,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Lege

Israelul și Adunarea, două Case diferite ale lui Dumnezeu

de Aurel Munteanu 22 noi 2020

Adunarea zidită de Domnul Cristos în timpul lucrării Sale pământești, este o Casă diferită față de Casa lui Israel (poporul evreu), de până atunci. Nu sunt două camere în aceeași Casă, ci sunt Case diferite, cu reguli diferite, cu întemeietori diferiți, mijlocitori diferiți, membralitate diferită, preoție diferită, slujitori diferiți, rânduieli diferite, locuri de închinare diferită, semne de legământ diferite, etc.

Sunt nenumărate pasaje în Scriptură, care fac distincție între aceste două Case. Ele sunt zidite pe Legăminte diferite. La un moment dat apostolul Pavel, le scrie fraților din Corint despre Legământul (Testamentul) Israelit de la Sinai, ca fiind unul vechi (2Cor.3:14). Cartea Evrei vorbește și ea despre Isus Cristos ca ,,Mijlocitorul unui legământ nou” (Evr.9:15), iar despre Legământul cu Casa lui Israel ca fiind ,,cel dintâi care este vechi, iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire  (Evr.8:13).

A nu face diferența între aceste două Case și Legămintele lor, a încerca să le îmbini cerințele crezând că ești mai biblic în doctrină și slujire, nu faci altceva decât să încerci să pui must (vin nou) în burdufuri scorojite (vechi). Spun asta deoarece:

Cele două Case au întemeietori diferiți:

Casa lui Israel are tată pe Avraam și patriarhii ca întemeietori (Mat.3:9).Adunarea are Întemeietor pe Cristos – Capul în timpul lucrării Sale pământești (Mat.16:18).

Aceste două case sunt Legăminte diferite și au mijlocitori diferiți:

Legământul Israelit  era unul condiționat (Exod.15:26), care se putea rupe (Ier.14:21).Noul Legământ este necondiționat (Fapt.20:28).
Mijlocitor al Legământului a fost Moise (Fapt.7:38).Mijlocitor al Legământului  este  Cristos (Evr.8:6).

Cele două Case au locuri diferite unde se încheie legământ cu ele:

Legământul Israelit este încheiat pe Muntele Sinai în Arabia Saudită (Lev.26:46).Cu Adunarea pe Muntele Sion în camera de sus (Marc.14:14),  (1Cor.11:25).

Cele două Case au locuri de închinare autorizată diferite:

Israel avea Cortul sau Templul ca singurul loc public autorizat de închinare și slujire acceptat de Yahweh (Exod.40:34), (1Reg.8:10).Marea Trimitere autorizează instituirea de adunări în orice loc până la marginile pământului (Mat.28:20), (Ioan.4:21-24).

Cele două Case au componență de membralitate diferită:

Poporul evreu era singurul ales din toate popoarele pământului (Deut.7:7).Actualul popor este format din evrei și neamuri născute din nou (Col.3:11).
Avea componență mixtă mântuiți și nemântuiți (Num.11:1)Cerința este ca toți membrii să fie pocăiți și credincioși în Isus  (Fapt.2:38)
Deveneai membru pe cale naturală, circumcizie sau prin prozelitism (Fac.17:13)Devii membru prin naștere din nou și afundare în apă (Ioan.3:3),  (Fapt.2:41).
Nimeni nu îți putea anula statutul de  evreu (Fac.17:12)Din Adunare poți fi exclus datorită  trăirii în păcat și apoi reprimit prin pocăință (1Cor.5:13), (2Cor.2:6-7).
Circumcizia în carne era obligatorie (Fac.17:14).Nimeni dintre neamuri nu trebuie circumcis (Gal.5:6), (Gal.6:15), (Col.3:11).
Israelul era compus din copiii, femei, bărbați și prozeliți (Exod.10:9).Adunarea doar din bărbați și femei botezate pe baza pocăinței și credinței în Isus din Nazaret (Fapt.5:14), (Fapt.8:12), (Fapt.9:2), (Fapt.22:4).
Existau diferențe în sânul poporului între evrei și prozeliți; între bărbați și femei. Existau inferiori și superiori (Isa.10:2), (Deut.21:17).Toți membrii ei sunt egali. Cei care doresc să le fie mai mari trebuie să le slujească ca niște sclavi (Mat.20:26-27).
Cortul ca și casă a lui Yahveh era construit din piei de animale moarte și Templul din blocuri imense de piatră cioplită (Exod.26:14), (1Reg.6:7).Adunarea ca și Casă a lui Yahweh este construită din oameni vii, trăitori în pielea lor, asamblați ca pietre vii formând o casă duhovnicească (1Pet.2:5).

Aceste două Case au preoție diferită:

Avea ca mari preoți doar bărbați din casa lui Aron (Exod.28:1).Un singur Mare Preot – Isus Cristos din Iuda (Evr.5:10), (Evr.7:14).
Preoția restrânsă doar la bărbați din tribul lui Levi (Exod.29:44).Preoția este atribuită fiecărui credincios în parte (bărbat și femeie) (Apoc.1:5-6)
Preoții leviți erau muritori (Deut.32:50).Marele Preot al Noului Legământ trăiește etern (Evr.7:25)
Erau așezați după rânduiala lui Aaron (1Cron.24:1).Cristos este pus după rânduiala lui Melhisedec (Evr.7:11).
Marele preot mijlocea doar pentru poporul Evreu și prozeliții ce aderau la Moise (Lev.16:15).Cristos Domnul este mijlocitor pentru fiecare  regenerat dintre evrei și neamuri (Evr.7:25), (Apoc.5:9).

Aceste două Case au slujitori diferiți:

Marele preot din seminția lui Aron, și ceilalți leviți (Num.3:6).Apostolii, prezbiteri (episcopi, păstori), diaconi și evangheliști (Efes.4:11).

Cele două Case au reguli de funcționare diferite:

Conducerea poporului era una teocratică prin reprezentanți, iar membrii de rând trebuie să li se supună (Deut.17:12). Aceștia erau vocea lui Yahweh pentru popor (Deut.17:14).În Adunarea lui Cristos fiecare membru botezat este un reprezentant al lui Dumnezeu (Fapt.1:8), un preot al Său (1Pet.2:9). Fiecare poate avea acces la descoperirea voii lui Dumnezeu (Luc.10:21), şi nimeni nu se ridică deasupra altora, ci toţi sunt egali (Luc.22:26).
Conducătorii formau o clasă superioară, diferită de membrii obişnuiţi (Num.1:44), (Fapt.4:8) .  Cristos se manifestă şi se descoperă pe Sine prin Adunare, nu printr-o clasă specială (cler bisericesc) (1Cor.2:10) .
Sistemul de conducere era unul ierarhic, piramidal (Num.2:3), (Neem.3:12).În Adunare, practic piramida este răsturnată, este cu ,,vârful în jos” (Mat.20:2028).

Cele două Case au judecăți și disciplinări diferite:

În popor judecata era atribuită de Lege regelui (2Sam.8:15), sanhedrinului (Num.11:16)  și bătrânilor cetăților  (Deut.25:7).Adunarea ca întreg este forul superior în orice judecată internă față de membrii ei, dacă problema nu este soluționată după  pașii prescriși în Matei (Mat.18:15 -17).
Sub Lege se putea ajunge la amenzi (Amos.2:8), pedepse corporative prin lovituri (Deut.25:3), de cele mai multe ori se aplica pedeapsa capitală prin săgetare (Exod.19:13), lapidare (Lev.24:23) sau spânzurare (Deut.21:23).În Adunare se practică doar disciplinarea (scoaterea membrului în afara părtășiei frățești)  (1Cor.5:5,13) care trebuie făcută în dragoste cu scopul de a câștiga pe cel exclus (2Cor.2:8).
Legea pedepsea unele păcate cu moartea. Pentru primele 7 porunci din cele 10, pedeapsa era moartea, nu exista pentru ele, iertare sau jertfă de ispășire (Deut.27:26), (Ios.23:15). Adunării îi este interzis să condamne sau să ucidă pe cineva dintre membrii sau din afara ei (1Ioan.3:15). Scopul ei este să le câștige sufletele (Mat.18:15), smulgându-i ca din foc, nu să le pedepsească trupurile (Iuda.1:23).

Cele două Case au rânduieli diferite:

Legea avea nenumărate rânduieli (Lev.26:15).Adunarea are doar două: Cina (1Cor.11:23) și botezul (Fapt.2:41), (Fapt.2:42).
Sacrificiile erau de natură animală (Exod.29:38).Jertfele sunt spirituale – trupurile noastre vii (Rom.12:1), lauda buzelor noastre (Evr.13:15).
Legea interzicea anumite mâncăruri privindu-le ca necurate (Lev.11:4).Acum nu sunt de nici o valoare pentru cele spirituale (Col.2:16), (Rom.14:17).
Legea avea un sistem repetitiv de jertfe ce arătau figurativ spre iertarea păcatului pe care nu-l puteau șterge literal  (Num.28:24), (Evr.10:12).Noi am fost sfințiți literal prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o data pentru totdeauna (Evr.10:10).

Cele două Case au semne de legământ diferite:

Semnul Legământului Israelit a fost sabatul (ziua a 7-a) (Exod.31:13), (Exod.31:17).Semnul Noului Legământ este sângele lui Cristos prefigurat prin vinul din paharul de la Cină (1Cor.11:25).

Cele două Case au sărbători diferite:

Israelul avea poruncit: sabate, luni noi  și diferite praznice în cinstea Domnului (1Cron.23:3).Adunarea nu are poruncită nici o sărbătoare (Rom.14:5), (Col.2:16).

Cele două Case au continuitate diferită:

Casei lui Israel i se promite pedeapsă (Lev.26:28) , blesteme (Deut.27:26),  deportare (Lev.18:25) și cartea de divorț datorită infidelității față de Yahweh (Isa.50:1), (Ier.3:8).Cristos promite Adunării în sens instituțional că va fi cu ea în toate zilele până la sfârșitul veacului (Mat.28:20), (Efes.3:21).
Chiar dacă Israel a primit cartea de despărțire, va fi din nou reprimit datorită Legământului Avrahamic (Rom.11:25), (Rom.11:26).În schimb, unele Adunări locale pot apostazia și nu vor mai avea niciodată statutul de Mireasă fecioară a lui Cristos (Apoc.2:5).

Cele două Case au legăminte pe o durată limitată de timp:

Legea și profeții au ținut până la Ioan Afundătorul (Luc.16:16).Legământul Nou se încheie la Răpire (1Tes.4:15), (1Tes.4:17).
Datorită Legământului Avraamic încheiat cu jurământ, după Necazul cel Mare, Isus Mesia va iniția un nou Legământ cu Israelul la începutul Mileniului (Ezec.37:26), (Rom.11:23), (Rom.11:24).Adunarea nu este pe pământ în Mileniu, cu El vor domni cei care sunt martirizați în Necazul cel Mare (ei au parte de întâia înviere la finalul Necazului) – (Apoc.20:4), (Apoc.20:6).

Cele două Case au statut diferit pe pământ cât și în cer:

Israelul era privit ca o soție măritată cu Yahweh (Isa.62:4).Adunarea ca o fecioară curată logodită cu Cristos (2Cor.11:2)
Acum Israelul este privit ca lepădat (Rom.11:15),  retezat (Rom.11:17).Noi ca altoiți în locul său (Rom.11:17).
În Vechiul Testament, Adunarea era o taină (un mister) despre care nu se cunoștea nimic (Col.1:26).Acum Adunarea este o priveliște pentru îngeri și toți oamenii (1Cor.4:9).
În glorie, israeliții mântuiți din toate veacurile (Apoc.21:12),  și Mireasa (Ioan.14:2 -3),  vor locui cu Mesia, în cetatea noului Ierusalim. Ceilalți mântuiți vor locui în afara cetății (Apoc.21:24). 

Aticolul poate fi accesat și aici: Israelul și Adunarea două case diferite ale lui Dumnezeu.pdf – Google Drive


Legea lui Moise și Legea lui Cristos în Cartea Evrei

Legea lui Moise și Legea lui Cristos

în Cartea Evrei

În aceste câteva rânduri ce urmează, doresc să arăt că Noul Legământ instituit de Domnul Cristos, este un Legământ superior din toate punctele de vedere, Vechiului Legământ instituit de Dumnezeu cu poporul Evreu. În acest sens doresc să arăt 3 lucruri din Cartea Evrei și anume:

1. Prin Cristos, Yahweh desfințează și schimbă preoția levitică. El înlocuiește chiar și pe marele preot Aaronic, cu un Mare Preot din Iuda în felul lui Melhisedec. Desfințează utilitatea, slujba și autoritatea marelui preot de la Templu. O desfințează deoarece și-a împlinit menirea și în suveranitatea Sa Yahweh, hotărâse deja ca ceva mai bun ca să îi ia locul. Din acest motiv găsim descrisă în Cartea Evrei că preoția marelui preot levit ca fiind una inferioară:

– ea fiind o preoție pusă pentru oameni în cele privitoare la Yahweh, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate: Ev.5.1.

– a fost o preoție instituită fără jurământ: Ev. 7.21.

– marele preot însuși era cuprins de slăbiciuni: Ev.5.2.

– motiv pentru care era dator să aducă jertfe pentru păcate, atât pentru popor, cât şi pentru sine: Ev. 5.3.

Pe când despre Cristos ca Mare Preot, autorul ,,Către Evrei” scrie:

– că El a fost învrednicit de o glorie cu atât mai mare decât Moise: Ev.3.3.;

– că Moise a fost ca servitor în Casa lui Yahweh (Israelul Ev.3.5), iar Isus ca Fiu în actuala Casă care suntem noi Adunarea (Ev.3.6).

– Moise însuși a fost credincios ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile care aveau să fie vestite mai târziu: Ev.3.5.

– Isus a fost chemat și autorizat de Yahweh ca Mare Preot prin jurământ, pe când Aaron a fost chemat și autorizat fără jurământ: Ev. 5.5; 7.21.

– Isus a fost autorizat nu după rânduiala levitică ci după rânduiala lui Melhisedec: Ev. 5.6.

– Isus rămâne Preot în veac (Ev. 7.3), leviții au fost preoţi în mare număr, pentru că moartea îi împiedica să rămână pururi (Ev.7.23).

Versete care vorbesc explicit despre desfințarea și schimbarea preoției levitice – Evrei 7:

12.Pentru că, fiind schimbată preoţia, este necesară şi o schimbare a Legii.

18.Pentru că este o desfiinţare a poruncii de mai înainte, din cauza slăbiciunii şi inutilităţii ei

19.pentru că Legea n-a desăvârşit nimic, şi o introducere a unei speranţe mai bune, prin care ne apropiem de Dumnezeu.

2. În Cristos, Yahweh desfințează toate jertfele animale ștergând păcatele aleșilor prin-o singură Jertfă. Toate jertfele aduse de marele preot levit și de ceilalți preoți leviți, nu ștergeau literal păcatele, ci doar figurativ. Ele erau o umbră, o prefigurare, a ceea ce a vea să împlinească adevărata Jertfă.

Despre aceste jertfele aduse de leviți se spune în Cartea Evrei:

În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie – Ev. 10.1.

– Dar în acestea este o amintire de păcate în fiecare an, pentru că este imposibil ca sângele de tauri şi de ţapi să înlăture păcatele – Ev. 10.3- 4.

– aceste daruri și jertfe nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârşirea cerută de cugetul lui. Ele sunt doar nişte porunci pământeşti date, ca toate cele privitoare la mâncări, băuturi şi felurite spălături, până la o vreme de îndreptare – Ev. 9. 9-10. (Vremea de îndreptare este vremea instaurării Legământului Nou al cărei Mijlocitor este Isus Mesia).

Despre jertfa Domnului Cristos se vorbește la superlativ. Ea aduce benefici infinit mai bune. Jertfa Sa șterge păcatele literal chiar și pe cele pentru care nu exista jertfă în Legea lui Moise, după cum spune evanghelistul Luca în F.A. 13. 38-39:

,, Să ştiţi, dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor; şi oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise.”

– …… acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa – Ev. 9. 26. b.

– tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă – Ev. 9.28.

– Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi – Ev. 10.14.

– Şi, după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut, pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice – Ev. 5.9.

Versete care vorbesc explicit despre desfințarea jertfelor levitice odată cu venirea ultimei Jertfe acceptate de Yahweh:

Evrei 9:

28.aşa şi Hristosul, după ce S-a adus o singură dată jertfă, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru mântuirea celor care Îl aşteaptă.

Evrei 10:

7.Atunci am spus: «Iată, Eu vin (în sulul cărţii este scris despre Mine) ca să fac voia Ta, Dumnezeule»“.

8.Spunând mai sus: „N-ai vrut, nici nu Ţi-au plăcut jertfe şi daruri şi arderi-de-tot şi jertfe pentru păcat“ (care sunt aduse potrivit Legii),

9.atunci El a spus: „Iată, Eu vin ca să fac voia Ta“. El desfiinţează ce este întâi, ca să stabilească ce este a doua oară;

10.„voie“ prin care am fost sfinţiţi, prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna.

18.Iar unde este iertare de acestea, nu mai este jertfă pentru păcat.

3. Yahweh în Cristos, desfințează prin împlinire Legea mozaică (cu toate cele 613 porunci), înlocuind-o cu o Lege mai bună. Această Lege mai bună, este Legământul actual al cărei Cap și Mijlocitor este Isus Mesia. Acest Nou Legământ era promis în Avraam, înainte de Legământul mozaic ( Gen. 12.3. – Gal.3.16.), Moise însuși face referire la el (Deut. 18.15) și Ieremia îl proclamă ca pe unul ce îl va înlocui pe cel sub care trăia generația sa (Ier. 31. 31-34).

Autorul Cărții Evrei, concluzionează scurt schimbarea Legământului în toate aspectele sale, cu națiunea aleasă:

Evrei 7:

12.Pentru că, fiind schimbată preoţia, este necesară şi o schimbare a Legii.

Evrei 8:

7.Pentru că, dacă cel dintâi ar fi fost fără cusur, nu s-ar fi căutat niciodată loc pentru un al doilea.

13.Prin aceea că zice „nou“, a făcut vechi pe cel dintâi; iar ce este învechit şi îmbătrânit este aproape de dispariţie.

Concluzie:

Cartea Evrei, descrie cu lux de amănunte fraților din Adunările evreiești, cum Yahweh, le oferă în Isus Mesia Cel promis din vechime, lucruri infinit mai bune odată cu venirea Sa. Aceste lucruri erau baza și făgăduința unui Nou Legământ ce avea să își găsească împlinirea celor vestite lui Avraam, părintele lor. Dar ca sfinții să poată beneficia de acest Nou Legământ trebuia ca Mesia, să se întrupeze, să împlinească toată Legea mozaică, să moară ca să sfințească cu sângele Său acest Legământ.

Împlinind Vechea Lege, aceasta este desfințată și înlocuită cu una mai bună. De aceea nu mai era nevoie de jertfe și daruri după Lege, de preot și slujbe și nici chiar de Templu. Când este scrisă această Epistolă, acestea toate încă mai erau practicate de evreii ce nu credeau în Isus Mesia. Odată cu anul 70 când este distrus cel de al 2-lea Templu, încetează preoția și jertfele. Din păcate chiar la aproape 2. 000 de ani după aceste evenimente, sunt mulți care ,,predică pe Moise”, îndemnând la ținerea parțială sau totală a Vechiului Legământ.

Tuturor acestora le amintesc că nu poți merge și cu Moise și cu Mesia. Ori ești cu unul, ori în Celălalt. Nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi și nici o slugă nu poate sluji în acelaș timp la doi stăpâni. Autorul către Evrei, are un avertisment destul de dur pentru evreii ce fuseseră membrii în Adunare și se întorseseră înapoi la sinagogă să îl urmeze pe Moise:

,, Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie. Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi. Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele Legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?” Ev. 10. 25-29.

Părăsirea Adunării Nou Testamentare pentru întoarcerea la sinagogă, însemna împlicit părăsirea lui Isus Mesia. Aceasta echivala cu părăsirea încrederii în singura Persoană care te putea izbăvi de la pierzare veșnică. Dacă Îl părăseai pe El, nu mai putea exista nici o altă cale de mântuire și nu îți mai rămânea nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care să te mistuie împreună cu cei răzvrătiţi.

Tu dragul meu cititor, din ce categorie faci parte? Din cea care urmează pe Moise sau din cea care crede în Isus Mesia? Dacă încă ești cu Moise, țin să îți amintesc că Yahweh deja a trimis pe Mesia și Acesta a murit ca jertfă pentru păcat așa cun scrie în Isaia 53, în săptămâna 69, când este distrus cel de al 2-lea Templu și cetatea Ierusalimului – Daniel 9.26:

,, Şi, după cele şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi nimicit şi nu va avea nimic; şi poporul unui conducător care va veni va distruge cetatea şi sfântul locaş şi sfârşitul ei va fi cu un potop; şi până la sfârşit va fi război: pustiirile hotărâte.”

Dacă ești dintre cei ce amestecă Legea lui Cristos cu anumite părți ale Legii mozaice (Decalogul, sabate, sărbători, mâncăruri sau felurite spălări), pocăiește-te și amintește-ți ce scrie Scriptura:

,,…căci, dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos” – Gal. 2.21.

,,Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus. Şi, dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.” – Gal. 3.24-26, 29.

,,Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.” Gal. 5.4.

Domnul Isus Însuşi când a venit a desfinţat împlinind Legea Veche şi a ridicat nivelul moralităţii ALEȘILOR, Noului Legământ la un nivel cu mult superior Vechiului. De aceea nimeni nu Îl poate acuza că desfințând Legea și înlocuind poruncile de pe tablele de piatră, cu unele de o moralitate mai înaltă, Isus desfinţa moralitatea lui Dumnezeu. Nu, ea rămâne aceeaș sub toate Legămintele. Doar ,,ștacheta” moralității noastre este ridicată mai sus față de cea a Legământului Vechi.