Extras din Miscarea ecumenica de Raul Enyedi
Extras din Miscarea ecumenica de Raul Enyedi:
Mulţi membri obişnuiţi din astfel de sisteme ecumenice încearcă să îşi imagineze ecumenismul ca fiind ceva depărtat, care aparţine liderilor şi fără nici o legătură cu ei. Se spune deseori, „fiecare va fi judecat individual pentru ceea ce face. Eu personal nu particip la proiecte ecumenice, deci nu sunt vinovat.” Lucrul acesta este fals din cel puţin două puncte de vedere. În primul rând, membralitatea într-o biserică ce face parte dintr-un sistem înseamnă responsabilitate. Liderii organizaţiilor supra-bisericeşti sunt aleşi de reprezentaţi ai bisericilor locale. Ei reprezintăbisericile locale, deci pe fiecare membru în parte. Pentru că fiecare membru este implicat în alegerea acestor lideri şi pentru că acceptă rămânerea în sistem, este responsabil pentru tot ce se întâmplă în sistem. Nici chiar votul de abţinere sau absentarea nu reprezintă un protest, ci acord tacit la ce se întâmplă. În Apocalipsa 18:4, găsim scris: „Ieşiţi din mijlocul ei [al Babilonului], poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!” Babilonul era sistemul religios fals şi apostat (vezi Apocalipsa 17). Poporul lui Dumnezeu ce se afla în sistemul religios fals nu comitea la nivel personal păcatele Babilonului, dar pentru că făcea parte din sistem, se făcea vinovat de ele prin reprezentare, şi dacă nu ieşea din sistem (singurul fel în care cineva se poate dezice de ecumenism), urma pedepsirea pentru acele păcate. În al doilea rând, ecumenismul nu este aşa de depărtat de biserica locală pe cât am vrea săcredem. Pentru a realiza cât de implicat este membrul de rând din bisericile evanghelice din România în ecumenism, trebuie doar să punem câteva întrebări: De la amvonul bisericii în care eşti membru predică doar vorbitori din aceeaşi denominaţie? Dacă nu, acesta este ecumenism la nivel local. Biserica în care eşti membru este implicată în acţiuni comune alături de biserici din alte denominaţii (cruciade de evanghelizare sau alte evanghelizări, săptămâni de rugăciune, etc.)? Dacă da, acesta este ecumenism. Sunt invitate persoane sau formaţii muzicale din alte denominaţii pentru a susţine un program în biserica în care eşti membru? Dacă da, acesta este ecumenism. Este recunoscut botezul efectuat de alte denominaţii în biserica ta? Dacă da, acesta este ecumenism. La Cină pot participa şi persoane din alte denominaţii? Dacă da, acesta este ecumenism. Înţelegerea dintre baptişti şi penticostali, de exemplu, ca unii să nu misioneze în zone în care ceilalţi au ajuns primii este ecumenism. Acestea sunt doar câteva din activităţile ecumenice la nivel local pe care oricine ar trebui să le observe. Ele dovedesc faptul că membrul obişnuit dintr-o biserică locală este implicat în ecumenism atât direct (la nivel local) cât şi indirect (prin reprezentare). A nu se înţelege că o biserică independentă este o biserică închisă şi izolată, neavând nici un fel de legătură cu alte biserici de aceeaşi credinţă şi practică. Din contră, urmând exemplul NouluiTestament, bisericile pot avea dialoguri şi pot conlucra cu altele asemenea lor, dar aceastăcolaborare are ca bază tocmai unitatea spirituală şi doctrinară care lipseşte mişcării ecumenice.
Pentru mai multe detalii vezi :http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/MiscareaEcumenica.pdf
Festivalul Sperantei cu Franklin Graham – un alt fel de raport, o alta perspectiva
Festivalul Sperantei cu Franklin Graham – un alt fel de raport, o alta perspectiva
De Raul Enyedi
Foto: Aurel Miclea jr.
Timisoara a fost zilele trecute (4-6 iulie 2008) capitala spirituala a Romaniei, fiind gazda Festivalului Sperantei, un eveniment intens mediatizat si mult asteptat de evanghelici, rodul eforturilor (deloc neinsemnate) unite ale Bisericilor Baptiste, Penticostale si Crestin dupa Evanghelie, lor alaturandu-se si biserici independente de tip carismatic. Conform declaratiei lui Samuel Tutac, festivalul s-a bucurat si de sprijinul Mitropoliei Banatului si in special, al Mitropolitului Nicolae.
Dincolo de sumele uriase investite, festivalul a necesitat un efort imens si intens al mai multor mii de voluntari si a numerosi lideri. Pregatirile au inceput cu luni de zile inaintea festivalului, la toate departamentele (sesiuni de instruire, lanturi de rugaciune, repetitii, etc.).
Organizarea a fost una profesionista, din toate punctele de vedere. Formatiile muzicale si artistii invitati au avut o prestanta deosebita. O mare realizare a fost corul festivalului care se ridica la 1500 de persoane si care a oferit un spectacol impresionant. Publicul a fost pe masura, numarand in ultimele 2 seri peste 20,000, in cea mai mare parte credinciosi evanghelici veniti din mai multe judete, din Ungaria si Serbia.
Foto1: Corul Festivalului
Foto 2: Panorama public
Discursurile rostite de primarul Timisoarei, d-nul Gheorghe Ciuhandu, presedintele Consiliului Judetean, d-nul Constantin Ostaficiuc, de reprezentanta Ministerului Culturii si Cultelor, d-na Violeta Zonte, de prefectul judetului Timis, d-nul Ovidiu Draganescu si de europarlamentarul d-nul Dinu Bulzesc alaturi de diplomele si distinctiile oferite lui Franklin Graham aratau recunoasterea si sprijinul autoritatilor.
Graham nu a impresionat prin carisma sau prin dinamica predicarii. Autoritatea sa provenea din faptul ca era fiul lui Billy Graham. Cele trei mesaje ale lui au fost construite pe acelasi tipar, urmand trendul predicarii moderne. Parea ca doar se foloseste de Biblie in transmiterea mesajului, nu ca predica Biblia. Aceasta a fost cauza interpretarilor gresite, a presupunerilor personale ridicate la rang de interpretare si a versetelor scoase din context.
Mesajul central a fost urmatorul: Dumnezeu te iubeste. Tu esti pacatos. Cristos a murit pentru toti oamenii, deci si pentru tine. Daca accepti jertfa lui, esti iertat, devii copil al lui Dumnezeu si primesti viata vesnica.
Mesajele au avut un puternic substrat psihologic, fiind construite in spirala, amintindu-se de cel putin 5 ori in timpul lor invitatia de a iesi in fata la sfarsitul predicarii. Scopul acestor repetari, al intrebarilor retorice si al exclamatiilor referitoare la venirea la Isus a fost acela de a-i pregati emotional pe cei ce ar vrea sa vina.
Foto 3: Franklin Graham si translatorul sau, Otniel Bunaciu, presedintele Uniunii Bisericilor Crestin Baptiste din Romania
Felul in care erau afirmate invitatiile („Daca nu esti sigur [ca mergi in rai], vreau sa iti ofer posibilitatea de a fi sigur”; „Daca nu Il cunosti pe Isus ca Domn al tau… iti voi da oportunitatea sa il inviti pe Domnul Isus Cristos in viata ta si inima ta”; „Daca nu Il cunosti pe Isus, vreau sa te ridici acum, vino si stai in fata acestei platforme”; „Venind, iti poti marturisi pacatul inaintea lui Dumnezeu, sa il rogi sa te ierte…”) aratau ca la Isus nu se putea veni si iertarea nu poate fi primita decat venind in fata acelei platforme, si doar cand Franklin Graham va da semnalul.
Nu s-a amintit deloc ca venirea la Cristos este un act spiritual, nu fizic, ca Dumnezeu poate mantui pe cineva care nu vine in fata sau dupa ce pleaca de pe stadion. S-a sugerat permanent ca mantuirea era legata de actul de venire in fata…
Imediat ce s-a lansat invitatia, personalul de ordine a iesit si a facut un perimetru in jurul terenului, aratand calea de acces spre locul de unde se putea rosti rugaciunea mantuitoare.
Apoi, din multime au inceput sa iasa diferite persoane si sa se indrepte spre gazon. Nu erau „suflete” care se grabeau sa il primeasca pe Isus, ci erau consilierii spirituali, plasati strategic in multime, pentru a da un impuls celor timizi. Consilierii puteau fi identificati dupa plasele cu literatura pe care le aveau cu ei pentru a fi oferite noilor convertiti. Pe langa acestia, insa, se puteau vedea foarte multe persoane care ieseau in fata pentru a fi mantuite care erau deja credinciosi declarati, membri in biserici evanghelice. Au iesit in fata chiar si membri din cor si cativa invitati care au cantat pe scena. Se puteau vedea si persoane care dupa aspect nu pareau evanghelice, dar numarul lor nu depasea 10% din numarul total al celor care ieseau.
Foto 4: Panorama convertiti, 6 iulie
Dupa repetarea „rugaciunii pacatosului”, in timp ce publicul elibera stadionul, iar consilierii incepusera sa „consilieze”, multi din cei care venisera in fata, si care puteau fi identificati (dupa imbracaminte, in special) a fi deja credinciosi declarati au parasit grupul celor veniti in fata. Aceasta indica faptul ca nu faceau parte nici din grupul consilierilor, nici al convertitilor. Care a fost rostul lor acolo? Nu am putut gasi decat un singur raspuns: ca sa ingroase randurile convertitilor, sa para ca sunt mai multi decat in realitate. Daca asa stau lucrurile, si sper sa nu se fi ajuns pana aici, aceasta este o inselatorie.
Foto 5: Grup convertiti, detaliu
Dupa primele 2 seri, la serviciile de duminica dimineata, mai multe biserici anuntau cifre care variau intre 500 si 800 de convertiti. Numerele acestea nu puteau decat include pe toti cei care erau in fata, nu doar pe convertiti… O evaluare corecta s-ar putea face urmarind botezurile care vor fi efectuate in urmatoarele luni de bisericile participante. La asemenea numere de convertiti, multe biserici vor trebui sa aiba in curand servicii de botezare a zeci, poate sute de candidati…
Mai raman si alte intrebari la care toti ar trebui sa caute un raspuns. De ce sunt organizatorii atat de interesati de numere? De ce convertitii trebuiau sa completeze cartonase cu date personale? De ce consilierii erau avertizati sa completeze corect aceste cartonase? Oare le este teama organizatorilor ca altfel ii vor pierde pe convertiti? Ca nu se vor mai intoarce? Ca Dumnezeu nu va incheia ceea ce a inceput? Ramane de asemenea de vazut cum va fi impartit grupul convertitilor (cati vor fi adusi la Baptisti, cati la Penticostali, etc.).
In concluzie, ne intrebam: ce a fost totusi acest festival? Daca ar fi sa luam in considerare publicitatea facuta in media, a fost un turneu mondial al lui Franklin Graham aflat in concert impreuna cu prietenii sai. Nu se amintea nimic de evanghelizare, de proclamare a Bibliei, ceea ce este o ascundere a adevaratului scop al festivalului, o inselatorie…
Foto 6: Reclama standard a festivalului
Din felul in care Franklin Graham a fost prezentat in acest festival, a fost o campanie de promovare personala (sa mentionam doar prezentarea din prima seara, facuta de d-l Tipei, presedintele Cultului Penticostal, „Franklin Graham, fratele mai mic al lui Isus Cristos”). Graham a fost in centrul atentiei, intregul eveniment orbitand in jurul persoanei sale. Prezentarile facute, onorurile primite, intalnirile la nivel inalt, interviurile acordate, clipul de prezentare, distanta dintre el si multime, toate acestea ii dadeau o aura de politician, mai degraba decat de evanghelist.
Foto 7: Intrarea oficialilor, inconjurati de oameni de ordine si cameramani (Graham este al doilea din dreapta)
Foto 8: Franklin Graham acordand un interviu in spatele scenei, in timpul programului
Din punct de vedere psihologic si sociologic, a fost un exercitiu de control si manipulare a maselor.
Din punctul de vedere al artistilor si performerilor, a fost un show, si unul reusit.
Din perspectiva evanghelicilor, a fost o campanie de evanghelizare, de „vestire a Cuvantului lui Dumnezeu”, dar si un pas mare in promovarea ecumenismului in Romania, un important exercitiu de conlucrare eficienta intre diferitele denominatii evanghelice.
Din perspectiva organizatorilor a fost un eveniment „spiritual dar cu profunde implicatii culturale” (Ionel Tutac).
Din perspectiva autoritatilor, a fost o mare si laudabila intrunire ecumenica. „In numele guvernului Romaniei va asiguram ca Timisoara este un exemplu nu numai de democratie, ci si de ecumenism, aici este poate cel mai bun exemplu de ecumenism din Romania, este un loc in care intelegerea frateasca intre toate cultele s-a manifestat imediat dupa Revolutie. Suntem alaturi de toti liderii spirituali din Timisoara si de toti liderii spirituali din Romania care sunt astazi aici si de aceea dorim sa ii multumim si sa il asiguram pe distinsul nostru oaspete ca aici in judetul Timis si in Romania respectul intre toate cultele, respectul intre toate bisericile va fi si pe viitor acelasi.” (Ovidiu Draganescu, prefectul judetului Timis).
Din perspectiva unor politicieni ca Dinu Bulzesc, care dadea interviuri in timpul predicii lui Graham, a fost o oportunitate de crestere a popularitatii si imbunatatire a propriei imagini.
Foto 9: Dinu Bulzesc, europarlamentar, acordand un interviu in timpul predicii lui Graham, 05 iulie
Foto 10: Dinu Bulzesc, dand interviu si discutand cu cei din primele randuri in timpul predicii lui Graham, 06 iulie
Din punctul de vedere al unui crestin biblic, care crede ca Biblia este suficienta pentru ceea ce credem si facem, care crede ca mesajul Evangheliei si metodele nou testamentale de evanghelizare sunt bune si eficiente, neavand nevoie de „imbunatatirile” si schimbarile radicale aduse de „liderii spirituali” moderni, acest festival a fost un eveniment trist, care a lasat un gust amar, si aceasta fiindca mesajul Evangheliei a fost alterat si schimbat, metodele folosite nu au fost biblice, ecumenismul promovat nu a fost biblic, cautarea sustinerii autoritatilor seculare nu a fost biblica…
Mesajul „Tu esti pacatos, Dumnezeu te iubeste, Cristos a murit pentru tine” nu coincide cu Evanghelia predicata de apostoli si de cei fideli Noului Testament care i-au urmat in toate veacurile (sa ne amintim ca predicatorii nou testamentali nu au spus niciodata oamenilor nemantuiti ca Dumnezeu ii iubeste, iar in cartea Faptelor Apostolilor, in care sunt mentionate mai multe predici ale apostolilor, cuvantul „dragoste” nu apare nici macar o data!!!). „Evanghelia” moderna, predicata de Graham si cei asemenea lui nu este Evanghelia biblica, nou testamentala! Scriptura afirma ca Dumnezeu uraste pe toti cei care pacatuiesc, ca mania Lui se descopera in fiecare zi impotriva celor ce fac raul, iar acestia sunt deja, datorita pacatelor pe care le comit, condamnati de Dumnezeu. Nimeni nu se poate scuza, nimeni nu poate scapa prin ceea ce este, are sau face de aceasta condamnare. Singura cale de scapare este pocainta fata de Dumnezeu (intoarcerea de la pacat spre Dumnezeu) si credinta ca Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu a murit pentru pacate. Venirea la Cristos inseamna parasirea vechiului fel de traire si urmarea caii pe care Cristos ne-o arata in Noul Testament. Aceasta venire nu are de a face cu un loc anume, fie el stadion sau cladire bisericeasca; nu are de a face cu un timp anume cum ar fi sfarsitul unei predici, nu are de a face cu o persoana anume, fie ea si Franklin Graham… are de a face cu lucrarea Duhului lui Dumnezeu in inima omului, fara de care nimeni nu poate veni la Dumnezeu, nimeni nu poate crede…
Speram ca Dumnezeu a mantuit suflete, in ciuda metodelor nebiblice folosite, speram ca cei care au incercat „reteta” de mantuire prescrisa de Graham si au plecat de acolo neschimbati sa vina cu adevarat la Cristos, si sa nu creada ca daca nu l-au gasit pe Isus acolo unde Graham le-a spus ca este, Isus nu exista, nu este Domn si Mantuitor… Speram ca in urma acestei vaste campanii sa ramana in urma macar o imbunatatire morala a vietii…
/www.abaptistvoice.com/Romana/articole/FestivaluSperantei
Aurel Munteanu - blog 
Comentarii recente