Diferențe între naștere din nou, botezul în apă, plinătatea Duhului, vorbirea în limbi și botezul în Duhul

de Aurel Munteanu

Există diferențe clare între nașterea din nou, botezul în apă, plinătatea Duhului Sfânt, darul vorbirii în limbi și botezul în Duhul:

1. Nașterea din nou, este un eveniment individual unic și irepetabil. 

1. Are loc la inițiativa Duhului Sfânt după ce omul aude cu urechea de carne, Evanghelia. 
2. El vine în suveranitatea Sa (precum bate vântul, vezi Evanghelia după Ioan, 3:8) și înviază duhul mort dintr-un om. Asta numim naștere din nou sau naștere de sus. 
3. Ea nu survine în urma unei atitudini, decizii luate de om sau oricărei fapte făcute de acesta, deoarece Duhul este suveran în mântuire.
4. Nu survine nici în momentul botezului în apă deoarece mântuirea este prin har nu prin regenerare baptismală.
5. Nu are loc nici în momentul primirii darului vorbirii în limbi. Faptul că omul primește un dar oarecare, este dovada că omul este deja născut din nou. Nașterea este cauza aducerii la viață iar darul este dovada că omul este viu și pregătit să-L slujească pe Domnul său.
6. Nașterea din nou te adaugă în Familia lui Dumnezeu: „din care este numită orice familie[În gr., derivat din cuvântul „Tată“], în ceruri şi pe pământ,” (Trad. GBV., Epistola către efeseni, 3:15). Nu te adaugă nici în Adunare nici în trupul Bisericii Universale Vizibile sau Invizibile.  

2. Botezul în apă, este poarta de intrare într-o Adunare locală și vizibilă. 

1. Nu este un sacrament aducător de naștere din nou sau mântuire.
2. El se face totdeauna printr-o singură afundare.
3. Ca să fie valid trebuie să îndeplinească 4 condiții: candidat scriptural, mod, motiv și administrator scriptural.
4. Te adaugă totdeauna în trupul local al adunării care îți administrează afundarea: „Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.” (Faptele apostolilor, 2:41).
5. În Noul Testament nimeni care nu era botezat biblic, nu ducea la îndeplinire Marea trimitere. Nu exista misionarism făcut fără autoritatea unei Adunări biblice existente, cum se practică astăzi.

3. Plinătatea Duhului, este o umplere individuală, graduală și repetitivă care nu ține de maturitatea spirituală a celui regenerat.

1. Cel mai plin de Duhul Sfânt omul este în clipa nașterii din nou. El are Duhul cu măsură. Singurul care L-a avut fără măsură a fost Domnul Isus Cristos.
2. Plinătatea este un efect al prezenței Duhului și nu cauza nașterii din nou.
3. Nașterea din nou nu are loc la fiecare umplere a Duhului Sfânt. Ea nu este repetitivă pe când umplerea este.
4. Plinătatea Duhului survine în mod suveran de la Duhul. Ea nu poate fi programată de nici un om, nu poate fi indusă asupra sa sau a altora. De ce? Din simplul motiv că Duhul Sfânt este suveran și nu poate fi manipulat de ființa umană.
5. Plinătatea nu poate fi autoindusă atunci când cânți, asculți muzică spirituală. Atunci când râzi necontrolat, plângi necontrolat sau „ți se face pielea pe tine ca de găină”, sau „părul pe tine ca ariciul”, nu poate fi vorba de umplere cu Duhul Sfânt, sunt lucruri carnale. A avea emoții sau stări sufletești intense nu este o dovadă că ești plin de Duhul.
6. Toți în Scriptură care erau plini de Duhul dădeau dovadă de o gândire spirituală înaltă, tărie de caracter și o bună înțelegere a voii revelate a lui Dumnezeu și o punere în practică a acesteia.
7. Cu cât ești mai plin de Duhul cu atât ești mai gol de „eul” tău.

4. Darul vorbirii în limbi omenești, era un dar „semn”, temporar și era în special pentru iudeii necredincioși.

1. A fost dat ca semn al judecății pentru necredincioși (Întâia epistolă către corinteni, 14:21).
2. Totdeauna limbile erau omenești și nu îngerești. În cer există o singură limbă. 
3. Darul acesta a fost exersat doar de bărbații care predicau.
4. Surorile nu au vorbit niciunde în Scriptură în limbi, tocmai din motiv că ele nu erau mandatate să fie lucrători ordinați.
5. Totdeauna acest dar a fost un semn că persoana respectivă care primea darul era deja născută din nou. Primirea darului era efect al nașterii din nou nu cauza acesteia. 
6. Acest dar a încetat odată cu definitivarea Canonului (venirea a ceea ce este matur sau complet – 1 Corinteni, 13:10).

5. Botezul în Duhul, este un eveniment istoric instituțional, al unui grup numit „Ekklesia Mea” (Evanghelia după Matei, 16:18), grup format din mai multe persoane regenerate, și deja botezate în apă cu vreo 3 ani înainte de Cincizecimea din Fapte, 2.

Botezul în Duhul Sfânt din Faptele apostolilor, 2, a fost o acțiune de recunoaștere și autentificare a ,,Casei lui Dumnezeu” (Adunarea), ca singurul loc public adecvat pentru slujire și închinare.

Lucrul acesta nu era ceva nou în Israel deoarece Domnul recunoscuse și autentificase în același mod și Casele Sale anterioare: Cortul și Templul zidit de Solomon.

După cum fiecare nouă Casă a lui Dumnezeu: Cort și Templu aveau un:

1.  Constructor desemnat de Dumnezeu.
2.  Model conceput de Dumnezeu pentru construire.
3.  O perioadă de câteva luni sau ani în care erau construite.
4.  O zi în care trebuia să fie acreditate divin în fața publicului.
5.  Și un botez în gloria Shekinah.

La fel și Adunarea Nou Testamentară, trebuia să aibă parte de aceleași lucruri. 

Cortul, Templul și Adunarea Nou Testamentară, au fost botezate în Duhul:

1. Cortul a fost botezat în Exod, 40:35.
2. Templul în  2 Cronici, 7:3.
3. Adunarea în Fapte, 2:1-3.

Singura diferență între ele era:

1. Cortul era construit din piei de animale.
2. Templul din blocuri de piatră cioplită.
3. Adunarea din credincioși botezați în apă, trăitori în pielea lor, șlefuiți de Dumnezeu și asamblați ca pietre vii (Întâia epistolă a lui Petru,  2.5; Întâia epistolă către Timotei, 3:15).

Despre botezul biblic în Duhul Sfânt se promitea că:

1. Administrator – va fi – Cristos Isus.
2. Candidați – vor fi – credincioșii deja botezați în apă.
3. Elementul afundării – în (gr.-en) – Duhul Sfânt.

În conceptul actual al botezului în Duhul Sfânt, ordinea este pervertită atât de protestanți, neoprotestanți cât și de mișcarea penticostalo-carismatică. Toți aceștia susțin că:

1. Administrator – este Duhul Sfânt – și nu Cristos Isus!
2. Candidat – este un singur individ botezat în apă sau nu – și nu un trup (Adunarea din Fapte, 2) format din mai multe persoane botezate deja în apă!
3. Elementul – în Cristos (trupul mistic) – și nu în Duhul Sfânt! 

Cine dă voie la asemenea interpretări?  Scriptura cu siguranță că nu deoarece, ea spune clar:

¹¹Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

Matei, 3:11 

⁴Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, ,,pe care”, le-a zis El, ,,aţi auzit-o de la Mine. 

⁵Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” Fapte, 1:4-5

Din aceste versete vedem clar că: Administratorul botezului în Duhul este promis că va fi Isus Cristos, candidații sunt Adunarea (voi, v.5), zidită de El în timpul lucrării Sale pământești și Elementul afundării este Duhul.