Aspecte distincte la cea de a doua venire a Domnului Isus Cristos
Aspecte distincte la cea de a doua
venire a Domnului Isus Cristos
Această a doua venire a Domnului Isus Cristos trebuie privită așa cum o redă Scriptura:
1. o venire ca Mire pentru cei care sunt în Cristos (toți mântuiții);
2. o venire ca Rege justițiar pentru a elibera Israelul de sub domnia neamurilor conduse de fiară.
Aceste două etape ale celei de a doua venire a Sa, nu trebuie confundate și nici suprapuse. Ele sunt confundate deoarece, unii cred că Domnul Isus deja a venit (adventiștii, martorii, etc), alții neagă existența domniei Milenare a lui Cristos în Ierusalim pe tronul lui David (mărturisind că acum suntem în Mileniu), iar alții nu cred că după Răpire, Domnul se va întoarce din nou la casa lui Israel, așa cum spune în Romani 11. Aceste două etape sunt plasate, prima la începutul Necazului lui Iacov iar cea de a doua la final.
|
|
Răpirea |
Venirea pentru Israel |
|
Texte biblice: |
1Tesaloniceni 4. 13-18. |
Apocalipsa 19.11 – 21. |
|
Categoriile vizate: |
Cei adormiți în El și credincioșii în viață din acel moment – v.13-14, 17. |
Israeliții necredincioși și Neamurile peste care trebuie să domnească cu toiag de fier – v.15. |
|
Atitudinea sufletească a Domnului: |
Plin de bucuria revederii. |
Plin de o mânie și urgie aprinsă – v.15. |
|
Scopul pentru care vine Isus: |
Să îi ia acasă pe ai Săi – v. 17. |
Să judece evreii necredincioși, fiara, împărații pământului și să lovească neamurile cu dreptate – v.15, 18-20. |
|
Punctul de întâlnire: |
Pe nori în văzduh (nu spune că El coboară pe pământ) – v.17 |
Pe pământ – v.19. |
|
Cine însoțește pe Domnul: |
Vine El Însuși – v.16. |
Oști cerești pe cai albi – v.14. |
|
Statutul Domnului Isus: |
De Mire – Răscumpărător – v.17. |
De Rege războinic și Judecător – v. 16, 11-12. |
|
În gura Sa: |
Are strigăt de biruință – v.16. |
Are o sabie să lovească vrășmașii- v. 15 |
|
Îmbrăcămintea Domnului Isus: |
Haine adecvate unui asemenea eveniment. |
Haină înmuiată în sânge – v. 13. |
|
Felul cum vine: |
Cu un strigăt , cu glasul unui arhanghel, cu trâmbița lui Dumnezeu – v.16. |
Călare pe un cal alb – v.11. |
|
Timpul venirii: |
Este necunoscut |
La finalul domniei fiarei și proorocului mincinos – v. 20. |
|
Eveniment: |
Așteptat de aproape 2000 ani cu emoție și mângâiere a inimii – v.18. |
Nedorit de anticrist și toți ce au semnul fiarei pe mână sau frunte – v. 20-21. |
|
Observarea venirii Sale: |
Într-o clipeală din ochi vor fi strânși pe nori și luați să fie cu Domnul în cer – 1Cor.15.52; v. 17. |
Va fi văzută de toți cei adunați pentru război – v. 19. |
|
Efectul venirii Sale: |
Aleșii vor fi totdeauna cu Domnul – v. 17 |
Vrășmașii vor fi munciți zi și noapte în vecii vecilor – v. 20. |
A fost Adam născut din nou?
A fost Adam născut din nou?
de Aurel Munteanu 10 aprilie 2019
Foarte mulți predicatori de astăzi, vorbesc despre inocența și fericirea lui Adam în Edenul pierdut, despre căderea sa care a adus moartea spirituală și ruina întregii umanități și aproape niciunul nu vorbește și despre reabilitarea sa ca om creat în chipul, după asemănarea lui Dumnezeu (Gen.1.26). Mulți cred că după cădere Adam a rămas mort spiritual pentru totdeauna și Dumnezeu l-a lăsat așa pentru că își merita soarta și să servească drept pildă de neascultare întregii omeniri care avea să iasă din coapsele sale.
Personal cred că Dumnezeu a intervenit în reabilitarea sa și a Evei chiar în ziua căderii lor – la prima întâlnire cu ei. Dumnezeu nu i-a lăsat să treacă ani de zile până a-i aduce din nou în părtășie spirituală cu El, ci i-a căutat în aceeași zi, i-a întrebat ce au făcut, le-a confirmat sentințele fiecărui vinovat, dar le predică și evanghelia ca singură cale de izbăvire din situația în care intraseră (Geneza 3.15). Adam fiind de atunci tiparul reabilitării prin Sămânțul promis, pentru toți cei ce aveau să fie mântuiți de Dumnezeu din rasa sa căzută.
Aceeași metodă aplicată lui Adam în reabilitarea sa spirituală o vedem aplicată de fapt tuturor descendenților săi morți în păcat de-a lungul generațiilor. Tuturor trebuia să li se predice că sunt morți și în vrășmășie cu Dumnezeu, că nu pot face nimic ca să se mântuiască și că există o singură cale de salvare – prin credința în jertfa substitutivă a Răscumpărătorului promis în Legământul Adamic.
Adam era mort în păcat:
– fugar de la fața lui Dumnezeu;
– Dumnezeu este Cel care are inițiativa și face primul pasul în reconcilierea celor două părți;
– Dumnezeu îl caută prin grădină și nu omul Îl cauta cu tot dinadinsul;
– El îi arată starea de păcat;
– în dreptatea Sa, judecă păcatul dând sentințe;
– în dragostea Sa necondiționată și harul Său, le vestește pentru prima dată ,,Vestea bună” cu privire la Răscumpărătorul – Sămânțul femeii;
– îi aduce din nou la viață pe Adam și Eva, înviindu-le duhul mort;
– îi învață prin prima jertfă adusă că plata păcatului este moartea;
– că soluția salvării lor vine prin har de la Dumnezeu și nu este soluția inventată de ei;
– că fără vărsare de sânge nu există iertare de păcat;
– că cineva nevinovat și fără păcat trebuie să plătească în locul lor ofensa adusă de neascultare;
– dacă cineva achita ofensa prin moarte, ei puteau să trăiască;
– toate aceste lucruri erau exemplificate prin jertfa adusă de Dumnezeu pentru ei;
– Dumnezeu îi îmbracă cu pielea animalului de jertfă;
– Adam este reabilitat din nou ca preot închinător și mijlocitor pentru a aduce din nou slujbe duhovnicești (expresia haine de piele – katanowt din Gen3.21, apare de 2 ori în Biblie aici și în Neemia 7.70, unde este tradusă cu veșminte preoțești https://biblehub.com/hebrew/katenot_3801.htm );
– de la Adam fiii săi au învățat să aducă jertfe și tot de la el, Abel știa și credea în Sămânțul femeii care avea să vină să moară literal pentru păcatele lor ca substitut (Evrei 11. 4). (De la prima jertfă până la moartea lui Abel trec aproximativ 129 ani, deoarece la vârsta de 130 de ani, Adam naște pe Set și spune că a primit un Substitut (Set) în locul lui Abel pe care l-a ucis Cain – Geneza 4.25).
Ei cunoșteau despre Salvatorul promis (Mântuitorul lor), încă de la prima jertfă adusă (Geneza 3.21), mai multe decât credem noi că știau.
– știau că El o să fie fără păcat, ca să le poată ispăși păcatul;Ispăşirea este actul prin care păcătosul este înlocuit de un substitut a cărui moarte are ca rezultat acoperirea păcatului lui, ştergerea datoriei, ridicarea pedepsei meritate, potolirea mâniei lui Dumnezeu, şi împăcarea lui Dumnezeu cu el.
– ideea de Sămânțul femeii ( zar·‘āh ), arăta spre o concepere fără tată uman;
– că Sămânțul va avea de vrășmași pe oamenii morți în greșeli și păcate, ce au ca tată spiritual pe Satan (vedem atitudinea acesta la Cain);
– știau că Sămânțul va zdrobi pentru totdeauna pe Șarpe și moartea adusă de păcat;
– știau că Sămânțul va fi mușcat de moarte, va muri și apoi va învia trăind veșnic pentru a le asigura și lor viața;
– prin moartea Sa, va răscumpăra cu sângele vărsat pe toți cei care cred în El;
– știau despre îndreptățirea (justificarea ca act juridic al lui Dumnezeu – Geneza 6.9; 7,1) căpătată prin răscumpărarea Sămânțului;
– știau că oricine crede în El, trăiește veșnic chiar dacă o să guste moartea fizică (vedeți nădejdea neclintită a lui Iov exprimată în cap. 19.25-27. Iov avea și se încredea în acelaș Dumnezeu, avea acelaș tip de preoție, de jertfă și de închinare ca Adam, Abel și Noe);
Voi cititorilor care vă îndoiți de lucrurile acestea, credeți că Dumnezeu nu le-a explicat de ce trebuia să moară un animal nevinovat pentru păcatul lor? Credeți că Dumnezeu nu le-a explicat clar însemnătatea lucrurilor ce aveau să le practice Adam și urmașii lui, aproximativ 4.000 de ani până la ultima jertfă acceptată de Dumnezeu la Golgota? Credeți că după cădere era Adam învățat de Dumnezeu să aducă jertfe plăcute Lui dacă nu era iertat și nu își mărturisea păcatul? Îl primea El dacă era prins în lanțurile fărădelegii și plin de fiere amară? Dacă era așa Cain ar fi fost nedreptățit când Domnul a privit întâi la el apoi la jertfa sa.
Motive pentru care cred că Adam a fost născut din nou:
– Dumnezeu nu putea să primească în comuniune cu El un om mort spiritual – Rom.8.7-8.
– nu îi primea jertfa și nu îi asculta rugăciunea deoarece păcatul și moartea spirituală pun un zid de despărțire între om și Dumnezeu – Isaia 59.2.
– Dumnezeu nu putea avea un om mort ca preot – mijlocitor între El și umanitatea ce o reprezenta ca și cap federal.
– Dumnezeu nu inițiază niciodată Legământ cu omul mort spiritual – El este totdeauna Tatăl celor vii! De altfel toți capii de Legăminte sunt vii spiritual.
– nu îi îmbrăca cu veșminte preoțești pe Adam și Eva dacă mai întâi nu-i salva spiritual;
– după ce sunt îmbrăcați de Dumnezeu, nu mai vedem la Adam și la Eva atitudinea de răzvrătire ca atunci când sunt căutați în grădină și încearcau cu alte cuvinte să de-a vina pe Dumnezeu și pe șarpe pentru eșecul lor – Geneza 3.12-13;
– la nașterea primului copil ei implică numele lui Dumnezeu în căpătarea sa. Un om răzvrătit nu cred că ar fi avut o astfel de atitudine.
– Adam este un tip (o icoană preînchipuitoare – Romani 5.14), al lui Cristos Domnul. Domnul nu ar folosi pe cineva ca tip al Său, care ar merge la final în iazul de foc.
– Domnul Însuși este identificat ca Ultimul Adam – 1Corinteni 15.45
(Cornilescu traduce greșit Al doilea Adam. Gr. ἔσχατος Ἀδὰμ (eschatos Adam) https://biblehub.com/interlinear/1_corinthians/15-45.htm )
– însăși Scriptura nu afirmă în nici un loc că Adam ar merge-n pierzare veșnică. Romani 5, îl prezintă ca și cap de Legământ prin care intră moartea în omenire, nu ca și om pierdut pentru totdeauna.
– Adam ca preot și mijlocitor, ca și cap reprezentativ al rasei umane își instruiește copiii să aducă jertfe corecte înaintea lui Dumnezeu. Abel este un exemplu grăitor-Geneza 4.4.
– În genealogia din Luca 3.38, Adam este dat ca fiu al lui Dumnezeu.
Concluzie:
De ce nu se crede că Adam a fost născut din nou și mântuit prin Sămânțul femeii? Personal cred că se datorează următoarelor motive:
– oamenii asociază moartea spirituală intrată prin păcatul adamic (strămoșesc) pe bună dreptate cu vina sa și a Evei;
– în Romani capitolul 5, Adam este prezentat ca personaj negativ (cap de Legământ prin care intră moartea în umanitate), personaj pus în contrast cu Ultimul Cap de Legământ – Cristos prin care vine viața eternă;
– teologii moderni au împărțit în mod greșit mântuirea ca fiind prin conștiință (Adam-Moise), prin Legea mozaică (Moise-Cincizecimea din F.A.2), prin har (Cincizecime-Răpire), etc..
Mântuirea oamenilor de la primul până la ultimul din rasa umană căzută, va fi prin har, prin credința în Sămânțul femeii (Isus din Nazaret fiul Mariei) promis încă din Eden (Geneza 3.15). Nimeni nu va fi mântuit în alt mod, în altă Persoană, prin altă metodă. Soluția lui Dumnezeu rămâne aceeași pentru toate veacurile cât va fi omul pe pământ:
,,Şi în nimeni altul nu este mântuire, pentru că nu este sub cer nici un alt Nume dat între oameni în care trebuie să fim mântuiţi” – F.A. 4.12. Amin?
Acel Lazăr din Luca 16
Acel Lazăr din Luca 16
de Aurel Munteanu – 7 martie 2019
În cultura ebraică numele pe care îl purtai trebuia să îți reflecte înfățișarea și caracterul. Trebuia de mic să fii crescut și educat de părinți în așa măsură încât numele trebuia să îți fie oglinda vieții. Când oamenii îți rosteau numele trebuiau să ți-l asocieze cu înfățișarea și faptele tale. Dacă acestea nu se potriveau uneori căpătai un nume nou. Vezi spre exemplu: Ghedeon – Ierubaal; Ioan și Iacov – Fiii tunetului, Iosif – Barnaba (fiul mângâierii), etc.
Numele Lazăr (eb. el-aw-zawr’ – Elazar) = Cel ajutat de Yahveh; Yahweh a ajutat; Yahweh este ajutorul (https://biblehub.com/hebrew/499.htm).
În cazul nostru ce nepotrivire de nume ar putea spune unii, privind la starea mizerabilă a lui Lazăr și la semnificația măreață a numelui său. Cum ai putea asocia numele cu imaginea reală a acestui om? Mai degrabă ai asocia mental numele său cu imaginea bogatului ce trăia în purpură și în subțire. Pe acest bogat l-ai putea numi ,,Cel ajutat de Yahweh” iar pe Lazăr – ,,Cel uitat de Dumnezeu”. Totuș dacă nu priveai la înfățisarea exterioară, numele său se potrivea de minune cu omul dinlăuntru al lui Lazăr. Această potrivire o deducem deoarece la final îl găsim mângâiat de Dumnezeu în ,,sânul lui Avraam”.
,,Ajutat de Dumnezeu” dar lipsit de purpură și in subțire!
– le vedea doar pe alții neavând parte de ele niciodată;
– nu era întristat din cauza aceasta. Preocuparea sa era ,,pâinea ce îmi trebuie astăzi”;
– era atât de smerit încât se mulțumea chiar cu frimituri.
,,Ajutat de Dumnezeu„ dar lipsit de bucuriile vieții!
– bogatul se veselea zilnic – dacă l-ai fi privit cu ochii lumii ai putea spune că el era cel binecuvântatul Domnului și nu Lazăr;
– Lazăr nu era frământat că era lipsit de bucuriile vieții. Pentru el toate amărăciunile erau dulci. El știa ce este scris în Ps.73.26-28:
,,Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururi stânca inimii mele şi partea mea de moştenire. Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi. Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.”.
,,Ajutat de Dumnezeu” dar lăsat să trăiască o viață în mizerie și gunoi!
– nu avea hrană sau posibilitatea de a și-o procura singur;
– era foarte bolnav și lipsit chiar de îmbrăcăminte (câinii veneau și îi lingeau bubele de pe corp);
– sărăcia este un lucru comun multor copiii ai Domnului. Domnul Însuși născându-Se într-un grajd de vite.
,,Ajutat de Dumnezeu” dar pus (lit. aruncat) la poarta bogatului!
– singur nu putea ajunge la poarta bogatului, era lepădat chiar de ai săi;
– când devii credincios în Cristos poți avea aceeaș soartă cu Lazăr. Poți fi repede lepădat de familie, de societate și de lume în general;
– ești numai bun de lepădat – 1Corinteni 4.13. Mulți copiii ai Domnului primesc tratamentul acesta benefic. Domnul Isus a fost lepădat de ai Săi și respins, dacă El a primit un asemenea tratament, noi să fim oare scutiți?
– aruncat de oameni dar primit în ,,sânul lui Avraam”.
,,Ajutat de Dumnezeu” dar lovit cu o bubă rea!
– termenul ,,bube” de aici mai este folosit în Apocalipsa 16.2;
– este privit ca semn de pedeapsă a unuia rău și lipsit de protecția lui Dumnezeu (aduceți-vă aminte de reproșurile prietenilor în cazul lui Iov);
– Lazăr era întradevăr lovit de Dumnezeu dar nu blestemat! O mare diferență! Pe toți copiii Săi pe care-i primește, Domnul îi și disciplinează – Evrei 12. 5-11.
,,Ajutat de Dumnezeu” prin har fără posibilitatea de a ține ritualurile Legii mozaice!
– harul l-a făcut diferit pe Lazăr în fața bogatului;
– nu era nimic care să-l recomande în fața nimănui;
– în starea în care se afla nu se putea prezenta nici la Templu. Legea îi interzicea chiar dacă era evreu;
– datorită stării sale nu se putea apropia de altar pentru a aduce jertfă pentru păcat, necurăție sau ardere de tot;
– și totuș spiritual era primit de Dumnezeul oricărei îndurări pentru că:
,, Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.” (Ps. 1. 16-17).
,,Ajutat de Dumnezeu” în ciuda faptului că aici ,,și-a luat pe cele rele”- (v.25)!
– viața aceasta este o continuă școală în care trebuie să primim din mâna lui Dumnezeu ,,și binele și răul” așa cum a spus Iov în cap. 2.10;
– trebuie să învățăm că: ,, De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8.28).
Bogatul privind la ,,Cel ajutat de Dumnezeu” în felul acesta, trebuia să învețe că:
– bogăția și traiul bun, sunt daruri temporare de la Dumnezeu date spre administrare de care trebuie dat socoteală într-o zi;
– trebuie considerate ca un har și nu ca pe un merit cuvenit obținut prin efort propriu;
– din tot ce îți dă Domnul trebuie să dăruiești la rândul tău – Prov. 19.17.;
– vine o vreme când poți ajunge mai rău decât Lazăr;
– nu există o întâmplare când ,,un Lazăr” îți este aruncat în poartă;
– trebuie să nu risipești în păcate și plăceri deoarece vine timpul când o să le regreți veșnic;
– dacă cunoștea ,,omul dinlăuntru” al lui Lazăr, se putea îmbogăți spiritual (Lazăr era născut din nou fapt pentru care ajunge în rai – sânul lui Avraam).
Concluzie:
Dacă ești născut din nou și chiar dacă nu ai purpură și in subțire, ești lipsit de bucuriile vieții, trăiești o viață în mizerie și gunoi, ești aruncat la poarta bogatului trăind din mila sa, chiar dacă nu te ajută sănătatea și nu te poți ajuta de unul singur, nu dispera și nu îți pierde speranța! Nu ești singurul în situația aceasta, au fost și încă sunt mulți ca tine. Dumnezeu cel Atotputernic cum a ajutat pe Lazăr și pe ceilalți, te va ajuta și pe tine! Pune-ți nădejdea în El! El este singurul Tată care știe ce este cel mai bine pentru fiecare copil al Său în parte!
Să nu cumva să pleci urechea, să te lași amăgit și clătinat de cei ce predică evanghelia prosperității, a sănătății depline și a binecuvântărilor din abundență! Ei învață că doar trebuie să poruncești, să proclami, să îți revendici promisiunile făcute în Cuvânt, moștenirea promisă de Dumnezeu și pe loc le vei primii. Ține doar de tine și de crednța ta. Acești învățători mincinoși nu cunosc pe Domnul și niciodată nu ar putea să predice pasajul nostru din Luca 16, fără să distorsioneze textul și cuvintele lui Dumnezeu. Domnul Isus cât a trăit pe pământ a dus o viață de sărăcie lucie. La un moment dat spune ucenicilor că e mai sărac decât păsările cerului care își au cuiburile lor iar, El ca Dumnezeu întrupat ,,nu avea unde își odihni capul”. Părinții lui au fost săraci și mulți alții de-a lungul timpuluiși totuș comoara lor de preț a fost credința în Cristos care le-a alinattoate nevoile lor fizice, materiale și spirituale.
Aurel Munteanu - blog 
Comentarii recente