,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Posts tagged “aleșii Domnului

Romani 11

Romani 11

de Aurel Munteanu 23 oct. 2017

La începutul capitolului 9, Pavel introduce alegerea națională a poporului evreu, dar nu se ocupă de ea decât în capitolele 10 și 11.

În cap. 10, versetul 1, Pavel își arată dorința ca poporul său evreu să fie salvat.

Versetele 2-3, afirmă că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cu dreptatea revelată de Dumnezeu (Cristos), ci cu îndreptățirea proprie pe care și-o atribuiau prin ținerea Legii lui Moise.

Capitolul 11 cu v. 1, apostolul Pavel se întreabă: ,,A lepădat Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum!”

Despre care popor întreabă Pavel aici? Despre Adunarea nou testamentară? Nu! Adunarea nu a înlocuit Israelul ca națiune. Aici Pavel vorbește despre poporul Său evreu, și alegerea lor veșnică datorită Legământului cu Avraam, Isaac și Iacov. În cele ce urmează Pavel, arată că Dumnezeu nu a lepădat poporul Său în totalitate, ci și-a păstrat o rămășiță evreiască care împreună cu aleșii dintre neamuri, formează poporul actual al lui Dumnezeu. Acest lucru întâmplându-se ca să se împlinească promisiunea din Legământul avraamic prin care se spunea că în sămânța lui vor fi binecuvântați atât evreii cât și neamurile.

V. 2, Pavel întărește afirmația din v. 1, dându-se exemplu de ales chiar pe sine, drept dovadă că Dumnezeu nu a lepădat pe poporul Său. El își arată descendența din Avraam prin Beniamin, fiul lui Iacov și al Rahelei.

De la v.2-6, Pavel explică că la fel cum a fost din vechime de pe timpul lui Ilie, o rămășiță aleasă din popor, la fel există o rămășiță și în timpul de față. Atunci Ilie se credea singurul mântuit în regatul idolatru al celor 10 seminții desprinse de Iuda, dar Dumnezeu l-a corectat spunându-i că nu este singur. În ciuda acelei apostazii prin har suveran, Dumnezeu Își păstrase pentru Sine 7. 000 de bărbați.

V. 5, accentuează concluzia prezentată prin exemplul dat de pe timpul lui Ilie și anume că există o rămășiță aleasă prin nemerit de Dumnezeu.

V.6, scoate în evidență principiul pe care a fost aleasă rămășița – harul nu faptele făcute de ei în neprihănirea lor.

V.7, prezintă separarea făcută de această alegere personală pentru mântuire a rămășiței, în sânul poporului ales ca națiune.

– Israelul privit ca popor ales, nu capătă tot salvarea fiecărui individ în parte, fiind împietrit

– pe când indivizii ce compun rămășița aleasă capătă mântuire

V.8, Pavel argumentează biblic împietrirea aceasta în ciuda alegerii lor naționale, cu două citate. Primul din Isaia 29.10. și cel de al doilea din Psalmul 69.22-23.

V.11, arată că în ciuda acestei împietriri a marii majorități a poporului evreu, alegerea lor națională nu este anulată. Ea rămâne în picioare deoarece este promisă prin Legământ. După perioada Legământului de acum în care ne aflăm, ,,după ce se va lua harul de la neamuri”, Dumnezeu se va ocupa din nou de poporul evreu ca națiune, făcându-i cap între popoare după cum le-a fost promis.

Versetul 11, arată că:

– alunecarea lor națională a făcut posibilă intrarea noastră prin Legământul avraamic

– lucru care ar trebui să le stârnească gelozia

V.12, arată că dacă alunecarea lor a adus bogăție neamurilor, readucerea lor înapoi va fi o bogăție de glorie și mai mare pentru neamuri. Cu alte cuvinte dacă ceva negativ a adus beneficiu pentru noi, ce va fi când li se va întâmpla ceva pozitiv. Atunci noi neamurile vom avea o mai mare plinătate de bucurie și har. Lucrul acesta cred că va fi împlinit în Împărăția de 1. 000 de ani, când toate națiunile pământului vor fi binecuvântate prin Cristos care va domni pe tronul lui David în Sion.

V. 15, compară reîntoarcerea lor la Dumnezeu ca națiune aleasă, cu o înviere din morți.

De la 16 – 24, apostolul compară alunecarea lor ca națiune cu un măslin bun căruia i se taie ramurile naturale (datorită faptului că nu au dat rod datorită împietririi).

Pe noi națiunile ne compară cu un măslin sălbatic care a fost altoit împotriva firii lui, ca să de-a rod bun.

Măslinul bun, care ne ține atât rămășița evreiască cât și aleșii dintre neamuri în perioada de acum, este Avraam în care suntem ,,altoiți” datorită Legământului făcut de Dumnezeu cu el:

Gen.7.4,7: „Iată legământul Meu, pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor neamuri.

Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine.

Romani 4. 16.b-17.a.: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, după cum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.”

Galateni 3.28-29: Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. Şi, dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.

A fi părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului cred că înseamnă să beneficiezi de promisiunile binecuvântate ale Legământului avraamic – v. 17.

v. 18, ne arată faptul că nu avem nici un merit că am fost altoiți noi neamurile. Nu trebuie să ne mândrim față de ei deoarece beneficiem prin legământul făcut cu părintele lor fizic, ei fiind ramurile firești ale acestui măslin.

– nu trebuie să ne fălim față de ramurile orbite acum (evreii nemântuiți)

– ni se amintește că nu noi ramurile altoite ținem rădăcina, ci rădăcina ne ține pe noi

v.19-20, confirmă motivul tăieri lor (alunecarea) și altoirea noastră

– o parte din evreii naturali au fost tăiați datorită necredinței

– noi rămânem altoiți datorită credinței

Motiv pentru care nu trebuie să ne îngâmfăm ci să avem o teamă sfântă.

v.21-22, neamurile altoite primesc avertismentul ca să stăruie în credință altfel vor fi tăiate și va fi realtoit din nou poporul ales.

v. 23. arată că este ceva normal ca ei să fie din nou altoiți în propriul măslin. Această altoire se va face când tot poporul va fi credincios în viitor după Necazul lui Iacov când Domnul îi va întoarce din nou la El.

v. 24, îi pune pe ei ramurile firești în contrast cu noi care eram dintr-un măslin sălbatic, altoit împotriva naturii noaste, spunând: ,,cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti, în măslinul lor”

v. 25-28, apostolul Pavel ne spune o taina nouă neamurilor, ca să nu ne credem deștepți și mândrii:

25. O parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor.

26. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.

27. Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.”

28. În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, din pricina părinţilor lor.

Versetul 27, mă face să cred că după ce va intra numărul deplin al aleșilor din timpul de acum ,,al neamurilor”, Domnul va reînoi cu ei Legământul Său. Așa că după Legământul din timpul actual, va mai exista un Legământ cu ei. Ce se predică azi că Israelul nu va mai avea ,,nici o șansă” este orbire spirituală.

v. 29, arată că lui Dumnezeu nu îi pare rău de darurile și de chemarea făcută neamurilor.

v.30-32, arată că frații din Roma și noi odinioară până în altoire nu ascultam de Dumnezeu, dar prin lepădarea lor datorită îndreptățirii proprii (ca națiune prin Moise, lepădând pe Cristos), am căpătat noi îndurare.

Și tot aşa şi acum evreii n-au crezut acum în îndurarea dată nouă, ca să primească şi ei îndurare când vor fi realtoiți.Pentru că Dumnezeu i-a închis împreună pe toţi în necredinţă, iudei și neamuri ca să arate îndurare tuturor!


Alegerea suverană

Alegerea

suverană

de aurel munteanu 8 sept 2017

Dumnezeu alege pe unii pentru:

ca să fie sfinţi şi fără prihană înaintea Lui

Ef.1.4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui.

să fie înfiaţi prin Isus Hristos

Ef.1.5 El ne-a predestinat pentru înfiere prin Isus Cristos, după buna plăcere a voii Sale,

să fie moştenitori

11 În El am fost şi aleşi, fiind rânduiţi mai dinainte după planul Celui Care le face pe toate după scopul voii Sale,

ca să slujască de laudă slavei Sale

Ef. 1.12. ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.

Toate astea pentru că așa a hotărât în sfatul voii Sale – vezi Ef. 1.11. Hotărâre luată după buna plăcere a voii Sale– vezi Ef. 1.5. Hotărârea asta având un scop și anume: ca să slujim de laudă slavei Sale. De asta a ales pe unii și pe unii nu i-a ales.

Unii ca să caute motive în afara Bibliei au scos teoria cum că, Dumnezeu i-a ales spre mântuire deoarece a prevăzut dinainte în preștința Sa, că ei o să creadă și o să se pocăiască, acestea fiind motive suficient de puternice ca să fie aleși.

Ei dau și o ilustrație în genul acesta: ,, Dumnezeu în preștința Lui, din veșnicia trecută, a privit peste capetele tuturor oamenilor din univers și a văzut cine o să aleagă să creadă în El și ca atare i-a ales să fie mântuiți.” Accentul în ilustrație căzănd pe preștiință și pe liberul arbitru al omului care trebuie să accepte jertfa pe care Cristos a depus-o pentru toți oamenii.

Dar preștiința sau știinșa mai dinainte a evenimentelor se bazează pe hotărârile Lui. El le cunoaște deoarece le-a predestinat din veșnicie.

În F.A. 2. 23, este menționat înainte sfatul hotărât apoi preștiința:

,,pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.”

F.A. 15.18: ,,zice Domnul, care face aceste lucruri şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.”

Problema cea mai mare a acestei ilustrații este în versetul care spune:

Ef.2.8. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

9. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu putea să prevadă în ei ceva ce ei nu puteau să aibe, decât dacă El le dădea în dar!

Credința și pocăința sunt daruri date de Dumnezeu după ce omul este născut din nou. Până atunci nu le are, și Dumnezeu nu le putea prevede decât dacă El avea intenția să le dăruiască.

Un alt verset care stă împotriva acestui tipar de gândire este, 2 Tim. 1.9:

El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii,

Nu faptele noastre, gândurile, alegerile, atitudinile sau ceva prevăzut în noi L-a determinat ci, hotărârea Lui şi harul, adică nemeritul, favorul Său nemeritat, dat înainte de a fi vre-o frimitură din univers.

În Tit 3.5, este reluat de către Pavel acelaș gând când spune:

El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,

Vedeți, motive: milă, har și îndurare. Nu merite, atitudini, decizii, alegeri făcute de om, predări, rugăciuni ale păcătosului sau oricare altă faptă.

Dacă oricare altul ar fi motivul găsit în creatură, și nu în Creator, am avea o mântuire prin fapte și nu ar mai fi prin har (ne merit, grațiere). Ar fi loc de laudă, mândrie și slavă omenească, împărțită cu Dumnezeu.

De asta se predică: ,,Fă-ți și tu partea ta în mântuire, că Dumnezeu deja și-a făcut-o pe a Lui” Vedeți mântuirea prin fapte, pe care pocăiții o numesc har?

,,….. partea ta” asta este FAPTE!

Odată pe când predicam la București, un frate bine intenționat mi-a dat o ilustrație în vederea alegerii:

,,Alegerea pentru mântuirea sufletului este o ofertă. Este ca și când cineva iese pe stradă cu bilete la un spectacol, le spune trecătorilor că sunt gratuite, și intrarea la spectacol depinde dacă tu alegi sau refuzi biletul. Biletele au fost plătite de un domn generos care dorește ca mulți din trecători să îi împărtășească bucuria de a urmări spectacolul împreună. Toate depind de tine, vrei sau nu vrei.”

Eu i-am explicat fratelui că în toată ilustrația asta el pierde cel mai important amănunt pe care-l prezintă Scriptura: și anume că noi ne naștem morți în păcatele și greșelile noastre din Adam.

Ilustrația corectă ar fi să mergi cu biletele în cimitir și să îi rogi pe cei de acolo dacă vor să accepte invitația ta la spectacol.


T.U.L.I.P.-Alegere Necondiționată

Alegere Necondiționată

de Aurel Munteanu

2 feb. 2016

 

 

 

1.Există în Biblie doctrina alegerii? Da. Ea este afirmată de Cristos și predicată de apostoli.

Psalmul 65.4: Ferice de cel pe care-l alegi Tu şi pe care-l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale!

Ioan 15.16: Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.

 

Matei 20.16: Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

F.A.13.48: Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut.

Efeseni 1.4: În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ….

1Petru 1.1: Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii care trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,

 

2.De câte feluri este alegerea pe care o găsim pe paginile Scripturii?

Există 3 feluri de alegere:

  1. Alegere națională:

Deut. 7.6: Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului.

2Sam.7.23: Este oare pe pământ un singur neam care să fie ca poporul Tău, ca Israel, pe care a venit să-l răscumpere Dumnezeu, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Şi facă un Nume şi ca să facă pentru el, pentru ţara Ta, minuni şi semne, izgonind dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri şi pe dumnezeii lor?

  1. Alegere vocațională:

Efeseni 4.11: Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,

F.A.9.15: Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel;

  1. Alegere personală:

Efeseni1.4: În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,

Ioan 15.16: Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.

 

3.Cine ia inițiativa în mântuirea păcătosului? Dumnezeu alege fiind ne influențat de nimeni. El o face după bunul Său plac.

Efeseni1.4: În El ( în Cristos), Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ….

Ioan 6.44,65: Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”

F.A. 16.14: Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.

Efeseni1.5: ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale.

 

4.Poate Dumnezeu să fie acuzat de nedreptate când alege oameni ca să îi salveze de la pierzare eternă? Scriptura spune că nu.

Romani 9. 16-23: Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!

Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.”

Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.

Fiindcă Scriptura zice lui faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”

Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea.

Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui?”

Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa”?

Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?

Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru piere;

şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?

 

5.Când a avut loc această alegere? Înainte ca oamenii să existe sau chiar să păcătuiască.

Efeseni1.4: …… Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii,

Romani 9.11-13: Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă –

s-a zis Rebecăi: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”,

după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”

 

 

6.Mai alege Dumnezeu și astăzi oameni pentru mântuire și le trece numele în Cartea Vieții în momentul când aceștia i-a o hotărâre pentru El? Nu. Numele au fost scrise în Cartea Vieții înainte de întemeierea lumii.

Apocalipsa 13.8: Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat.

Apocalipsa 17.8: Fiara pe care ai văzut-o era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc şi are să se ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni.

 

7.Cât de mare este numărul celor aleși de Dumnezeu? Este un număr fix. Numai Dumnezeu îl cunoaște. Numai în Necazul cel Mare vor fi mântuiți un număr atât de mare încât nu îl poate număra omul.

Apocalipsa 7.9,14: După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini;

„Doamne”, i-am răspuns eu, „tu ştii.” Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.

 

8.Pe ce anume se bazează această alegere? Pe planul etern alcătuit de Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt!

Efeseni 1.9: … căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi,

Efeseni 3.9,11: şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile;

după planul veşnic pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.

9.Este alegerea necondiționată a lui Dumnezeu bazată pe preștința Sa? Nu! Preștința se bazează tot pe planul etern!

F.A. 2.23: pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.

Romani 8.28-30: De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.

Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.

Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.

 

10.Alege Dumnezeu oameni pentru mântuire deoarece prevede în ei credință și pocăință? Nu. Credința și pocăința sunt daruri, date de la Dumnezeu după nașterea din nou.

Efeseni 2.8: Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

F.A. 11.18: După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: „Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.”

2Timotei 2.25: să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului;

 

 

11.Alege Dumnezeu oameni pentru mântuire deoarece aceștia fac fapte bune? Nu. Faptele bune sunt predestinate de Dumnezeu ca omul să le împlinească pentru a nu avea motiv de laudă în mântuire. Dumnezeu îi dă voință și înfăptuire pentru ele. După ce le face, alesul este catalogat ca ,,rob netrebnic”.

2Timotei 1.9: El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii,

Tit 3.5: El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,

Efeseni 2.8-10: Căci prin har aţi fost mântuiţi, …..

Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Filipeni 2.13: Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.

Luca 17.10: Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: „Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.”

 

 

12.A ales Dumnezeu pe unii oameni pentru mântuire deoarece au fost mai buni sau mai deștepți decât alții? Nu.

1Corinteni 1.26-29: De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.

Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.

Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt;

pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.

 

 

13.Promovează această alegere mândria păcătosului? Nu. Slava este în întregime a Creatorului. Noi trebuie să avem atitudinea bătrânilor din Apocalipsa 4.

1 Corinteni 1.30-31: Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare,

pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă să se laude în Domnul.”

Efeseni 1. 11-12: În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,

ca să slujim de laudă slavei Sale, …..

Apocalipsa 4. 10-11: cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau:

„Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!”

 

14.A avut Dumnezeu vre-un scop în mintea Sa când a făcut această alegere? Scopul este lauda harului Său și gloria Sa eternă.

Efeseni 1.6: spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.

Efeseni 1. 11-12: În El am fost făcuţi şi moştenitori, …..

ca să slujim de laudă slavei Sale, …..

Efeseni 1.14: …. pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.

 

 

15.Poate împiedica cineva pe Dumnezeu să facă această alegere? Nu! Voia Sa se va duce la îndeplinire.

Isaia 55.11: tot aşa şi cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.

 

16.Mai poate cineva să condamne pe cei aleșii după toate aceste lucruri? Nu. Nici chiar Dumnezeu nu o mai face.

Romani 8. 31-34: Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?

El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?

Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!

Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!

 

Cârtești tu împotriva alegerii suverane și necondiționate a lui Dumnezeu? Dacă cârtești încă nu ai înțeles glorioasa grațiere. Domnul să îți de-a putere să o crezi deoarece este una dintre cele mai ponegrite doctrine ale Sfintei Scripturi. Ea umilește creatura și înalță pe Creator.