Chemările: externă şi internă

de Raul Enyedi

Chemarea externă

În Scripturi sunt descoperite două feluri de chemări. Prima este chemarea exterioară sau vizibilă uneori referindu-se ca la chemarea generală. Referinţe: Isaia, 45:22; 55:6; Evanghelia după Matei, 9:13; 11:28; 22:14; Evanghelia după Marcu, 2:17; Evanghelia după Luca, 5:32; Apocalipsa lui Ioan, 22:17.

1. ACEASTĂ CHEMARE ESTE PRIN PREDICAREA EVANGHELIEI. Fiecare expunere a evangheliei este o chemare adresată omului să lase păcatul şi să se încreadă în Isus Hristos. Predicarea evangheliei arată omului nevoiea lui şi îl confruntă cu propria responsabilitate de a se pocăi şi de a crede (Faptele Apostolilor, 17:30). Predicarea evangheliei ar trebui făcută serios şi cu pasiune.

2. ACEASTĂ CHEMARE ESTE O CHEMARE INDIRECTĂ A DUHULUI.

3. ACEASTĂ CHEMARE, PRIN URMARE, ESTE GENERALĂ. Prin aceasta înţelegem că ea nu este limitată la aleşi. Chemarea generală este pentru toţi oamenii chiar dacă ei o aud şi răspund, sau nu.

4. ACEASTĂ CHEMARE, ÎN SINE, ÎNTOTDEAUNA ESTE INEFICACE. Chemarea externă întotdeauna este respinsă de omul natural, din cauza depravării moştenite de la Adam şi a inabilităţii privind lucrurile spirituale (Întâia epistolă către corinteni, 2:14). Doar predicarea evangheliei nu este suficientă pentru a aduce omul natural la pocăinţă şi credinţă. Omul trebuie capacitat de Dumnezeu în direcţia întoarcerii de la păcat şi a încrederii în Hristos (Ieremia 13:23; Evanghelia după Ioan, 6:44; 65).

5. ACEASTĂ CHEMARE ESTE SINCERĂ. Arminienii spun că o credinţă în doctrinele harului face chemarea generală nesinceră. Ei fac aceasta pe baza a trei argumente:

1.  Învăţătura că omul prin natură este incapabil să se întoarcă de la păcat la Hristos. Totuşi, inabilitatea morală a omului nu susţine că, chemarea generală este artificială, ceea ce ar însemna, că porunca lui Dumnezeu pentru toţi oamenii de a se supune Legii în mod desăvârşit este artificială! Aceasta este într-adevăr blasfemie, să fi atât de îndrăzneţ ca să-L acuzi pe Dumnezeu de lipsă de sinceritate!
2. Învăţătura conform căreia scopul de a alege al lui Dumnezeu este de a mântui doar o parte din rasa adamică. Arminienii afirmă că dacă Dumnezeu şi-a propus să salveze doar o parte din rasa adamică, atunci, El sincer nu poate să invite toţi oamenii să vină la Hristos pentru mântuire. Totuşi, în obişnuinţa arminianului de a lua o astfel de poziţie, el trebuie să nege preştiinţa şi omniscienţa lui Dumnezeu. Cu siguranţă că Dumnezeu cunoaşte că toţi oamenii nu se vor pocăi şi nu vor primi evanghelia.
3. Doctrina ispăşirii limitate. Dacă cineva se va duce în faţa unei mari mulţimi de oameni şi va oferi fiecăruia o bancnotă de zece lei, iar acesta are preştiinţa că doar o sută dintre aceştia vor primi oferta sa, are el nevoie să facă o ofertă sinceră pentru a oferi cei o sută de lei? Cu siguranţă nu. Cunoscând că el are un număr suficient pentru a se îngriji de toţi care vor accepta oferta, el poate spune deschis şi sincer: „Cine doreşte o bancnotă de zece lei să vină la mine şi îi voi da o bancnotă.” Motivul pentru care unii nu primesc este din cauza refuzului lor, nu din lipsă de resurse. Acelaşi lucru este valabil şi cu chemarea generală.

Mărturisirea de credinţă de la New Hampshire spune: „Nimic nu împiedică mântuirea celor mai mari păcătoşi de pe pământ cu excepţia propriei lor depravări inerente şi a refuzului voluntar de a se supune Domnului Isus Hristos.”

Chemarea internă

Referinţe biblice: Faptele Apostolilor, 2:39; Epistola către romani, 1:6; 8:28, 30;  9:11, 24; Întâia epistolă către corinteni, 1:1, 26; Epistola către galateni, 1:15; 5:8; Epistola către efeseni, 4:4; Epistola către coloseni, 3:15; Întâia epistolă către tesaloniceni, 5:24; A doua epistolă către tesaloniceni, 2:14; A doua epistolă către Timotei, 1:9; Epistola către evrei, 9:15; I Petru, 1:15; 2:9; 3:9; 5:10; II Petru, 1:3, 10; Iuda, 1.

1. ACEASTĂ CHEMARE ESTE O CHEMARE DIRECTĂ PRIN DUHUL. Chemarea interioară este o lucrare a Duhului Sfânt care deschide inima păcătosului şi îl capacitează la pocăinţă şi credinţă. Fără această lucrare divină nici un om nu poate răspunde evangheliei. Cuvântul trebuie să vină în puterea Duhului Sfânt pentru ca omul să creadă (Întâia epistolă către tesaloniceni, 1:4-5).

2. ACEASTĂ CHEMARE ESTE INDIVIDUALĂ. Prin această chemare interioară aleşii ies în evidenţă şi sunt mântuiţi. Aceasta explică de ce unii cred iar alţii nu. Credinţa este rezultatul aplicării harului prin Duhul Sfânt la cei aleşi, capacitându-i să răspundă evangheliei.

3. ACEASTĂ CHEMARE ESTE ÎNTOTDEAUNA EFICACE. Chemarea eficace nu poate întâmpina rezistenţă, deoarece este o chemare a puterii Divine (Daniel, 4:35).