,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Administrator

Luca 16.9

Luca 16.9

de Aurel Munteanu 20 sept 2017

1. Şi le zicea şi ucenicilor Săi: „Era un om bogat, care avea un administrator; şi acesta a fost acuzat înaintea lui că-i risipea averea.

2. Şi, chemându-l, i-a spus: «Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă socoteală de administrarea ta, pentru că nu mai poţi fi administrator».

3. Şi administratorul şi-a zis: «Ce voi face, pentru că stăpânul meu îmi ia administraţia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.

4. Ştiu ce voi face, pentru ca, atunci când voi fi scos din administraţie, să mă primească în casele lor».

5. Şi, chemând la sine pe fiecare dintre datornicii stăpânului său, i-a spus celui dintâi:

6. «Cât îi datorezi stăpânului meu?» Şi el a spus: «O sută de baţi de untdelemn». Şi el i-a spus: «Ia-ţi înscrisul şi aşază-te şi scrie repede cincizeci».

7. Apoi i-a spus altuia: «Şi tu, cât îi datorezi?» Şi el a spus: «O sută de cori de grâu». Şi el i-a spus: «Ia-ţi înscrisul şi scrie optzeci».

8. Şi stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept, pentru că lucrase cu chibzuinţă. Pentru că fiii veacului acestuia sunt mai chibzuiţi faţă de generaţia lor decât fiii luminii.

9. Şi Eu vă spun: Faceţi-vă prieteni prin bogăţia nedreptăţii, pentru ca, atunci când se vor termina, să fiţi primiţi în corturile eterne.

10. Cine este credincios în foarte puţin este credincios şi în mult; şi cine în foarte puţin este nedrept, şi în mult este nedrept.

11. Deci, dacă în bogăţia nedreaptă n-aţi fost credincioşi, pe cea adevărată cine v-o va încredinţa?

12. Şi, dacă în ceea ce este al altuia n-aţi fost credincioşi, cine vă va da ceea ce este al vostru?

13. Nici un servitor nu poate sluji la doi stăpâni; pentru că, sau îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, sau se va alipi de unul şi-l va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona“.

Contextul lărgit în care este dată această pildă:

1. Pilda cu oaia rătăcită cautată de păstor

2. Drahma cautată și găsită de slujnică

3. Fiul risipitor care era mort și înviat , era pierdut și a fost găsit

La toate trei pildele finalul se încheie cu : ,,bucurati -vă că au fost găsiți.”

4. În pilda fiului risipitor acesta își gestionează moștenirea cuvenită într -un mod greșit după care se întoarce și se pocăiește.

În pilda noastră cu ispravnicul necredincios, accentul cade tot pe lucrurile încredintate spre administrare și administrate defectuos prin care respectivul își câștigă prieteni.

5. Apoi mai jos Domnul mustră pe farisei care erau iubitori de bani și nu îi administrau spre slava lui Dumnezeu ci în folosul lor.

6. Dupa care le da pilda cu Lazar și cu un bogat care nu se imbogațise față de Dumnezeu prin faptul ca era zgârcit și nu administrase ce îi dăduse Domnul temporar – lucrurile de acum cele mici.

Definiția pildei sau parabolei:

Conform cu dicţionarul Biblic al Noul Testament şi Psalmii, tipărit în 1993 de Societatea: Christliche Literatur – Verbreitung, se explică:

pildă, punerea unui lucru lângă altul, o comparare a unui lucru cu altul, o asemănare, similitudine, un exemplu prin care este ilustrată o doctrină, un percept…o zicătoare concisă, plină de conţinut şi instructivă, implicând o asemănare sau comparaţie şi având forţă povăţuitoare.”

Deci o parabolă este compararea unui lucru cu altul, ce scoate în evidență o învățătură cu un anumit tâlc.

Acum cum trebuie interpretată o parabolă?

O parabolă este destinată să arate un adevăr central, dar nu trebuie întotdeauna să atribuim un înţeles specific fiecărui detaliu.

Pentru a interpreta corect o parabolă trebuie să afli din context:

-de ce a fost spusă?

-ce a determinat să fie spusă?

-să identifici învăţătura centrală a ilustrării,

-să identifici detaliile relevante cât şi cele irelevante.

În pilda noastră cred că:

– omul bogat este un stăpân oarecare

– administratorul și datornicii sunt fii de-ai veacului acestuia (oameni necredincioși)

– lucrurile administrate: bogății materiale, cereale, alimente, bani, averi, etc.

– bogățiile acestea sunt numite Mamona (bogățiile nedreptății)

Adevărul cu tâlc al pildei:

,,fiii veacului (necredincioșii) sunt mai chibzuiți față de oamenii din generația lor, decât sunt copiii Domnului

În ce consta această chibzuință a administratorului nedrept?

,,în ași face prieteni prin Mamona (Mamona este în greacă termenul pentru bogățiile nedrepte sau bogățiile nedreptății)”

Ce îndeamnă Isus pe ucenicii Lui după ce le spune pilda ispravnicului nedrep în lucrurile Mamonei?

– să fie hoți? Nu! El condamnă hoții și hoția!

– să-și fure patronii? Nu!

– să facă fals și uz de fals în acte, ca să își salveze slujba și reputația? Nu!

,,Isus Cristos îi îndeamnă pe ucenicii Lui să-și câștige prieteni fiind darnici cu bogățiile lor temporare date spre administrarede Dumnezeu. Bogăție numită Mamona (bogăție nedreaptă).”

La fel ca în pildă și noi:

– avem un stăpân bogat – Dumnezeu

– suntem ispravnici (administratori) peste bunurile Altuia

– avem frați (în Cristos) ,,datornici” care nu ne mai pot înapoia niciodată ce le oferim

– vrem, nu vrem tot bogății nedrepte (Mamona), administrăm deocamdată: bani, alimente, cereale, averi, etc…

– peste această administrație suntem puși temporar. Vine ziua când o să se termine această administrație și vom da socoteală de slujba încredințată, Stăpânului nostru.

– vom administra aceste bogății nedrepte până vom trece la Domnul în cortul veșnic

– în funcție de cât de chibzuit administrăm Mamona, câștigăm prieteni între fații cu care vom locui sus

– ei sunt cei ce ne vor primi la ei în corturile eterne pentru a lăuda pe Yahweh pentru că am fost niște administratori înțelepți când i-a ajutat în strâmtorările lor. Ajutându-i pe ei am lucrat pentru Stăpânul nostru – Mat. 25. 35-40.:

,,Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;

am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”

Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?

Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?

Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?”

Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”

– de aceea în v.9, Isus spune: ,,Și Eu vă zic: făceți-vă înșivă prieteni din Mamona cel nedrept pentru că atunci când el va înceta, să vă primească ei în locuințele veșnice” – trad. Nițulescu.

– cel care este administrator chibzuit și credincios în puține lucruri va fi și peste multe

– cine este necredincios în puține lucruri date spre administrare va fi tot la fel și în multe – volumul mai mare de administrare nu îl va face mai cinstit sau mai responsabil, ci și mai corupt și necredincios

– tocmai de aceea celui necredincios și corupt nu i se va încredința adevărata bogăție de sus

-nu ai fost găsit credincios în lucrurile Mamonei de jos de pe pământ, cine crezi că îți va da pe ale tale din ceruri? Domnul care e Atotînțelept? Nu cred!

Versetul 13, cred că face o delimitare clară și anume:

,,Nu ai fost credincios și înțelept jos să nu trăiești cu speranța că ai ceva de administrat sus la Domnul. Ai fost credincios și bun administrator aici, vei fi și acolo primind adevăratele bunuri care ți-au fost pregătite spre administrare, de la întemeierea lumii.”

Fii veacului, oamenii nemântuiți nu o să ajungă în ceruri spre a administra bunurile eterne. Pe pământ ei au risipit bunurile și binecuvântările primite de la Dumnezeu. Ei au risipit în pofte și plăceri păcătoase. Cine nesocotește pe Dumnezeu aici îl va nesocoti și dincolo. De asta spune că nu poți sluji la doi stăpâni în acelaș timp. Slujești diavolului aici pentru a te pune bine cu Dumnezeu dincolo? Asta nu se poate.

Pilda aceasta nu vorbește de mântuire a sufletului câștigată printr-o administrare înțeleaptă a bunurilor materiale caștigând suflete pentru ceruri!

Tu cum administrezi Mamona? Înțelept sau neînțelept? Cu credincioșie sau risipind?

Anunțuri

Ioan 6.37: Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine

Ioan 6.37: Tot ce-Mi dă Tatăl

va ajunge la Mine

de Aurel Munteanu 5 sept 2017

Ioan 6.37: Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.

Acest verset scoate în evidență următoarele lucruri:

a) ,,tot” – acest cuvânt însumează suma tuturor aleșilor lui Dumnezeu din eternitate

b) Mi-i dă Tatăl – ei sunt ai Tatălui și dați spre a ajunge în posesia lui Cristos

c) tot va ajunge la Mine – nici unul nu se pierde pe drum cand sunt dați

În această primă parte Cristos îi prezintă ca întreg. În Ioan 17, Cristos îi pomenește adesea în rugăciunea Sa în expresia ,, aceia pe care Mi i-ai dat Tu”.

Dar în partea b, a versetului tratează în particular pe fiecare ales în parte.

Alesul care vine la Mine, nu-l voi izgoni afară. De ce? În primul rând:

a) face parte din ,,tot” (toți care Mi i-a dat Tatăl Meu), e un motiv destul de temeinic să nu fie respins

b) despre ales se spune: ,, pe cel ce vine”.

Întrebarea este pusă frecvent așa: ,,cum poate să vină, dacă e mort spiritua?”

sau

,, vedeți, vine pentru că Domnul l-a înzestrat cu voință liberă”

Răspunsul este că omul vine deoarece a fost înviat mai întâi de Duhul, după ce l-a tras Tatăl la Cristos. În starea de om mort spiritual nimeni nu vine, nu vor și nici nu pot. Cristos Însuși le-a declarat acest lucru câteva versete mai jos, de acesta pe care-l dezbatem:

Ioan 6.44: Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Apoi adaugă iar reluând aceeaș idee:

Ioan 6,65: Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”

În privința voinței libere ea este sclavă naturii păcătoase cu care ne naștem de bebeluș și ea nu dorește pe Dumnezeu și nici nu-L caută:

Rom. 3. 10-12:

„Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.

11. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

12. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici.

 

c) vine pentru că Tatăl i-a dat să vină apoi, este tras – Ioan 6.44, 65.

Cornilescu traduce atras. În greacă este helkyse = tras. Verbul este folosit atunci când Petru trage sabia din teacă: Ioan 18.10, când ucenicii trag mrejele cu pește: Ioan 21.6. În Ioan 21.11 traduce corect Cornilescu: ,,Simon Petru s-a suit în corăbioară şi a tras mreaja la ţărm, …”

Tragerea de aici implică forță, smulgere și nu atragere ca un magnet cum se interpretează de obicei (vede credință în tine și te atrage; nu pentru că această credință este un dar tot de la El, și ea este primită după ce te naște din nou).

El spune: ,,V-a strămutat din împărăția întunericului” asta implică forță, putere nu lăsare la latitudinea ta dacă te decizi sau nu.

d) nu-l voi izgoni – arată certitudinea că va fi primit și nu întors înapoi

Toți cei trași ajung și sunt primiți. De ce pentru că se acționează în conformitate cu planul etern. Nu este dezbinare de genul:

– Tatăl alege pe unii, Cristos moare pentru aleși (unii) cât și pentru ne aleși la grămadă, iar Duhul Sfânt naște din nou doar pe cei ce vor ei. Asta ar fi un haos și nu unitate.

Dacă după regula asta ar fi mântuirea, nu ar mai fi nici o armonie în Dumnezeul Triun.

Scriptura vorbește că se acționează după planul alcătuit în Sine Însuși. Din acest plan ni s-a revelat că:

– Tatăl i-a ales

– Cristos Isus moare pentru ei

– Duhul Sfânt îi naște din nou.

Din acest motiv Domnul spune: Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.


Schimbul de amvon

Schimbul de amvon

de Aurel Munteanu – 21 iulie 2017

Noi ca Adunare, nu primim pe slujitorii altor confesiuni religioase să ne predice la amvon, din mai multe motive:

1. Domnul Isus are un singur fel de Adunare, pe care El a numit-o ,,a Mea”.

El nu are mai multe feluri de Adunare, cum găsim azi în așa zisa lume creștină. Azi există câteva mii de biserici așa zis creștine care au:

– întemeietori sau fondatori diferiți ( Luther, Calvin, Zwingli, Henry al 8-lea, George Fox, John și Charles Wesley, John Smyth, George Muller, J.N. Darby, Ellen G. White, Taze Russell, Charles Parham, W.M. Branham, Iosif Trifa, Tudor Popescu, etc….)

– origini diferite ( nu Galileea, ci Europa și America)

– membralitate diferită ( bebeluși sau adulți neregenerați)

– învățături diferite ( unii promovează sacramente, alții arminianismul, alți continuaționismul, alții experimente extatice, etc….)

– rânduieli diferite (botez prin turnare sau stropire, cină luată cu pâine ce conține aluat, binecuvântarea sau confirmarea copiilor, spălarea picioarelor, sărbători evreiești, etc..)

– slujitori diferiți (papă, cardinal, vicar, arhiepiscop, patriarh, mitropolit, țârcovnic, călugăr, reverend, etc… )

– forme de conducere și organizare diferită ( conducere prin papă, patriarh,curia romană, nunțiul apostolic, conclav, comitet bisericesc, sfat de bătrâni, președinte de comunitate, de uniune, alianțe evanghelice și Consiliul Mondial al Bisericilor, etc….)

– închinare diferită ( prin sărbători, icoane, statui, cruci, crucifixe, moaște, prin intermediari: ,,Fecioara Maria”,sfinți morți, îngeri, papă, patriarh, popă, etc…)

Chiar dacă toate aceste biserici pretind a fi ale Lui, nu înseamnă că ele chiar sunt. Doar un singur fel poate fi Adunarea Lui, și toate celelalte care diferă sunt doar imitații ieftine. Felul care nu corespunde, cu modelul zidit de El în timpul lucrării Sale pământești, nu este al Lui și de aceea, El nu le-a încredințat nimic pe parte spirituală.

2. Numai Adunării Lui i-a fost dată autoritate în ,,Marea trimitere” din Matei 28. 19-20.

Marea trimitere nu a fost dată mai multor feluri de Adunari care pretind a fi a Lui, așa cum am arătat la punctul 1. Bisericile care nu sunt ale Lui, care sunt falsuri, nu au din punct de vedere biblic următoarele drepturi:

– să ființeze în primul rând și să se de-a drept ale Lui Cristos

– să pretindă că au fost trimise să îndeplinească ,,Marea trimitere” în toate aspectele ei

– să țină rânduielile: botezul și cina

– să-și perpetueze existența prin imitarea ,, Mari trimiteri”

Însăși slujitorii acestor biserici trebuie priviți ca:

– acei leviți din Israel care înfințaseră o închinare paralelă la Dumnezeu, ca o alternativă la religia adevărată (ex. nepotului lui Moise Jud. 18. 30-31.)

– persoane ne supuse ascultării de Cristos

– ne botezate

– ne ordinate

– fără autoritate de a fi ascultați

– lucrători fără Cristos

Ei sunt la fel ca acei leviți ai altarelor false de pe înălțimi, care după ce Iosia le distruge închinarea, ei rămân în popor și nu se suie la Templu să aducă jertfă. După acelaș tipar s-au comportat și ,,marii reformatori” (Luther, Calvin, Zwingli), după ce părăsesc biserica Romei.

3. Biblia interzice promovarea în Adunare a celor ce predică doctrine false.

Ei pot doar să fie invitați să asculte și să se pocăiască, nu să li se de-a cuvânt ca să infecteze Adunarea lui Cristos, cu aluatul lor. Ce ne îndeamnă Scriptura cu privire la ei:

– ne îndeamnă să îi privim ca servi ai lui Cristos, ce îi pasc turma?

– ne cere să îi primim în casele noastre și să le acordăm sprijin misionar?

– Biblia spune să ne separăm de ei, ,,măturând aluatul”

– să nu avem legături cu ei

– Adunarea nu este locul unde să stai cu ,,dinții strânsi” neștiind ce surprize îți poate aduce cel ce predică de la amvon

Scopul lor când vin este să răpească oi din turmă, nu să le consolideze spiritual. Pe de altă parte, azi sunt multe persoane mântuite care fac parte din biserici false și care au mare bucurie când vre-unul din predicatorii lor predică părți ale adevărului ne amestecat cu tradiția bisericii din care face parte.

4. Adunările noastre de-a lungul timpului nu au practicat schimbul de amvon cu ortodocșii, catolicii, protestanții sau neoprotestanții.

Adunările noastre au avut totdeauna comuniune doar cu adunările care aveau aceeași origine , doctrină și practică. Ele totdeauna au privit catolicismul (ramura răsăriteană și cea apuseană ), ca nefiind Adunare sau Mireasă a lui Cristos, și ca atare, pe slujitorii lor, oameni fără vre-o însemnătate spirituală și drept, de a fi ascultați și urmați. Faptul acesta le-a atras secole la rând persecuții și împotriviri aspre.

Tot fără autoritate au considerat și bisericile reformatorilor și neoprotestanților, deoarece aceștia si-au derivat autoritatea fie din catolicism fie s-au luat-o de la ei înșiși.

Dintre ai noștrii, care în timp au făcut schimb de amvoane cu neoprotestanții, cu protestanții sau cu vre-una din ramurile catolice, au ajuns ca ei. Nu poți să porți foc în sân fără să îți ia foc hainele.

5. Schimbul de amvon este promovat intens de mișcarea ecumenică.

Ecumenismul luptă pentru unirea tuturor religiilor creștine sub un singur steag: al Romei. De ce? Pentru că biserica de la Vatican se crede singura Mireasă a lui Cristos și șeful ei, se consideră: ,,Locțiitorul Fiului lui Dumnezeu pe pământ”.

Datorită ecumenismului este permis astăzi:

– săptămâni mondiale de rugăciune comune, pentru ca toți să fie din nou ,,UNA”

– transfer de membrii între religii creștine diferite care au doctrine diametral opuse

– primirea de membri fără să fie cercetați doctrinar, ucenicizați corect și apoi botezați

Ce implică schimbul de amvon cu astfel de slujitori?

Acceptul implică următoarele lucruri:

– recunoști că respectivul este un slujitor al Domnului Cristos

– invitându-l îi recunoști ordinarea și dreptul de a fi ascultat

– că biserica lui are aceeași credință și practică cu Adunarea lui Cristos

– că biserica lui este soră sau cel puțin egală cu a ta

– încuvințezi că slujirea și închinarea practicată în biserica lui, este la fel de acceptată ca și cea practicată de Adunarea ta, înaintea lui Dumnezeu

– arăți că Domnul are două sau mai multe feluri de Adunare biblică, în care El este onorat și în care Își găsește plăcerea

– sau arăți că adevărul este undeva la mijloc între Adunarea ta și biserica lui

– îi recunoști rânduielile, botezul și cina ca fiind biblice.

Este biblic refuzul de a-i primi să ne predice, pe cei care nu fac parte din Adunările Domnului?

Da, cred că da! Prin aceasta rămânem fideli Domnului nostru și păzim credința dată sfinților odată pentru totdeauna. Numai în felul acesta nu creăm confuzie între Adunările Domnului și în fața lumii.

Chiar dacă mulți din acești zeloși slujitori, sunt copiii ai Domnului, noi credem că dacă nu fac parte dintr-o Adunare biblică, pur și simplu nu au autoritate de la Domnul pentru a-I face lucrarea. Aici nu e vorba de mântuire a sufletului, ci de slujire. Nici unde în Scriptură nu găsim că ,,Marea trimitere” a fost dusă la îndeplinire de persoane nebotezate biblic în apă și fără să fie trimise cu autoritate de una din Adunările Noului Legământ și succesoarele acestora care păstrează o linie neîntreruptă.

Tu sau Adunarea ta, când îi inviți la amvon, ce speri prin acest act de curtoazie, să devină mai biblici? Eu cred că nu.

– invitând pe cineva în calitate de slujitor, la Adunarea ta, nu-i dai ocazia să-și vadă eroarea în care trăiește

– nu vede nevoia de pocăință și îndreptare după tiparul lăsat de Domnul Cristos

– nu îi faci nici o onoare când îl inviți ci, îl încurajezi că drumul pe care merge, este cel bun.

– nu arăți dragoste adevărată față de acel slujitor și nici de biserica ce o slujește; dragostea nu sacrifică adevărul ci se bucură de el.

Practică biserica ta, schimbul de amvon cu slujitori ce promovează credințe și practici diferite?