Întruparea și nașterea Domnului
Întruparea și nașterea Domnului
– Paraschivescu David –
Cu ocazia sărbătorii de Crăciun la toți care vor să fie buni creștini li se cere să sărbătorească nașterea Domnului și să transmită prin aceasta un mesaj lumii pierdute în păcat.
Astăzi îmi propun să răspund la o întrebare legată de nașterea Domnului: Ar trebuie să sărbătoresc acest eveniment sau nu? Din moment ce nu avem nicio referință clară și nici un exemplu concret în Noul Testament, lucrurile sunt foarte încurcate pentru mulți oameni; unii dintre ei chiar sinceri.
Nu mi-am propus să demonstrez originea acestei sărbători în acest articol. Îmi doresc să răspund la această întrebare ca și când nu aș cunoaște nici o filă de istorie și aș avea zero cultură religioasă. Doar Biblia, binecuvântata Biblie.
În mai toate cântările, poeziile, mesajele și predicile de Crăciun se vorbește despre nașterea supranaturală a Domnului Isus din fecioara Maria și Întruparea Sa. Însă, eu am o simplă întrebare: este întruparea același lucru cu nașterea Domnului din fecioară? Sau Întruparea a avut loc în momentul conceperii și nașterea este efectul ei, după nouă luni?
Conceperea a fost un act divin miraculos, așa cum găsim scris în Evanghelia după Luca, 1:26-38. Cu toate că actul conceperii Domnului Cristos a fost unul miraculos, sarcina și nașterea Sa au fost cât se poate de ”umane” și normale. Nu avem argumente în Scriptură că a fost altfel.
Dacă afirmăm că Întruparea a avut loc odată cu nașterea Sa, așa cum spun mulți cu ocazia sărbătorii Crăciunului, atunci pruncul nu a fost Dumnezeu atât timp cât a fost în pântecele Mariei. Isus a devenit Dumnezeu la nașterea Sa naturală. Astfel, doctrina adopționiștilor, care cred că Isus a fost adoptat ca Fiul al lui Dumnezeu la botezul Său, este una validă. Prin urmare, o astfel de afirmație nu doar că este greșită, dar deformează adevărul despre natura Fiului lui Dumnezeu. Acest lucru înseamnă erezie.
Interesant de menționat că dacă fătul/pruncul devine persoană la naștere, atunci mama poartă în burtă o bucată de carne pe care o poate lepăda oricând dorește până în momentul nașterii. Avortul ar trebui legiferat, întrucât nu este păcat. Extirparea a ceva ce reprezintă o simplă materie organică nu este pruncucidere. Eu unul văd niște implicații foarte serioase vis-a-vis de ce se predică de Crăciun și nașterea Domnului.
Dacă afirmăm că Întruparea a avut loc odată cu conceperea Sa în pântecele Mariei, așa cum afirmă îngerul Gavril trimis de Dumnezeu (Ev. după Luca, 1:26-38), atunci înomenirea Dumnezeului veșnic s-a produs cu nouă luni înainte de nașterea Sa. Cu toate acestea, niciun (neo)protestant nu celebrează acest eveniment, al Întrupării, ci doar efectul, adică nașterea. Ortodocșii da, țin această sărbătoare, sub numele de Buna Vestire. Nu o sa vorbesc despre erorile acestei sărbători, Buna Vestire, acum. Poate altă dată. Dar cel puțin ortodocșii sunt mai consecvenți față de (neo)protestanți.
O întrebare pe care o consider de bun simț este aceasta: de ce nu sărbătorim Întruparea, care este element crucial în doctrină și ne rezumăm la a sărbători consecința, adică nașterea? De când este mai importantă nașterea decât Întruparea?
Un alt aspect interesant este legat de ceea ce a considerat Duhul Sfânt important să ne lase nouă, urmașilor lui Cristos, scris pe paginile Scripturii vis-a-vis de acest subiect. Câte predici despre nașterea Domnului avem consemnate în Noul Testament? Ai găsit vreuna? Dar despre moartea și învierea Sa avem predici? De ce?
Chiar niciun apostol nu s-a îndurat să ne lase scris măcar o singură predică vis-a-vis de acest aspect? Îmi vine greu a crede.
Continui argumentația rămânând la idea că nu cunosc nimic altceva decât Biblie. O altă întrebare mi se naște în minte: este nașterea Domnului parte din Evanghelie? Haideți să vedem ce ne învață Biblia.
Geneza, 3:15 – Şi vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie şi între sămânţa ta şi sămânţa ei; ea îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.
1 Cor., 15:1 – Şi vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi şi primit-o, în care şi staţi,
1 Cor., 15:2 – prin care şi sunteţi mântuiţi (dacă ţineţi cu tărie cuvântul pe care vi l-am vestit[+]), afară numai dacă n-aţi crezut în zadar.
1 Cor., 15:3 – Pentru că v-am dat întâi ce am şi primit: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
1 Cor., 15:4 – şi că a fost înmormântat; şi că a înviat a treia zi, după Scripturi;
1 Cor., 15:5 – şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
Evanghelia înseamnă vestea bună. Ea, Evanghelia, este folosită de Duhul lui Dumnezeu pentru a ne aduce la viață din moartea spirituală în care ne-a băgat pe toți Adam, capul federal al rasei umane, numit și întâiul Adam (Ev. Ioan, 3:1-9; Epistola către Efeseni, 1:13; Epistola către Romani, 5; 1 Corinteni, 15). Nu am găsit predici legate de nașterea Domnului întrucât nimeni nu ajunge mântuit pe baza mesajului că Isus s-a născut din fecioară. Mesajul mântuirii sau salvării, din Eden până la sfârșit, este unul singur și nu s-a schimbat: Sămânțul (așa este traducerea corectă din originalul ebraic) v-a zdrobi capul vrăjmașului și va răscumpăra, prin jertfa Sa perfectă, pe cei ce i-au fost dați încă din veșnicii!
Deși mesajul nașterii Domnului nu este direct stipulat în Evanghelie, totuși este parte indirectă: nu poți ajunge la jertfă fără să te naști. Faptul că s-a născut din fecioară este o dovadă a credincioșei lui Dumnezeu care a promis un sămâț Evei, nu lui Adam, arătând prin aceasta că Sămânțul va intra în lume altfel decât urmașii trupești ai lui Adam.
Dar, conform Geneza 3:15, accentul nu cade pe nașterea Sămânțului ci pe Sămânț. Iar Sămânțul nu a început să existe la naștere ci El există din veșnicii. Întruparea este mijlocul prin care El a devenit om, ultimul Adam (Epistola către Evrei, 10:1-18). Glasul lui Cristos strigă și astăzi: ”N-ai voit jertfă şi dar, ci Mi-ai întocmit un trup”, nu o naștere! Nu că nașterea Sa nu a fost pregătită și predestinată în cel mai mic detaliu, dar este o consecință care nu trebuie să știrbească din gloria morții și învierii Sale! De aceea Întruparea Domnului este mai importantă decât nașterea Sa. Și de aceea Scriptura nu promovează și nu oferă lux de amănunte asupra nașterii Sale.
Dacă nașterea Sa face parte din mesajul Evangheliei, așa cum pretind unii astăzi, de ce nu se predică acest lucru la evanghelizări? De ce predicăm, aproximativ 52 de săptămâni pe an, o Evanghelie ciuntită?
Concluzia logică este aceasta: mesajul nașterii este unul secundar, nașterea Sa fiind un eveniment unic și irepetabil. Însă Întruparea Sa este cu atât mai glorioasă cu cât El veșnic trăiește întrupat în trupul său de glorie!
Și totuși nimeni nu ”sărbătorește” acest adevăr, ci așa zisa Sa naștere de pe 25 Decembrie! Oare de ce? Să fie chiar așa de plăcut cărnii să se măgulească că face ceva bun? Să fie ecumenismul chiar atât de important, încât de dragul unei uniri și unități perverse, să ne facem frați cu ”dușmanii” ortodocși și catolici pe care-i acuzăm în restul anului că sunt păgâni? Iată câteva întrebări la care să medităm!
În încheiere aș vrea să te întreb: tu ce serbezi pe 25 Decembrie? Și de ce?
Câteva gânduri cu ocazia sărbătorii Crăciunului
Câteva gânduri cu ocazia sărbătorii Crăciunului
– Paraschivescu David –
1 Ioan, 5:21 – Copilaşilor, păziţi-vă de idoli. Amin.
Ceea ce mi se pare interesant, dragi frați și surori, este că Dumnezeu ne-a lăsat instrucțiuni clare și precise despre cum trebuie să administrăm cina, botezul, disciplina. Nu însă și în ce privește prăznuirea sau administrarea sărbătorii nașterii Sale. Oare de ce? O fi uitat? Personal mă îndoiesc, căci Pavel învață altceva în cartea Faptelor, 20:27. Tu care citești aceste rânduri, ce părere ai?
Ce ne împiedică pe noi creștinii (în cazul de față baptiști) să sărbătorim nașterea Domnului pe 1 Decembrie? Sau pe 25 Mai? Sau pe 29 Februarie? De ce ne trimitem urări tocmai acum în această zi? Ne lasă Scriptura să înțelegem că acest lucru este plăcut Domnului sau aprobat de către El? Este poruncit în NT să facem așa? Dacă nu, ce baza avem când ne apucă frenezia sărbătorilor? Crestinii de odinioara aveau o vorbă: „pentru orice credem și practicăm trebuie sa avem capitol și verset”. Și asta susțineau unii care erau tăiați cu cuțitul și omorâți pentru credința lor în Domnul!
Aș dori să facem un exercițiu de imaginație împreună. Să presupunem că am un fiu. Un singur fiu. Și reprezintă ce am mai scump în viața aceasta. Și, din dragoste pentru dușmanii mei, toți copii ai mâniei (1 Ioan 4:10, Efeseni 2:3), dau ce am mai scump pentru salvarea lor, a dușmanilor mei. Mai apoi, destul de repede, cei mai mulți din cei ce au beneficiat de dragostea mea încep să se strice, batjocorind jertfa fiului meu și asociind numele fiului meu cu tot felul de lucruri pe care eu le urăsc. Cum m-aș simți? Oare aș fi bucuros? Aș aprecia ce fac aceștia? Mă îndoiesc.
Oare poate Dumnezeu să se bucure când, după ce a dat ce avea mai scump, noi venim și îl punem pe Cristos într-o sărbătoare de origine păgână unde nu a fost niciodată? Să sărbătorim nașterea Celui Sfânt în aceeași zi cu Tamuz sau cu Soarele Neinvins al Romei păgâne? Se bucură Cristos Domnul când ne vede că praznuim o sărbătoare instituită de Roma catolică, cea care a persecutat și omorat milioane de oamenii, majoritatea covarsitoare copiii ai Domnului? Și toate acestea și altele în plus în Numele Lui!
Ce mesaj transmitem noi celor din jur, ateilor și celor din ortodoxie, când jubilăm odată cu ei sărbătorile lor? Uitați câteva gânduri de pe mapamondul românesc; citez:
„Multi savanti sunt de acord ca nasterea lui Iisus ar fi fost improbabil in luna decembrie, cand pastorii si-ar fi tinut turmele la adapost in timpul lunilor friguroase de iarna.
Al doilea argument pe care il gasim in Biblie este acela ca Iosif si Maria au calatorit la Betleem pentru a se inregistra cu ocazia recensamantului roman (Luca 2:1-4). Cu toate acestea, in acele vremuri asemenea proceduri nu au avut loc iarna, cand temperaturile scadeau frecvent sub limita inghetului, iar drumurile erau intr-o stare precara.
Asadar, cum pare improbabil ca Iisus sa se fi nascut pe 25 decembrie, se pune intrebarea logica de ce sarbatoarea Craciunului se tine la aceasta data. Raspunsul ne duce inapoi spre sarbatorile romane pagane ale solstitiului de iarna.
Doua sarbatori au avut loc, in special, in jurul datei de 25 decembrie – Saturnalia si nasterea zeului Soarelui, Mithra (conform Enciclopediei Catolice).
Saturnalia incepea pe 17 decembrie, iar mai tarziu ea s-a extins cu festivitati pana pe 25 decembrie.
Adeptii cultului lui Mithra, care a devenit popular printre militarii din Imperiul Roman in secolele I-IV d.Hr., se crede ca au sarbatorit nasterea sa pe 25 decembrie.”
Aceste gânduri sunt luate de pe pagina unui ziar din România. Și oamenii citesc și apoi compară. Noi, ca și buni creștini, ce avem să le oferim acestora ca răspuns? Păgânism pur?
Vă reamintesc un vers dintr-o cântare care era pe buzele și în inima crestinilor de odinioara:
„când vei veni Isuse, tu sărbătoarea celor fără sărbători„. Cineva zicea odată: „baptistii nu mint, ei canta„.
Aș fi curios să știu și eu câțiva baptiști de odinioară care recunoșteau aceasta sărbătoare și o practicau. Marele Spurgeon era împotriva ei. Și nu doar el.
Doresc să știu care dintre înaintașii noștri de credință au împrumutat sărbătorile de origine păgână, ale Romei catolice? De când ajung cei prigoniți și persecutați să împrumute sărbătorile călăilor lor? Chiar Tertulian condamna pe cei din vremea lui că împrumută și prăznuiesc sărbători păgâne (din rațiuni politico-economice, secolul 3). Așa de jos am ajuns, încât să ne vindem și astăzi conștiința și datoria de a răspândi adevărul pentru câțiva lei?
Un alt lucru demn de remarcat este faptul că (neo)protestanții au împrumutat sărbătorile Romei catolice, însă invers nu. Oare de ce? Pentru că Roma privește ca vasali pe toți aceștia? Pentru că au ajuns toți astăzi să viseze un vis scârbos și drăcesc numit ecumenism?
A existat în istorie un om numit Ieroboam, împărat a lui Israel (după ruperea regatului lui Israel în 2 părți). Și acest om, rămas ca punct de reper negativ în Biblie și Israel, își face propriul sistem religios: cu preoți, altare, idoli și sărbători. Și-și pune sărbători după bunul său plac. Se leapădă de Casa lui Dumnezeu, Templul, și își face propria casa. Aici invită pe cei din regatul său să se închine lui Iehova. Și supușii lui vin. Restul poveștii este în Biblie, în cartea 1 Regi începând cu capitolul 12. Acum, cu ce diferă religia baptistă astăzi când își alege o zi de sărbătorit, după bunul ei plac? Este acest lucru aprobat de Domnul? Cu siguranță nu!
Tit, 2:11 – Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
Tit, 2:12 – şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
Tit, 2:13 – aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
Tit, 2:14 – El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
Tit, 2:15 – Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te dispreţuiască.
Permite-mi să te întreb: tu, care citești aceste rânduri, a-i rupt-o cu păgânătatea? Sau trebuie păgânătatea amestecată cu Cristos? Trăiești condus de Duhul lui Dumnezeu sau animat de sentimente deșarte?
Cu tot respectul, eu nu primesc nici o urarea postată cu ocazia ”sfintelor sărbători”. Ba încă le resping și le condamn, întrucât sunt o ofensă la adresa Domnului meu. Nu știu ce ai tu de gând să faci, dar ceea ce a spus Iosua este valabil și pentru mine:
Iosua, 24:14 – Acum, temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt şi slujiţi Domnului.
Iosua, 24:15 – Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.”
Libertatea în Cristos înseamnă supunere și capitulare totală înaintea Lui și acceptarea termenilor Lui, nu ai altuia! Închinarea se face DOAR potrivit cu Scriptura; nu potrivit ȘI cu Scriptura!
Romani, 6:16 – Nu ştiţi că, dacă vă daţi pe voi înşivă robi cuiva spre ascultare, sunteţi robi ai aceluia de care ascultaţi, fie ai păcatului, spre moarte, fie ai ascultării, spre dreptate?
Efeseni, 5:8 – Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.
Efeseni, 5:9 – Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr.
Efeseni, 5:10 – Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului
Efeseni, 5:11 – şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.
1 Ioan, 5:21 – Copilaşilor, păziţi-vă de idoli. Amin.
Har și pace vă doresc!
Aurel Munteanu - blog 
Comentarii recente