,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Botez

Botezul și Cina – taine sau rânduieli?

Anunțuri

Reasezarea unui vechi hotar de Tom Ross


Botezul copiilor si (I)responsabilitatea acestora – de Raul Enyedi

Tot mai multe adunări botează copii cu vârste din ce în ce mai mici, invocând faptul că acei copii susţin că s-au pocăit şi au crezut în Cristos. Deşi Dumnezeu poate să mântuiască pe cineva la o vârstă fragedă, credem că botezarea unui copil este greşită din următoarele motive:

1. Membralitatea în adunare implică şi dreptul de a vota şi responsabilitatea de a lua parte la luarea deciziilor, iar un copil nu este încă pregătit pentru aşa ceva (judecarea unui caz de excludere pentru adulter este un exemplu în acest sens);

2. Experimentarea pocăinţei şi a credinţei este deseori superficială în cazul copiilor. Mulţi din cei botezaţi de când erau copii recunosc că nu au fost mântuiţi atunci, ci, dacă au fost mântuiţi, aceasta s-a întâmplat mai târziu.

A boteza pe cineva nemântuit nu poate produce decât pagube. Înseamnă ca acel tânăr să trăiască cu iluzia că a fost mântuit, şi toată viaţa să încerce să mimeze spiritualitatea autentică.

Dacă mai târziu renunţă la viaţa de credincios, va aduce o pată mărturiei adunării, şi va fi arătat ca exemplu negativ. De multe ori, astfel de persoane vor dezvolta o aversiune faţă de adunare şi de mesajul Scripturii.

Dacă, prin mila lui Dumnezeu, acel tânăr va fi mântuit mai târziu, atunci el trebuie botezat (botezul său din copilărie nu este valabil, căci prima condiţie pentru botez este mântuirea candidatului).

Privind spre Noul Testament, observăm că acesta nu se adresează niciodată copiilor în calitate de membrii în adunare. Dacă Dumnezeu mântuieşte cu adevărat un copil, şi viaţa sa o dovedeşte, el va fi mântuit şi peste câţiva ani, când va fi suficient de matur şi de responsabil pentru a face parte din adunare. Din moment ce botezul nu este spre mântuire, credem că este mai înţelept şi spre binele tuturor ca adunările să amâne primirea ca membri a celor ce au o vârstă fragedă.