,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Sarbatori

,,Copilasilor, paziti-va de idoli!”

,,Copilasilor, paziti-va de idoli!”

(1 Ioan 5:21)

De Carroll R. Bierbower

Prefata

MESAJUL acestei brosuri este scris poporului Domnului. Lumea nu cunoaste nimic despre aceste lucruri; ei nici macar nu-i pasa in vreun fel de Dumnezeu si de Cuvantul Sau. Adevaratul credincios spune: „Cuvantul pe care il am, il tin ascuns in inima mea, de aceea am putere sa nu pacatuiesc impotriva Lui.” Cuvantul Sau este pur si este pentru totdeauna „neschimbat in Cer”. Citim asa: „Cuvantul Domnului ramane in veac”; in lumina Cuvantului Sau infailibil, noi ar trebui sa fim sarguinciosi, pentru a fi „gasiti inaintea Lui fara prihana, fara vina, si in pace”. Tinta noastra este cereasca, nu pamanteasca. Nu tot asa este cu un credincios carnal, firesc. Lucrurile placute ale acestei lumi, sarbatorile si distractiile, il atrag mai mult decat cararea separarii pe care Domnul nostru o cere poporului Sau, el gasind o multime de scuze pentru nesupunerea lui.

Vorbind despre ai Sai, Domnul nostru a spus: „Ei nu sunt din lume, dupa cum Eu nu sunt din lume.” El de asemenea a spus: „Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume.” De ce? Pentru ca „Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el.” Este infiorator, dar adevarat. „Suflete prea curvare! Nu stiti ca prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu?” Nu ar trebui ca aceasta sa ne motiveze sa ne cercetam pe noi insine, ca sa nu fim gasiti printre cei care merg jos in iad?

Daca suntem ai Lui, atunci suntem „…o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi”. Noi nu mai facem lucrurile care ne-au atras odata, si nu mai mergem in locurile pe care obisnuiam sa le frecventam. Nu mai suntem gasiti printre cei cu care ne amestecam odata pentru ca „toate lucrurile s-au facut noi”. Este aceasta adevarat in viata ta crestina? Haideti sa nu uitam ca supunerea fata de Cuvantul lui Dumnezeu este semnul care identifica un adevarat credincios. Poti tu spune impreuna cu psalmistul: „Povatuieste-ma pe cararea poruncilor Tale, caci imi place de ea”, si din nou: „iubesc poruncile Tale, mai mult decat aurul, da, mai mult decat aurul curat”. Este aceasta cale prea stramta? Nu auziti aceste cuvinte: „Ma iubesti tu mai mult decat acestia?”

„De aceea, prea iubitii mei, fugiti de inchinarea la idoli.” Ce inseamna aceasta? De ce spune Dumnezeu: „copilasilor, paziti-va de idoli”? Dictionarul Webster spune: idolatria este „dragoste excesiva sau veneratie pentru orice”. Dumnezeu este un Dumnezeu gelos si El nu va imparti dragostea poporului sau cu nici un fel de idoli. Sarbatori precum Craciunul, Pastele, Vinerea mare, Postul mare (sau Postul Pastelui), Sfantul Valentin, Halloween si altele, sunt pagane, lumesti si idolatre, iar daca noi le sarbatorim sau avem vreo participare in aceste sarbatori, ne facem vinovati de idolatrie. Daca nu crezi aceasta, du-te la Enciclopedia ta, si citeste acolo cand au inceput, cine le-a inceput, pentru ce scopuri au fost facute si sunt folosite. Apoi intreaba-te: pot eu, ca si crestin, sa am ceva de-a face cu ele?

Cum putem noi trai „in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie” luand parte la aceste distractii si sarbatori? Dumnezeu pune o intrebare: „Ce intelegere poate fi intre Cristos si Belial? Sau ce legatura are cel credincios cu cel necredincios? Cum se impaca Templul lui Dumnezeu cu idolii?” ,,Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvantul Meu.”

Idolii

Cand cineva se gandeste la idolatrie in ziua de azi, crede ca aceasta este o expresie care apartine epocii intunecate, sau asa-ziselor „tari pagane”. Poporul Domnului a fost intotdeauna avertizat cu privire la aceste lucruri in timpul Vechiul Testament la fel ca in era Noului Testament. Aceasta a fost o regula stricta data neamurilor: „sa se fereasca de pangaririle idolilor” (Fapte 15:20). Idolatria este mentionata printre faptele firii, si „cei ce fac astfel de lucruri, nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu” (vezi Galateni 5:19-21).

Idolatria a fost intotdeauna marele pacat care a aprins mania Domnului impotriva lui Israel. Cand Moise se afla pe munte pentru a primi cele doua table ale legii, poporul lui Israel a venit la Aaron si i-a spus: „Haide! fa-ne un dumnezeu care sa mearga inaintea noastra” (Exod 32:1). Deci, ei si-au facut un vitel de aur, au dansat in jurul lui si i s-au inchinat. Acesta era unul din zeii Egiptului. Trei mii dintre ei au fost omorati din cauza acestui mare pacat.

Se pare ca natura umana este cea care vrea sa se inchine la ceva ce poate fi vazut si admirat; toti idolatrii fac asa. Copiii lui Israel au ajuns fata in fata cu o noua forma de inchinare atunci cand au intrat in tara Canaan. Domnul le-a dat instructiuni inainte ca ei sa intre in tara promisa: „Sa nu te inchini inaintea dumnezeilor lor, si sa nu le slujesti; sa nu te iei dupa popoarele acestea, in purtarea lor, ci sa le nimicesti cu desavarsire, si sa le darami capistele”1 (Exod 23:24). Dupa cum stim, Israel nu a facut asa, ci mai tarziu, odata cu trecerea timpului, a preluat inchinarea la idolii canaaniti. Aceasta este o forma de inchinare ce s-a pastrat bine de-a lungul epocilor; totul a inceput cu Nimrod, vanatorul viteaz. Nimrod a fost nepotul lui Ham, acel fiu rau al lui Noe. El a construit turnul Babel, Babilonul original, vechea Ninive si multe alte orase.

Numele Nimrod vine dintr-un cuvant vechi ebraic insemnand „el s-a razvratit”. Tot ce a fost scris despre Nimrod dovedeste ca el s-a razvratit, si in razvratirea lui si-a intemeiat o religie proprie. Aceasta religie a imbratisat inchinarea la soare, la mama si prunc, acestea fiind numite „intreaga ostire a cerurilor” (2 Cronici 33:3). Impotriva acestei religii pagane se vorbeste in Romani 1:25, „caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu, si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului”. Exact in aceasta consta religia lui Nimrod, adica in inchinarea adusa creaturii, aceasta fiind femeia si fiul ei.

Copiii lui Israel se inchinau mamei si fiului babilonian, asa cum a strigat Ieremia impotriva lor. Sunt doua zile sarbatorite atat de copiii lui Dumnezeu cat si de lume, in care religia si practica babiloniana s-a pastrat pura, mii de ani, cu mici devieri de la forma sa originala. Au fost schimbate numele mamei si al fiului, dar religia practic a ramas neschimbata, dupa cum incerc sa demonstrez in acest articol.

Primul si cel mai popular idol pe care il vom lua in considerare este unul cunoscut sub denumirea de Craciun.

Craciunul

„Si-au ridicat stalpi idolesti si Astartee pe orice deal si sub orice copac verde. Si acolo au ars tamaie pe toate inaltimile, ca si neamurile … si au facut lucruri rele, prin care au maniat pe Domnul. Au slujit idolilor, despre care Domnul le zisese: ,,sa nu faceti lucrul acesta!” (2 Imparati 17:10-12).

Noi stim cu totii ca perioada sarbatorilor este foarte populara. Orice timp de sarbatoare se pare ca face un puternic apel sentimental asupra inimii celor mai multi oameni. Adaugati la aceasta emotia asteptarii, complexele unei constiinte care impune un vag respect pentru ziua cand se presupune ca s-ar fi nascut Cristos, si avem „Spiritul Craciunului”. Nici o data din calendar nu este mai binevenita. Batrani si tineri, bogati si saraci, piosi si vulgari, credinciosi si necredinciosi, cu o frenezie nemarginita, intra in competitia pentru „ziua de Craciun” ca apele unui rau revarsat ce spulbera totul in calea sa. Craciunul este ziua cand forta motrica a acestei iubiri festive este adusa pe culmi. Nici o alta zi nu o poate egala in desfraul trupesc. Toate acestea, in acelasi timp, l-ar onora pe Cristos. Asa cum citim in textul nostru: „Si-au ridicat stalpi idolesti si Astartee pe orice deal si sub orice copac verde.”

In Vechiul Testament, de fiecare data cand cuvintele „stalp” sau „stalpi” apar ca obiecte ale inchinarii, acestea provin dintr-un cuvant evreiesc care inseamna „imagine a Astarteei si a pruncului Tamuz”. Este aceeasi Astartee careia i se inchinau ca imparateasa a cerului. Acesti stalpi sunt idolii Astarteei si fiului sau Tamuz, forma originala de inchinare la mama si fiu. Ea a fost numita „Mama lui Dumnezeu” la fel cum se adreseaza astazi „biserica” Romei Mariei. Poate fi interesant in acest punct sa explic cum a ajuns aceasta inchinare sa se amestece cu asa numitele „biserici crestine”.

Paganii din Europa si Asia se inchinau Astarteei si lui Tamuz in timp ce ii persecutau pe crestini timp de aproximativ 200 de ani dupa Cristos. In biserica timpurie nu exista idolatrie pagana. Oricum, este adevarat ca inca din vremea apostolilor s-au strecurat erori in biserici. Cel mai mare dintre toate compromisurile s-a facut cand Constantin a imbratisat religia catolica. Aceasta noua religie, el a facut-o religia imperiului sau. Pentru intaia data, o „biserica” asa-zisa crestina a devenit religie de stat. Constantin insusi a prezidat Conciliul de la Niceea in 325 d. Cr., facandu-se pe sine capul bisericii si al statului. Acestea oricum au adus multe dificultati; si anume, marile neintelegeri dintre Roma pagana cu inchinarea la Astartee, imparateasa cerurilor, mama zeului soare Tamuz si Tamuz ca dumnezeu, si inchinarea la Maria si Isus. Atunci „biserica” apostata revenise deja la sarbatorirea de „zile, luni, vremi si ani” intorcandu-se la „invataturi incepatoare, slabe si saracacioase”, dorind sa se intoarca in robie. Fiindca „biserica” era deja implicata in inchinarea la moaste, apostazia ei era asa de completa incat ea nu se mai impotrivea idolatriei.

Paganii se inchinau la imparateasa cerului, iar pana in acest moment catolicii se inchina Mariei. Paganii din Roma se inchinau nasterii si invierii lui Tamuz, marele zeu soare; „biserica” se inchina lui Cristos ca si Fiu al lui Dumnezeu, nasterii (incepand de acum, dar nu inainte), si invierii.

Marea slujba pentru Constantin, conducator peste stat si biserica, a fost sa gaseasca unitate pentru supusii sai. El fiind un foarte bun politician, a gasit raspunsul, iar paganii s-au ingramadit cu miile in „biserica”. Raspunsul consta in simpla schimbare a numelor idolilor la care deja se inchinau. Madona si fiul puteau fi primite de episcopii catolici, dar numele lor au trebuit schimbate. Pentru pagani nu era decat o mica diferenta faptul ca numele lor nu mai erau aceleasi, cata vreme ei puteau sa-si pastreze in inchinare idolii mamei si fiului. Numele mamei si fiului au fost deja schimbate de-a lungul timpului. Mama si copilul in Egipt erau Isis si Horus, in India Isi si Iswara. In Asia mama era Cibele si fiul Deoius; in Grecia ei erau Ceres si Plutus. Asa cum putem vedea, actualele nume nu faceau o prea mare diferenta atata timp cat ei puteau sa-si serveasca zeii.

Oricum, ei au refuzat sa renunte la orice copac verde. Inchinarea inaintea copacului este parte a inchinarii inaintea imparatesei cerului si a ostirii cerului. Ieremia a strigat impotriva acestor lucruri: „Asa vorbeste Domnul: ,Nu va luati dupa felul de vietuire al neamurilor, si nu va temeti de semnele cerului, pentru ca neamurile se tem de ele. Caci obiceiurile popoarelor sunt deserte. Taie un lemn din padure; mana mesterului il lucreaza cu securea; il impodobeste cu argint si aur, si ei il tintuiesc cu cuie si ciocane, ca sa nu se clatine” (Ieremia 10:2-4). Aceasta practica s-a schimbat foarte putin in ultimii 2600 de ani, din timpul lui Ieremia; aceasta este practica identica a paganilor astazi. De ce este bradul utilizat la inchinarea Craciunului? Nu exista absolut nici un raspuns rezonabil. Este doar un obicei, ti se spune. Se asteapta de la tine sa te inchini copacului doar pentru ca „toata lumea” o face, pentru ca e obiceiul? Aminteste-ti ca Scriptura ne spune noua ca „obiceiurile popoarelor sunt desarte”. Ce obiceiuri? Inchinarea la brad, bineinteles. Inchinatorii la Baal nu vor renunta la copaci. Un alt timp al tocmelii trebuia sa vina; astfel Constantin a trebuit sa lucreze la asta. El i-a dat un nume crestin; va fi cunoscut ca pomul de Craciun.2 Deci, paganii nu s-au sinchisit prea mult de numele lui, atat timp cat puteau sa se inchine copacului. Asa ca o alta piatra de hotar a fost trecuta de catre capul „bisericii” si statului. Daca este ridicat, in public sau in particular, bradul impodobit si sclipitor este doar simbolul orbitor de stralucitor al inchinarii la un dumnezeu fals. Se presupunea de catre inchinatorii la Baal ca bradul a crescut peste noapte atunci cand Tamuz s-a ridicat spre soare. Pomul a fost decorat si i s-a adus inchinare ca simbol al soarelui, de aceea, in acest anotimp, in a patra saptamana din decembrie, soarele se va naste din nou. Prin aceasta se intelege ca zilele vor fi din nou mai lungi si soarele in sfarsit nu va mai disparea definitiv. Din intamplare, in acest timp al anului Astarteea i-a dat nastere lui Tamuz.

Indiferent daca vrem sa admitem sau nu, sarbatorirea zilei de nastere provine de la paganismul lui Baal. Acum, va rog sa observati ca Biblia ne relateaza despre doua zile de nastere care au fost sarbatorite; amandoua s-au terminat cu crima. Intai citim in Geneza 40:20, 22; „A treia zi, era ziua nasterii lui Faraon. El a dat un ospat tuturor slujitorilor sai; …iar pe mai marele pitarilor l-a spanzurat.” Apoi citim in Matei 14 ca era ziua de nastere a lui Irod cand fata Irodiadei a dansat inaintea lui, iar aceasta s-a incheiat cu uciderea lui Ioan Botezatorul. Acestea sunt singurele mentionari biblice ale celebrarii zilei de nastere. Amandoua au fost sarbatorite de pagani, si amandoua s-au terminat cu crima. Nu avem nici o relatare cu privire la sarbatorirea zilelor de nastere de catre crestini, decat dupa marea contopire dintre paganism si catolicism. Exista un obicei in biserica timpurie, acela de a se aminti de moartea cuiva, mai degraba decat de nastere.

In 1 Corinteni 11:26 noi citim: „Pentru ca, oridecateori mancati din painea aceasta si beti din paharul acesta, vestiti moartea Domnului, pana va veni El.” Oricum, cineva poate cerceta Scriptura in van pentru a gasi data nasterii Domnului nostru, sau pe cineva sarbatorind ziua nasterii Sale. Aceasta ar trebui sa fie suficient de convingator – dar nu este. Omul trebuie sa-si nascoceasca propria cale, in care nu exista nici o autoritate scripturala pentru inchinarea la „pruncul” Isus. Sa-l ascultam din nou pe Pavel: „Asa ca, de acum incolo, nu mai cunoastem pe nimeni in felul lumii; si chiar daca am cunoscut pe Cristos in felul lumii, totusi acum nu-L mai cunoastem in felul acesta” (2 Corinteni 5:16). Noi, am descoperit acum ca acestui Cristos nu trebuie sa-i fie adusa inchinare ca si cum ar fi un om firesc – cu atat mai putin ca prunc, ci ca „Domn si Cristos” (vezi Fapte 2:36).

„Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor, abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in insusi cugetul lor” (1 Timotei 4:1-2). Inchinarea la Astartee si Tamuz este in mod sigur doctrina demonilor, si lumea „crestina” a fost inselata sa se inchine lor. Dupa cum se pare toate acestea sunt facute fara ca cineva sa fie deranjat de constiinta.

A fost un timp cand copiii lui Israel au spus: „Ci voim sa facem cum am spus cu gura noastra, si anume: sa aducem tamaie imparatesei cerului, si sa-i turnam jertfe de bautura, cum am facut, noi si parintii nostri, imparatii nostri si capeteniile noastre” (Ieremia 44:17). Aici betia se constituie ca parte a inchinarii mamei si fiului. Aceasta nu s-a schimbat. In timpul Craciunului barbati si femei se imbata mizerabil cu lichiorul primit drept cadou, savarsind orice fel de viciu si destrabalare criminala. In salbatice petreceri de Craciun, ei isi vand trupurile pentru a face rau, in jurul cadourilor de Craciun inconjurate de panglici – sampanie, coniac, vin si bere. Alte mii, sau altii care de obicei nu se imbata, comit abominabilul pacat al lacomiei, ca niste animale carnivore nesatioase; iar in toate acestea numele lui Cristos este folosit in injuraturi vulgare si blasfemii de catre barbati si femei, baieti si fete care intentionat mint despre „Sfantul Nicolaie” si „Mos Craciun,” iubind un „Cracin fericit.”

Dragul meu cititor, te-ai oprit sa analizezi cuvantul Craciun si insemnatatea lui? In Enciclopedia Americana, sub „Craciun” citim: „Numele este derivat din Mesa lui Cristos (Christes Masse). Sarbatoarea nu era celebrata in primul secol al Bisericii Crestine … in secolul cinci, Biserica Catolica a ordonat ca sarbatoarea sa fie celebrata in ziua riturilor Mitraice a nasterii soarelui si incheierea Saturnaliilor” (Editia 1958, Vol. 6, pag. 622).

Craciunul este mesa lui Cristos. Crezi tu in mesele romano-catolice? Daca nu, atunci de ce le serbezi? „Nu stiti ca, daca va dati robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati” (Romani 6:16).

Lumea pacatoasa a lasat pe dinafara numele lui Cristos folosind X-ul.3 Au dreptate macar in aceasta privinta. Dupa cum am mentionat adineauri, X-ul (care este unul din simbolurile crucii) era folosit in inchinarea la Tamuz. Aceasta demonstreaza doua lucruri. Primul: lumea pacatoasa il uraste pe Cristos, si incearca sa uite de El in aceasta sarbatoare. Al doilea: demonstreaza ca mesa este inchinarea la Tamuz in idolatria pagana a lui Baal, si nu este deloc inchinare la Cristos.

Noi am auzit in ultimul timp expresii ca: „Haideti sa Il aducem pe Cristos inapoi in Craciun.” Eu intreb, poti tu sa Il aduci pe Cristos inapoi in ceva in care El nu a fost niciodata? Lasa oamenii sa se inchine la Craciun, daca vor, si „bisericile” apostate la „mesele lui Cristos”; dar preaiubitilor, Salvatorul nostru a spus: „Dumnezeu este Duh; si cine se inchina Lui, trebuie sa I se inchine in duh si in adevar” (Ioan 4:24). Sa fim cu bagare de seama la aceste cuvinte. Din nou Salvatorul a spus: „pentru ca ce este inaltat intre oameni, este o uraciune inaintea lui Dumnezeu” (Luca 16:15). ,,Sa nu te iei dupa multime ca sa faci rau” (Exod 23:2).

Acum sa ne intoarcem la textul nostru, „sub orice copac verde”. Se spune caci Craciunul nu poate fi Craciun fara brad. Ei bine, aceasta este adevarat, daca vrei sa te inchini corect la o zeitate pagana, tu trebuie sa te inchini bradului. Oamenii care au putin din bunurile lumii acesteia dupa ce vor cheltui aproape tot ce au pentru cadouri de pus sub copacul verde, apoi, vai, cheltuiesc restul pe brad si il decoreaza la fel cum au facut si inchinatorii la Baal in timpul lui Ieremia (Ieremia 10:1-4). Apoi ei trebuie sa se aplece pe genunchi inaintea acestui idol pagan pentru a pune darurile sub el. Cand totul este gata, draperiile sau perdelele trebuie date la o parte pentru a arata lumii de afara ca si tu ti-ai adus particica de omagiu acestui idol pagan. Faci un pas inapoi si ii admiri frumusetea. Iti chemi prietenii inauntru, iar ei vor face comentarii favorabile asupra „operei tale de arta” in decorarea acestui brad. Ce ar crede despre tine aceiasi „prieteni” daca tu ii chemi in casa ta pentru a le spune despre harul suveran al Dumnezeului nostru? Ar aprecia ei asta? Ai fi tu macar pe jumatate atat de entuziasmat sa faci acest lucru, cat esti atunci cand le arati bradul? Gandeste-te la aceste lucruri. „Norodul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi cari nu sunt decat niste porunci omenesti” (Marcu 7:6-7).

Programele si literatura de Craciun

Citeste Evanghelia dupa Matei capitolul 2, apoi Luca 2. Facand aceasta cu grija, orice cititor serios poate vedea caci cantecele, cartile, felicitarile si programele de Craciun nu sunt scripturale. Si aceasta fiindca in majoritatea gasim intr-un fel sau altul interpretari gresite despre pastori, magi, stea, prunc, staul, etc.

Haideti sa incepem rezolvarea acestei probleme spunand ca nicaieri in Scriptura nu suntem informati despre cati magi au fost acolo. Si nici nu ni se spune ca ei au urmat steaua pana la Ierusalim. Cu certitudine ei stiau drumul intr-acolo. Fiind oameni intelepti, ei stiau ce au prezis profetii despre viitoarea nastere a lui Mesia in Betleem. Atunci cand au ajuns la Irod pentru a afla cam pe unde s-a nascut Cristos, a fost la ceva timp dupa nasterea Sa. Nimeni din Ierusalim nu parea sa stie unde era pruncul. Asa ca aceeasi stea pe care au vazut-o inainte la timpul nasterii Sale, apare acum si ii calauzeste spre locul unde era pruncul. Cand magii l-au gasit pe Domnul Isus, El nu mai era un bebelus, ci un copil care locuia in Nazaret. Iosif si Maria se intorsesera deja dupa ce se suisera la Ierusalim impreuna cu El, calatorie care avusese loc la vremea cand Domnul Isus era in varsta de 41 de zile (vezi Levitic 12:1-4). Deci, magii nu l-au vazut pe Salvator inainte ca El sa fie adus inapoi in Nazaret de la templul din Ierusalim (vezi Luca 2:39). Ei nu au putut avea posibilitatea sa-L vada inainte; dupa ce l-au vazut pe Salvator, imediat dupa plecarea lor, Iosif si Maria au fugit in Egipt impreuna cu El, ramanand acolo pana la moartea lui Irod (Matei 2:14-15).

Nu magii, ci pastorii au venit sa-l viziteze pe pruncul Isus in ieslea din Betleem. Ei nu au urmat nici o stea; nu exista nici o relatare cum ca ar fi vazut vreuna. Ei au fost informati despre nasterea lui Mesia de ingerul Domnului (Luca 2:10). Liderii religiosi s-au adunat impreuna cu oamenii doritori de castig si au facut „Craciunul” un sezon intr-adevar profitabil pentru ei insisi. Din cauza interpretarilor lor eronate ale relatarilor scripturale cu privire la nasterea lui Cristos, pamantul abunda in acea perioada de tot felul de literatura, felicitari, carti si programe de sarbatoare; acestea fac evenimentele confuze. Putini oameni se deranjeaza sa-si citeasca Bibliile pentru a descoperi adevarul. Domnul Isus a spus: „Veti cunoaste adevarul si adevarul va va face slobozi.” Pastori si magi, ingeri si stea, iesle si casa, toate alterneaza pentru a-l satisface pe omul carnal. Vizita pastorilor si vizita magilor sunt confundate, si aceasta face ca intreaga povestire a nasterii lui Cristos sa devina o distorsionata combinatie de adevar si eroare. Acestea toate sunt facute asa ca ei „si-au ridicat stilpi idolesti si Astartee (idoli ai mamei si fiului) pe orice deal si sub orice copac verde” (2 Imparati 17:10). Oh, ei sunt demni de mila. Oamenii de astazi sunt ca si Israelul de demult, despre ei se spune: „Astfel se inchinau Domnului, dar slujeau in acelasi timp si dumnezeilor lor, dupa obiceiul neamurilor de unde fusesera mutati” (2 Imparati 17:33).

„Striga in gura mare, nu te opri! Inalta-ti glasul ca o trambita, si vesteste poporului Meu nelegiuirile lui” (Isaia 58:1). Esti si tu ca Israel in vechime, te temi de Domnul si slujesti si proprii tai dumnezei? Aminteste-ti ce are de spus Scriptura in aceasta privinta: „Nu stiti ca, daca va dati robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati?”

Dar ei striga: „Oh, este pentru copii!” Cum te poti astepta de la copii tai sa te creada cand spui ca tu te inchini numai lui Cristos, apoi te prosterni inaintea pomului de Craciun decorat? Cum vor crede ei ca este rau sa spui minciuni cand tu ii minti pe ei despre batranul Mos Nicolaie? Cum poti tu sa-l ajuti pe clovnul barbos imbracat ca un prost, angajat de vreo societate comerciala sa minta copiii cat e ziua de lunga – inselandu-ti proprii copii, incurcandu-i in minciuna, pentru a salva aparentele inaintea idolatrilor Craciunului? Partea uimitoare in tot acest lucru este ca tu incerci sa convingi pe cineva ca faci ceea ce faci pentru a-L onora pe Cristos! Domnul nostru a spus: „Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele.” Idolatria este strict interzisa atat in timpul Vechiului Testament cat si in Noul Testament.

„Deci, cine stie sa faca bine si nu face, savarseste un pacat!” (Iacov 4:17). Pentru Dumnezeu idolatria este un lucru foarte serios. Atunci, cum putem noi s-o tratam asa usor fara a ne astepta sa culegem pedeapsa Lui (vezi Galateni 6:7-9)? „Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor, care inabusa adevarul in nelegiuirea lor” (Romani 1:18).

Acum, pentru a trata acest subiect asa cum se cuvine trebuie sa includem aici „Postul mare” sau ,,Postul Pastelui”, „Vinerea Mare” si „Pastele”. Aceste trei sarbatori ne sunt transmise de asemenea din paganismul vechiului Babilon, orasul lui Nimrod; si sunt in onoarea lui Tamuz si a mamei sale, Astarteea.

Postul Mare sau Postul Pastelui

In „Encyclopedia Americana,” volumul 9, pag. 506 noi citim: „Pastele este o convergenta a trei traditii, (1) Pagana; (2) Ebraica; (3) Crestina.” In „Humbolt`s Mexican Researches” volumul 1, pag. 404, noi vedem cum paganii mexicani tineau un „post”. „Trei zile dupa echinoctiul de primavara incepea un post solemn de 40 de zile in onoarea soarelui.” Mai sunt o multime de alte citate care ar fi putut fi date aici; oricum eu cred ca cele de mai sus dovedesc ca cele 40 de zile ale postului de primavara nu sunt crestine, ci pagane.

Biblia nu ne spune nimic despre asa un post in Noul Testament. Oricum ne este spus in Ezechiel 8:13, 14: „Si mi-a zis: ,Vei mai vedea si alte uraciuni mari, pe care le savarsesc ei!’ Si m-a dus la intrarea portii Casei Domnului dinspre miazanoapte. Si iata ca acolo stateau niste femei, care plangeau pe Tamuz.” Acestea, dragi prieteni, sunt cele 40 de zile de plangere, post si intristare pentru moartea lui Tamuz, „zeul soare”. Atunci a fost cu adevarat o abominatie inaintea Domnului; presupui ca acum este mai bine?

Vinerea Mare

Vinerea este acceptata astazi fara probleme, de cei mai multi din poporul Domnului, ca zi a crucificarii. Unul care se opune acestei idei este considerat de acestia ca fiind profanator si cauzator de probleme. Haideti sa luam in considerare cateva fapte. Orice cercetator studios, fara prejudecati cu privire la traditie sau la imaginatia oamenilor, nu va avea nici o dificultate in a intelege ca Domnul nostru Isus Cristos nu a murit vineri. Dovada acestui fapt este in versetele urmatoare:

„Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului” (Matei 12:40).

,,Atunci a inceput sa-i invete ca Fiul omului trebuie sa patimeasca mult, sa fie tagaduit de batrani, de preotii cei mai de seama si de carturari, sa fie omorat, si dupa trei zile sa invieze” (Marcu 8:31).

,,Doamne, ne-am adus aminte ca inselatorul acela, pe cand era inca in viata, a zis: ,Dupa trei zile voi invia” (Matei 27:63).

,,Ca a fost ingropat si a inviat a treia zi, dupa Scripturi” (1 Corinteni 15:4). In Ioan 11:9 citim: „Isus a raspuns: Nu sunt douasprezece ceasuri in zi?” Aici Domnul nostru invata ca 12 ore fac o zi. Deci, dupa socoteala Sa o zi si o noapte sunt exact 24 de ore.

Dupa timpul evreiesc, noaptea preceda ziua (Genesa 1:5). Calcularea timpului in vremea lui Cristos era aceasta: noaptea incepea la ora 6:00 seara, si se incheia la ora 6:00 dimineata cand incepea ziua.

Acum, din citatele Scripturii noi concluzionam urmatoarele: dupa moartea Sa, si inainte de inviere, Cristos s-a aflat in mormant trei zile si trei nopti, adica 72 de ore – nu mai putin.

In fiecare din cele patru relatari ale Evangheliilor noi citim despre Maria Magdalena si celelalte femei venind la mormant pentru a unge trupul lui Isus. Daca luam in considerare toate aceste realitati, un fapt ramane valabil. Si anume, cand ele au venit la mormant, Isus nu mai era acolo. In Matei 28 avem relatarea despre ingerul care a rostogolit piatra, dar asta nu a fost pentru a-L elibera pe Domnul Gloriei. A fost numai pentru a arata lumii ca El nu mai era acolo. Cu ceva timp inainte femeile fusesera martore ale desigilarii mormantului, Salvatorul nostru a iesit afara din moarte. Ingerul a spus: „a inviat, nu este aici!”

Noi stim ca aceasta miscare grabita a fost facuta de cei ce L-au pus pe Cristos in mormantul lui Iosif, pentru a-L avea ingropat inainte de inceperea Sabatului evreiesc care incepea la 6:00 seara. Citim in Ioan 19:31: „si ziua aceea de Sabat era o zi mare.” Acum, acest Sabat era Sabatul Pastelui si nu era deloc sambata (a saptea zi a saptamanii), ci mai degraba joi. La Sabatul obisnuit din ziua a saptea nu ni se fac referiri ca fiind „o zi mare”. Cateodata sarbatorile speciale erau numite printre Iudei Sabate sau „zile mari”, chiar daca nu cadeau in ziua a saptea a saptamanii. Invatam de asemenea din Ioan 19:31 ca Domnul Isus a fost ingropat de ucenicii indurerati in seara dinaintea unei zile mari de Sabat.

Acum, Cristos nu ar fi putut fi ingropat vineri seara si sa invieze duminica dimineata, pentru ca nu sunt „trei zile si trei nopti,” ci o zi si doua nopti. Eu cred ca Salvatorul nostru cunostea mai mult despre invierea Sa decat un om firesc, si cand El a spus „trei zile si trei nopti” stia foarte bine ce spune.

Potrivit relatarilor Scripturii, crucificarea a avut loc miercuri. Trupul Sau a fost mutat, infasurat si ingropat inainte de ora 6:00 in acea zi. Cele „trei zile si trei nopti” (72 ore) au expirat la ora 6:00 sambata seara; fiind prima zi a saptamanii, dupa cum seara era inceputul unei noi zile. De aceea, invierea a avut loc la ceva timp dupa ora 6:00, la asfintit in sabatul zilei a saptea, iar Scriptura dovedeste in concluzie ca El nu a fost crucificat vineri si nici invierea nu a avut loc cand s-a ridicat soarele in prima zi a saptamanii.

Pastele

Acum haideti sa analizam urmatoarele: „inaltimi cu stalpi inchinati idolilor si Astartee pe orice deal inalt”. O data pe an, in fiecare primavara, noi asistam la inchinarea la soare, la Tamuz, in cea mai pura forma a sa, sub denumirea de inviere a lui Cristos; numele acestei „zile sfinte” este Pasti.4 Acum, „Easter” nu este un nume crestin ci mai degraba este derivat din numele „Astarteea”, care este zeita primaverii; numita „imparateasa cerului” in Ieremia 7:18 si 44:17 – 25.

… Crucea: Asa cum o cunoastem, crucea nu a fost niciodata un simbol al crestinilor. Acest „T” gigant reprezinta numele zeului pagan Tamuz, fiul Astarteei, zeita primaverii. Potrivit cu mitologia religiei lui Nimrod, Tamuz a fost conceput in timpul echinoctiului de primavara, si nascut cam pe la 25 decembrie. El a intalnit moartea prematur si a acces sa locuiasca in soare. De aceea au catolicii trei cruci pe Golgota. Soarele a primit inchinarea ca fiind dumnezeul Tamuz. Ei ofereau sacrificii umane pe cruce, simbolul lui Tamuz. Asa ca astazi oamenii inca se inchina la acesti idoli pagani pe „fiecare inaltime”. Mai tarziu intentionez sa demonstrez ca rasaritul soarelui nu are nimic de-a face cu invierea lui Cristos.

Ce este Pastele? Ce reprezinta toate obiceiurile legate de el? Pastele este ziua cand postul de 40 de zile si Vinerea Mare ating punctul lor culminant, marele apogeu. Un timp cand in special femeile vor trebui sa imbrace cele mai rafinate vesminte; un timp cand mii de oameni care nu au nici un fel de interes pentru o biserica evanghelica sau in Evanghelia Fiului lui Dumnezeu trebuie sa se duca sa se inchine inaintea „idolilor” „pe orice deal inalt”, apoi ei trebuie sa-si scoata copiii afara pentru a vana „oua de Pasti”, si pentru a le spune ca au fost facute de „Iepurasul de Pasti”. Daca toate aceste practici ar fi de la Dumnezeu, cu certitudine nu ar pretinde respectul si inchinarea lumii neevlavioase, asa cum le fac.

Mi-ar placea ca la acest punct sa analizez obiceiurile si practicile legate de inchinarea lor la „Pasti” si sa dovedesc atat prin istorie cat si prin Cuvantul lui Dumnezeu ca toate vin din inchinarea la Astarteea, zeita primaverii si la fiul sau Tamuz; acestea, incepand cu religia straveche a lui Nimrod, care s-a razvratit impotriva inchinarii adevarate la Dumnezeu si a devenit fondatorul stravechii idolatrii cunoscuta in Biblie ca inchinare la Baal. „Israel s-a alipit de Baal-Peor, si Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel” (Numeri 25:3).

„Nu vezi ce fac ei in cetatile lui Iuda si pe ulitele Ierusalimului? Copiii strang lemne, parintii aprind focul, si femeile framanta plamadeala, ca sa pregateasca turte imparatesei cerului, si sa toarne jertfe de bautura altor dumnezei, ca sa Ma manie” (Ieremia 7:17, 18). Aici avem o referire a Scripturii la faimoasa „pasca”, asa de populara la „Pasti”. De ce este facuta cu o cruce pe ea? Aceasta cruce este facuta pentru Tamuz, „fiul imparatesei cerului”. Literele „T” si alte forme ale crucii la fel ca si „X” sunt pentru Tamuz.

Potrivit cu vechea inchinare a Babilonului la mama si prunc, Tamuz, fiul Astarteei, s-a incarnat in soare si conduce de pe tronul sau de acolo; astfel, cand oamenii se duc „pe orice deal inalt” si se inchina, nu se inchina oare la Tamuz? Ei trebuie sa fie pe un deal inalt si sa priveasca rasaritul de soare ca adevarat simbol al lui Tamuz (zeul soare), prin cruce, care este initiala acestei zeitati pagane. Ezechiel 8:16 spune: „Si m-a dus in curtea dinlauntru a Casei Domnului. Si iata ca la usa Templului Domnului, intre pridvor si altar, erau aproape douazeci si cinci de oameni, cu dosul intors spre Templul Domnului si cu fata spre rasarit; si se inchinau inaintea soarelui spre rasarit.”

Iepurii si ouale sunt folosite de secole pentru inchinarea la „imparateasa cerului”. Mi-ar placea sa citez din Higinus, pazitorul bibliotecii Palatine din Roma, in zilele lui Augustus. El a spus: „Un ou de dimensiuni nemaipomenite a cazut din ceruri in raul Eufrat. Pestii l-au rostogolit pe mal. Porumbeii s-au asezat deasupra si l-au clocit; din el a iesit Venus care ulterior a fost numita de sirieni zeita Astarteea.”

Stravechii druizi din Insulele Britanice foloseau oua in inchinarea lor pagana. In timpul Tainelor lui Bachus, in Atena antica, o parte din ceremonia lor pagana era sa consacre un ou! In paganismul hindus, oua de culoare aurie erau folosite in sarbatorile lor. Inchinarea sintoista japoneza foloseste oua sacre de nuanta aramie. In China ei folosesc oua pictate in festivalurile lor idolatre. Ouale erau folosite in ritualurile religioase ale egiptenilor care le agatau prin templele lor pagane in scopuri mistice. Aceste dovezi ar trebui sa fie suficiente pentru ca noi sa stim de unde vine inchinarea la ou.

Iepurii sunt cunoscuti pentru rata mare a reproducerii. Pentru toti paganii mentionati, ouale purtau secretul vietii. Puneti aceste dovezi impreuna si veti avea ritualurile idolatre ale fertilitatii. Acum, de Paste exista obiceiul ca femeile sa poarte cele mai rafinate vesminte; facand asa, ele sunt in acord cu stravechile ritualuri pagane ale fertilitatii. „Sarbatoarea Astarteei” are scop dublu. Este pentru a celebra conceperea si invierea lui Tamuz; Astarteea a fost numita imparateasa a cerului, de aici vine expresia catolica „Mama lui Dumnezeu”; care, nu provine deloc din Biblie, ci din cea mai veche forma de idolatrie pagana.

Destul cu aceste obiceiuri pagane. Acum, in secolul douazeci generatia noastra de pagani rafinati si educati a pastrat aceasta straveche idolatrie a Babilonului. Asa ca avem parinti „educati” si „inalt culturalizati”, da, chiar frecventatori de biserici, care isi inseala cu nerusinare copilasii facandu-i sa creada ca iepurii fac oua colorate de Paste. Este aceasta cresterea in „mustrarea si invatatura Domnului” (vezi Efeseni 6:4)? Rusine voua, parintilor! Voi sunteti ipocritii perfecti – pedepsindu-va copiii cand va mint pe voi, pe cand voi ii mintiti si-i inselati pe ei. Spun inca o data, sa va fie rusine! „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura si ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine” (Matei 15:8).

Dragi prieteni: am o dorinta arzatoare sa vad poporul Domnului „fugind de idolatrie”, aceasta am intentionat scriind acest articol.

Odata cu degenerarea generala de care s-a molipsit adevaratul crestinism peste tot in lume, este timpul pentru poporul Domnului sa se opreasca putin si sa se intrebe de ce suntem in aceasta situatie. In timp ce avem din ce in ce mai multi membri in biserici, numarul celor care arata roadele unei adevarate convertiri la Cristos este tot mai mic. Nu putem astepta de la copiii nostri sa ia pozitie impotriva tendintei lumesti populare si pentru adevarul Evangheliei cand noi insine suntem coplesiti de presiunea constanta a paganismului din jurul nostru.

Avand cinci copii si luand pozitie impotriva Craciunului si Pastelui, nu a fost un lucru usor pentru mine si sotia mea, dar ii suntem recunoscatori Domnului nostru care ne-a dat har sa induram multe ridiculizari si critici. Niciodata nu este usor sa Il urmezi pe Domnul, „in Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri”.

Dorinta mea, este ca tu sa iei in considerare adevarul continut de articolul de mai sus si sa fugi de idolatrie; fie ca Dumnezeul nostru sa ne dea har si putere, sa alergam cu rabdare in cursa care ne sta inainte, uitandu-ne la Domnul Isus, Autorul si Desavarsirea credintei noastre.

Cu sinceritate, Carroll R. Bierbower

„Si-au ridicat stalpi idolesti si Astartee pe orice deal si sub orice copac verde” (2 Imparati 17:10).

1 Sau stalpii sacri

2 In Engleza, Christmas tree – pomul mesei lui Cristos

3 In Engleza – X-mas

4 In Engleza – Easter

Traducere si adaptare de Aurel Miclea jr.

Anunțuri

Vineri sau miercuri?

Vineri sau miercuri?

Ce s-a intamplat cu adevarat in Saptamana Patimilor?

Traditia spune ca Domnul Isus Cristos a fost crucificat in vinerea Saptamanii Patimilor. In realitate, aceasta traditie nu este sustinuta de Biblie. Domnul Isus a spus in Matei 12:39-40: „…Un neam viclean si preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decat semnul proorocului Iona. Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului.”

Cu totii trebuie sa fie de acord cu importanta celor trei zile si trei nopti fiindca acesta a fost singurul semn dat de Domnul Isus iudeilor.

Poate ca si dumneavoastra, ca multi altii, v-ati intrebat cum e posibil sa fie trei zile si trei nopti de vineri dupa-amiaza pana duminica dimineata. Raspuns: nu este posibil. Nu este posibil sa socotesti in mod cinstit ca intervalul de vineri pana duminica este unul de trei zile si trei nopti. Ca sa sustii crucificarea in ziua de vineri, trebuie sa faci „gimnastica prin Biblie”, cu alte cuvinte, trebuie sa ignori afirmatia clara a Domnului nostru in ceea ce priveste timpul.

Exista un numar tot mai mare de eruditi care recunosc eroarea punctului de vedere care sprijina crucificarea in ziua de vineri si care adopta o pozitie complementara. De fapt, aceasta pozitie singura adevarata conform Scripturii, fiind in total acord cu faptele cunoscute din istorie si cu afirmatia clara a lui Isus privitoare la durata sederii Sale in mormant.

Luati in considerare urmatoarele:

Noi stim ca ziua evreiasca incepea la ora 18:00. De exemplu, Sabatul evreiesc (sambata) incepea de fapt vineri seara la ora 18:00. Unii folosesc aceasta pentru a sustine crucificarea in ziua de vineri, sustinand ca evreii voiau sa dea corpul Domnului Isus jos de pe cruce inainte de lasarea serii, deoarece a doua zi era o zi de Sabat si deci, crucificarea trebuie sa fi fost intr-o vineri. Totusi, cititi cu grija ceea ce spune Biblia in Ioan 19:31: „De frica sa nu ramana trupurile pe cruce in timpul Sabatului, – caci era ziua Pregatirii, si ziua aceea de Sabat era o zi mare – Iudeii au rugat pe Pilat sa zdrobeasca fluierele picioarelor celor rastigniti, si sa fie luati de pe cruce.” Ziua urmatoare crucificarii era O ZI DE Sabat, dar NU Sabatul OBISNUIT. Era O ZI MARE sau O ZI SPECIALA, fiindca Biblia spune in Levitic 23:4, 5: „Iata sarbatorile Domnului, cu adunari sfinte, pe cari le veti vesti la vremile lor hotarate. In luna intaia, in a patrusprezecea zi a lunii, intre cele doua seri, vor fi Pastele Domnului.” Si cand „…aveti o adunare sfanta: atunci sa nu faceti nici o lucrare de sluga…” (Lev. 23:21). Noi stim ca aceasta era saptamana Pastelui. In fiecare an, ziua in care ar cadea Pastele ar fi numita Sabat, sau ZI MARE. De aceea, NU NUMAI sambata era privita ca un Sabat. Noi stim sigur, din punct de vedere istoric, ca in anul crucificarii Domnului nostru, Pastele a fost intr-o JOI. Prin urmare acea joi s-ar fi numit o zi de Sabat, O ZI MARE.

Acest lucru fiind adevarat, este clar ca afirmatia Domnului privitoare la trei zile si trei nopti este absolut corecta. El a fost crucificat miercuri, in ziua dinaintea Sabatului, O ZI MARE, Pastele. Inainte de ora 18:00, El a fost coborat de pe cruce si pus in mormant. El a inviat candva dupa ora 18:00 sambata seara, moment care era inceputul primei zile evreiesti a saptamanii. Prin urmare El a stat in mormant:

In noaptea de miercuri In ziua de joi

In noaptea de joi In ziua de vineri

In noaptea de vineri In ziua de sambata

trei nopti trei zile

Invierea a avut loc dupa ora 18:00, sambata seara.

Examinati urmatoarea cronologie a Saptamanii Patimilor:

Cele ce urmeaza reprezinta o schita a Saptamanii Patimilor, pregatita de dl. Herman Hoyt si care se bazeaza pe punctul de vedere care sustine ca MIERCURI a fost ziua crucificarii.

I. Vineri – 9 Nisan

· Calatoria de la Ierihon la Betania si sosirea in Betania (Ioan 12:1; Luca 10:1-20).

· Cina comuna in Betania, in casa lui Simion leprosul, aceasta a avut loc dupa ora 6 dupa-amiaza si deci in 10 Nisan, ora evreiasca, dar vineri seara conform orei romane (Ioan 12:2-8; Matei 26:6-13; Marcu 14:3-9).

II. Sambata – 10 Nisan

· Pregatirea intrarii triumfale (Luca 19:29-35).

· Intrarea triumfala in Ierusalim (Luca 19:36-44; Ioan 12:12-19; Marcu 11:1-11).

III. Duminica – 11 Nisan

· Blestemarea smochinului in drum spre Ierusalim (Marcu 11:12-14).

· Curatirea Templului dupa intrarea in cetate (Marcu 11:15-19).

IV. Luni – 12 Nisan

· Discursurile profetice in drum spre Ierusalim (Marcu 11:20-26).

· Propovaduirea in Templu si respingerea de catre oameni (Marcu 11:27-12:44).

· Retragerea la Gradina cu Maslini si incheierea lucrarii profetice (Marcu 13:1-27; Matei cap. 24-25).

Mai raman doua zile pana la inceperea sarbatorii Pastelui (Matei 26:1-2; Marcu 14:1).

V. Marti – 13 Nisan

· Dupa-amiaza, inainte de apusul soarelui, Domnul Hristos le-a spus ucenicilor sa se pregateasca de Paste (Matei 26:17).

· Dupa apusul soarelui din seara zilei de 14, a inceput Cina Domnului (Luca 22:16; 1 Cor. 11:23-26).

· Urmeaza apoi cuvantarile din incaperea de sus (Ioan cap. 13-14).

· Acestea sunt urmate de cuvantarile in drum spre Ghetsimani (Ioan cap. 15-17).

VI. Miercuri – 14 Nisan

· Intamplarile din Gradina si tradarea Domnului Hristos (Matei 26:56; Ioan 18:1 si urm).

· Judecata care a avut loc in ziua de 14, incheindu-se pe la 8 dimineata.

· Inaintea lui Ana (Ioan 18:13);

· Inaintea lui Caiafa (Ioan 18:24);

· Inaintea Sinedriului (Luca 22:66);

· Inaintea lui Pilat (Ioan 18:28);

· Inaintea lui Irod (Luca 23:7-8);

· Inaintea lui Pilat (Luca 23:11; Ioan 19:14).

· Crucificat la ora 9 dimineata si viu pana la ora 3 dupa-amiaza.

· Primele trei ore de lumina (Marcu 15:24-32; Matei 27:34-44; Ioan 19:18-27; Luca 23:33-43).

· Rugaciunea pentru dusmanii Sai (Luca 23:34);

· Promisiunea data talharului pocait (Luca 23:43);

· Grija pentru mama Lui (Ioan 19:25-27).

· Ultimele trei ore de intuneric (Marcu 15:33-37; Matei 27:45-50; Luca 23:44-46; Ioan 19:25-27);

· Strigatul de disperare (Marcu 15:34; Matei 27:46);

· Strigatul de tortura fizica (Ioan 19:28);

· Strigatul de victorie (Ioan 19:30);

· Strigatul de resemnare (Luca 23:46).

· Inmormantarea Domnului Hristos pe la orele 6 dupa-amiaza. La scurt timp inainte corpul Sau a fost coborat si pregatit pentru inmormantare (Marcu 15:42.46; Matei 27:57-60; Luca 23:50-54; Ioan 19:31-42).

VII. Joi – 15 Nisan

Aceasta este sarbatoarea Sabatului si „ZIUA CEA MARE” despre care vorbeste Ioan (Marcu 16:1; Luca 23:54; Ioan 19:31).

· Aceasta este ziua cand mormantul a fost pecetluit, ca El sa nu invie (Matei 27:62-66).

VIII. Vineri – 16 Nisan

· Este ziua cand femeile au cumparat si au pregatit mirodeniile (Marcu 16:1).

Aceasta nu s-ar fi putut intampla in ziua intai a saptamanii, deoarece aceasta a inceput sambata la ora 18:00 dupa-amiaza si ele au venit la mormant atat de devreme incat nu era inca lumina. Si, in afara de aceasta, pregatirea mirodeniilor dureaza apoximativ o zi.

Mai mult, Luca adauga la relatarea din Marcu afirmand ca aceste mirodenii au fost pregatite INAINTE de Sabat si apoi ele s-au odihnit de Sabat (Luca 23:54-56).

IX. Sambata – 17 Nisan

· In aceasta zi, femeile s-au odihnit, asteptand prima zi din saptamana cand puteau sa vina si sa unga corpul Domnului Isus (Luca 23:56, cf. 24:1).

Cu exceptia acestei afirmatii din Luca, se pastreaza tacere in legatura cu evenimentele din aceasta zi.

X. Duminica – 18 Nisan (Aceasta este prima zi a saptamanii. Ea a inceput sambata la ora 18:00 dupa-amiaza.)

· Invierea s-a petrecut sambata seara la putin timp dupa apusul soarelui, adica inceputul primei zile din saptamana conform timpului evreiesc, Domnul Hristos a stat in mormant timp de trei zile si trei nopti, de miercuri, de la ora 18:00 dupa-amiaza, pana sambata la ora 18:00, dupa-amiaza.

· Femeile au venit la mormant devreme, Maria Magdalena ajungand acolo pe cand era inca intuneric (Matei 28:1; Marcu 16:2; Luca 24:1; Ioan 20:1).

Domnul Hristos Se arata in ziua invierii:

· Mariei Magdalena (Ioan 20:11-18);

· Celorlalte femei (Matei 28:9-10);

· Ucenicilor in drum spre Emaus (Luca 24:13-32; Marcu 16:12-13);

· Lui Petru (Luca 24:33-35; 1 Cor. 15:5);

· Celor zece ucenici din camera de sus (Marcu 16:14; Luca 24:36-43; Ioan 20:19-25).

Ati putea spune ca nu este important, ca ceea ce conteaza este faptul ca El a fost crucificat si a inviat. Cu toate acestea, daca credeti in inspiratia Cuvantului Domnului, ESTE foarte important. Domnul nostru a spus trei zile si trei nopti. Nu se poate evita aceasta afirmatie clara. Punctul de vedere al crucificarii in ziua de miercuri clarifica o intrebare pe care si-au pus-o multi dintre cei ce studiaza Biblia in mod sincer, privitoare la problemele legate de punctul de vedere traditional al zilei de vineri.

„Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar; fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal.” (Ioan 4:23).


Ar trebui crestinii sa sarbatoreasca Craciunul?

Ar trebui crestinii sa sarbatoreasca Craciunul?

De Charles Halff

Pana acum aproape 30 de ani, obisnuiam sa sarbatoresc Craciunul la fel de mult, sau chiar mai mult decat oricare dintre „neamuri”. Poate ganditi ca e ciudat, din moment ce am fost nascut si crescut intr-o familie de evrei. Dar familia mea a avut in fiecare an, intotdeauna, un pom de Craciun, pentru ca lucrul acesta era foarte popular. Noi aveam ornamente, vasc, cununi de Avent, cadouri si toate celelalte lucruri care tin de sarbatorirea Craciunului.

Vedeti dumneavoastra, poporul evreu sarbatoreste astazi Craciunul nu din cauza nasterii lui Cristos, ci pentru ca este o traditie populara si parte a culturii zilelor noastre. Craciunul este la fel de romanesc precum sarmalele si cozonacul. Si eu am sarbatorit Craciunul timp de aproape 22 de ani din viata, si aceasta pana cand Dumnezeu mi-a deschis ochii sa vad falsitatea acestei sarbatori pagane.

Eu nu sarbatoresc Craciunul acum, si asta nu pentru ca sunt evreu, nu acesta este motivul. Lasati-ma sa va spun adevaratul motiv pentru care eu nu mai celebrez aceasta sarbatoare pagana.

Craciunul nu este doctrina biblica

In primul rand, Craciunul nu este doctrina biblica. Daca binecuvantatul nostru Domn ar fi vrut ca noi sa sarbatorim nasterea Sa, atunci El ne-ar fi spus cand si cum sa o sarbatorim. Dar Cristos nu a spus niciodata, nimanui sa Ii serbeze nasterea. Ba mai mult, noi stim din Biblie si din istoria Bisericii ca apostolii si biserica primara niciodata nu au sarbatorit nasterea lui Cristos.

De fapt, sunt doar doua relatari despre serbarea zilei de nastere in Biblie, iar ambele sunt legate de cate o crima. Biblia ne spune in Geneza 40:22 ca in timpul uneia din marile petreceri date de Faraon cu ocazia zilei sale de nastere, el il omoara pe mai marele pitarilor. Cealalta relatare a Scripturii despre sarbatorirea unei zile de nastere este cu privire la Irod, care l-a omorat pe Ioan Botezatorul. Eu personal cred ca Dumnezeu a prezentat intentionat aceste doua celebrari ale unor zile de nastere pentru a  ne avertiza si a ne invata, aratandu-ne ca El nu gaseste nici o placere in celebrarea zilei de nastere si a altor aniversari.

Biblia este revelatia completa si finala a lui Dumnezeu catre om, ea ne spune noua tot ceea ce avem nevoie sa stim pentru viata noastra spirituala (vezi 2 Timotei 3:16). Noi nu trebuie sa mergem in afara Bibliei pentru nimic. Cuvantul lui Dumnezeu ne spune cum sa ne inchinam, in ce fel sa daruim bani pentru a sustine lucrarea Domnului, cum sa-i evanghelizam pe cei pierduti, cum sa luam Cina Domnului si orice altceva ce tine de viata crestina. Dar niciodata in Biblie Dumnezeu nu ne spune sa sarbatorim Craciunul! Ne este spus sa ne aducem aminte de moartea Domnului, dar nicaieri nu ni se spune sa sarbatorim nasterea Sa.

Poporul lui Dumnezeu ar trebui sa fie poporul Bibliei. Noi ar trebui sa traim in invatatura sfantului Cuvant al lui Dumnezeu. Deoarece Craciunul nu este niciodata mentionat in Biblie, acesta este un motiv suficient pentru a nu avea nimic de-a face cu el. Dar aceasta nu este totul.

Cristos nu S-a nascut pe 25 decembrie

Al doilea motiv pentru care eu nu sarbatoresc Craciunul este acesta: Cristos nu S-a nascut pe 25 decembrie. Observati: „Si a nascut pe Fiul ei cel intai nascut, L-a infasat in scutece, si L-a culcat intr-o iesle, pentru ca in casa de poposire nu era loc pentru ei. In tinutul acela erau niste pastori, care stateau afara in camp, si faceau de straja noaptea imprejurul turmei lor… Dupa ce au plecat ingerii de la ei, ca sa se intoarca in cer, pastorii au zis unii catre altii: ,Haidem sa mergem pana la Betleem, si sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut de cunoscut Domnul’” (Luca 2:7, 8, 15).

Nu scapati aceasta idee: Pastorii „STATEAU AFARA IN CAMP” si aveau grija de turma lor in noaptea in care Domnul Isus S-a nascut. In vreme ce pastorii vegheau oile, mesajul despre nasterea lui Isus a ajuns la ei.

Este un fapt bine cunoscut ca luna decembrie cade in mijlocul sezonului ploios in Palestina, iar oile sunt tinute in staul in aceasta perioada a anului. Intotdeauna pastorii isi tineau turmele in tarcuri din octombrie pana in aprilie. Ei isi aduceau oile de la munte si de la campie nu mai tarziu de 15 octombrie, pentru a le proteja de sezonul rece si ploios care incepe din aceasta data. Astfel, nasterea lui Cristos nu a putut avea loc la sfarsitul lui decembrie.

Luca 2:1, 3 ne spune ca in vremea nasterii Domnului Isus a fost dat un decret „…sa se inscrie toata lumea… Toti se duceau sa se inscrie, fiecare in cetatea lui.” Aceasta inscriere nu putea avea loc pe timpul iernii. Cezar Augustus, imparatul Romei, cu certitudine nu ar fi chemat populatia la asa ceva in mijlocul iernii. Calatoriile in aceasta perioada a anului erau extrem de dificile, asa ca ar fi fost imposibil pentru toti sa implineasca decretul care le-a fost dat atunci. Domnul Insusi are o marturie in legatura cu rigorile unei calatorii pe timpul iernii. El le spune oamenilor sa se roage ca fuga lor de la sfarsit sa nu fie iarna (vezi Matei 24:20).

Nimeni nu stie cu exactitate ziua in care S-a nascut Isus, dar dupa toate probabilitatile, El S-a nascut in prima jumatate a lunii octombrie.  Noi putem fi aproape siguri de aceasta pentru ca lucrarea Sa pe pamant a durat trei ani si jumatate, iar El a fost crucificat in ziua a paisprezecea a lunii Nisan, care corespunde cu luna aprilie in zilele noastre (vezi Ioan 19:31 si Levitic 23:5). Daca ne intoarcem inapoi trei ani si jumatate in momentul in care Isus avea 30 de ani – atunci cand El Si-a inceput lucrarea Sa publica – ajungem la luna octombrie. Aceasta a fost probabil luna in care binecuvantatul nostru Domn a venit pe lume.

Oricum, sa ne amintim ca nu data in care S-a nascut Isus este importanta. Lucrul cu adevarat important este ca El S-a nascut si apoi a murit pentru pacatele noastre. Noi nu ne inchinam unui copil neajutorat culcat intr-o iesle, ci noi ne inchinam lui Cristos cel inviat si proslavit care are toata puterea in cer si pe pamant (vezi Matei 28:18).

Originea Craciunului

Unde crezi tu ca isi are originea Craciunul? Cu siguranta ca nu in Dumnezeu! Craciunul a inceput cu cei ce se inchinau soarelui, inca din timpul lui Nimrod, omul care a supravegheat construirea turnului Babel. Acesta este un alt motiv pentru care eu nu sarbatoresc Craciunul.

Cu mii de ani inainte de nasterea lui Isus, paganii din toate tarile sarbatoreau pe 25 decembrie ziua de nastere a unui zeu numit zeul soare. Semiramis, vaduva lui Nimrod, a fost mama sa. Ea pretindea ca este imparateasa cerului. Ea a avut un fiu care se presupune ca s-a  nascut pe 25 decembrie; numele sau era Tamuz.

Potrivit tuturor religiilor pagane din acel timp, Tamuz a avut parte de o nastere miraculoasa; de-a lungul secolelor, ea a fost celebrata cu petreceri, sarbatori salbatice si orgii de betie. Sarbatoarea pagana a zilei de nastere a lui Tamuz se desfasura chiar dupa exemplul pe care el l-a dat. El a fost cel mai mare iubitor de femei, de bauturi tari, de glume murdare, si de alte distractii senzuale. Se spune ca el iubea pe toata lumea si toata lumea il iubea pe el. Iar 25 decembrie era ziua cand toate religiile pagane sarbatoreau ziua de nastere a lui Tamuz, zeul soare.

Toate aceste lucruri sunt expuse clar in marea carte a lui Alexander Hislop „The Two Babylons”.1 Orice enciclopedie serioasa va dovedi aceste lucruri.

Unii vor spune: „Ce putem face daca ne-am nascut intr-o lume pagana? Ce putem face daca am fost indoctrinati si am crescut cu obiceiuri si doctrine pagane?” O, da, putem face ceva! Cristos a spus: „Veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi.” Deci, exista doar un singur lucru drept pe care tu trebuie sa il faci cu privire la aceste obiceiuri pagane, si anume, sa le respingi si sa nu ai nimic de a face cu ele. Nasterea lui Cristos dintr-o fecioara este un eveniment binecuvantat, dar sarbatorirea Craciunului este un lucru rau si pagan.

Este simplu de vazut caci Craciunul este o sarbatoare pagana care a aparut in paganul Babilon, nu-i asa? Fie ca noi, credinciosii nascuti din nou, sa nu avem nimic de-a face cu aceasta.

Craciunul – o sarbatoare catolica

Un alt motiv pentru care eu nu sarbatoresc Craciunul este acesta: Craciunul este o sarbatoare catolica. De ce ar trebui eu sa fur Craciunul de la catolici? Ei il au de la pagani, iar eu ii las bucuros sa il pastreze.

Remarcati ce a avut de spus Enciclopedia Americana despre Craciun si catolicism: „Craciunul, potrivit mai multor surse, nu a fost sarbatorit in primele secole ale bisericii crestine, deoarece crestinii obisnuiau sa sarbatoreasca moartea unei persoane remarcabile, mai degraba decat nasterea sa. O sarbatoare a fost stabilita in memoria Salvatorului in secolul IV. In secolul V, Biserica Romano-Catolica a ordonat sa fie sarbatorita pentru totdeauna in ziua vechii sarbatori romane date in cinstea nasterii lui Sol.” Crengutele si alte plante, vascul, butucul de Craciun, bauturile speciale pentru aceasta ocazie, toate acestea sunt precrestine. Pomul de Craciun s-a gasit chiar si la romani. In Marea Britanie a fost adus din Germania.

Enciclopedia Britannica are de spus urmatoarele despre Craciun: „Craciunul nu a fost printre primele sarbatori ale Bisericii.”

Craciunul, dati-mi voie sa ma repet, este o sarbatoare romano-catolica. Noi o avem de la catolici, iar ei o au de la pagani. Pe 25 decembrie, paganii din Imperiul Roman sarbatoreau nasterea zeului soare. Dupa ce imparatul roman Constantin a castigat batalia de la podul Milvian, el i-a obligat pe paganii din imperiu sa se boteze in biserica crestina. Astfel, toti acesti pagani botezati i-au depasit cu mult la numar pe adevaratii crestini.

Deoarece biserica se inchina Domnului Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, cand 25 decembrie se apropia si paganii voiau sa se inchine lui Tamuz, zeul soare, Constantin a stiut ca trebuie sa faca ceva. El a vrut ca biserica sa combine inchinarea la Tamuz cu nasterea lui Cristos, asa ca a fost instituita o mesa speciala, ca sa fie toata lumea fericita. Toata aceasta inchinare pagana a fost adusa in biserica crestina si a fost numita „Christes-masse”.2

Lumea si Craciunul

Aceasta imi ofera urmatorul motiv pentru care eu nu sarbatoresc Craciunul. Acesta este din lume, iar noua ne este poruncit: „Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el” (1 Ioan 2:15).

Simplul fapt ca lumea, care il uraste pe Cristos si sangele Sau care rascumpara din pacat, face mai multa zarva in jurul Craciunului decat in jurul oricarei altei sarbatori, imi dovedeste mie ca sarbatoarea Craciunului nu este de la Dumnezeu. Daca 25 decembrie este intr-adevar ziua de nastere a binecuvantatului Fiu al lui Dumnezeu, lumea nu ar avea nimic de-a face cu aceasta.

Mai mult decat atat, nici nu trebuie sa fi crestin pentru a sarbatori Craciunul. Chiar si in tarile necrestine, atee, oamenii sarbatoresc Craciunul.

Oameni din toata lumea, dintre care marea majoritate nu au nici macar idee despre Biblie sau despre Isus Cristos, sunt captivati de sarbatoarea Craciunului. A lua Craciunul de la lume ar fi mai greu decat a lua o bomboana de la un copil.

In Luca 16:15 Cristos face o remarcabila afirmatie: „…pentru ca ce este inaltat intre oameni, este o uraciune inaintea lui Dumnezeu.” Deci, Domnul spune ca tot ce inalta oamenii este urat inaintea lui Dumnezeu. Nu considera oare oamenii Craciunul mai presus decat orice altceva? Oare nu ne spune aceasta caci Craciunul nu este de la Dumnezeu ?

Sa spunem lucrurilor pe nume, lumea este casatorita cu idolul Craciunului. De fapt, mai multi oameni se imbata la Craciun decat in oricare alta perioada a anului. Sunt mai multe petreceri mari si mai multe cheltuieli egoiste decat in orice alt anotimp. Nu dovedeste acest lucru caci Craciunul nu este din Dumnezeu?

Lumea iubeste Craciunul, dar il uraste pe Cristos.

Traditie nescripturala

Un alt motiv pentru care eu nu sarbatoresc Craciunul este fiindca acesta e plin cu traditii nescripturale. Schimbul de cadouri, pomul de Craciun, cantatul de colinzi si Mos Craciun, toate acestea au origini pagane. Acestea au patruns in biserica in timpul secolului IV sau ulterior.

Sunt multe traditii nescripturale care au denaturat povestirea nasterii minunatului nostru Salvator. De exemplu, multi oameni cred ca magii din Rasarit si pastorii au fost impreuna la Betleem in timpul in care Domnul s-a nascut. Dar nimic nu poate fi mai departe de adevar. Pastorii au venit la Betleem sa-L vada pe Isus la nasterea Sa. Magii au venit in Nazaret sa Il vada pe Isus, cand El avea aproape doi ani (vezi Matei 2:16).

Ba mai mult, Biblia nu ne spune nimic despre trei magi, nici ca acesti trei magi ar fi fost regi. De fapt Biblia nu ne da nici un numar ci spune pur si simplu ca erau niste magi.

Poate cea mai rea parte a Craciunului este ca mii de parinti isi vor invata copii minciuna cu Mos Craciun. Copiilor li se spune ca Mos Craciun locuieste la Polul Nord si, o data pe an, in fiecare an, el isi umple sania cu jucarii pentru baietii si fetitele care au fost cuminti de-a lungul intregului an. Daca ei au fost buni, el ii va recompensa dandu-le jucarii in ajunul Craciunului; iar daca au fost rai, el nu va trece pe la ei.

Nu e de mirare ca de multe ori cand copii cresc si invata adevarul, ei se intreaba daca nu cumva si Cristos este tot un mit.

Biblia spune in Coloseni 3:9 „Nu va mintiti unii pe altii…” La fel ne este poruncit in Efeseni 4:25 „De aceea, lasati-va de minciuna: ,Fiecare dintre voi sa spuna aproapelui sau adevarul…’”

Acum, eu stiu ca unele mame iubitoare vor spune: „Nu credeti ca ar trebui sa daruim copiilor nostri momente placute? Ei oricum nu inteleg tot paganismul din spatele Craciunului.”

Dar, da-mi voie sa te intreb, mama. Este necesar sa taram numele binecuvantatului nostru Domn spre cel mai de jos nivel al satisfacerii si betiei firii pentru a oferi copiilor niste momente placute? De o mie de ori, nu! Haideti sa-i invatam pe copiii nostri adevarul despre Craciun. Cuvantul lui Dumnezeu ne spune ca ar trebui sa ne crestem copiii in mustrarea si invatatura Domnului (vezi Efeseni 6:4). De ce ar trebui noi sa dezonoram numele lui Cristos intr-un asemenea mod, sub pretextul oferirii unor clipe placute copiilor nostri? Mai sunt 364 de alte zile pe durata unui an in care noi am putea face cadouri copiilor nostri.

Petreceri si schimburi de cadouri

Fara indoiala, cea mai importanta parte a Craciunului este pentru cei mai multi oameni cumparatul si schimbul de cadouri. Eu nu sarbatoresc Craciunul pentru ca schimbul cadourilor nu are nimic de-a face cu nasterea lui Cristos.

Probabil unii dintre voi se intreaba: „Dar magii, nu au oferit daruri lui Isus?” Ba da, ei cu siguranta au facut acest lucru, dar ei nu si-au dat daruri unul altuia. Iar darurile lor nu au fost daruri pentru ziua nasterii, pentru ca magii nu au venit sa-L vada pe Isus decat cand El avea aproape doi ani (vezi Matei 2:16). Pastorii au venit si L-au vizitat pe Isus la nasterea Sa, dar magii au venit sa-L vada cu aproape doi ani mai tarziu.

Ati stiut ca obiceiul de a da cadouri unui rege era un obicei comun in Orientul Indepartat? Acesta este motivul pentru care magii I-au adus daruri lui Isus – pentru ca El s-a nascut ca sa fie Regele Evreilor. Dar acelea nu erau daruri pentru ziua de nastere. Asa ca nu exista nici o legatura intre Craciun si nasterea lui Cristos, in aceasta privinta.

Un ultim cuvant inainte de a parasi acest subiect al schimbului de cadouri. Permiteti-mi sa va arat caci chiar si aceasta este o parte a programului anticristic a lui Satan. Cea mai mare celebrare a Craciunului va avea loc in teribilele zile ale necazului cel mare. In timpul domniei lui Anticrist, tot iadul va fi dezlegat. Cei doi martori ai lui Dumnezeu pe care El Ii va trimite la oamenii de pe pamant vor fi omorati dupa ce El Isi va incheia lucrarea cu ei. Puteti ghici cine ii va omori? Anticristul va fi cel care va face acest lucru.  Ascultati Cuvantul Domnului: „Cand isi vor ispravi marturisirea lor, fiara care se ridica din Adanc, va face razboi cu ei, ii va birui si-i va omori” (Apocalipsa 11:7).

Sub domnia lui Anticrist va avea loc ultima si cea mai mare sarbatoare a Craciunului. Ca si rezultat al mortii celor doi profeti ai lui Dumnezeu, lumea va fi asa de incantata si vesela incat ei isi vor da daruri unul altuia. Auziti ce spune Biblia: „Si oameni din orice norod, din orice semintie, de orice limba si de orice neam, vor sta trei zile si jumatate, si vor privi trupurile lor moarte, si nu vor da voie ca trupurile lor moarte sa fie puse in mormant. Si locuitorii de pe pamant se vor bucura si se vor veseli de ei; si isi vor trimite daruri unii altora, pentru ca acesti doi prooroci chinuisera pe locuitorii pamantului” (Apocalipsa 11:9, 10).

De ce dovada in plus mai avem nevoie pentru a realiza caci Craciunul nu este de la Dumnezeu? Cu adevarat, poporul Domnului nu ar trebui sa celebreze Craciunul. El este anti-Dumnezeu, anti-Cristos, satanic si nescriptural. Chemarea lui Dumnezeu este „Iesiti din mijlocul lor, si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat…” (2 Corinteni 6:17). Dumnezeu porunceste poporului Sau: „… si nu luati deloc parte la lucrarile neroditoare ale intunericului, ba inca mai degraba osanditi-le” (Efeseni 5:11).

Craciunul condamnat de Puritani

Istoria pagana a Craciunului a fost bine cunoscuta de-a lungul veacurilor. De fapt, odata, sarbatorirea acestui obicei pagan a fost interzisa prin lege in Anglia. In 1644 Parlamentul a declarat Craciunul ca fiind ilegal si in consecinta a fost abolit. Puritanii englezi priveau sarbatoarea Craciunului ca fiind lucrarea Satanei.

Odata, in istoria timpurie a Americii, sarbatorirea Craciunului a fost scoasa in afara legii.  Legea a fost adoptata de curtea suprema a coloniei Massachusetts in anul 1650, lege care hotara ca toti cei ce sarbatoreau Craciunul sa fie pedepsiti. In aceasta lege se spunea: „Cine vreodata va fi gasit sarbatorind vreo astfel de zi precum Craciunul, sau sub orice alta forma… va fi supus unei amenzi de 5 silingi.” Preambulul legii explica scopul ei, acela de „a preveni dezordinile… [provenite din] celebrarea unor astfel de sarbatori tinute in mod superstitios in alte tari, spre marea dezonorare a lui Dumnezeu, si pentru ofensa adusa altora.” Dupa ce pelerinii de pe vasul Mayflower au debarcat in 1620, in primul 25 decembrie ei au muncit si au taiat copaci, „…pentru a evita orice frivolitate in ziua uneori numita Craciun.”

Impotrivirea fata de sarbatorirea Craciunului a continuat si imediat dupa a doua jumatate a secolului XIX. Un articol din editia 26 decembrie 1885 a ziarului The New York Daily Times afirma „Bisericile prezbiterienilor, baptistilor si metodistilor nu au fost deschise pe 25 decembrie, exceptand cateva scoli misionare, care au sarbatorit. Ei nu accepta aceasta zi ca fiind una sfanta, dar bisericile anglicane, catolice precum si cele germane au fost toate deschise. In interior, ele au fost impodobite cu brazi.”

Puritanii au stiut adevarul despre Craciun si l-au privit ca pe o sarbatoare pagana. Ar fi bine daca toti credinciosii ar urma exemplul lor.

Dar pomul de Craciun?

Un alt motiv pentru care eu nu sarbatoresc Craciunul este ca Biblia condamna pomul de Craciun. Observati: „Asa vorbeste Domnul: ,Nu invatati calea Neamurilor si nu va temeti de semnele cerurilor, pentru ca Neamurile se tem de ele.  Caci obiceiurile popoarelor sunt desarte.  Ei taie un lemn din padure, mainile mesterilor il lucreaza cu securea; il impodobesc cu argint si cu aur, il intaresc cu cuie si cu ciocane, ca sa nu se clatine … Toti laolalta sunt prosti si fara minte; stiinta idolilor nu este decat desertaciune, e lemn!’” (Ieremia 10:2-4, 8).3

Aici avem o descriere perfecta a pomului de Craciun, numit de Dumnezeu „calea natiunilor”. Noua ne este poruncit sa nu invatam aceasta cale si nici sa nu mergem pe ea! Pomul de Craciun este de asemenea prezentat in acest pasaj ca fiind un idol. Versetul 5 ne spune ca acesti pomi nu pot vorbi, nu pot umbla, ci trebuie sa fie transportati. Unii oameni interpreteaza gresit aceasta, astfel incat ei ajung la concluzia ca nu este nimic rau in a avea un pom de Craciun; dar in nici un caz Scriptura nu incearca sa ne spuna asa ceva. Mai degraba, profetul Ieremia ne spune ca aceasta este desertaciune si prostie, el spune: „Nu invatati calea natiunilor…”

Unii oameni ar sta treji toata noaptea pentru a lucra la un pom batran si mort. Ei il cioplesc, apoi pentru putina vreme stau si admira lucrarea mainilor lor. Multi dintre ei vor sta treji toata noaptea si se vor uita la acest batran pom de Craciun.

Eu sper ca unii dintre predicatorii vostri se vor trezi in mijlocul noptii si vor arunca acest batran pom afara din casele voastre si afara din biserica voastra, direct in capul lui Satan.  Imi dau seama ca unii dintre voi vor scrasni din dinti si ma vor numi „ingust”. Bine,  puteti sa ma numiti cum doriti, dar eu doar va dau Cuvantul lui Dumnezeu.

Stiati caci „copacul verde” este mentionat de 14 ori in Biblie, si de fiecare data este asociat idolatriei?4 Nu exista nici un loc in Biblie unde Dumnezeu sa vorbeasca de bine despre folosirea unui „copac verde” in legatura cu adevarata inchinare.

Poate te intrebi de ce oamenii au un pom de Craciun pe tot parcursul sarbatorii. Poti cauta in Biblie mult si bine, dar nu vei gasi acolo nici un motiv pentru asa ceva. Prima impodobire a unui „copac verde” a fost facuta de paganii greci in inchinarea lor la zeul Adonia, care dupa ce a fost ucis, chipurile, ar fi fost adus inapoi la viata de sarpele Aessulapius.  La fiecare Craciun o multime de oameni fac rost de un brad si il vor impodobi cu sclipici, lumini si beteala, nerealizand ca ei de fapt urmeaza traditia pagana in onoarea unor dumnezei falsi.

Fara indoiala ca exista multi crestini sinceri, care cred ca Il onoreaza pe Cristos avand pom de Craciun, pe cand in realitate Il dezonoreaza, implicandu-se intr-o sarbatoare pagana pe care Dumnezeu o uraste.

In vreme ce citesti aceste randuri, poate vei spune: „Am pomul meu de Craciun, dar eu nu ma inchin lui, asa ca, in consecinta, nu vad nimic rau in a-l avea.” Lasa-ma sa-ti amintesc ca oricum nu tu determini ce este corect si ce e gresit. Dumnezeu este cel ce hotaraste ce e corect si ce e gresit. Daca pomul de Craciun nu este un idol pentru tine, de ce te impotrivesti asa cand trebuie sa renunti la el? Ce faci tu acolo jos, in genunchi, cand pui cadourile sub el?

Sarbatorirea zilelor, interzisa

In sfarsit, eu nu sarbatoresc Craciunul pentru ca, in har, Cuvantul lui Dumnezeu imi interzice celebrarea oricarui fel de zile de sarbatoare. Ascultati: „Voi paziti zile, luni, vremuri si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi” (Galateni 4:10,11).

As vrea sa reaccentuez: eu nu stiu nici un singur lucru legat de Craciun care sa fie biblic. Tu trebuie sa mergi in afara Bibliei pentru a invata despre pomul de Craciun, Mos Craciun, cununa de Avent, vascul, butucul de Craciun si toate celelalte lucruri care sunt in sarbatoarea Craciunului. Haideti sa fim cinstiti inaintea lui Dumnezeu si sa admitem ca aceasta este o sarbatoare pagana si o inselatorie a diavolului.

Oricine  care gandeste  cat de putin ar trebui sa fie capabil sa vada caci Craciunul nu  este bun decat pentru un lucru – sa aduca bani magazinelor si oamenilor de afaceri. Craciunul nu este in Biblie. Sarbatorirea zilelor este un semn de slabiciune, de pruncie si llipsa de crestere spirituala. Pentru membrii trupului lui Cristos nu exista zile sfinte si speciale. Domnul vrea ca noi sa Il slujim pe El in toate cele 365 de zile ale anului.

Noi nu ne inchinam unui Cristos mort, si nici unui copil neajutorat culcat intr-o iesle, ci noi ne inchinam Cristosului real, viu, care traieste pe tot parcursul anului.

Cateodata unii oameni bine intentionati vor face urmatoarea afirmatie: „Haideti sa-L aducem pe Cristos inapoi in Craciun!” Asta suna foarte bine la suprafata, dar, dragii mei, cum putem noi sa-L aducem inapoi pe Cristos in ceva in care El nu a fost niciodata?

Charles Haddon Spurgeon, faimosul predicator englez al secolului XIX, spunea: „Noi nu avem superstitii cu privire la timpuri si vremuri. Bineinteles, noi nu credem in actuala sarbatoare bisericeasca numit Craciun… noi nu gasim nici un cuvant scriptural pentru  sarbatorirea vreunei zile, ca zi de nastere a Mantuitorului; asa ca, in consecinta, aceasta sarbatoare este o superstitie, pentru ca nu are autoritate divina… probabil ca „zilele sfinte” au fost aranjate astfel incat sa se potriveasca cu sarbatorile pagane… ce absurd sa gandesti ca am putea sa celebram in spiritul lumii, impreuna cu clovnul Jack Frost,4 cu un Mos Craciun inselator si lumesc, impreuna cu un program de adevar sacru amestecat cu distractie, inselatorie si fictiune.”5 In timp ce lumea sarbatoreste Craciunul,  cu schimbul lui de cadouri si petreceri salbatice, care ar trebui sa fie atitudinea noastra? Cuvantul lui Dumnezeu ne spune limpede ca noi nu ar trebui sa avem nimic de-a face cu aceasta sarbatoare pagana. Sa nu asociem nasterea sfantului Fiu al Lui Dumnezeu cu traditiile pagane ale oamenilor. Sa ascultam cu bagare de seama porunca lui Dumnezeu „… despartiti-va de ei, zice Domnul…” (2 Cor. 6:17).

1 Cele doua Babiloane – n. tr.

2 Mesa lui Cristos, Christmass, in engleza – n. tr.

3 Traducerea Trinitarian Bible Society, 2002

4 Noi am gasit in Biblia engleza 13 referiri la „copacul verde”, din care doar 10 cu referire la idolatrie; in Biblia Cornilescu gasim „copacul verde” mentionat de 9 ori in asociere cu idolatria – n. ed.

4 Clovnul sarbatorii, al sezonului, in context britanic – n. tr.

5 „Metropolitan Pulpit Series,” Pilgrim Publication: Pasadena, Texas, 1871, p. 1026