,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Administrator

Bunătatea Domnului Isus Cristos manifestată în relațiile Sale cu oamenii

Bunătatea este una din caracteristicile lui Dumnezeu cele mai cunoscute. Este cel mai apelat atribut al lui Dumnezeu dintre toate câte are. Fără acest atribut cu toții am fi pierduți. Despre bunătatea lui Dumnezeu găsim menționat în Scriptură:

Psalmii 89:14 Dreptatea si judecata sunt temelia scaunului Tau de domnie; bunatatea si credinciosia sunt inaintea fetei Tale.

Psalmii 100:5 Caci Domnul este bun; bunatatea Lui tine in veci, si credinciosia Lui, din neam in neam.

Chiar dacă a survenit căderea, păcatul adamic nu a făcut să înceteze bunătatea lui Dumnezeu. La cădere omul s-a schimbat față de Dumnezeu, dar Dumnezeu a rămas același. Dumnezeu este bun prin natura Sa, nu doar prin voinţă. El alege când să arate bunătatea Sa, cum şi în ce măsură deoarece este suveran absolut.

Contrar gândirii multora, bunătatea Sa nu este afectată pentru că a permis păcatul în lume. Bunătatea Sa nu este afectată pentru că este discriminatorie. El a ales să manifeste mai multă bunătate faţă de o creatură decât faţă de alta. Pentru aceasta nimeni nu Îl poate judeca sau să Îl intrebe „ce faci”? Pedepsirea celor răi nu Îi afectează bunătatea. Pedeapsa se datorează călcării Legii Sale, care este sfântă, dreaptă şi bună (Romani, 7:12). Dumnezeu nu ar fi bun dacă nu ar pedepsi păcatul!

Faptul că anunță un mijloc de salvare, pentru rasa lui Adam, arată spre o bunătate fără margini, bunătate care este proprie naturii Sale. În răscumpărarea noastră chiar Evanghelia, (Vestea Bună), este o reală oglindă a bunătăţii Sale. Tot ceea ce face Dumnezeu prin intermediul ei, are in vedere binele nostru veșnic. Bunătatea Sa după cădere trebuie privită ca un har nemeritat. După cădere Dumnezeu nu este obligat să ne-o arate și totuși o face. În Ps. 25, David o invocă spunând:

 „Nu-Ti aduce aminte de greselile din tineretea mea, nici de faradelegile mele; ci adu-Ti aminte de mine, dupa indurarea Ta, pentru bunatatea Ta, Doamne!” Psalmii 25:7

El își arată această bunătate față de aleșii Săi. Autorii V.T. au experimentat-o și scriu despre ea:

Ieremia 31:3 Domnul mi Se arata de departe: „Te iubesc cu o iubire vesnica; de aceea iti pastrez bunatatea Mea!

Psalmii 138:8 Domnul va sfarsi ce a inceput pentru mine. Doamne, bunatatea Ta tine in veci: nu parasi lucrarile mainilor Tale.

Noi cu toții trăim într-o continuă dependență de bunătatea lui Dumnezeu, la fel ca sfinții V.T. Bunătatea și îndurarea Sa ne șterge fărădelegile și ne păzește totdeauna:

Psalmii 51:1 Ai mila de mine, Dumnezeule, in bunatatea Ta! Dupa indurarea Ta cea mare, sterge faradelegile mele!

Psalmii 40:11 Tu, Doamne, nu-mi vei opri indurarile Tale; ci bunatatea si credinciosia Ta ma vor pazi intotdeauna.

Bunătatea lui Dumnezeu a fost întruchipată în Persoana Domnului Cristos. Despre El se spune că: „El, care este oglindirea slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui si care tine toate lucrurile cu cuvantul puterii Lui, a facut curatarea pacatelor si a sezut la dreapta Maririi in locurile preainalte,” (Evrei, 1:3).

El a arătat această bunătatea a lui Dumnezeu, în relațiile Sale cu semenii Săi:

– prin hotărârea luată în planul etern de a ne substitui în pedeapsă pe Golgota

– prin hotărârea luată de a plăti prețul răscumpărării noastre

– în faptul că s-a dezbrăcat de gloria Dumnezeiască luând chip de rob

– prin purtarea poverilor noastre zilnice

– mergea din loc în loc și făcea bine

– în suferințele lor fizice vindecându-i

– prin faptul că nu ne mai numește robi ci prieteni

– prin faptul că după înălțare nu ne lasă orfani ci ne trimite Duhul Său

– mijlocind pentru noi în prezent ca Avocat la dreapta lui Dumnezeu (Ștefan Îl vede)

Lucruri practice. Cum ne influențează faptul că Domnul Cristos a arătat bunătate față de noi:

1. Bunătatea Sa este demnă de lăudat de către toți fiii oamenilor:

Psalmii 59:16 Dar eu voi canta puterea Ta; dis-de-dimineata voi lauda bunatatea Ta. Caci Tu esti un turn de scapare pentru mine, un loc de adapost in ziua necazului meu.

Psalmii 115:1 Nu noua, Doamne, nu noua, ci Numelui Tau da slava pentru bunatatea Ta, pentru credinciosia Ta!

2. Bunătatea trebuie să ne caracterizeze și pe noi:

Proverbe 3:3 Sa nu te paraseasca bunatatea si credinciosia: leaga-ti-le la gat, scrie-le pe tablita inimii tale.

Proverbe 19:22 Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui;

Galateni 5:22 Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia,

Coloseni 3:12 Astfel, dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si preaiubiti, imbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga rabdare.

3. Bunătatea Sa îndeamnă la pocăință pe fiecare dintre noi:

Romani 2:4 Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii, ingaduintei si indelungii Lui rabdari? Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta?

4. Bunătatea Sa, trebuie să ne provoace ca și noi să o arătăm tuturor oamenilor (nu doar unora, ex., samariteanului)

5. Bunătatea Sa trebuie să mă ajute să fiu iertător (ex., cu stăpânul ce iartă datoria celui ce îi datora 10 mii de talanți – Matei, 18: 23-30. nu trebuie sa avem o inimă rea neiertătoare ca a datornicului).

6. Bunătatea Sa ne îndeamnă să ne sacrificăm pentru alții.

Concluzie: Bunătatea Sa este cea care ne ține în viață.

– este cea care ne face să ne trezim la o nouă zi de viață

– este cea pentru care trebuie să Îl lăudăm și să Îi mulțumim neîncetat că nu ne-a făcut după fărădelegile noastre arătându-ne doar dreptatea.

– indeiferent prin ce trecem trebuie să ridicăm privirea în sus și să sperăm în El.

Chiar dacă toate vedem că se prăbușesc în jurul nostru trebuie să sperăm în El:

21. Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

22. bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt,

23. ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! –

24. „Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

25. Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută. (Plângerile lui Ieremia 3:17-24).

Este un mare păcat să abuzăm de bunătatea lui Dumnezeu sau să o dispreţuim, uitând de binecuvântările Lui. În loc să ne crească mulţumirea faţă de Dumnezeu, dispreţuim sau uităm de bunătăţile Sale? Trebuie să Îl lăudăm neîncetat pentru câte a făcut pentru noi:

Te voi lauda din toata inima mea, Doamne Dumnezeul meu, si voi preamari Numele Tau in veci! (Ps.86:12)


Aspecte distincte la cea de a doua venire a Domnului Isus Cristos

Aspecte distincte la cea de a doua

venire a Domnului Isus Cristos

  Această a doua venire a Domnului Isus Cristos trebuie privită așa cum o redă Scriptura:

1. o venire ca Mire pentru cei care sunt în Cristos (toți mântuiții);

2. o venire ca Rege justițiar pentru a elibera Israelul de sub domnia neamurilor conduse de fiară.

Aceste două etape ale celei de a doua venire a Sa, nu trebuie confundate și nici suprapuse. Ele sunt confundate deoarece, unii cred că Domnul Isus deja a venit (adventiștii, martorii, etc), alții neagă existența domniei Milenare a lui Cristos în Ierusalim pe tronul lui David (mărturisind că acum suntem în Mileniu), iar alții nu cred că după Răpire, Domnul se va întoarce din nou la casa lui Israel, așa cum spune în Romani 11. Aceste două etape sunt plasate, prima la începutul Necazului lui Iacov iar cea de a doua la final.

Răpirea

Venirea pentru Israel

Texte biblice:

1Tesaloniceni 4. 13-18.

Apocalipsa 19.11 – 21.

Categoriile vizate:

Cei adormiți în El și credincioșii în viață din acel moment – v.13-14, 17.

Israeliții necredincioși și Neamurile peste care trebuie să domnească cu toiag de fier – v.15.

Atitudinea sufletească a Domnului:

Plin de bucuria revederii.

Plin de o mânie și urgie aprinsă – v.15.

Scopul pentru care vine Isus:

Să îi ia acasă pe ai Săi – v. 17.

Să judece evreii necredincioși, fiara, împărații pământului și să lovească neamurile cu dreptate – v.15, 18-20.

Punctul de întâlnire:

Pe nori în văzduh (nu spune că El coboară pe pământ) – v.17

Pe pământ – v.19.

Cine însoțește pe Domnul:

Vine El Însuși – v.16.

Oști cerești pe cai albi – v.14.

Statutul Domnului Isus:

De Mire – Răscumpărător – v.17.

De Rege războinic și Judecător – v. 16, 11-12.

În gura Sa:

Are strigăt de biruință – v.16.

Are o sabie să lovească vrășmașii- v. 15

Îmbrăcămintea Domnului Isus:

Haine adecvate unui asemenea eveniment.

Haină înmuiată în sânge – v. 13.

Felul cum vine:

Cu un strigăt , cu glasul unui arhanghel, cu trâmbița lui Dumnezeu – v.16.

Călare pe un cal alb – v.11.

Timpul venirii:

Este necunoscut

La finalul domniei fiarei și proorocului mincinos – v. 20.

Eveniment:

Așteptat de aproape 2000 ani cu emoție și mângâiere a inimii – v.18.

Nedorit de anticrist și toți ce au semnul fiarei pe mână sau frunte – v. 20-21.

Observarea venirii Sale:

Într-o clipeală din ochi vor fi strânși pe nori și luați să fie cu Domnul în cer – 1Cor.15.52; v. 17.

Va fi văzută de toți cei adunați pentru război – v. 19.

Efectul venirii Sale:

Aleșii vor fi totdeauna cu Domnul – v. 17

Vrășmașii vor fi munciți zi și noapte în vecii vecilor – v. 20.


A fost Adam născut din nou?

A fost Adam născut din nou?

de Aurel Munteanu 10 aprilie 2019

Foarte mulți predicatori de astăzi, vorbesc despre inocența și fericirea lui Adam în Edenul pierdut, despre căderea sa care a adus moartea spirituală și ruina întregii umanități și aproape niciunul nu vorbește și despre reabilitarea sa ca om creat în chipul, după asemănarea lui Dumnezeu (Gen.1.26). Mulți cred că după cădere Adam a rămas mort spiritual pentru totdeauna și Dumnezeu l-a lăsat așa pentru că își merita soarta și să servească drept pildă de neascultare întregii omeniri care avea să iasă din coapsele sale.

Personal cred că Dumnezeu a intervenit în reabilitarea sa și a Evei chiar în ziua căderii lor – la prima întâlnire cu ei. Dumnezeu nu i-a lăsat să treacă ani de zile până a-i aduce din nou în părtășie spirituală cu El, ci i-a căutat în aceeași zi, i-a întrebat ce au făcut, le-a confirmat sentințele fiecărui vinovat, dar le predică și evanghelia ca singură cale de izbăvire din situația în care intraseră (Geneza 3.15). Adam fiind de atunci tiparul reabilitării prin Sămânțul promis, pentru toți cei ce aveau să fie mântuiți de Dumnezeu din rasa sa căzută.

Aceeași metodă aplicată lui Adam în reabilitarea sa spirituală o vedem aplicată de fapt tuturor descendenților săi morți în păcat de-a lungul generațiilor. Tuturor trebuia să li se predice că sunt morți și în vrășmășie cu Dumnezeu, că nu pot face nimic ca să se mântuiască și că există o singură cale de salvare – prin credința în jertfa substitutivă a Răscumpărătorului promis în Legământul Adamic.

Adam era mort în păcat:

– fugar de la fața lui Dumnezeu;

– Dumnezeu este Cel care are inițiativa și face primul pasul în reconcilierea celor două părți;

– Dumnezeu îl caută prin grădină și nu omul Îl cauta cu tot dinadinsul;

– El îi arată starea de păcat;

– în dreptatea Sa, judecă păcatul dând sentințe;

– în dragostea Sa necondiționată și harul Său, le vestește pentru prima dată ,,Vestea bună” cu privire la Răscumpărătorul – Sămânțul femeii;

– îi aduce din nou la viață pe Adam și Eva, înviindu-le duhul mort;

– îi învață prin prima jertfă adusă că plata păcatului este moartea;

– că soluția salvării lor vine prin har de la Dumnezeu și nu este soluția inventată de ei;

– că fără vărsare de sânge nu există iertare de păcat;

– că cineva nevinovat și fără păcat trebuie să plătească în locul lor ofensa adusă de neascultare;

– dacă cineva achita ofensa prin moarte, ei puteau să trăiască;

– toate aceste lucruri erau exemplificate prin jertfa adusă de Dumnezeu pentru ei;

– Dumnezeu îi îmbracă cu pielea animalului de jertfă;

– Adam este reabilitat din nou ca preot închinător și mijlocitor pentru a aduce din nou slujbe duhovnicești (expresia haine de piele – katanowt din Gen3.21, apare de 2 ori în Biblie aici și în Neemia 7.70, unde este tradusă cu veșminte preoțești https://biblehub.com/hebrew/katenot_3801.htm );

– de la Adam fiii săi au învățat să aducă jertfe și tot de la el, Abel știa și credea în Sămânțul femeii care avea să vină să moară literal pentru păcatele lor ca substitut (Evrei 11. 4). (De la prima jertfă până la moartea lui Abel trec aproximativ 129 ani, deoarece la vârsta de 130 de ani, Adam naște pe Set și spune că a primit un Substitut (Set) în locul lui Abel pe care l-a ucis Cain – Geneza 4.25).

Ei cunoșteau despre Salvatorul promis (Mântuitorul lor), încă de la prima jertfă adusă (Geneza 3.21), mai multe decât credem noi că știau.

– știau că El o să fie fără păcat, ca să le poată ispăși păcatul;Ispăşirea este actul prin care păcătosul este înlocuit de un substitut a cărui moarte are ca rezultat acoperirea păcatului lui, ştergerea datoriei, ridicarea pedepsei meritate, potolirea mâniei lui Dumnezeu, şi împăcarea lui Dumnezeu cu el.

– ideea de Sămânțul femeii ( zar·‘āh ), arăta spre o concepere fără tată uman;

– că Sămânțul va avea de vrășmași pe oamenii morți în greșeli și păcate, ce au ca tată spiritual pe Satan (vedem atitudinea acesta la Cain);

– știau că Sămânțul va zdrobi pentru totdeauna pe Șarpe și moartea adusă de păcat;

– știau că Sămânțul va fi mușcat de moarte, va muri și apoi va învia trăind veșnic pentru a le asigura și lor viața;

– prin moartea Sa, va răscumpăra cu sângele vărsat pe toți cei care cred în El;

– știau despre îndreptățirea (justificarea ca act juridic al lui Dumnezeu – Geneza 6.9; 7,1) căpătată prin răscumpărarea Sămânțului;

– știau că oricine crede în El, trăiește veșnic chiar dacă o să guste moartea fizică (vedeți nădejdea neclintită a lui Iov exprimată în cap. 19.25-27. Iov avea și se încredea în acelaș Dumnezeu, avea acelaș tip de preoție, de jertfă și de închinare ca Adam, Abel și Noe);

Voi cititorilor care vă îndoiți de lucrurile acestea, credeți că Dumnezeu nu le-a explicat de ce trebuia să moară un animal nevinovat pentru păcatul lor? Credeți că Dumnezeu nu le-a explicat clar însemnătatea lucrurilor ce aveau să le practice Adam și urmașii lui, aproximativ 4.000 de ani până la ultima jertfă acceptată de Dumnezeu la Golgota? Credeți că după cădere era Adam învățat de Dumnezeu să aducă jertfe plăcute Lui dacă nu era iertat și nu își mărturisea păcatul? Îl primea El dacă era prins în lanțurile fărădelegii și plin de fiere amară? Dacă era așa Cain ar fi fost nedreptățit când Domnul a privit întâi la el apoi la jertfa sa.

Motive pentru care cred că Adam a fost născut din nou:

– Dumnezeu nu putea să primească în comuniune cu El un om mort spiritual – Rom.8.7-8.

– nu îi primea jertfa și nu îi asculta rugăciunea deoarece păcatul și moartea spirituală pun un zid de despărțire între om și Dumnezeu – Isaia 59.2.

– Dumnezeu nu putea avea un om mort ca preot – mijlocitor între El și umanitatea ce o reprezenta ca și cap federal.

– Dumnezeu nu inițiază niciodată Legământ cu omul mort spiritual – El este totdeauna Tatăl celor vii! De altfel toți capii de Legăminte sunt vii spiritual.

– nu îi îmbrăca cu veșminte preoțești pe Adam și Eva dacă mai întâi nu-i salva spiritual;

– după ce sunt îmbrăcați de Dumnezeu, nu mai vedem la Adam și la Eva atitudinea de răzvrătire ca atunci când sunt căutați în grădină și încearcau cu alte cuvinte să de-a vina pe Dumnezeu și pe șarpe pentru eșecul lor – Geneza 3.12-13;

– la nașterea primului copil ei implică numele lui Dumnezeu în căpătarea sa. Un om răzvrătit nu cred că ar fi avut o astfel de atitudine.

– Adam este un tip (o icoană preînchipuitoare – Romani 5.14), al lui Cristos Domnul. Domnul nu ar folosi pe cineva ca tip al Său, care ar merge la final în iazul de foc.

– Domnul Însuși este identificat ca Ultimul Adam – 1Corinteni 15.45

(Cornilescu traduce greșit Al doilea Adam. Gr. ἔσχατος Ἀδὰμ (eschatos Adam) https://biblehub.com/interlinear/1_corinthians/15-45.htm )

– însăși Scriptura nu afirmă în nici un loc că Adam ar merge-n pierzare veșnică. Romani 5, îl prezintă ca și cap de Legământ prin care intră moartea în omenire, nu ca și om pierdut pentru totdeauna.

– Adam ca preot și mijlocitor, ca și cap reprezentativ al rasei umane își instruiește copiii să aducă jertfe corecte înaintea lui Dumnezeu. Abel este un exemplu grăitor-Geneza 4.4.

– În genealogia din Luca 3.38, Adam este dat ca fiu al lui Dumnezeu.

Concluzie:

De ce nu se crede că Adam a fost născut din nou și mântuit prin Sămânțul femeii? Personal cred că se datorează următoarelor motive:

– oamenii asociază moartea spirituală intrată prin păcatul adamic (strămoșesc) pe bună dreptate cu vina sa și a Evei;

– în Romani capitolul 5, Adam este prezentat ca personaj negativ (cap de Legământ prin care intră moartea în umanitate), personaj pus în contrast cu Ultimul Cap de Legământ – Cristos prin care vine viața eternă;

– teologii moderni au împărțit în mod greșit mântuirea ca fiind prin conștiință (Adam-Moise), prin Legea mozaică (Moise-Cincizecimea din F.A.2), prin har (Cincizecime-Răpire), etc..

Mântuirea oamenilor de la primul până la ultimul din rasa umană căzută, va fi prin har, prin credința în Sămânțul femeii (Isus din Nazaret fiul Mariei) promis încă din Eden (Geneza 3.15). Nimeni nu va fi mântuit în alt mod, în altă Persoană, prin altă metodă. Soluția lui Dumnezeu rămâne aceei pentru toate veacurile cât va fi omul pe pământ:

,,Şi în nimeni altul nu este mântuire, pentru că nu este sub cer nici un alt Nume dat între oameni în care trebuie să fim mântuiţi” – F.A. 4.12. Amin?