Bunătatea Domnului Isus Cristos manifestată în relațiile Sale cu oamenii

Bunătatea este una din caracteristicile lui Dumnezeu cele mai cunoscute. Este cel mai apelat atribut al lui Dumnezeu dintre toate câte are. Fără acest atribut cu toții am fi pierduți. Despre bunătatea lui Dumnezeu găsim menționat în Scriptură:

Psalmii 89:14 Dreptatea si judecata sunt temelia scaunului Tau de domnie; bunatatea si credinciosia sunt inaintea fetei Tale.

Psalmii 100:5 Caci Domnul este bun; bunatatea Lui tine in veci, si credinciosia Lui, din neam in neam.

Chiar dacă a survenit căderea, păcatul adamic nu a făcut să înceteze bunătatea lui Dumnezeu. La cădere omul s-a schimbat față de Dumnezeu, dar Dumnezeu a rămas același. Dumnezeu este bun prin natura Sa, nu doar prin voinţă. El alege când să arate bunătatea Sa, cum şi în ce măsură deoarece este suveran absolut.

Contrar gândirii multora, bunătatea Sa nu este afectată pentru că a permis păcatul în lume. Bunătatea Sa nu este afectată pentru că este discriminatorie. El a ales să manifeste mai multă bunătate faţă de o creatură decât faţă de alta. Pentru aceasta nimeni nu Îl poate judeca sau să Îl intrebe „ce faci”? Pedepsirea celor răi nu Îi afectează bunătatea. Pedeapsa se datorează călcării Legii Sale, care este sfântă, dreaptă şi bună (Romani, 7:12). Dumnezeu nu ar fi bun dacă nu ar pedepsi păcatul!

Faptul că anunță un mijloc de salvare, pentru rasa lui Adam, arată spre o bunătate fără margini, bunătate care este proprie naturii Sale. În răscumpărarea noastră chiar Evanghelia, (Vestea Bună), este o reală oglindă a bunătăţii Sale. Tot ceea ce face Dumnezeu prin intermediul ei, are in vedere binele nostru veșnic. Bunătatea Sa după cădere trebuie privită ca un har nemeritat. După cădere Dumnezeu nu este obligat să ne-o arate și totuși o face. În Ps. 25, David o invocă spunând:

 „Nu-Ti aduce aminte de greselile din tineretea mea, nici de faradelegile mele; ci adu-Ti aminte de mine, dupa indurarea Ta, pentru bunatatea Ta, Doamne!” Psalmii 25:7

El își arată această bunătate față de aleșii Săi. Autorii V.T. au experimentat-o și scriu despre ea:

Ieremia 31:3 Domnul mi Se arata de departe: „Te iubesc cu o iubire vesnica; de aceea iti pastrez bunatatea Mea!

Psalmii 138:8 Domnul va sfarsi ce a inceput pentru mine. Doamne, bunatatea Ta tine in veci: nu parasi lucrarile mainilor Tale.

Noi cu toții trăim într-o continuă dependență de bunătatea lui Dumnezeu, la fel ca sfinții V.T. Bunătatea și îndurarea Sa ne șterge fărădelegile și ne păzește totdeauna:

Psalmii 51:1 Ai mila de mine, Dumnezeule, in bunatatea Ta! Dupa indurarea Ta cea mare, sterge faradelegile mele!

Psalmii 40:11 Tu, Doamne, nu-mi vei opri indurarile Tale; ci bunatatea si credinciosia Ta ma vor pazi intotdeauna.

Bunătatea lui Dumnezeu a fost întruchipată în Persoana Domnului Cristos. Despre El se spune că: „El, care este oglindirea slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui si care tine toate lucrurile cu cuvantul puterii Lui, a facut curatarea pacatelor si a sezut la dreapta Maririi in locurile preainalte,” (Evrei, 1:3).

El a arătat această bunătatea a lui Dumnezeu, în relațiile Sale cu semenii Săi:

– prin hotărârea luată în planul etern de a ne substitui în pedeapsă pe Golgota

– prin hotărârea luată de a plăti prețul răscumpărării noastre

– în faptul că s-a dezbrăcat de gloria Dumnezeiască luând chip de rob

– prin purtarea poverilor noastre zilnice

– mergea din loc în loc și făcea bine

– în suferințele lor fizice vindecându-i

– prin faptul că nu ne mai numește robi ci prieteni

– prin faptul că după înălțare nu ne lasă orfani ci ne trimite Duhul Său

– mijlocind pentru noi în prezent ca Avocat la dreapta lui Dumnezeu (Ștefan Îl vede)

Lucruri practice. Cum ne influențează faptul că Domnul Cristos a arătat bunătate față de noi:

1. Bunătatea Sa este demnă de lăudat de către toți fiii oamenilor:

Psalmii 59:16 Dar eu voi canta puterea Ta; dis-de-dimineata voi lauda bunatatea Ta. Caci Tu esti un turn de scapare pentru mine, un loc de adapost in ziua necazului meu.

Psalmii 115:1 Nu noua, Doamne, nu noua, ci Numelui Tau da slava pentru bunatatea Ta, pentru credinciosia Ta!

2. Bunătatea trebuie să ne caracterizeze și pe noi:

Proverbe 3:3 Sa nu te paraseasca bunatatea si credinciosia: leaga-ti-le la gat, scrie-le pe tablita inimii tale.

Proverbe 19:22 Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui;

Galateni 5:22 Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia,

Coloseni 3:12 Astfel, dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si preaiubiti, imbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga rabdare.

3. Bunătatea Sa îndeamnă la pocăință pe fiecare dintre noi:

Romani 2:4 Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii, ingaduintei si indelungii Lui rabdari? Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta?

4. Bunătatea Sa, trebuie să ne provoace ca și noi să o arătăm tuturor oamenilor (nu doar unora, ex., samariteanului)

5. Bunătatea Sa trebuie să mă ajute să fiu iertător (ex., cu stăpânul ce iartă datoria celui ce îi datora 10 mii de talanți – Matei, 18: 23-30. nu trebuie sa avem o inimă rea neiertătoare ca a datornicului).

6. Bunătatea Sa ne îndeamnă să ne sacrificăm pentru alții.

Concluzie: Bunătatea Sa este cea care ne ține în viață.

– este cea care ne face să ne trezim la o nouă zi de viață

– este cea pentru care trebuie să Îl lăudăm și să Îi mulțumim neîncetat că nu ne-a făcut după fărădelegile noastre arătându-ne doar dreptatea.

– indeiferent prin ce trecem trebuie să ridicăm privirea în sus și să sperăm în El.

Chiar dacă toate vedem că se prăbușesc în jurul nostru trebuie să sperăm în El:

21. Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

22. bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt,

23. ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! –

24. „Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

25. Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută. (Plângerile lui Ieremia 3:17-24).

Este un mare păcat să abuzăm de bunătatea lui Dumnezeu sau să o dispreţuim, uitând de binecuvântările Lui. În loc să ne crească mulţumirea faţă de Dumnezeu, dispreţuim sau uităm de bunătăţile Sale? Trebuie să Îl lăudăm neîncetat pentru câte a făcut pentru noi:

Te voi lauda din toata inima mea, Doamne Dumnezeul meu, si voi preamari Numele Tau in veci! (Ps.86:12)