,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Posts tagged “poporul evreu

Isus adevărata Viţă

Isus adevărata Viţă

de Aurel Munteanu 21 mai

Isaia 5:

1.✸ Voi cânta preaiubitului meu o cântare a iubitului meu despre via sa. Preaiubitul meu avea o vie pe un deal foarte mănos.

2. Şi a săpat-o şi i-a înlăturat pietrele şi a plantat-o cu viţa cea mai aleasă. Şi a construit un turn în mijlocul ei şi a săpat şi un teasc în ea; şi aştepta să facă struguri, dar a făcut struguri sălbatici.

3. ✡ „Şi acum, locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi, vă rog, între Mine şi via Mea.

4. Ce mai era de făcut pentru via Mea şi nu i-am făcut? De ce, când Mă aşteptam să facă struguri, a făcut struguri sălbatici?

5. Şi acum vă voi face cunoscut ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul şi va fi mâncată; îi voi surpa zidul şi va fi călcată în picioare;

6. şi o voi pustii; va fi netăiată şi nesăpată şi vor creşte în ea mărăcini şi spini; şi voi porunci norilor să nu lase să cadă ploaie peste ea“.

7. Pentru că via Domnului oştirilor este casa lui Israel, iar bărbaţii lui Iuda, viţa desfătării Lui. Şi El Se aştepta la judecată şi iată vărsare de sânge; la dreptate, şi iată un strigăt.

Ioan 15:

1. Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este viticultorul.

2. Pe orice mlădiţă în Mine care nu aduce rod, o îndepărtează; şi pe oricare aduce rod, o curăţă, ca să aducă mai mult rod.

3.Deja voi sunteţi curaţi, datorită Cuvântului pe care vi l-am spus.

4. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod, dacă nu rămâneţi în Mine.

5. Eu sunt viţa, voi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce mult rod; pentru că fără Mine nu puteţi face nimic.

6. Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară ca mlădiţa şi se usucă; şi ei le adună şi le aruncă în foc şi sunt arse.

7. Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice vreţi şi vi se va face.

8. În aceasta este glorificat Tatăl Meu: că aduceţi mult rod şi Îmi veţi fi ucenici.

Pilda aceasta în care Domnul Isus se compară cu adevărata Viță, este o pildă spusă pe context evreiesc, în care ucenicii Domnului știau din Isaia 5 cine este via. Chiar preoţii cei mai de seamă şi fariseii nu aveau nici o problemă în înţelegerea faptului cine era via. Chiar ei înţeleg pilda îşi rostesc singuri sentinţa când Domnul Isus le înfăţişază scoaterea şi omorârea Sa în afară din vie:

,,Ei I-au răspuns: „Pe ticăloşii aceia ticălos îi va pierde, şi via o va da altor vieri, care-i vor da roadele la vremea lor. De aceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite. După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei ” (Mat. 21.41,43,45).

Pilda din Isaia 5, era concepută ca o cântare făcută Preaiubitului Său despre via ce o avea sădită pe un deal mănos. Via era casa lui Israel şi bărbaţii lui Iuda viţa desfătării Lui (aceia în care El trebuia să îşi găsească toată plăcerea). Pilda din Isaia este dată ca să arate că toată casa lui Israel se stricase (făcuse struguri sălbatici) şi Domnul avea de gând să îi smulgă gardul şi să fie mâncată; să îi surpe zidul şi să fie călcată în picioare şi pustiită. Să o lase netăiată şi nesăpată ca să crească în ea mărăcini şi spini; ca apoi să poruncească norilor să nu lase să cadă ploaie peste ea.

Lucrul acesta L-a făcut Dumnezeu prima dată pe timpul lui Nebucadneţar, apoi în anul 70 după ce ,,Domnul este scos şi răstignit afară din vie”. Motivul pentru care urma să facă toate acestea: ,,El se aştepta la judecată, şi când colo, iată sânge vărsat! Se aştepta la dreptate, şi când colo, iată strigăte de apăsare!” (v.7).

Pe fondul acestei pilde binecunoscute de evrei, vine Domnul Isus Cristos şi le spune: Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este viticultorul. El practic se identifică cu Bărbatul preaiubit (Omul) din Iuda care era Viţa desfătării Lui. Lucrul acesta îl făcuse de cunoscut poporului Însuşi Tatăl cănd declarase din ceruri:

Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea“.

Lucrul acesta se întâmplă deoarece în planul Domnului era prevăzută o identificare, împlinire şi o înlocuire a Israelului cu Domnul Isus ca şi ultimul Cap de Legământ. Evanghelistul Matei confirmă cînd citează în sensul acesta pe profetul Osea:

Când era tânăr Israel, îl iubeam şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.”(Osea 11.1).

,,Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.” (Mat. 2.15).

Toate aceste lucruri se întâmplă deoarece Israelul nu a adus rodul cuvenit, a făcut struguri sălbatici şi Domnul îşi alege un alt popor care să aducă rodul cuvenit la timpul potrivit.

Pe fondul acesta în Ioan 15, El spune evreilor că Tatăl va îndepărta din El, pe orice mlădiţă care nu aduce rod şi pe oricare aduce rod, o curăţă, ca să aducă mai mult rod. Pe plan spiritual s-ar traduce: voi tot poporul Evreu care nu credeţi în Cristos (dacă cineva nu rămâne în Mine), veţi fi retezaţi şi aruncaţi afară la fel cum viticultorul face cu mlădiţa neroditoare. Odată tăiată ea se usucă şi ,,ei le adună şi le aruncă în foc şi sunt arse”.

Pe mlădiţele roditoare (neamul care va aduce roadele cuvenite) care rămân în Butucul de Vie (Cristos), Tatăl care este asemuit cu un viticultor, le curăţă de lăstarii nefolositori ca să aducă şi mai multă roadă. În plan spiritual, El va folosi ,,cosorul” pentru curăţarea şi disciplinarea lor (Evrei 12. 5-11). Cosorul este cel care aduce cel mai mult rod într-o vie.

Pilda vorbeşte de rodire şi nu de mântuire. Ea nu vorbeşte despre Adunare, de oameni mântuiţi care îşi pierd mântuirea datorită nevegherii lor sau de oameni mântuiţi care se ţin mântuiţi prin faptele lor bune. Pilda vorbeşte de evreii care cred aducând rod rămânând neclintiţi în Cristos şi despre evreii care-L resping (la întâia Sa venire la ai Săi) şi nu râmân în Cuvântul lui Dumnezeu făcând ,,struguri sălbatici în continuare”.

La evrei nu a găsit rod deoarece nu L-au primit pe El ca Mesia şi nu au rămas în Cuvântul Lui. Neamului care rămâne în Cristos i se cere să aducă roadă deoarece la aceasta a fost rânduit:

,,Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.” (Ioan 15.16).

Cei credincioşi sunt îngrijiţi şi curăţaţi ca să aducă mai mult rod, cei necredincioşi tăiaţi şi aruncaţi în foc (anul 70 şi apoi focul veşnic unde este plânsul şi scrâşnirea din dinţi).


Romani 11

Romani 11

de Aurel Munteanu 23 oct. 2017

La începutul capitolului 9, Pavel introduce alegerea națională a poporului evreu, dar nu se ocupă de ea decât în capitolele 10 și 11.

În cap. 10, versetul 1, Pavel își arată dorința ca poporul său evreu să fie salvat.

Versetele 2-3, afirmă că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cu dreptatea revelată de Dumnezeu (Cristos), ci cu îndreptățirea proprie pe care și-o atribuiau prin ținerea Legii lui Moise.

Capitolul 11 cu v. 1, apostolul Pavel se întreabă: ,,A lepădat Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum!”

Despre care popor întreabă Pavel aici? Despre Adunarea nou testamentară? Nu! Adunarea nu a înlocuit Israelul ca națiune. Aici Pavel vorbește despre poporul Său evreu, și alegerea lor veșnică datorită Legământului cu Avraam, Isaac și Iacov. În cele ce urmează Pavel, arată că Dumnezeu nu a lepădat poporul Său în totalitate, ci și-a păstrat o rămășiță evreiască care împreună cu aleșii dintre neamuri, formează poporul actual al lui Dumnezeu. Acest lucru întâmplându-se ca să se împlinească promisiunea din Legământul avraamic prin care se spunea că în sămânța lui vor fi binecuvântați atât evreii cât și neamurile.

V. 2, Pavel întărește afirmația din v. 1, dându-se exemplu de ales chiar pe sine, drept dovadă că Dumnezeu nu a lepădat pe poporul Său. El își arată descendența din Avraam prin Beniamin, fiul lui Iacov și al Rahelei.

De la v.2-6, Pavel explică că la fel cum a fost din vechime de pe timpul lui Ilie, o rămășiță aleasă din popor, la fel există o rămășiță și în timpul de față. Atunci Ilie se credea singurul mântuit în regatul idolatru al celor 10 seminții desprinse de Iuda, dar Dumnezeu l-a corectat spunându-i că nu este singur. În ciuda acelei apostazii prin har suveran, Dumnezeu Își păstrase pentru Sine 7. 000 de bărbați.

V. 5, accentuează concluzia prezentată prin exemplul dat de pe timpul lui Ilie și anume că există o rămășiță aleasă prin nemerit de Dumnezeu.

V.6, scoate în evidență principiul pe care a fost aleasă rămășița – harul nu faptele făcute de ei în neprihănirea lor.

V.7, prezintă separarea făcută de această alegere personală pentru mântuire a rămășiței, în sânul poporului ales ca națiune.

– Israelul privit ca popor ales, nu capătă tot salvarea fiecărui individ în parte, fiind împietrit

– pe când indivizii ce compun rămășița aleasă capătă mântuire

V.8, Pavel argumentează biblic împietrirea aceasta în ciuda alegerii lor naționale, cu două citate. Primul din Isaia 29.10. și cel de al doilea din Psalmul 69.22-23.

V.11, arată că în ciuda acestei împietriri a marii majorități a poporului evreu, alegerea lor națională nu este anulată. Ea rămâne în picioare deoarece este promisă prin Legământ. După perioada Legământului de acum în care ne aflăm, ,,după ce se va lua harul de la neamuri”, Dumnezeu se va ocupa din nou de poporul evreu ca națiune, făcându-i cap între popoare după cum le-a fost promis.

Versetul 11, arată că:

– alunecarea lor națională a făcut posibilă intrarea noastră prin Legământul avraamic

– lucru care ar trebui să le stârnească gelozia

V.12, arată că dacă alunecarea lor a adus bogăție neamurilor, readucerea lor înapoi va fi o bogăție de glorie și mai mare pentru neamuri. Cu alte cuvinte dacă ceva negativ a adus beneficiu pentru noi, ce va fi când li se va întâmpla ceva pozitiv. Atunci noi neamurile vom avea o mai mare plinătate de bucurie și har. Lucrul acesta cred că va fi împlinit în Împărăția de 1. 000 de ani, când toate națiunile pământului vor fi binecuvântate prin Cristos care va domni pe tronul lui David în Sion.

V. 15, compară reîntoarcerea lor la Dumnezeu ca națiune aleasă, cu o înviere din morți.

De la 16 – 24, apostolul compară alunecarea lor ca națiune cu un măslin bun căruia i se taie ramurile naturale (datorită faptului că nu au dat rod datorită împietririi).

Pe noi națiunile ne compară cu un măslin sălbatic care a fost altoit împotriva firii lui, ca să de-a rod bun.

Măslinul bun, care ne ține atât rămășița evreiască cât și aleșii dintre neamuri în perioada de acum, este Avraam în care suntem ,,altoiți” datorită Legământului făcut de Dumnezeu cu el:

Gen.7.4,7: „Iată legământul Meu, pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor neamuri.

Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine.

Romani 4. 16.b-17.a.: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, după cum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.”

Galateni 3.28-29: Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. Şi, dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.

A fi părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului cred că înseamnă să beneficiezi de promisiunile binecuvântate ale Legământului avraamic – v. 17.

v. 18, ne arată faptul că nu avem nici un merit că am fost altoiți noi neamurile. Nu trebuie să ne mândrim față de ei deoarece beneficiem prin legământul făcut cu părintele lor fizic, ei fiind ramurile firești ale acestui măslin.

– nu trebuie să ne fălim față de ramurile orbite acum (evreii nemântuiți)

– ni se amintește că nu noi ramurile altoite ținem rădăcina, ci rădăcina ne ține pe noi

v.19-20, confirmă motivul tăieri lor (alunecarea) și altoirea noastră

– o parte din evreii naturali au fost tăiați datorită necredinței

– noi rămânem altoiți datorită credinței

Motiv pentru care nu trebuie să ne îngâmfăm ci să avem o teamă sfântă.

v.21-22, neamurile altoite primesc avertismentul ca să stăruie în credință altfel vor fi tăiate și va fi realtoit din nou poporul ales.

v. 23. arată că este ceva normal ca ei să fie din nou altoiți în propriul măslin. Această altoire se va face când tot poporul va fi credincios în viitor după Necazul lui Iacov când Domnul îi va întoarce din nou la El.

v. 24, îi pune pe ei ramurile firești în contrast cu noi care eram dintr-un măslin sălbatic, altoit împotriva naturii noaste, spunând: ,,cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti, în măslinul lor”

v. 25-28, apostolul Pavel ne spune o taina nouă neamurilor, ca să nu ne credem deștepți și mândrii:

25. O parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor.

26. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.

27. Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.”

28. În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, din pricina părinţilor lor.

Versetul 27, mă face să cred că după ce va intra numărul deplin al aleșilor din timpul de acum ,,al neamurilor”, Domnul va reînoi cu ei Legământul Său. Așa că după Legământul din timpul actual, va mai exista un Legământ cu ei. Ce se predică azi că Israelul nu va mai avea ,,nici o șansă” este orbire spirituală.

v. 29, arată că lui Dumnezeu nu îi pare rău de darurile și de chemarea făcută neamurilor.

v.30-32, arată că frații din Roma și noi odinioară până în altoire nu ascultam de Dumnezeu, dar prin lepădarea lor datorită îndreptățirii proprii (ca națiune prin Moise, lepădând pe Cristos), am căpătat noi îndurare.

Și tot aşa şi acum evreii n-au crezut acum în îndurarea dată nouă, ca să primească şi ei îndurare când vor fi realtoiți.Pentru că Dumnezeu i-a închis împreună pe toţi în necredinţă, iudei și neamuri ca să arate îndurare tuturor!