,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Nunta

Nunta in context evreiesc

Nunta in context evreiesc

Marti – 11 noi 2014

Matei 24.36. : Despre* ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai** Tatăl.

In Mat. 24.36 si in pasajele paralele nu se poate vorbi despre faptul ca Fiul nu ar fi cunoscut ziua si ceasul revenirii Sale.El vorbeste aici evreilor folosind gandirea ebraica nuptiala ( v.38 ) . Astfel spus , el face o aluzie la obiceiurile de nunta ale evreilor. Care erau aceste obiceiuri sau cutume ? Vom da un raspuns in cele ce urmeaza :

In cultura ebraica nuntile erau puse la cale de femei batrane, iscusite la vorba si bune cunoscatoare a clanurilor si triburilor din tara.O asemenea petitoare era capabila sa vorbeasca despre un clan , despre genealogii , despre statutul social si valoare pe scara ierarhica si economica doua ore fara a se repeta. Ele erau cele care cunosteau tinerii si tinerele care ajunsesera la varsta casatoriei ( 18 ani la baieti si 13-14 ani la fete ) . O asemenea petitoare era angajata de familiile de vaza pentru a identifica din fecioarele Israelului pe fata care era cea mai potrivita pentru un baiat . Nuntile nu aveau loc aleatoriu pentru ca nu se casatoreau numai doi tineri indragostiti , ci urmau sa faca un legamant sacru doua clanuri care trebuiau sa aibe cam acelas statut , rang, prestigiu si averi. Aceste elemente mareau sansele ca tinerii sa fie compatibili.

Atunci cand un tanar aflat la varsta casatoriei auzea despre o asemenea fetiscana , el se ducea la tatal ei cu mohar ( pretul miresei ) . El ii spunea tatalui fetei : ,, am venit sa iti petesc fiica “ apoi ii dadea pretul miresei . Cu cat era mai indragostit de fata , cu cat o pretuia mai mult , cu atat platea un pret mai scump. Atunci tatal fetei turna doua pahare de vin si le punea pe masa apoi striga catre iatacul femeilor si isi chema fica , cerandu-i sa-si puna valul , caci a venit un petitor . Fica aparea iar tanarul bea paharul de vin . Daca si fata bea paharul de vin , se considera ca ea a acceptat cererea in casatorie ( existau si alte elemente cum ar fi redactarea unui certificat matrimonial , ceremonia logodnei , precum si un dar trimis de tatal mirelui tatalui fetei , dar acestea nu le dezvoltam acum ) .

Dupa consumarea paharelor de vin , tanarul pleca acasa si incepea sa construiasca odaia pentru el si mireasa. El se straduia sa faca iatacul cat mai frumos si mai impodobit , dar nu stia cand se va termina aceasta lucrare pentru ca nu el decidea cand e gata lacasul ci tatal lui .

Intr-o anumita zi tatal lui ii spunea : ,,iata a sosit ceasul , ia-ti prietenii si dute si adu-ti mireasa ” . Tanarul nu stia ziua si ceasul cand urmau sa fie gata toate pregatirile de nunta ( iatacul , mancarurile , bauturile , muzicantii si la nuntile cele mai de vaza imbracamintea speciala a nuntasilor ) , pentru ca nu el hotara ziua si ceasul acela ci tatal sau . Cand tatal ii vestea ca toate erau gata , tanarul purcedea sa -si aduca mireasa , iar prietenul lui era inainte mergatorul sau care striga ,, Iata mirele ! Iesitii in intampinare “ . In acest timp nici mireasa nu statuse degeaba . Ea isi cususe haina de nunta si isi pregatise zestrea . Isi anuntase prietenele care urmau sa fie domnisoarele de onoare si care , la fel ca ea trebuiau sa fie gata in orice clipa . Cand inainte -mergatorul mirelui se apropia strigand ele trebuiau sa se imbrace in straie nuptiale sa isi ia candele sa iasa pe drum si ajutate de placute de argint atasate candelelor ele trebuiau sa reflecte lumina asupra mirelui . In vremurile acelea mirele , frumusetea , hainele cusute la gherghef si bogatia acestuia erau lucrurile la care se uitau noroadele vremii .

Cand mirele ajungea cu alaiul de nunta la casa miresei ea trebuia sa fie pregatita , o lua cu el si reveneau la casa mirelui unde sarbatoreau nunta printr-un ospat de legamant . In mentalitatea evreiasca se considera nunta ca fiind cea mai mare sarbatoare .Tocmai de aceea istoria omeneasca incepe cu nunta lui Adam si a Evei in gradina Eden si se incheie rotund cu nunta Mielului cu Mireasa Lui.
Si acum sa revenim la calitatea de Mire a lui Mesia . In evanghelii Ioan Botezatorul este prietenul Mirelui ( Ioan 3 . 29 .) si inainte mergatorul mesianic. Fiul lui Dumnezeu curteaza Adunarea celor alesi . Duhul Sfant este Acela care peteste Mireasa , vorbindu-i despre calitatile Mirelui . Mireasa a baut paharul de vin la Cina in odaia de sus. La fiecare Cina , Mireasa vesteste inca odata ca ea apartine Mirelui ( 1 Cor 11 . 26 .) . El a plecat ca sa ii pregateasca un loc (Ioan 14 . 2.) , dar va reveni pentru a o lua la El . Intre tim Mireasa trebuie sa se pregateasca cu haine din in subtire curat si stralucitor care sunt faptele bune ale sfintilor ( Ap.19 . 8 ) .
In toata aceasta metafora nuptiala nu se poate afirma ca Fiul nu ar fi cunoscut ziua si ceasul revenirii Sale ci este doar o vorbire figurata prin care Fiul facea aluzie la nunta Sa cu Mireasa la bucuria ospatului si in acelas timp avertiza cu privire la pedeapsa celor care nu vor nunti impreuna cu El . Acestia urmeaza sa fie nimiciti precum cei din vremea potopului (Mat . 24.37-39. si Gen. 6 .7.) a celor din parabola nuntii fiului de imparat si vor fi aruncati in lacul de foc si pucioasa ( Mat .22. 1-14. si Ap.20.15 .) .