fals și uz de fals în acte, ca să își salveze slujba și reputația? Nu!

,,Isus Cristos îi îndeamnă pe ucenicii Lui să-și câștige prieteni fiind darnici cu bogățiile lor temporare date spre administrarede Dumnezeu. Bogăție numită Mamona (bogăție nedreaptă).”

La fel ca în pildă și noi:

– avem un stăpân bogat – Dumnezeu

– suntem ispravnici (administratori) peste bunurile Altuia

– avem frați (în Cristos) ,,datornici” care nu ne mai pot înapoia niciodată ce le oferim

– vrem, nu vrem tot bogății nedrepte (Mamona), administrăm deocamdată: bani, alimente, cereale, averi, etc…

– peste această administrație suntem puși temporar. Vine ziua când o să se termine această administrație și vom da socoteală de slujba încredințată, Stăpânului nostru.

– vom administra aceste bogății nedrepte până vom trece la Domnul în cortul veșnic

– în funcție de cât de chibzuit administrăm Mamona, câștigăm prieteni între fații cu care vom locui sus

– ei sunt cei ce ne vor primi la ei în corturile eterne pentru a lăuda pe Yahweh pentru că am fost niște administratori înțelepți când i-a ajutat în strâmtorările lor. Ajutându-i pe ei am lucrat pentru Stăpânul nostru – Mat. 25. 35-40.:

,,Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;

am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”

Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?

Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?

Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?”

Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”

– de aceea în v.9, Isus spune: ,,Și Eu vă zic: făceți-vă înșivă prieteni din Mamona cel nedrept pentru că atunci când el va înceta, să vă primească ei în locuințele veșnice” – trad. Nițulescu.

– cel care este administrator chibzuit și credincios în puține lucruri va fi și peste multe

– cine este necredincios în puține lucruri date spre administrare va fi tot la fel și în multe – volumul mai mare de administrare nu îl va face mai cinstit sau mai responsabil, ci și mai corupt și necredincios

– tocmai de aceea celui necredincios și corupt nu i se va încredința adevărata bogăție de sus

-nu ai fost găsit credincios în lucrurile Mamonei de jos de pe pământ, cine crezi că îți va da pe ale tale din ceruri? Domnul care e Atotînțelept? Nu cred!

Versetul 13, cred că face o delimitare clară și anume:

,,Nu ai fost credincios și înțelept jos să nu trăiești cu speranța că ai ceva de administrat sus la Domnul. Ai fost credincios și bun administrator aici, vei fi și acolo primind adevăratele bunuri care ți-au fost pregătite spre administrare, de la întemeierea lumii.”

Fii veacului, oamenii nemântuiți nu o să ajungă în ceruri spre a administra bunurile eterne. Pe pământ ei au risipit bunurile și binecuvântările primite de la Dumnezeu. Ei au risipit în pofte și plăceri păcătoase. Cine nesocotește pe Dumnezeu aici îl va nesocoti și dincolo. De asta spune că nu poți sluji la doi stăpâni în acelaș timp. Slujești diavolului aici pentru a te pune bine cu Dumnezeu dincolo? Asta nu se poate.

Pilda aceasta nu vorbește de mântuire a sufletului câștigată printr-o administrare înțeleaptă a bunurilor materiale caștigând suflete pentru ceruri!

Tu cum administrezi Mamona? Înțelept sau neînțelept? Cu credincioșie sau risipind?


Ioan 6.37: Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine

Ioan 6.37: Tot ce-Mi dă Tatăl

va ajunge la Mine

de Aurel Munteanu 5 sept 2017

Ioan 6.37: Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.

Acest verset scoate în evidență următoarele lucruri:

a) ,,tot” – acest cuvânt însumează suma tuturor aleșilor lui Dumnezeu din eternitate

b) Mi-i dă Tatăl – ei sunt ai Tatălui și dați spre a ajunge în posesia lui Cristos

c) tot va ajunge la Mine – nici unul nu se pierde pe drum cand sunt dați

În această primă parte Cristos îi prezintă ca întreg. În Ioan 17, Cristos îi pomenește adesea în rugăciunea Sa în expresia ,, aceia pe care Mi i-ai dat Tu”.

Dar în partea b, a versetului tratează în particular pe fiecare ales în parte.

Alesul care vine la Mine, nu-l voi izgoni afară. De ce? În primul rând:

a) face parte din ,,tot” (toți care Mi i-a dat Tatăl Meu), e un motiv destul de temeinic să nu fie respins

b) despre ales se spune: ,, pe cel ce vine”.

Întrebarea este pusă frecvent așa: ,,cum poate să vină, dacă e mort spiritua?”

sau

,, vedeți, vine pentru că Domnul l-a înzestrat cu voință liberă”

Răspunsul este că omul vine deoarece a fost înviat mai întâi de Duhul, după ce l-a tras Tatăl la Cristos. În starea de om mort spiritual nimeni nu vine, nu vor și nici nu pot. Cristos Însuși le-a declarat acest lucru câteva versete mai jos, de acesta pe care-l dezbatem:

Ioan 6.44: Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Apoi adaugă iar reluând aceeaș idee:

Ioan 6,65: Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”

În privința voinței libere ea este sclavă naturii păcătoase cu care ne naștem de bebeluș și ea nu dorește pe Dumnezeu și nici nu-L caută:

Rom. 3. 10-12:

„Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.

11. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

12. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici.

 

c) vine pentru că Tatăl i-a dat să vină apoi, este tras – Ioan 6.44, 65.

Cornilescu traduce atras. În greacă este helkyse = tras. Verbul este folosit atunci când Petru trage sabia din teacă: Ioan 18.10, când ucenicii trag mrejele cu pește: Ioan 21.6. În Ioan 21.11 traduce corect Cornilescu: ,,Simon Petru s-a suit în corăbioară şi a tras mreaja la ţărm, …”

Tragerea de aici implică forță, smulgere și nu atragere ca un magnet cum se interpretează de obicei (vede credință în tine și te atrage; nu pentru că această credință este un dar tot de la El, și ea este primită după ce te naște din nou).

El spune: ,,V-a strămutat din împărăția întunericului” asta implică forță, putere nu lăsare la latitudinea ta dacă te decizi sau nu.

d) nu-l voi izgoni – arată certitudinea că va fi primit și nu întors înapoi

Toți cei trași ajung și sunt primiți. De ce pentru că se acționează în conformitate cu planul etern. Nu este dezbinare de genul:

– Tatăl alege pe unii, Cristos moare pentru aleși (unii) cât și pentru ne aleși la grămadă, iar Duhul Sfânt naște din nou doar pe cei ce vor ei. Asta ar fi un haos și nu unitate.

Dacă după regula asta ar fi mântuirea, nu ar mai fi nici o armonie în Dumnezeul Triun.

Scriptura vorbește că se acționează după planul alcătuit în Sine Însuși. Din acest plan ni s-a revelat că:

– Tatăl i-a ales

– Cristos Isus moare pentru ei

– Duhul Sfânt îi naște din nou.

Din acest motiv Domnul spune: Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.