,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

T.U.L.I.P.

Moartea spirituală

Moartea spirituală

de Aurel Munteanu 2 apr. 2018

Cred că pentru a putea înţelege sensul morţii spirituale trebuie să coborâm atât de mult încât să ajungem până în Eden, locul unde moartea aceasta apare prima dată (după regula întâiului venit). Moartea a apărut ca urmare a călcării Legii lui Yahweh, într-un mod conştient şi bine gândit mai ales de către capul femeii amăgite şi al întregii omeniri – Adam.

Legea test al fidelităţii sale faţă de Tatăl său a fost următoarea – Geneza 2:

16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;

17. dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

A venit ziua aceasta, Eva mănâncă, dă şi bărbatului ei care era la o lungime de braţ de ea şi intră în vigoare spusele lui Dumnezeu: căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.

Acum întrebarea este: a căpătat moarte Adam sau nu? A murit el chiar în clipa aceea sau a intrat într-un fel de amorţeală spirituală? A intrat într-o incapacitate spirituală totală cu Dumnezeu sau într-o comă temporară până în momentul în care el se poate decide prin ,,voinţa sa liberă” să se întoarcă la Creatorul său? La căderea aceasta în păcat şi-a rupt gâtul murind sau şi-a frânt doar unghia de la degetul mic?

Păi la căderea în păcat, omul a murit cu siguranţă aşa cum a spus Cel ce nu poate să mintă. În clipa aceea Adam, moare şi Însuşi Dumnezeu îl socoteşte mort datorită faptului că I-a încălcat Legea. Aşa că:

1. Adam este socotit mort în primul rând datorită faptului că a încălcat singura Lege pe care i-o dăduse Tatăl său Elohim.

Aceasta este moartea din punct de vedere legal. Această moarte intră prin neascultarea lui ca şi cap reprezentativ al omenirii (deoarece noi toţi suntem urmaşii săi) şi se răsfrânge asupra tuturor oamenilor de la A la Z.

Această moarte legală datorită călcării Legi Lui, o exemplifică foarte bine C. H. Spurgenon în ilustraţia următoare:

,,Imediat ce, la tribunal, judecătorul pronunţă sentinţa, din punctul de vedere al legii, acuzatul este considerat mort. Deşi poate abia dupa o lună el este adus pe eşafod pentru a suporta sentinţa, totuşi legea îl priveşte ca mort. Pentru el este imposibil să mai facă ceva. Nu poate moşteni nimic, nu poate lăsa ceva prin testament; el nu este nimic – este un om mort. Sistemul legal îl consideră mort. Daca sunt alegeri, nu i se cere votul, fiindcă este considerat a fi mort. Este închis în celula lui, dar este mort.”

Starea mortului legal nu este conştientizată de acesta. El chiar dacă este o fiinţă vie, el este plin de plăceri carnale, de pofte neîmplinite şi de multe alte lucruri care îl ţin sub stăpânirea lor. În continuarea pildei de mai sus Spurgeon adăuga:

,,Acum ce aţi gândi dacă aţi merge la închisoare şi l-ai vedea pe acuzat stând în celula sa râzând şi plin de voie bună? Ai spune, „omul acesta este nebun fiindcă este condamnat şi urmează a fi executat şi cu toate acestea, el este bine dispus.”

Ca o aplicaţie pe moartea legală el concluziona despre omul firesc şi despre cei care nu au auzit de ea:

,,La fel este şi cu omul firesc, care deşi este condamnat, trăieşte în distracţie şi voiosie! Voi sunteţi în viaţă în dimineaţa aceasta datorită unei amânări a sentinţei, dar ştiţi voi că din punct de vedere legal sunteţi morţi; ştiţi că Dumnezeu vă consideră astfel, că în ziua în care părintele vostru Adam a atins fructul, şi când voi înşivă aţi păcătuit, Dumnezeu, Judecătorul cel Veşnic v-a condamnat? Vorbiţi mult despre poziţia voastră, despre bunătatea şi moralitatea voastră – dar unde sunt acestea? Scriptura spune că „aţi şi fost judecaţi”. Tu nu trebuie să aştepţi să fii condamnat în ziua judecăţii – aceea va fi executarea pedepsei – tu „ai şi fost judecat”.

2. Al doilea fel de moarte căpătat în momentul când au păcătuit Adam şi Eva, este moartea spiritului lor. Aceasta le-a omorât duhul şi le-a ruinat sufletul.

Chiar în clipa morţii duhului, sufletul lor (care avea conştiinţă, intelect, sentimente şi voinţă), a fost grav ruinat. Sufletul nu moare aşa cum a făcut-o duhul. El se ruinează.

De atunci conştiinţa lor şi a noastră nu mai trage semnale de alarmă corect. Lucrurile ce Dumnezeu le consideră drepte acum ea le dă uitării sau mai grav le vede ca fiind rele. O mică parte din ele sunt semnalizate corespunzător, dar multe dintre ele nu sunt luate în seamă şi păcătuind mereu trecând peste alarmele conştiinţei aceasta devine până la urmă ,,fără simţ” (despre oamenii care fac aceasta Scriptura se referă la ei cu expresia – însemnaţi cu fierul roşu în cugetul lor).

Intelectul a fost şi el afectat. Motiv pentru care avem oameni învăţaţi sau mai puţin învăţaţi. Oameni cu un intelect mai crescut sau cu retard mental. Intelectul este înclinat datorită duhului mort să de-a uitării lucrurile drepte şi să eţină foarte repede lucrurile rele.

Sentimentele au fost corupte şi din păcate aproape toate deciziile pe care le luăm li se datorează mai mult lor decât intelectului.

Voinţa umană nu a scăpat nici ea de această ruină şi ea totdeauna va acţiona conform naturii umane dictate de un duh mort, de un intelect afectat, o conştiinţă ruinată şi sentimente pervertite. Voinţa de care se face mare caz, nu poate acţiona independent de toţi ceilalţi factori ci va acţiona totdeauna ţinând cont de aceştia.

Cea mai bună ilustrată pentru a pricepe că cineva nu acţionează decât conform naturii sale în deciziile sale, este ilustrata cu un leu, în faţa căruia I se pune o bucată de carne murdară de ţărână şi alterată pe alocuri şi o salată asortată. Ce va alege leul? Va alege salata sau bucata de carne? Păi nu va alege DECÂT în conformitate cu natura sa!

La fel s-a întâmplat cu corbul lui Noe şi cu porumbelul. Nici unul când au ieşit din corabie, nu s-a putut bucura decât de hrana care era conformă cu natura sa!

La fel este şi cu omul ruinat în suflet şi mort în duh! Nu va acţiona decât în conformitate cu ceea ce este! Este carnal, mort în greşeli şi păcate, aşa va acţiona: bând nelegiuirea ca pe apă. În natura aceasta el se simte la fel cum peştele se simte în apă.

3. Al treilea fel de moarte este sfârşitul celorlalte două. Este moartea fizică ce survine ca urmare a morţii legale şi spirituale, căpătate în Eden. Adam nu a murit exact în clipa în care muşcă din fructul cunoştinţei binelui şi răului ci după 930 de ani.

Dacă cineva ajunge şi moare fizic fără să fie născut din nou ajunge în ceea ce Scriptura descrie ca fiind cel mai înspăimântător lucru – moartea a doua. Sentinţa acesteia este pusă în aplicare după ce mortul este judecat la Marele tron alb (ca şi o reconfirmare că o merită din plin) şi aruncat în iazul de foc şi pucioasă.

Toate aceste 3 tipuri de moarte, au trecut de la Adam asupra tuturor urmaşilor săi. Toţi ar fi meritat iazul de foc, dacă Elohim în planul etrern, nu ar fi rânduit ca să salveze pe unii dintre ei, înfiindu-i spre lauda bogăţiilor HARULUI Său!

I-a născut de sus şi i-a mântuit, scăpându-i de la pierzarea veşnică, prin faptul că a rânduit un Înlocuitor care să moară pentru păcatele lor. Să plătească pe lemnul blestemat preţul pedepsei, pentru care ei ar fi trebuit să plătească o eternitate în iaz.

La naştrea din nou practic ce se petrece în cei aleşi? În primul rând:

duhul mort le este înviat. Dacă duhul este adormit trebuie doar trezit ca să fie adus la viaţă. Aceasta nu este posibil deoarece Scriptura spune că este mort (Ef. 2.1-3)! Duhul are nevoie de ÎNVIERE nu de trezire!

Duhul nu este nici în comă sau într-o amorţeală profundă şi să fie nevoie să fie resuscitat prin manipulări psihologice sau prin exercitarea ,,voinţei libere”. Nu poate fi adus la viaţă în felul acesta pentru că scriptura declară că ,,Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.” – Romani 3.11.

Noi din contră, am fost născuţi nu din sânge, nici din voia firii noastre nici din voia vreunui om ci din Dumnezeu (Ioan 1.13).

sufletul ruinat începe să fie rezidit. În felul acesta omul născut din nou începe să devină tot mai asemănător (odată cu maturitatea sa), cu chipul Domnului Isus. Zidirea aceasta este un proces care durează pe tot parcursul vieţii cât timp omul este în trup.

trupul din păcate se degradează. Odată cu trecerea timpului trupul se ruinează până acesta se întoarce în ţărână.

La glorificare, doar sufletul şi trupul vor mai avea nevoie de schimbare într-o stare perfectă. Duhul deja îl avem înviat încă din clipa naşterii din nou.

Reclame

Ce nu poate face un om mort spiritual

Ce nu poate face un om

mort spiritual

NU POATE GANDI CA DUMNEZEU:

Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre” (Isaia 55:8, 9).

NU-L POATE INTELEGE PE DUMNEZEU:

…Ti-ai inchipuit ca Eu sunt ca tine” (Psalmul 50:21).

Poti spune tu ca poti patrunde adancimile lui Dumnezeu, ca poti ajunge la cunostinta desavarsita a Celui Atotputernic? Cat cerurile-i de inalta: ce poti face? Mai adanca decat Locuinta mortilor: ce poti sti?” (Iov 11:7,8).

NU POATE VEDEA LUCRURILE SPIRITUALE:

Drept raspuns, Isus i-a zis: ,Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu’” (Ioan 3:3).

NU-SI POATE CUNOASTE PROPRIA SA INIMA:

Inima este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea; cine poate s-o cunoasca?” (Ieremia 17:9).

NU POATE SA ISI CONDUCA PASII:

Stiu, Doamne, ca soarta omului nu este in puterea lui; nici nu sta in puterea omului, cand umbla, sa-si indrepte pasii spre tinta” (Ieremia 10:23).

Multe cai pot parea bune omului, dar la urma se vad ca duc la moarte” (Proverbe 14:12).

NU POATE PRIMI DUHUL SFANT:

…si anume, Duhul adevarului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste; dar voi Il cunoasteti, caci ramane cu voi, si va fi in voi” (Ioan 14:17).

NU POATE AUZI (primi si intelege) CUVINTELE LUI DUMNEZEU:

Cine este din Dumnezeu, asculta cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultati, pentru ca nu sunteti din Dumnezeu” (Ioan 8:47).

Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci, pentru el, sunt o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuiesc judecate duhovniceste” (1 Corinteni 2:14).

NU SE POATE NASTE SINGUR IN FAMILIA LUI DUMNEZEU:

…nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1:13).

Caci El a zis lui Moise: ,Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila; si Ma voi indura de oricine-Mi va placea sa Ma indur.’ Asa dar, nu atarna nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila” (Romani 9:15,16).

NU POATE AVEA PRIN EL INSUSI POCAINTA SI CREDINTA IN CRISTOS:

Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8-9).

…caci nu toti au credinta” (2 Tesaloniceni 3:2).

Caci cu privire , voua vi s-a dat harul nu numai sa credeti in El, ci sa si patimiti pentru El” (Filipeni 1:29).

…sa indrepte cu blandete pe potrivnici, in nadejdea ca Dumnezeu le va da pocainta, ca sa ajunga la cunostinta adevarului” (2 Timotei 2:25).

…catre cei ce au capatat o credinta de acelas pret cu a noastra” (2 Petru 1:1).

NU POATE VENI :

Nimeni nu poate veni , daca nu-l atrage Tatal, care M-a trimis; si Eu il voi invia in ziua de apoi.” „Tocmai de aceea v-am spus ca nimeni nu poate sa vina , daca nu i-a fost dat de Tatal Meu” (Ioan 6:44, 65).

NU POATE CREDE IN CRISTOS:

Dar voi nu credeti, pentru ca, dupa cum v-am spus, nu sunteti din oile Mele” (Ioan 10:26).

NU POATE FI PLACUT LUI DUMNEZEU:

In adevar, cei ce traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, umbla dupa lucrurile firii pamantesti; pe cand cei ce traiesc dupa indemnurile Duhului, umbla dupa lucrurile Duhului. Deci, cei ce sunt pamantesti, nu pot sa placa lui Dumnezeu. Voi insa nu mai sunteti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Cristos, nu este al Lui” (Romani 8:5,8,9).


T.U.L.I.P.-Perseverență și păstrare

Perseverență și păstrare

(Păstrarea sfinților în har)

de Aurel Munteanu

4 feb. 2016

 

 

 

 

Promite Dumnezeu în Scriptură viață etrnă celor credincioși ai Săi? Da. Încă din veșnicia trecută o promite.

Ioan 3.14-16: Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,

pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Tit 1.1-2:  Pavel, rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa adevărului care este potrivit cu evlavia,

în nădejdea vieţii veşnice, făgăduite mai înainte de veşnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă

1 Ioan 2.25: „Și făgăduința, pe care ne-a făcut-o El, este aceasta: viața veșnică.”

 

Îi ajută Dumnezeu pe credincioșii Săi ca să persevereze pe cale pentru a avea ca finalitate viața etrnă? Da.

Iuda 1: Iuda, rob al lui Isus Hristos şi fratele lui Iacov, către cei chemaţi, care sunt iubiţi în Dumnezeu Tatăl şi păstraţi pentru Isus Hristos:

Iuda 24: Iar a Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale

Ezechel 36. 25-27: Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţaţi; vă voi curăţa de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri.

Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne.

Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele, şi să păziţi, şi să împliniţi legile Mele.

Psalmul 18.35: Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, şi îndurarea Ta mă face mare.

 

Depinde perseverența și păstrarea  aleșilor de Dumnezeu? Da.

1Petru 1.5: Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!

2Timotei 1.12: Şi din pricina aceasta sufăr aceste lucruri; dar nu mi-e ruşine, căci ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea.

2Timotei 4.18: Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.

1Tesaloniceni5.23-24: Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos.

Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta.

Filipeni 1.6: Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.

 

Ca rezultat al păstrării și perseverarii, mântuirea aleșilor nu va fi pierdută niciodată!

Ioan6.39: Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.

Ioan 10.26-29: Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele.

Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.

Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.

Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.

Romani 8.37: Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.

Evrei 5.9: Şi, după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut, pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice.

 

Le pregătește acum Domnul Isus  aleșilor Săi, un loc în ceruri pentru a-I avea cu Sine pentru toată veșnicia?

Ioan 14.1-3: Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.

Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.

 

 

Crezi tu lucrul acesta sau pui la îndoială spusele Domnului Cristos?  Te bucuri tu că El alege persoane pe nume înainte de întemeierea lumii,  hotărând pe Fiul Său ca preț de răscumpărare pentru ele, ca mai  apoi să trimită pe Duhul Sfânt să le nască din nou?  Te bucuri tu că El le păstrează și le ocrotește  în mâna Sa atotputernică până la sfârșitul călătoriei lor pe acest pământ?

Dacă nu te bucuri de acest favor nemeritat (har) și nu îl crezi, atunci pentru ce te bucuri? Pentru ce a-i putea făuri prin propriile tale puteri lucrate print-o voință ruinată? Aceasta ar fi o neprihănire proprie care nu o să aibe nici o valoare înaintea lui Dumnezeu.

Ai două tipuri de salvare în față. Una care are în centru omul și ,,glorioasa-i voință liberă”. Iar cealălaltă are în centru un Dumnezeu suveran. Știind că mântuirea este doar prin har și nu prin fapte plus har ( Romani 10.5-6 ) , gândește-te bine și analizează-ți poziția. Domnul să te ajute la aceasta.

 

 

Amin.