Romani 11
Romani 11
de Aurel Munteanu 23 oct. 2017
La începutul capitolului 9, Pavel introduce alegerea națională a poporului evreu, dar nu se ocupă de ea decât în capitolele 10 și 11.
În cap. 10, versetul 1, Pavel își arată dorința ca poporul său evreu să fie salvat.
Versetele 2-3, afirmă că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cu dreptatea revelată de Dumnezeu (Cristos), ci cu îndreptățirea proprie pe care și-o atribuiau prin ținerea Legii lui Moise.
Capitolul 11 cu v. 1, apostolul Pavel se întreabă: ,,A lepădat Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum!”
Despre care popor întreabă Pavel aici? Despre Adunarea nou testamentară? Nu! Adunarea nu a înlocuit Israelul ca națiune. Aici Pavel vorbește despre poporul Său evreu, și alegerea lor veșnică datorită Legământului cu Avraam, Isaac și Iacov. În cele ce urmează Pavel, arată că Dumnezeu nu a lepădat poporul Său în totalitate, ci și-a păstrat o rămășiță evreiască care împreună cu aleșii dintre neamuri, formează poporul actual al lui Dumnezeu. Acest lucru întâmplându-se ca să se împlinească promisiunea din Legământul avraamic prin care se spunea că în sămânța lui vor fi binecuvântați atât evreii cât și neamurile.
V. 2, Pavel întărește afirmația din v. 1, dându-se exemplu de ales chiar pe sine, drept dovadă că Dumnezeu nu a lepădat pe poporul Său. El își arată descendența din Avraam prin Beniamin, fiul lui Iacov și al Rahelei.
De la v.2-6, Pavel explică că la fel cum a fost din vechime de pe timpul lui Ilie, o rămășiță aleasă din popor, la fel există o rămășiță și în timpul de față. Atunci Ilie se credea singurul mântuit în regatul idolatru al celor 10 seminții desprinse de Iuda, dar Dumnezeu l-a corectat spunându-i că nu este singur. În ciuda acelei apostazii prin har suveran, Dumnezeu Își păstrase pentru Sine 7. 000 de bărbați.
V. 5, accentuează concluzia prezentată prin exemplul dat de pe timpul lui Ilie și anume că există o rămășiță aleasă prin nemerit de Dumnezeu.
V.6, scoate în evidență principiul pe care a fost aleasă rămășița – harul nu faptele făcute de ei în neprihănirea lor.
V.7, prezintă separarea făcută de această alegere personală pentru mântuire a rămășiței, în sânul poporului ales ca națiune.
– Israelul privit ca popor ales, nu capătă tot salvarea fiecărui individ în parte, fiind împietrit
– pe când indivizii ce compun rămășița aleasă capătă mântuire
V.8, Pavel argumentează biblic împietrirea aceasta în ciuda alegerii lor naționale, cu două citate. Primul din Isaia 29.10. și cel de al doilea din Psalmul 69.22-23.
V.11, arată că în ciuda acestei împietriri a marii majorități a poporului evreu, alegerea lor națională nu este anulată. Ea rămâne în picioare deoarece este promisă prin Legământ. După perioada Legământului de acum în care ne aflăm, ,,după ce se va lua harul de la neamuri”, Dumnezeu se va ocupa din nou de poporul evreu ca națiune, făcându-i cap între popoare după cum le-a fost promis.
Versetul 11, arată că:
– alunecarea lor națională a făcut posibilă intrarea noastră prin Legământul avraamic
– lucru care ar trebui să le stârnească gelozia
V.12, arată că dacă alunecarea lor a adus bogăție neamurilor, readucerea lor înapoi va fi o bogăție de glorie și mai mare pentru neamuri. Cu alte cuvinte dacă ceva negativ a adus beneficiu pentru noi, ce va fi când li se va întâmpla ceva pozitiv. Atunci noi neamurile vom avea o mai mare plinătate de bucurie și har. Lucrul acesta cred că va fi împlinit în Împărăția de 1. 000 de ani, când toate națiunile pământului vor fi binecuvântate prin Cristos care va domni pe tronul lui David în Sion.
V. 15, compară reîntoarcerea lor la Dumnezeu ca națiune aleasă, cu o înviere din morți.
De la 16 – 24, apostolul compară alunecarea lor ca națiune cu un măslin bun căruia i se taie ramurile naturale (datorită faptului că nu au dat rod datorită împietririi).
Pe noi națiunile ne compară cu un măslin sălbatic care a fost altoit împotriva firii lui, ca să de-a rod bun.
Măslinul bun, care ne ține atât rămășița evreiască cât și aleșii dintre neamuri în perioada de acum, este Avraam în care suntem ,,altoiți” datorită Legământului făcut de Dumnezeu cu el:
Gen.7.4,7: „Iată legământul Meu, pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor neamuri.
Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine.
Romani 4. 16.b-17.a.: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, după cum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.”
Galateni 3.28-29: Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. Şi, dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.
A fi părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului cred că înseamnă să beneficiezi de promisiunile binecuvântate ale Legământului avraamic – v. 17.
v. 18, ne arată faptul că nu avem nici un merit că am fost altoiți noi neamurile. Nu trebuie să ne mândrim față de ei deoarece beneficiem prin legământul făcut cu părintele lor fizic, ei fiind ramurile firești ale acestui măslin.
– nu trebuie să ne fălim față de ramurile orbite acum (evreii nemântuiți)
– ni se amintește că nu noi ramurile altoite ținem rădăcina, ci rădăcina ne ține pe noi
v.19-20, confirmă motivul tăieri lor (alunecarea) și altoirea noastră
– o parte din evreii naturali au fost tăiați datorită necredinței
– noi rămânem altoiți datorită credinței
Motiv pentru care nu trebuie să ne îngâmfăm ci să avem o teamă sfântă.
v.21-22, neamurile altoite primesc avertismentul ca să stăruie în credință altfel vor fi tăiate și va fi realtoit din nou poporul ales.
v. 23. arată că este ceva normal ca ei să fie din nou altoiți în propriul măslin. Această altoire se va face când tot poporul va fi credincios în viitor după Necazul lui Iacov când Domnul îi va întoarce din nou la El.
v. 24, îi pune pe ei ramurile firești în contrast cu noi care eram dintr-un măslin sălbatic, altoit împotriva naturii noaste, spunând: ,,cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti, în măslinul lor”
v. 25-28, apostolul Pavel ne spune o taina nouă neamurilor, ca să nu ne credem deștepți și mândrii:
25. O parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor.
26. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.
27. Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.”
28. În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, din pricina părinţilor lor.
Versetul 27, mă face să cred că după ce va intra numărul deplin al aleșilor din timpul de acum ,,al neamurilor”, Domnul va reînoi cu ei Legământul Său. Așa că după Legământul din timpul actual, va mai exista un Legământ cu ei. Ce se predică azi că Israelul nu va mai avea ,,nici o șansă” este orbire spirituală.
v. 29, arată că lui Dumnezeu nu îi pare rău de darurile și de chemarea făcută neamurilor.
v.30-32, arată că frații din Roma și noi odinioară până în altoire nu ascultam de Dumnezeu, dar prin lepădarea lor datorită îndreptățirii proprii (ca națiune prin Moise, lepădând pe Cristos), am căpătat noi îndurare.
Și tot aşa şi acum evreii n-au crezut acum în îndurarea dată nouă, ca să primească şi ei îndurare când vor fi realtoiți.Pentru că Dumnezeu i-a închis împreună pe toţi în necredinţă, iudei și neamuri ca să arate îndurare tuturor!
Deuteronom 30.19.
Deuteronom 30.19.
de Aurel Munteanu 25 sept 2017
Contextul în care este scris versetul:
-generația care a fost scoasă din Egipt și care a primit Legea pe Sinai pierise prin pustiu în cei 40 de ani. Acum Domnul prin Moise înnoia Legământul Său cu generația ce urma să ia în stăpânire țara promisă, Canaanul.
– acestei generații i se reamintește Legământul de pe Sinai , Legământ condiționat de ascultarea lor. Legământ ce promitea:
– viață fizică îndelungată și binecuvântare
sau
– moarte și blesteme în caz de neascultare
În contextul acesta este scris Deuteronom 30.15 și invocate:
-viața și binele
– moartea și răul
v. 16, detaliază în ce constă viața și binele:
– în iubirea Domnului
– umblarea în căile Lui
-păzirea poruncilor Lui
Astea aduceau viață și perpetuarea lor ca popor ales în vederea moștenirii țării promise.
v.17-18, detaliază în ce constă moartea și răul:
– neascultare de Domnul care încheiase Legământ cu ei
– închinare la alți dumnezei
Aceste lucruri duceau la:
– pieirea lor
– zile puține în țara promisă
v.19, Moise invocă cerul și pământul de martor împotriva acestei generații pe baza Legământului care exista între ei.
Lor le spune: ,,ți-am pus înainte”:
– viața și moartea
– binecuvântarea și blestemul
Îndemnul Domnului pentru ei era:
,,alege viața ca să trăiești , tu și sămânța ta”
v.20, reia v. 16, reamintindu-le iar în ce constă viața lor lungă și fericită în țara Canaan, țară pronisă cu jurământ de Yahweh lui Avraam, Isaac și Iacov părinți lor.
Întrebare: ,, Putem folosi v.19, pentru a sugera că omul are o voință liberă prin care poate să aleagă sau să respingă pe Isus Cristos ca mântuitor?”
Eu personal, nu cred că textul cât și contextul permite o asemenea interpretare din mai multe motive:
– versetul nu spune nimic cu privire la Domnul Isus
– versetul nu spune nimic cu privire la acceptarea sau respingerea Lui ca mântuitor
– versetul nu spune nimic cu privire la jertfa de ispașire de la Calvar
– versetul nu spune nimic cu privire la nașterea din nou a cuiva ( chiar arminienii neagă că ea ar exista în Vechiul Testament)
– versetul nu spune nimic cu privire la vre-o mântuire spirituală ci vorbește de binecuvântare materială, viață lungă, bătrânețe fericită și locuire a țării de-a lungul generațiilor
– versetul nu scoate în evidență vre-o ,,vointă liberă” ci reamintește mai degrabă datoria lor și respectarea promisiunilor asumate în Legământul mozaic.
Alegerea suverană
Alegerea
suverană
de aurel munteanu 8 sept 2017
Dumnezeu alege pe unii pentru:
– ca să fie sfinţi şi fără prihană înaintea Lui
Ef.1.4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui.
– să fie înfiaţi prin Isus Hristos
Ef.1.5 El ne-a predestinat pentru înfiere prin Isus Cristos, după buna plăcere a voii Sale,
– să fie moştenitori
11 În El am fost şi aleşi, fiind rânduiţi mai dinainte după planul Celui Care le face pe toate după scopul voii Sale,
– ca să slujască de laudă slavei Sale
Ef. 1.12. ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.
Toate astea pentru că așa a hotărât în sfatul voii Sale – vezi Ef. 1.11. Hotărâre luată după buna plăcere a voii Sale– vezi Ef. 1.5. Hotărârea asta având un scop și anume: ca să slujim de laudă slavei Sale. De asta a ales pe unii și pe unii nu i-a ales.
Unii ca să caute motive în afara Bibliei au scos teoria cum că, Dumnezeu i-a ales spre mântuire deoarece a prevăzut dinainte în preștința Sa, că ei o să creadă și o să se pocăiască, acestea fiind motive suficient de puternice ca să fie aleși.
Ei dau și o ilustrație în genul acesta: ,, Dumnezeu în preștința Lui, din veșnicia trecută, a privit peste capetele tuturor oamenilor din univers și a văzut cine o să aleagă să creadă în El și ca atare i-a ales să fie mântuiți.” Accentul în ilustrație căzănd pe preștiință și pe liberul arbitru al omului care trebuie să accepte jertfa pe care Cristos a depus-o pentru toți oamenii.
Dar preștiința sau știinșa mai dinainte a evenimentelor se bazează pe hotărârile Lui. El le cunoaște deoarece le-a predestinat din veșnicie.
În F.A. 2. 23, este menționat înainte sfatul hotărât apoi preștiința:
,,pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.”
F.A. 15.18: ,,zice Domnul, care face aceste lucruri şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.”
Problema cea mai mare a acestei ilustrații este în versetul care spune:
Ef.2.8. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu putea să prevadă în ei ceva ce ei nu puteau să aibe, decât dacă El le dădea în dar!
Credința și pocăința sunt daruri date de Dumnezeu după ce omul este născut din nou. Până atunci nu le are, și Dumnezeu nu le putea prevede decât dacă El avea intenția să le dăruiască.
Un alt verset care stă împotriva acestui tipar de gândire este, 2 Tim. 1.9:
El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii,
Nu faptele noastre, gândurile, alegerile, atitudinile sau ceva prevăzut în noi L-a determinat ci, hotărârea Lui şi harul, adică nemeritul, favorul Său nemeritat, dat înainte de a fi vre-o frimitură din univers.
În Tit 3.5, este reluat de către Pavel acelaș gând când spune:
El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
Vedeți, motive: milă, har și îndurare. Nu merite, atitudini, decizii, alegeri făcute de om, predări, rugăciuni ale păcătosului sau oricare altă faptă.
Dacă oricare altul ar fi motivul găsit în creatură, și nu în Creator, am avea o mântuire prin fapte și nu ar mai fi prin har (ne merit, grațiere). Ar fi loc de laudă, mândrie și slavă omenească, împărțită cu Dumnezeu.
De asta se predică: ,,Fă-ți și tu partea ta în mântuire, că Dumnezeu deja și-a făcut-o pe a Lui” Vedeți mântuirea prin fapte, pe care pocăiții o numesc har?
,,….. partea ta” asta este FAPTE!
Odată pe când predicam la București, un frate bine intenționat mi-a dat o ilustrație în vederea alegerii:
,,Alegerea pentru mântuirea sufletului este o ofertă. Este ca și când cineva iese pe stradă cu bilete la un spectacol, le spune trecătorilor că sunt gratuite, și intrarea la spectacol depinde dacă tu alegi sau refuzi biletul. Biletele au fost plătite de un domn generos care dorește ca mulți din trecători să îi împărtășească bucuria de a urmări spectacolul împreună. Toate depind de tine, vrei sau nu vrei.”
Eu i-am explicat fratelui că în toată ilustrația asta el pierde cel mai important amănunt pe care-l prezintă Scriptura: și anume că noi ne naștem morți în păcatele și greșelile noastre din Adam.
Ilustrația corectă ar fi să mergi cu biletele în cimitir și să îi rogi pe cei de acolo dacă vor să accepte invitația ta la spectacol.
Aurel Munteanu - blog 
Comentarii recente