,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Mărturisire de Credință

Mărturisirea de credință a Adunării Baptiste Harul Suveran

Mărturisirea de credinţă

a

Adunării Baptiste „Harul Suveran”

Str. Izvor nr. 3 Bocşa

325300, Caraş Severin

Organizată la data de 21 iunie 2009

Pe baza autorităţii:

Grace Bible Baptist Church

26080 Wax Road

Denham Springs, Louisiana 70726

Păstor: Jerry Dodson

Articole de credinţă

În aceste vremuri există diferite organizaţii religioase care mărturisesc ca noi că urmează Biblia ca şi călăuză a lor; totuşi, ele diferă de noi în doctrină, credinţă şi practică. Din această cauză ne vedem obligaţi să expunem o declaraţie distinctivă a ceea ce credem şi învăţăm. Următoarele articole nu sunt folosite ca substitut pentru Sfintele Scripturi, ci ca exponente a ceea ce sunt percepute a fi doctrinele de bază ale Cuvântului lui Dumnezeu.

  1. I. ADEVĂRATUL DUMNEZEU

Scriptura învaţă iar noi credem că există numai un singur Dumnezeu viu şi adevărat (1); infinit (2); etern (3); existent prin Sine Însuşi (4); imuabil (5); sfânt (6); drept (7), omniscient (8), omnipotent (9); omniprezent (10); care este Duh (11); al cărui nume este Iehova (12); Creatorul şi conducătorul suprem al cerului şi al pământului (13); iar în unitatea esenţei, naturii şi fiinţei Dumnezeirii unice, există trei distincţii eterne, ce ne sunt descoperite nouă sub figura unor persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt (14); aceste trei sunt egale în fiecare perfecţiune divină, executând slujbe distincte, dar în armonie în măreaţa lucrare de răscumpărare, fiind vrednice de aceeaşi onoare, închinare şi ascultare (15)

(1)   Deut. 6:4; Gen. 1:1 şi Isa. 42:8; (2) Iov 11:7; Ps. 139:7-12; 147:5; (3) Ps. 90:2; (4) Isa. 40:28; (5) Mal. 3:6; Iac. 1:17 (6) Isa. 6:3; (7) Ps. 89:14; Deut. 32:4; (8) Ps. 147:5; (9) Ps. 62:11; Dan. 4:35; (10) Ps. 139: 7-10; Ier. 23:23, 24; (11) Ioan 4:24, Ier. 23:23-24; (12) Ps. 83:18; Ex. 6:3; (13) Gen. 1:1; Dan. 4:35; (14) Gen. 1:26; Mat. 3:16-17; Ioan 14:16; 15:26; (15) Apoc. 4:11; Marcu 12:30

  1. II. SFINTELE SCRIPTURI

Scriptura învaţă şi noi credem că întreaga Scriptură a fost dată prin inspiraţia vebală a lui Dumnezeu, iar prin aceasta înţelegem cele şaizeci şi şase de cărţi scrise în limbile originale (1); această inspiraţie nu trebuie comparată cu inspiraţia atribuită lucrărilor geniului uman, ea fiind realizată miraculos prin providenţa şi puterea lui Dumnezeu (2); totuşi, nu într-un fel în care să prejudicieze realitatea agentului uman (3); această inspiraţie nu se găseşte în grade diferite, ci se extinde egal şi deplin peste fiecare parte a Bibliei, fie că este istorică, legală, poetică, profetică sau doctrinară, extinzându-se chiar şi asupra cuvintelor însuşi aşa cum sunt găsite în manuscrisele originale (4); această inspiraţie se extinde asupra referinţelor istorice şi ştiinţifice la fel de complet precum se extinde asupra problemelor de doctrină, astfel încât Biblia nu conţine erori în ce priveşte faptele, la fel cum nu conţine erori privitoare la doctrină (5); prin urmare, Biblia Îl are ca autor pe Dumnezeu, conţinând adevărul neamestecat cu eroare; şi având ca scop mântuirea păcătoşilor (6); ea este şi va rămâne adevăratul centru al unităţii divine, singurul standard autoritar după care trebuiesc judecate conduita, crezurile şi opiniile umane (7).

(1)   2 Tim. 3:16; 2 Pet. 1:21; (2) 1 Cor. 2:13; 14:37, Fapte 1:16; 3:21; (3) Apoc. 1:10-12; (4) Mat. 5:18; Gal. 3:16; Isa 34:16; (5) Ioan 10:35; Ps. 12:6; (6) 2 Tim. 3:16; Prov. 30:5-6; Ioan 5:39; (7) Ioan 17:17; Isa. 8:20

  1. III. SUVERANITATEA LUI DUMNEZEU

Scriptura învaţă şi noi credem că Dumnezeu este un suveran absolut (1); ce are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea (2); lucrând după voia şi scopul Său în oastea cerurilor şi printre locuitorii pământului (3); făcând toate lucrurile după sfatul voii Sale (4); cauzând eficient tot ceea ce este bine şi permiţând cu înţelepciune tot răul ce se întâmplă, din motive numai de El ştiute şi biruindu-l pentru propria-i glorie şi binele celor răscumpăraţi (5).

(1) Ps. 115:3; (2) Rom. 9:15-18; (3) Dan. 4:35; (4) Ef. 1:11; (5) Rom. 8:28; Prov. 16:4

  1. IV. DUHUL SFÂNT

Scriptura învaţă şi noi credem că Duhul Sfânt este o personalitate divină şi nu o emanaţie, influenţă sau forţă (1); egală cu Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul şi de aceeaşi esenţă şi natură (2); El a fost activ în creaţie (3); îl opreşte pe acel om al fărădelegii până la împlinirea scopului lui Dumnezeu (4); convinge de păcat (5); El este agentul lui Dumnezeu în naşterea din nou (6); la regenerare, vine să locuiască continuu în inimă, fiind pecetea mântuirii (7), mărturisind (8), sfătuind (9), învăţând (10), călăuzind (11) şi sfinţind (12); de aceea, credinciosul nu are nevoie să Îl caute, căci Duhul este deja în el, ci trebuie să se predea Lui pentru a fi umplut de El (13).

(1)   Ioan 14:26; 16:13; (2) 2 Cor. 13:14; (3) Gen. 1:2; (4) 2 Tes. 2:7; (5) Fapte 2:37; (6) Ioan 3:6; 6:63; (7) Ef. 1:13; (8) Rom. 8:16; (9) 1 Ioan 2:20; (10) 1 Ioan 2:27; (11) Ioan 16:13; (12) 1 Cor. 6:11; (13) 1 Tes. 5:19; Ef. 5:18

  1. V. CRISTOS ŞI LUCRAREA SA MEDIATOARE

Scriptura învaţă şi noi credem că Isus din Nazaret a fost născut de la Duhul Sfânt într-o manieră miraculoasă, fără un tată uman, de Maria, o fecioară (1); de aceea, El este atât Fiul lui Dumnezeu cât şi Dumnezeu Fiul, iar la rânduirea Tatălui a împlinit Legea divină printr-o ascultare perfectă (2); El Însuşi nu a păcătuit şi nu putea păcătui fiind Dumnezeu Fiul (3); şi prin moartea Sa substitutivă a făcut ispăşire deplină pentru toate păcatele tuturor aleşilor lui Dumnezeu (4); a înviat din morţi (5); este acum întronat la dreapta lui Dumnezeu, mijlocind pentru credincioşi (6); unind în persoana Sa minunată cele mai blânde afecţiuni cu perfecţiunile divine, fiind astfel, în toate modurile, un mângâietor potrivit şi un Mântuitor atoatesuficient (7).

(1)   Mat. 1:18-25; Luc. 1:26-35; (2) Mat. 5:17; Gal. 4:4-5; (3) Ioan 1:1; 1:14; (4) Ioan 10:15; 6:38-39; (5) Mat. 28:6; Ioan 2:22; (6) Rom. 8:34; Evr. 7:25; (7) Evr. 1:3-4; 4:14-16; 7:25-27; 9:24-28

  1. VI. SATAN

Scriptura învaţă şi noi credem că Diavolul sau Satan este un spirit personal rău, care iniţial a fost un înger sfânt, stare din care a căzut prin păcătuire, atrăgând după el o mulţime de îngeri (1); el acum prezidează peste aceşti îngeri răi ca şi conducător al lor, fiind prinţul puterii întunericului acestei lumi (2); el este duşmanul lui Dumnezeu (3); ispititorul şi acuzatorul sfinţilor (4), posesor al puterii morţii (5); autorul întregului rău şi al tuturor religiilor false (6); principala putere din spatele apostaziei prezente (7); el este destinat înfrângerii finale şi distrugerii eterne în iazul de foc (8).

(1)   Ezec. 28: 13-17; Isa. 14:12-17; Apoc. 12:3-4; 2 Pet. 2:4; (2) Ef. 2:2; 2 Cor. 11:13-15; (3) Mat. 13:25; (4) 1 Pet. 5:8; Apoc. 12:10; (5) Evr. 2:14; (6) Ioan 8:44; 2 Cor. 11:13-15, 4:3-4; 1 Tim. 4:1; (7) 1 Ioan 4:1-3, 2 Tes. 2:3-7; (8) Apoc. 20:10

  1. VII. CREAREA UNIVERSULUI

Scriptura învaţă şi noi credem că relatarea creaţiei din Geneza trebuie acceptată literal şi nu figurativ sau alegoric (1); omul a fost creat în mod divin printr-un act direct după imaginea creatorului Său (2); şi nu prin evoluţie din specii inferioare (3); întreaga viaţă animală şi vegetală a fost la fel creată şi plasată sub legea neschimbabilă de a aduce rod numai după soiul lor (4).

(1)   2 Tim. 3:16; (2) Gen. 1:26-27; 2:7; (3) 1 Tim. 6:20; (4) Gen. 1:11, 12, 21, 24, 25

  1. VIII. CĂDEREA ŞI DEPRAVAREA OMULUI

Scriptura învaţă şi noi credem că omul a fost creat la început fără prihană (1) şi de o perfecţiune finită (2); dar, printr-o călcare voluntară de lege, el a căzut din starea sa fericită şi sfântă (3); ca şi consecinţă a neascultării lui, moartea a intrat în vigoare în acel loc, în acel moment (4); şi el a pierdut în totalitate, întreaga sa viaţă spirituală, ajungând mort în greşeli şi păcate, (5) ajungând supus puterii diavolului (6); păcatul lui Adam a fost imputat întregii sale rase (7); iar natura sa coruptă a fost transmisă întregii sale posterităţi prin naştere naturală (8); astfel, orice fiu al lui Adam este prin natură un fiu al mâniei (9); în întregime lipsit de viaţă spirituală (10); în vrăjmăşie cu Dumnezeu (11); în întregime înclinat înspre rău (12); fără putere de a face ceva plăcut lui Dumnezeu (13); sau speranţă de a fi primiţi de Dumnezeu (14); decât dacă este mântuit de Cristos (15); şi adus la viaţă de Duhul Sfânt (16).

(1) Ecl. 7:29; (2) Gen. 1:27-31; (3) Gen. 3:6-24; (4) Gen. 2:16-17; Rom. 5:12; (5) Ef. 2:1, 5; 1 Ioan 3:14; (6) 2 Tim. 2:26; (7) Rom. 5:18-19; 1 Cor. 15:22; (8) Gen. 8:21; Iov 14:4; Ps. 51:5; 58:3; Isa. 48:8; (9) Ef. 2:1-3; (10) Ioan 5:24; Col. 2:13; (11) Rom. 8:7; (12) Iov 15:16; Ier. 13:23; 17:9; (13) Rom. 5:6; (14) Ef. 2:12; (15) Mat. 1:21; (16) Ioan 3:3; 3:5; 6:63; 2 Cor. 3:6

  1. IX. VOINŢA LIBERĂ

Scriptura învaţă şi noi credem că omul prin natură posedă voinţă liberă sau un agent liber, prin care înţelegem că, în relaţie cu Dumnezeu, el acţionează întotdeauna fără constrângere şi în acord cu propriile sale dorinţe şi înclinaţii dominante, în toate acţiunile sale fiind impulsionat din interior (1); se aplică aceasta când omul este încă păcătos, sub puterea diavolului, neputând prin propria-i putere să se elibereze (2); se aplică de asemenea în exerciţiul pocăinţei şi credinţei, sub puterea regeneratoare a lui Dumnezeu şi în slujirea de după regenerare, pe măsură de Dumnezeu lucrează în noi voinţa şi înfăptuirea după buna Sa plăcere (3).

(1) Marcu 7:21-23; Ioan 3:19; (2) Ef. 2:1; 4:17-19; Ioan 6:44, 65; (3) Ef. 2:8-10; Ioan 6:37; Fil. 2:13

  1. X. SCOPUL HARULUI LUI DUMNEZEU

Scriptura învaţă şi noi credem că scopul electiv al lui Dumnezeu, după care El predestinează (1), cheamă (2), regenerează (3), sfinţeşte (4); mântuieşte (5) şi glorifică păcătoşii (6); este atât etern cât şi personal (7); este necondiţionat (8); este cea mai glorioasă manifestare a bunătăţii Sale suverane, El fiind infinit de înţelept, sfânt şi imuabil (9); acest scop include toate mijloacele prin care se ajunge la sfârşitul plănuit (10); exclude complet lăudăroşenia, promovează umilinţa, dragostea, rugăciunea, lauda la adresa lui Dumnezeu şi o imitare activă a milei Sale acordate gratuit (11); este perfect consecventă cu agentul liber al omului (12); trebuie constatat prin efectele sale în toţi aceia care cred cu adevărat Evanghelia (13); iar constatarea acestuia în noi înşine necesită şi merită cea mai mare sârguinţă (14).

(1) Rom. 8:29; (2) Rom. 8:30; (3) 2 Cor. 4:6; (4) 1 Cor. 6:11; (5) 2 Tim. 2:10; (6) Rom. 8:30; (7) 2 Tes. 2:13; (8) Rom. 9:11; (9) Ef. 1:11-14; (10) 2 Tes. 2:13-14; (11) Ef. 1:4; 2:8-10; 2 Pet. 1:3-7 (12) Apoc. 22:17; (13) 1 Tes. 1:4-10; (14) 2 Pet. 1:10-11

  1. XI. CHEMAREA EFICIENTĂ

Scriptura învaţă şi noi credem că numai şi numai pe acele persoane pe care Dumnezeu le-a ales şi predestinat pentru mântuire, El, la timpul hotărât, în timpul vieţii lor, le cheamă prin Cuvântul şi Duhul Său afară din starea de păcat şi moarte în care au fost născuţi, la mântuire, prin sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului, regenerându-le inimile, iluminându-le minţile, reînnoindu-le voinţele, atrăgându-i, astfel, la Cristos în pocăinţă şi credinţă (1).

(1) Ioan 6:37; 10:16, 26-27; Fapte 2:39; 13:48; Rom. 8:28-30; 2 Tes. 2:13-14; 2 Tim. 2:9-10

  1. XII. NAŞTEREA DIN NOU

Scriptura învaţă şi noi credem că, datorită depravării umane care implică moartea spirituală, nici un păcătos nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu fără naşterea din nou (1); naşterea din nou constă în implantarea unei naturi noi şi purificarea sufletului (2); este realizată într-o manieră supranaturală, dincolo de înţelegerea noastră, prin puterea Duhului Sfânt şi în conexiune cu Cuvântul lui Dumnezeu (3); astfel încât să asigure ascultarea noastră voluntară faţă de Evanghelie în roadele sfinte ale pocăinţei, credinţei şi înnoirii vieţii (4).

(1) Ioan 3:3; (2) 2 Cor. 4:6; 5:17; (3) Ioan 6:63; 1 Pet. 1:23; (4) Rom. 6:17-18

  1. XIII. POCĂINŢA ŞI CREDINŢA

Scriptura învaţă şi noi credem că pocăinţa şi credinţa sunt îndatoriri sacre, şi totodată haruri inseparabile, realizate în sufletele noastre prin Duhul regenerator al lui Dumnezeu (1); şi prin care, fiind puternic convins de vina, neajutorarea şi pericolul în care se află (2); precum şi de calea mântuirii prin Cristos (3); păcătosul se întoarce la Dumnezeu cu neprefăcută remuşcare, mărturisindu-I păcatele şi implorându-I mila (4); primind, în acelaşi timp, din toată inima pe Domnul Isus Cristos ca Împărat, Preot şi Profet, bazându-se numai pe El ca singur şi atotsuficient Mântuitor (5).

(1) Fapte 5:31; 11:16-18; 20:20, 21; 2 Tim. 2:24, 25; Ef. 2:8; Fil. 1:29; 1 Ioan 5:1; (2) Ps. 116:3-5; Isa. 6:5; (3) Ioan 16:8; Fapte 2:37-38; 16:30-31; (4) Luca 18:13; 2 Cor. 7:11; (5) Fapte 3:22-23; Rom. 10:9-11; 2 Tim. 1:12; Evr. 7:25.

  1. XIV. CALEA MÂNTUIRII

Scriptura învaţă şi noi credem că mântuirea păcătoşilor este în întregime prin har, prin credinţa în lucrarea deplină a lui Cristos (1); întregul beneficiu al ascultării şi morţii lui Cristos este primit numai prin credinţă, fără nici o faptă (2); răscumpărarea noastră a fost realizată doar prin sângele lui Cristos, care a fost făcut păcat pentru noi, murind în locul nostru (3); şi nici pocăinţa, nici credinţa, nici sentimentul, nici rezoluţiile, nici eforturile sincere, nici ritualurile nu pot adăuga câtuşi de puţin la valoarea preţiosului sânge al lui Cristos (4); iar lui Dumnezeu Îi face plăcere să mântuiască păcătoşii prin predicarea Evangheliei morţii, îngropării şi învierii lui Cristos, fără de care nici un om nu poate fi mântuit (5)

(1) Ef. 2:8-9; Fapte 16:31; (2) Rom. 3:28; Gal. 2:16; (3) Gal. 3:13; (4) Ef. 2:13; 1 Pet. 1:18, 19; Rom. 10:4; (5) Col. 1:18; 1 Cor. 1:21; 4:15.

  1. XV. JUSTIFICAREA

Scriptura învaţă şi noi credem că toţi cei ce cred în Cristos sunt justificaţi, îndreptăţiţi sau socotiţi neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu (1); justificarea include iertarea tuturor păcatelor (2); şi darul vieţii veşnice pe baza principiilor Sale neprihănite (3); aceasta este acordată, nu în vederea vreunei fapte sau neprihăniri pe care am făcut-o sau o vom face, ci doar prin credinţa în Cristos (4); prin aceasta, neprihănirea Sa perfectă este gratuit şi deplin imputată nouă de Dumnezeu (5); şi ne aduce într-o stare de pace binecuvântată şi favor cu Dumnezeu (6); şi asigură orice altă binecuvântare necesară pentru timp şi eternitate (7).

(1) Rom. 3:22-24; Gal. 2:16; (2) Fapte 13:38; (3) Rom. 5:17-21; (4) Rom. 3:28; (5) Rom. 10:4; 5:1-8; (6) Rom. 5:1; (7) Rom. 8:32-34; Ef. 1:3

  1. XVI. SIGURANŢA MÂNTUIRII

Scriptura învaţă şi noi credem că nu doar unii, ci toţi cei născuţi din nou prin Duhul au privilegiul, deseori necunoscut însă, de a fi siguri de mântuirea lor chiar din prima zi de când L-au cunoscut pe Cristos ca Mântuitor (1); această siguranţă nu este bazată pe vreo descoperire imaginară a valorii lor, ci numai pe mărturia lui Dumnezeu în Cuvântul Său scris (2); şi a Duhului Sfânt (3); cultivând în copiii Săi iubire filială, gratitudine şi ascultare (4).

(1) 1 Ioan 5:20; (2) Ioan 20:31; (3) 1 Ioan 4:13; Rom. 8:16; (4) 2 Cor. 5:14-15; 1 Ioan 4:19.

  1. XVII. SFINŢIREA

Scriptura învaţă şi noi credem că sfinţirea aparţine tuturor celor care au fost regeneraţi (1); că este atât instantanee (2); cât şi progresivă (3); sfinţirea noastră instantanee constă în separarea noastră obiectivă faţă de lumea necredincioşilor şi punerea deoparte sau consacrarea pentru Dumnezeu, în vreme ce suntem făcuţi sfinţi în ochii Legii şi în suflet se stabileşte o nouă viaţă (4); această fază a sfinţirii este îndeplinită în regenerare şi nu are vreun grad, fiind posedată în mod absolut de toţi cei mântuiţi (5); sfinţirea progresivă este începută la regenerare şi este dusă mai departe prin prezenţa şi puterea Duhului Sfânt, unde, prin utilizarea anumitor mijloace, cum ar fi, Cuvântul lui Dumnezeu, cercetarea de sine, lepădarea de sine, vegherea, rugăciunea şi practicarea tuturor exerciţiilor şi îndatoririlor evlaviei, suntem subiectiv separaţi de lume pentru a trăi pentru Dumnezeu (6); această fază a sfinţeniei este doar relativă şi nu are niciodată ca rezultat în această viaţă perfecţiunea fără păcat (7).

(1) 1 Cor. 6:11; (2) 1 Cor. 1:30; (3) 1 Tes. 4:3; (4) 2 Tes. 2:13-14; (5) 1 Cor. 6:11; Evr. 10:10; (6) Ioan 17:17; 2 Tim. 2:19-22; (7) Fil. 3:13-14.

XVIII. CELE DOUĂ NATURI ALE CREDINCIOSULUI

Scriptura învaţă şi noi credem că regenerarea este implantarea unei vieţi noi (1); şi nu eradicarea sau reformarea vechii naturi (2); natura cea veche rămâne în credincios până la sfârşitul vieţii sale pământeşti şi este în conflict constant cu noua natură, astfel încât credinciosul nu este niciodată în viaţă eliberat din prezenţa păcatului nefiind capabil să asculte întru totul voia lui Dumnezeu (3).

(1) Ioan 17:3; Rom. 6:23; (2) Rom. 7:18; (3) Gal. 5:17; Rom. 7:14-25.

  1. XIX. UMBLAREA CREŞTINĂ

Scriptura învaţă şi noi credem că suntem chemaţi cu o chemare sfântă să umblăm, nu după fire, ci după Duh, şi să trăim în Duhul astfel încât să nu împlinim poftele firii pământeşti (1); iar firea, fiind încă în noi, până la sfârşitul pelerinajului nostru pe pământ, trebuie ţinută în supunere faţă de Cristos, altfel îşi va manifesta cu siguranţă prezenţa, spre dezonoarea Numelui Său (2).

(1) Rom. 8:1-7; (2) 1 Cor. 9:27; 2 Pet. 1:3-13.

  1. XX. FAPTELE BUNE

Scriptura învaţă şi noi credem că în vreme ce faptele bune nu au nimic de a face cu mântuirea noastră (1); ele sunt rânduite de Dumnezeu pentru gloria Sa şi vor urma cu siguranţă regenerării (2); este de datoria noastră de a ne angaja a le face sub călăuzirea Duhului şi instruirea Cuvântului lui Dumnezeu (3); răsplata noastră veşnică în prezenţa lui Dumnezeu depinde de ele (4).

(1) Tit 3:5; (2) Ef. 2:10; (3)1 Cor. 3:11-15; (4) Rom. 14:11-12; 2 Cor. 5:10; Apoc. 22:12

  1. XXI. PERSEVERENŢA SFINŢILOR

Scriptura învaţă şi noi credem că cei cu adevărat mântuiţi, fiind predestinaţi atât la justificare cât şi la glorificare şi născuţi din nou din Duhul, nu vor cădea niciodată total sau final şi nu vor pieri (1); ci sunt păziţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă pentru mântuire (2); prin aceasta ei vor îndura până la sfârşit (3); dar nu într-un mod care să prejudicieze responsabilitatea lor (4); iar această ataşare de Cristos este marele semn care îi distinge de mărturisitorii superficiali (5); credinciosul stă în prezent cu Cristos în locurile cereşti (6).

(1) Rom 8:28-30; (2) 1 Pet 1:5; (3) Ps. 91:1-16; (4) Fil 2:12-13; (5) 1 Ioan 2:19; Evr. 6:9, 10:39; (6) Ef. 2:6.

  1. XXII. BOTEZUL

Scriptura învaţă şi noi credem că botezul este imersia în apă (1); a credinciosului pocăit (2); pe baza autorităţii unei biserici nou testamentale (3); în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt (4); nu pentru a obţine iertarea păcatelor (5); ci pentru a arăta, într-o emblemă solemnă şi frumoasă, moartea faţă de păcat şi învierea pentru trăirea unei vieţi noi (6); acesta fiind o precondiţie a membralităţii în biserică (7); şi a participării la Cina Domnului (8).

(1) Fapte 8:38; (2) Mat. 3 :5-8 ; Fapte 2:38; 8:37; (3) Mat. 28:18-20; (4) Mat. 28:19-20; (5) Fapte 10:43; (6) Rom 6:4; (7) Fapte 2:41; (8) Fapte 2:42.

XXIII. CINA DOMNULUI

Scriptura învaţă şi noi credem că Cina Domnului nu este un sacrament, ci o rânduială solemnă şi simbolică aşezată în biserică de Domnul nostru (1); în care, membrii bisericii locale, ţinând rânduiala (2); prin utilizarea pâinii nedospite şi a vinului, au părtăşie nu unul cu altul, ci cu Domnul (3); iar aceasta arată nu iubirea lor unii pentru ceilalţi, ci moartea Domnului până va veni El (4); bucata de pâine reprezintă unitatea trupului care celebrează Cina (5); unitate esenţială pentru celebrarea scripturală a rânduielii.

(1) Mat. 26:26-30; (2) 1 Cor. 11:18, 20; (3) 1 Cor. 10:16; (4) 1 Cor. 11:24-26; (5) 1 Cor 10:17; (6) 1 Cor 11:18-34.

  1. XXIV. BISERICA

Scriptura învaţă şi noi credem că o biserică nou testamentală pe pământ este un corp de credincioşi botezaţi, în mod necesar local, şi nu universal, asociaţi voluntar în credinţă şi părtăşie în jurul Cuvântului lui Dumnezeu (1); celebrând rânduielile instituite de Cristos (2); guvernaţi de legile Sale, El fiind singurul Cap (3); şi exersând darurile, drepturile şi privilegiile investite în ei de Cristos (4); o asemenea biserică este trupul lui Cristos, în caracterul Său local, la care ar trebui să se afilieze toţi cei regeneraţi (5); lucrătorii ei ordinaţi sunt păstorii (6); şi diaconii (7); misiunea bisericii este clar arătată în marea trimitere (8); fiecare adunare are dreptul absolut la autoguvernare după cum sunt călăuziţi de Duhul Sfânt; în afara oricărei interferenţe a vreunei organizaţii, grupări, convenţii, asociaţii sau indivizi; este scriptural ca adunările să coopereze una cu alta pentru înaintarea Evangheliei şi a doctrinelor Cuvântului lui Dumnezeu (9); dar fiecare biserică judecă singură măsura şi metoda cooperării sale; numai Bisericile Baptiste nou testamentale păstrează astăzi esenţialul credinţei şi practicii apostolice; promisiunea lui Cristos de a-Şi zidi biserica a fost împlinită doar în acest fel de biserici, prima dintre ele organizând-o în timpul lucrării Sale pământeşti (10); dându-i ei, şi celor care vor descinde din ea, marea trimitere; doar aceste biserici adevărate de pe pământ posedă autoritate divină (11); de aceea, noi catalogăm ca nescripturale comuniunea deschisă, botezul străin, afilierea amvonului cu lucrători eretici, borduri de misiune, ecumenism, unionism, modernism, asociaţianismul convenţional modern, dictatura vreunei biserici, dictatura pastorului, şi orice fel de rele asemănătoare care survin în urma unor asemenea practici.

(1) I Cor 12:12-13; (2) I Cor 11:2; (3) Ef. 1:22; (4) Ef. 4:11-16 (5) I Cor 12:27; (6) Ef. 4:11; (7) I Tim 3:1-7; Fapte 6:2-3; I Tim 3:8-13; (8) Mat. 28:19-20; (9) Fapte 15:1-31; II Cor 8:23-24; 11:8-9; Fil. 4:15-16; (10) Ioan 1:29-51; (11) Mat. 28:18-20.

  1. XXV. CEI NEPRIHĂNIŢI ŞI CEI PĂCĂTOŞI

Scriptura învaţă şi noi credem că există o diferenţă radicală şi esenţială între cei neprihăniţi şi cei păcătoşi (1); doar cei care sunt regeneraţi, fiind justificaţi prin credinţa în Isus Cristos şi sfinţiţi prin Duhul lui Dumnezeu, sunt cu adevărat neprihăniţi (2); în vreme ce toţi cei care stăruie în nepocăinţă şi necredinţă sunt păcătoşi în ochii lui Dumnezeu şi se află sub blestemul Său (3); această distincţie rămâne între oameni atât în viaţă, cât şi după moarte (4); la moarte, sufletele neprihăniţilor trec imediat în prezenţa lui Dumnezeu, aşteptând prima înviere, când sufletele şi trupurile glorificate vor fi reunite, fiind asociate pentru totdeauna cu Domnul (5); iar sufletele celor răi vor trece la moarte la chinuri, aşteptând judecata de la marele tron alb de la sfârşitul mileniului, când sufletul şi trupul vor fi reunite şi aruncate în iazul de foc, nu pentru a fi anihilate, ci pentru a fi pedepsite cu distrugerea veşnică din prezenţa Domnului (6).

(1) Gen 18:23; Mal 3:18; II Cor 6:14; (2) Rom 1:17; Fil 3:9; (3) Ioan 3:36; Rom. 2:5; (4) Luca 16:23-26; Fapte 24:15 (5) Luca 16:22-23; 2 Cor. 5:1, 8; I Tes. 4:17; (6) Luca 16:23; Apoc. 20:11-15.

  1. XXVI. A DOUA VENIRE A LUI CRISTOS

Scriptura învaţă şi noi credem căci Cristos este acum Împărat peste o Împărăţie spirituală, şi El împărăţeşte în prezent pe tronul Său, la dreapta Tatălui, unde va rămâne până se va reîntoarce (1); a doua Sa venire va fi în trup, vizibilă, premilenială (2); şi va consta din două părţi: apariţia Sa în văzduh şi descoperirea Sa pe pământ (3); la vremea apariţiei Sale în văzduh, toţi cei care au adormit în Cristos vor fi înviaţi în trupuri glorificate şi răpiţi împreună cu toţi sfinţii care trăiesc pe pământ (4); la descoperirea Sa pe pământ, El va şedea pe tronul slavei Sale (tronul lui David) pentru prima oară, judecând toţi oamenii vii de pe pământ, primind pe cei neprihăniţi în Împărăţia Sa şi trimiţând pe cei vinovaţi în focul veşnic (5); cele două părţi ale venirii Sale vor fi separate de o perioadă de timp în care vaietele denunţate în cartea Apocalipsei, cunoscute sub numele de A Şaptezecea Săptămână a lui Daniel, vor fi revărsate peste pământ (6); această perioadă va fi de asemenea marcată prin descoperirea omului fărădelegii, sau fiarei, care va conduce lumea prin puterea lui Satan, şi care va aduna în final armatele naţiunilor pentru bătălia de la Armaghedon (7); Satan va fi legat o mie de ani (8), iar sfinţii vor domni o mie de ani cu Cristos pe pământ (9)

(1) Col 1:13; Apoc. 3:21; Mat. 25:31; (2) Fapte 1:11; Apoc 1:7; (3) I Tes. 4:16-17; Zah. 14:4; (4) I Tes. 4:16-17; I Cor 15:51-52; (5) Mat 25:31-46; (6) Dan. 9:24, 27; Apoc. 6:1–19:21; (7) Apoc. 16:13-16; 19:17-19; (8) Apoc. 20:1-3; (9) Dan 7:18, 27; II Tim 2:12; Apoc. 1:5-6; 2:26-27; 5:9-10; 20:4-6.

  1. XXVII. ÎNVIEREA

Scriptura învaţă şi noi credem că va exista o înviere în trup, iar acest trup urmează a fi înviat, atât cel al neprihăniţilor, cât şi cel al păcătoşilor (1); există un interval de timp de o mie de ani între învierea celor neprihăniţi şi cea a celor răi (2); morţii în Cristos vor învia întâi (3); iar la sfârşitul celor o mie de ani, cei răi vor fi înviaţi şi judecaţi (4).

(1) Dan 12:2; Ioan 5:28-29; Fapte 24:15; 26:8; I Cor 15:42-53; (2) Apoc. 20:4-6; (3) I Cor 15:23; I Tes 4:13-18; (4) Apoc. 20:5, 11-15.

  1. XXVIII. MILENIUL

Scriptura învaţă şi noi credem că noi ne aflăm acum într-o apostazie înspăimântătoare a grupărilor ce îşi spun creştine (1); lumea se află acum în întuneric şi nu devine nicidecum mai bună sau mai aproape de Dumnezeu şi Împărăţia Sa (2); lumea nu va fi convertită la Cristos în timpul acestei dispensaţii, ci se pregăteşte rapid de judecată (3); Domnul Isus trebuie să vină în persoană pentru a introduce epoca milenară cu judecata acestei lumi (4); când va veni, Împărăţia Sa desăvârşită va fi stabilită pe pământ, unde va domni peste Israelul restaurat şi convertit şi peste întreaga lume, sfinţii glorificaţi domnind împreună cu El (5); atunci şi numai atunci va sta El pe tronul lui David, care i-a fost promis (6).

(1) I Tim 4:1-2; II Tim 3:13; (2) II Tim 3:1-7; (3) II Tim 4:3-4; II Pet 3:3-7; (4) Iuda 14-15; (5) Mat 19:28; Zah. 12:10; II Tim 2:12; (6) Mat 25:31; Luca 1:32.

  1. XXIX. ZIUA DOMNULUI

Scriptura învaţă şi noi credem că prima zi a săptămânii este Ziua Domnului (1); şi că, după exemplul apostolic, trebuie păstrată sacră pentru închinare (2); deoarece această zi este dedicată lui Cristos, Creştinii ar trebui să se abţină de la orice muncă seculară şi recreaţii lumeşti; şi să folosească devotaţi toate mijloacele harului, atât private cât şi publice, prin care să fie apropiaţi de Dumnezeu şi provocaţi la o trăire mai sfântă (4).

(1) I Cor 16:1-2; Apoc 1:10a; (2) Ioan 20:19, 26; Apoc. 1:10b; (3) Evr. 10:25;

  1. XXX. HARUL DĂRUIRII

Scriptura învaţă şi noi credem că dărnicia scripturală este una din fundamentele credinţei (1); noi trebuie să ne aducem darurile în trezoreria comună a bisericii în prima zi a săptămânii (2); iar sub har noi dăruim, nu plătim (3); toate darurile trebuie să piardă identitatea donatorului şi să o asume pe cea a Domnului nostru Isus Cristos prin trupul Său, biserica (4); şi, pentru a nu fi ca şi cei care furau de la Dumnezeu, darurile noastre nu trebuie să fie mai mici de zece procente (10%) (5).

(1) Luca 6:38; Mat 22:17-21; (2) 2 Cor. 9 :1-5; (3) 2 Cor. 9 :6-8; Evr. 7:1-4; (4) Fapte 4:32-35; (5) Mal 3:8-11; Evr. 7:4.

  1. XXXI. MISIUNILE

Scriptura învaţă şi noi credem că porunca binecunoscută de a da Evanghelia lumii este clară şi neambiguă, iar această însărcinare a fost dată bisericii (1); politica acestei biserici este să susţină doar eforturi baptiste nou testamentare, sănătoase în credinţă şi practică (2). Biserica a fost însărcinată să predice Evanghelia la orice făptură (3).

(1) Mat 28:18-20; Marcu 16:15; Ioan 20:21; Fapte 1:8; Rom 10:13-15; (2) Amos 3:3; (3) Marcu 16:15.

  1. XXXII. CONDUCEREA CIVILĂ

Scriptura învaţă şi noi credem căci conducerea civilă este aranjată şi rânduită în mod divin, pentru cele mai bune interese şi bunul mers al societăţii umane (1); noi trebuie să ne rugăm pentru conducători (2); să îi onorăm şi să îi ascultăm (3); cu excepţia situaţiilor în care se opun voii Domnului nostru Isus Cristos (4); care este singurul Domn al conştiinţei oamenilor, şi singurul Domn al împăraţilor pământului (5).

(1) Ex 18:21-23; Deut 16:18; II Sam 23:3, 4; Rom 13:1-7; (2) I Tim 2:1-3; (3) Mat 22:21; Tit 3:1; I Pet 2:13, 14; (4) Dan 3:15-18; Mat 10:28; Fapte 4:18-20; (5) Ps. 72:11; 1 Tim. 6:15; Apoc. 1:5; 17:14; 19:16.

  1. XXXIII. STĂRILE FINALE

Scriptura învaţă şi noi credem că pământul va fi răscumpărat din blestemul păcatului şi transformat ca locuinţă veşnică a poporului lui Dumnezeu (1); această transformare a pământului în casă veşnică a răscumpăraţilor se va face printr-un proces de purificare prin foc (2); iar cei care au rămas până la final nepocăiţi şi păcătoşi incorigibili vor fi aruncaţi, atât sufletele cât şi trupurile înviate (3) în iazul de foc şi pucioasă (4), unde vor fi pedepsiţi pentru totdeauna (5); iar cei răscumpăraţi vor locui pe noul pământ (6); iar Mireasa în cetatea al cărei arhitect este Dumnezeu (7), Noul Ierusalim care se va coborî din ceruri (8).

(1) Mat 5:5; Rom 8:20-22; (2) II Pet 3:7-13; (3) Mat 10:28; Marcu 9:42-49; (4) Apoc. 20:14-15; (5) Apoc. 14:10-11; (6) Apoc. 21:1-7; (7) Evr. 11:8-10; (8) Apoc. 21:9, 10.

  1. XXXIV. SĂRBĂTORILE

Scriptura învaţă şi noi credem în naşterea din fecioară a lui Cristos (1); în moartea (2) şi îngroparea Sa (3); şi că a înviat din mormânt a treia zi (4); totuşi, nu credem că există vreo legătură între Crăciun şi naşterea lui Cristos; şi nu credem că există vreo legătură între Paşti şi învierea lui Cristos; ci credem că atât Crăciunul cât şi Paştele sunt, în originea lor, păgâne, asemenea multor alte sărbători din calendarele „creştine” tradiţionale care nu au primit decât nume creştine, dar şi-au păstrat practicile păgâne; şi prin urmare sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu (5); creştinul nu se află sub obligaţia de a ţine nici zile de sărbătoare vechi testamentare, căci au fost date Israelului şi nu sunt decât umbre ale realităţilor revelate în Noul Testament (6).

(1) Is. 7:14; Mat 1:18-25; Luca 1:26-35; 2:1-7; (2) Mat 27:45-50; Marcu 15:33-37; Luca 23:44-46; Ioan 19:28-30; I Cor 15:1-3; (3) Mat 27:59-61; Marcu 15:46-47; Luca 23:53; Ioan 19: 39-42; I Cor 15:4; (4) Mat 28:6-7; Marcu 16:6-14; Ioan 21:14; I Cor 15:20; (5) Ier. 10:2; 44:15-23;  (6) Gal. 4:8-11; Col. 2:16, 17.

XXXV.DOCTRINA HARULUI

Scriptura învaţă şi noi credem cele cinci puncte ale doctrinei harului cunoscute în general sub numele de ‚Calvinism’, deşi nu ne considerăm Calvinişti. Noi suntem Baptişti istorici (în unele ţări felul nostru de Baptişti au fost şi sunt cunoscuţi ca Baptişti Stricţi şi Particulari sau Baptişti Misionari Landmark) şi nu am fost niciodată asociaţi cu Calvin sau cu Reforma protestantă în care el a jucat un rol important. Noi credem despre Calvin că nu a rupt niciodată cu adevărat legăturile sale cu Roma, păstrând doctrine şi practici cum ar fi botezul copiilor mici şi politica Bisericii. Istoria mărturiseşte despre Calvin că, asemenea altor reformatori, i-a persecutat pe baptiştii din zilele lui care i-au respins poziţia. Cele 5 puncte ale harului nu au avut originea în Calvin, sau Augustin, care a trăit înaintea lui. Ceea ce se numeşte în general cele cinci puncte ale harului, prin care înţelegem: 1. depravarea totală (1); 2. alegerea necondiţionată (2); 3.ispăşirea limitată (3); 4. harul irezistibil (4); şi 5. păstrarea şi perseverenţa sfinţilor (5), au fost clar învăţate de apostoli, în mod special de Pavel şi de Ioan, ca şi de Cristos Însuşi, ele găsindu-se peste tot în Cuvântul lui Dumnezeu.

(1) Rom 3:23; Ef. 2:1; Ier 17:9; (2) Ioan 15:16; Ef. 1:4-5, 11; 2 Tes. 2:13 (3) Is. 53:4-6, 8; Mat. 1:21; Ioan 10:11, 15; (4) Ioan 6:37-39; 10:3-5; 27; (5) Ioan 10:27-29; 2 Tim. 2:19.

  1. XXXVI. FAMILIA

Scriptura învaţă şi noi credem că Dumnezeu i-a creat pe Adam şi pe Eva (1), şi aducându-i împreună, ca bărbat şi femeie, a instituit astfel căsătoria şi familia (2); aceasta este stâlpul oricărei societăţi, fie seculară sau spirituală; iar neglijarea importanţei şi responsabilităţilor familiei duce la prăbuşirea acelei societăţi; şi atrage nemulţumirea lui Dumnezeu asupra ei şi retragerea binecuvântărilor Sale (3); familia este destinată să reflecte relaţia spirituală dintre Cristos şi Biserica Sa (4); în familia creştină, soţul este dator să Îl ia ca exemplu pe Cristos, asumându-şi responsabilitatea de cap al familiei, iubindu-şi şi tratându-şi soţia aşa cum îşi iubeşte şi tratează Cristos Biserica (5); iar soţia este datoare să urmeze exemplul Bisericii, respectându-şi şi onorându-şi soţul în toate (6).

(1) Gen. 1:26-28; (2) Gen 2:18-24; (3) Mal. 2:14-16; (4) Ef. 5:22-33; (5) Ef. 5:25, 28, 29, 33; Col. 3 :19; 1 Pet. 3:7 (6) Ef. 5:22-24, 33; Col. 3:18; 1 Pet. 3:1-6

XXXVII.  RESPONSABILITĂŢILE PRINCIPALE ALE MEMBRILOR ACESTEI ADUNĂRI

Scriptura învaţă şi noi credem că a fi membru într-o adunare a lui Cristos înseamnă a fi un membru activ într-un trup, şi nu doar un consumator pasiv; înseamnă supunere faţă de ceilalţi membri în tot ce priveşte viaţa adunării; şi umblare în aşa fel încât Cristos este glorificat prin buna mărturie a Adunării.

Fiind chemaţi de Dumnezeu, prin harul Său suveran, prin puterea Duhului şi prin Cuvântul sfânt, de la întuneric la lumina Sa minunată; cu toţii fiind afundaţi scriptural pe baza mărturisirii credinţei noastre în Domnul Isus Cristos de un administrator autorizat; şi crezând că acolo unde se adună un grup de credincioşi botezaţi scriptural în Numele Domnului Isus Cristos, ei trebuie organizaţi de biserica-mamă într-un trup al lui Cristos; şi, oferindu-ne pe noi Domnului şi unul altuia, pentru a fi conduşi şi călăuziţi de disciplina scripturală; am căzut toţi de acord să ne asumăm următoarele responsabilităţi esenţiale pentru onorarea Domnului Isus Cristos în trăire şi pentru păstrarea disciplinei acestei Adunări aşa cum este învăţată în Sfânta Scriptură.

Aşadar, ne vom strădui, prin harul lui Dumnezeu, să ne luptăm pentru creşterea acestei Adunări în sfinţenie, în cunoaşterea Cuvântului şi în mărturia ei înaintea lumii; să îi acordăm o întâietate sacră în faţa tuturor instituţiilor de origine umană; să participăm la întrunirile ei în mod regulat, lipsind doar din motive acceptabile înaintea Domnului Isus Cristos; să contribuim cu bucurie şi regulat la susţinerea lucrării, a cheltuielilor adunării, a programului său misionar în întreaga lume.

Ne vom strădui, de asemenea, să înălţăm rugăciuni private şi în cadrul familiei, căutând să insuflăm copiilor noştri întâi o reverenţă şi dragoste pentru Domnul Isus Cristos şi apoi devotament pentru Adunarea Domnului, ca unică instituţie prin care Domnul realizează zidirea credincioşilor şi prin care El este glorificat.

Ne vom strădui, de asemenea, să ne separăm de orice distracţii şi obiceiuri personale care se luptă contra sufletului şi duhului.

Mai mult, ne vom strădui să lucrăm şi să umblăm în dragoste creştină, şi să arătăm Duhul lui Cristos în tot comportamentul nostru unii faţă de alţii; să ne abţinem de la orice bârfă şi vorbire de rău; să veghem unul asupra altuia în dragoste frăţească şi să ne ajutăm unii pe alţii în boală şi nevoi.

Pe lângă acestea, ne vom strădui să acordăm lucrării acestei Adunări o asemenea poziţie în vieţile noastre, încât, dacă ne-am muta din acest loc, cu prima oportunitate ne vom uni cu altă Adunare, dar numai de aceeaşi credinţă şi ordine preţioasă, aşa încât să ducem mai departe spiritul acestei înţelegeri, după cum ne învaţă Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu.

Anunțuri

32 responses

  1. Shalom!
    Am aruncat o privire peste Marturisirea de credinta. Inteleg ca este redactata si elaborata sau macar promovata de pastorul american Jerry Dodson si ca Biserica românească Harul suveran a aderat la ea. Intrucat o Marturisire de credinta este esenta credintei biblice si teologice sumarizate a unei comunitati, ea trebuie gandita, elaborata si redactata cu cea mai mare atentie. ca atare, cu toata dragostea, semnalez faptul că prezenta Marturisire este perfectibila pe mai multe paliere. Cand zic aceasta, nu ma refer la modificari de continut teologic, unde fiecare teologhiseste, se inchina si traieste in functie de lumina daruita lui si primita de el. Ma refer la alte paliere, cum ar fi:
    1. Necesitatea de a intelege ce este un Crez, ce este o Marturisire de credinta, ce este un Regulament / Legamant intern al unei comunitati de credinta, care sunt trasaturile caracteristice ale fiecareia dintre aceste texte non-literare si care sunt diferentele dintre ele. Avand formate si structuri diferite, ele ar trebui sa precizeze aspecte distincte si, in functie de caz, sa dezvolte idei.
    2. O Marturisire are o anumita structură logică si teologica internă. Ex: Marturisirea aceasta incepe cu teologie, trece la bibliologie, revine la teologie, gliseaza spre pneumatologie, trece la cristologie etc. Din cate stiu, baptistii istorici sunt, in general, caracterizati de gandire logica, de coerenta intra-sistemica si de bun simt. Ca atare, aceasta Marturisire necesita modificari, repet, nu de continut teologic, ci de structurare.
    3. Din exterior, baptistii istorici sunt, uneori, denumiti baptisti calvini, intrucat sustin TULIP-ul „calvinist”. Desigur, baptistii istorici resping orice apropiere de Calvin (si pe buna dreptate). Insa, nu pot sa nu sesizez ca ei trebuie sa renunte la folosirea notiunilor latine care caracterizează „Biserica” romano-catolică si pe care le-a preluat si Calvin. Biblia a fost scrisa in ebraica, aramaica si greacă. Pe cale de consecinta logic, terminologia BIBLICA folosita in elaborarea unei Marturisiri de credinta trebuie sa fie de sorginte ebraica, aramaica si greaca, sau macar greaca. Latinismele,si slavonismele trebuie evitate, la ele se poate recurge doar atunci – si numai atunci – cand se intrebuinteaza discursul TEOLOGIC, care trebuie fundamentat pe terminologia biblica.
    Acestea ar fi doar cateva dintre consideratiile pe care le emit la o prima survolare a textului. Daca credeti ca va pot sluji cu ceva in sensul perfectionarii Marturisirii, va stau la dispozitie cu tot dragul.
    Berakhot/ Binecuvantari!

    8 Septembrie 2011 la 08:13

    • Gigi

      Michael, ma asteptam sa zici ceva referitor la porunca a patra…ca dovezile duminicale de aici sunt false…si de mileniu…D-le Aurel, daca venerezi dumineca paganilor si daca acum NU se pot pocai oamenii…pastore Aurel, ocupa-te de alte munci, esti zero. Pocaieste-te tu mai inainte de a duce pe altii in ratacire Matei 18:6; Apoc 2:16; Evrei 9:27…Dovada de la 1 Corinteni 16:2 spune f. clar ca NU se adunau oamenii dumineca, ei puneau deoparte ceva „acasa”…pt. ca nu se puteau strange ajutoarele in Sabbat. Nu minti oamenii cu versetul care e impotriva ta. Si Ioan era evreu, Ziua Domnului la evrei nu e dumineca, aceasta zi a soarelui, citeste la Isaia 58:13 si vezi care e Ziua Domnului. Ioan nu mai era exilat daca se paganiza…De ce minti oamenii cu versete Biblice???

      1 Ianuarie 2013 la 16:05

      • Draga Gigi eu nu cred ca duminica e ziua Domnului si nu tin ziua soarelui ca zi sfanta pt inchinare . Pt mine toate zilele sunt la fel- Rom 14.5. Pt mine e mai important sabatismo – din Ev.4.9. decat tinerea sabatului pe care dumneata il incalci sigur
        Apostolul Ioan nu a fost exilat ca tinea sabatul , altele erau problemele .Cat despre marturisirea asta de cred e in lucru la ora actuala . Sa aveti pace – multumesc de comentariu .
        .

        1 Ianuarie 2013 la 20:39

      • Gigi

        XXIX. ZIUA DOMNULUI
        Scriptura învaţă şi noi credem că prima zi a săptămânii este Ziua Domnului (1); şi că, după exemplul apostolic, trebuie păstrată sacră pentru închinare (2); deoarece această zi este dedicată lui Cristos, Creştinii ar trebui să se abţină de la orice muncă seculară şi recreaţii lumeşti; şi să folosească devotaţi toate mijloacele harului, atât private cât şi publice, prin care să fie apropiaţi de Dumnezeu şi provocaţi la o trăire mai sfântă (4).

        (1) I Cor 16:1-2; Apoc 1:10a; (2) Ioan 20:19, 26; Apoc. 1:10b; (3) Evr. 10:25;

        mai citeste odata ce ai scris aici…daca nu crezi ca dumineca e ziua Domnului…de ce ai scris ce ai scris? mai ai timp cat esti in viata sa te hotarasti. Ai sters cu buretele Legile Creatiei si Decalogul pentru interpretarea eronata a Romani 14:5, dar acolo nu e vorba de porunca a 4-a, ci de alte zile neporuncite de Adonai. (ex. craciunul de azi, care e o minciuna). Vezi, ca in facultatile de teologie baptista sunt cursuri care scriu negru pe alb ca ap. Pavel a tinut porunca a 4-a, Sabatul…Citeste si 2 Petru 3:16 si 1 Ioan 5:3; Matei 5:17; Iacov 2:10-11, etc. Daca crezi Cuvantul lui Dumnezeu si-l implinesti, pentru tine o faci…numai atunci ajungi la Evrei 4:9, cand ai ajuns la desavarsire, cand nu mai ai de a te pocai…Nu ai de unde sa ma cunosti tu ca sa-mi atribui Evrei 4:9…te-ai tulburat putin, dar cand iti trece, cauta sa intelegi cand citesti in Biblie, ce vrea Dumnezeu sa faci, nu ce ti-e mai comod…sau mai avantajos… Depinde cata credinta ai si daca vrei sa te pocaiesti 100%. La odihna sufleteasca nu poate ajunge nimeni care calca vreo porunca pentru ca este sub incidenta Legii. Omul este creat ca sa se supuna Creatorului, nu sa faca ce vrea el, nu sa interpreteze Biblia cum vrea el. Omul nu are voie sa dea nici o lege, numai Dumnezeu da legi.El este neschimbat Iacov 1:17; Evrei 13:8; Deutr.4:2. Cauta in prima traducere a Bibliei, cea din 1600 la Fapte 20: 7 si vezi ce scrie acolo: „intr-una din Sambete ne-am adunat sa frangem painea”. Compara cu traducerea Cornilescu. Daca stii greaca, tradu din greaca veche prima versiune si vezi care e adevarul.
        Fii binecuvantat si fii pe pace.

        2 Ianuarie 2013 la 19:14

      • Dragul meu,
        Opiniile mele s-au referit la structura oricărei Mărturisiri de credinţă, nu la conţinutul acesteia.
        Întrucât cred în suveranitatea lui Dumnezeu, cred că El poate da lumina privitoare la un subiect sau altul, fie direct, fie prin studii şi dezbateri caracterizate de smerenie şi dorinţa de a-L onora pe El.
        După cum se vede din ultimul alineat, am lăsat spaţiu liber şi discuţiilor vizavi de orice doctrină şi/ sau capitol.

        Binecuvântări, tuturor!

        Însă

        8 Ianuarie 2013 la 11:38

  2. UN SIMPLU OM

    Am doar o rectificare de facut cu privire la „cele 66 de carti ale Sfintelor Scrieri” , ele sunt de fapt „70 de carti” fiindca nu este ” cartea Psalmilor” ci „cartile Psalmilor” , ele fiind de fapt 5 Carti! Ideea unanima impartasita de marea majoritate „teologica” corupta de secularism ,de „66 de Carti” nu se potriveste cu acest site conservator al adevarurilor de baza crestine!Multumesc pentru intelegere

    3 Aprilie 2012 la 08:29

    • Frate – un simplu om – V.T. la evrei are 24 de carti si N.T. al celor ce cred in Mesia are 27 . Asa ca nu sunt nici 70 nici 66 !

      1 Ianuarie 2013 la 20:45

  3. UN SIMPLU OM

    Cred ca trebuie facute cateva rectificari, nu in ce priveste telogia ci in ce priveste terminologia , cum ar fi: 1.”cele saizeci si sase de carti” , ele fiind de fapt 70 de carti , deoarece sunt 5 Carti ale Psalmilor si nu „cartea Psalmilor”cum se obisnuieste in limbajul religios corupt de secularism.
    2.Expresia „biserica”-gr.basileia =cladire administrativa apartinand imparatului-gr.basileo ,(expresie folosita de cele „doua surori apostate de rasarit si de apus) care de circa 30 de ani este , din pacate , folosita si de crestinii sinceri , dar care de fapt este o expresie pur pagana ,nimicde a face cu „ekklesia”-adunarea simpla a Domnului Cristos condusa ierahic doar de ” Loctiitorul” Domnului Cristos care este Suflarea Sfanta-Spiritul Adevarului! Fiti sanatosi!

    3 Aprilie 2012 la 09:03

  4. Da fr ,, simplu om ¨ avem multe de corectat
    in toata literatura
    inclusiv in marturisirea asta de credinta . Multumim pt . corecturi , sunt binevenite .O sa ne apucam cat de curand de ele , deja Adunarea a hotarat lucrul acesta dar am asteptat sa treaca conferinta. Har si pace.

    7 Aprilie 2012 la 19:03

  5. Pingback: “Marturie personala”de A.Munteanu. | Cetatea de scapare.

  6. Emilia

    Atât sabatul cât și legea mozaică sunt „umbre ale lururilor viitoare”. Faptul că Isus Cristos a ținut Sabatul și legea, aceasta nu înseamnă că şi urmaşii Săi trebuie să le ţină, după cum nici faptul că a fost circumcis şi a ţinut sărbătorile iudaice, nu cere ca discipolii Săi să facă întocmai. El a spus:

    „Să nu credeţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii. Am venit nu să desfiinţez, ci să împlinesc”. (Matei 5:17).

    Venirea Sa pentru a împlini Legea şi Profeţii dovedeşte că legământul legii şi obligaţiile sabatului nu sunt impuse discipolilor Săi. La Coloseni 2:12-17, Pavel scrie urmaşilor lui Cristos:

    „El ne-a iertat cu bunăvoinţă toate greşelile şi a şters documentul scris de mână care consta din decrete şi care era împotriva noastră. El l-a îndepărtat din cale, pironindu-l pe stâlpul de tortură … Nimeni deci să nu vă judece cu privire la mâncare şi la băutură sau cu privire la vreo sărbătoare, la ţinerea lunii noi sau a unui sabat, fiindcă acestea sunt o umbră a lucrurilor viitoare, dar realitatea este a lui Cristos.”

    La Galateni 4:9-11, el întreabă pe unii înşelaţi:

    „Cum de vă întoarceţi iarăşi la lucrurile elementare, slabe şi sărăcăcioase, şi vreţi iarăşi să le slujiţi ca robi? Voi respectaţi cu stricteţe zile, luni, perioade şi ani. Mă tem pentru voi, ca nu cumva să fi trudit în zadar pentru voi.”

    De când a îndepărtat Dumnezeu legământul iudeu al legii împreună cu cele Zece Porunci ale lui, pironindu-l pe stâlpul de tortură pe care a murit Isus, creştinii nu mai trebuie să ţină umbrele legământului legii, ci realitatea.

    Jertfa de răscumparare pe care Isus Cristos a oferit-o pentru ca orice om care crede în el și în Tatăl Său, Iehova, să trăiască.

    „Pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:15,16).

    Oricine va urma pe Isus Cristos și va asculta de Cuvântul lui Iehova Dumnezeu prin aranjamentul Său, va putea trăi în Lumea Nouă a lui Dumnezeu. Referitor la aceasta noi credem în învierea care va avea loc în Lumea Nouă a lui Dumnezeu

    „Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.”. (1 Corinteni 15:22,23).

    Și după cum Isus Cristos a zis:

    „Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.”. (Ioan 5:28,29)

    Acest merit câștigat prin moartea lui Isus pe Golgota este reliefat de titlul primit de la Dumnezeu ca „Părintele Veșniciei”. (Isaia 9:6) În vederea acestui aranjament divin este mângâiat Daniel la sfârșitul unei vieți credincioase atunci când i se oferă perspectiva unei învieri – Daniel 12:13.

    Daniel 12:13 Iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăşi… odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor.”

    13 Septembrie 2014 la 11:12

    • In privinta sabatului si a Legii cred ca a fost implinita de Isus Domnul la Golgota pe stalp.

      In privinta Sabatului cred ca azi este obtional si nu impus. Dumnica -ziua soarelui a fost o porunca a lui Constantin si nu e o lege pe care sa o tinem. Eu cred ca toate zilele sunt la fel si nu socotesc una mai presus decat alta. Sabatul nu a fost inlocuit cu duminica . Aceasta din urma nu e o zi sfanta.Sabatul va fi tinut din nou in mileniu cand Israelul va fi restaurat si se va construi templul si vor aduce din nou jertfa animala . Si asta in curand . Am vazut ca deja strang bani pentru Templu si au si uneltele si vaca rosie pentru a fi adusa jertfa.

      Cat priveste jertfa mantuitoare a Domnului Isus eu cred ca este doar pentru aceia care au fost scrisi in cartea vietii Mielului injunghiat si anume a acelora care au fost alesi si predestinati pentru a fi rascumparati inainte de intemeierea lumii , alesi dupa buna placere a lui Yahweh , spre gloria slavei Sale.. Nu exista o moarte universala a lui Isus pentru toti oamenii . Logica e urmatoiarea > Tatal alege , Fiul moare pentru ei si Duhul Sfant ii naste din nou .

      Cam stiu ce credeti dv in privinta invierii si a celor 144.000 si a testarii de 100 de ani pe pamant a celor negasiti vrednici . Eu personal cred ca sunt inventii de ale lui Taze Russel.Eu cred ca rapirea din Tesalonicieni este evenimentul urmator cand Isus Domnul vine dupa Mireasa Sa , apoi urmeaza 7 ani literari de necaz al lui Iacov , apoi o imparatie de 1000 de ani a lui Isus Domnul pe pamant.Apoi vine Armaghedonul ,ultima zi din omenire si judecata de la marele tron alb.

      18 Septembrie 2014 la 10:00

      • Emilia

        Dl. Munteanu a scris:

        „In privinta Sabatului cred ca azi este obtional si nu impus. Dumnica -ziua soarelui a fost o porunca a lui Constantin si nu e o lege pe care sa o tinem.”

        raspuns:

        Va intreb, in calitate de crestin sincer, care vrea sa faca voia Lui Dumnezeu:

        Cum ar fi putut avea un pagan, ca si imparatul Constantin, a carui viata se poate verifica foarte simplu, in istoria profana, posibilitatea de-a dicta tinerea unei zile din saptamana,pentru aproape intreaga, asa- zisa „crestinatate”, ca o zi care ar putea inlocui sabatul dat evreilor si sa pretinda ca aceasta este „ziua Domnului”?

        In poporul lui Israel, inainte de Cristos, tinerea sabatului era asa de importanta incat cei ce nu il tineau, erau pasibili de pedeapsa cu moartea, iar acuma, dupa Cristos, sa fie ceva atat lipsit de importanta, incat chiar si un imparat pagan sa poata dicta ce zi sa tina crestinii in locul sabatului?

        Sabatul a avut menirea de-a ajuta evreii sa-si aminteasca de ziua de odihna a Lui Dumnezeu, in care ei aveau datoria sa asculte poruncile Lui drepte.

        Ziua de odihna a Lui Dumnezeu, este de 7000 de ani si, chiar si noi, traim azi in ziua Sa de odihna, dar de adevarata odihna se bucura numai cei ce fac voia Lui Dumnezeu…

        Evrei 3:11 Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!”

        Evrei 3:18 Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră?

        Evrei 4:1 Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.
        Evrei 4:3 Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna”, despre care a vorbit El, când a zis: „Am jurat în mânia Mea, că nu vor intra în odihna Mea!” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.

        Evrei 4:5 Şi aici este zis iarăşi: „Nu vor intra în odihna Mea!”
        Evrei 4:6 Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta, şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea buna n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor,

        Evrei 4:7 El hotărăşte din nou o zi: „Astăzi”, – zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!”

        Evrei 4:8 Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.
        Evrei 4:9 Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

        Evrei 4:10 Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.
        Evrei 4:11 Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare.

        dl. Munteanu a scris:

        „Sabatul nu a fost inlocuit cu duminica . Aceasta din urma nu e o zi sfanta.”

        raspuns:

        Daca stiti ca sabatul nu a fost inlocuit cu ziua de duminica, este un lucru bun, dar noi trebuie sa spunem si altora si sa dovedin biblic adevarul Lui Dumnezeu, pentru a-i ajuta si pe altii sa cerceteze si sa creada.

        Daca stiti ca nu este o zi mai sfanta decat alta sa spunem si la altii ca sa nu greseasca, considerand ca aceasta este ziua pe care a poruncit Dumnezeu sau Isus Cristos sa se tina…

        1 Corinteni 9:16 Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!

        dl. Munteanu a scris:

        „Cat priveste jertfa mantuitoare a Domnului Isus eu cred ca este doar pentru aceia care au fost scrisi in cartea vietii Mielului injunghiat si anume a acelora care au fost alesi si predestinati pentru a fi rascumparati inainte de intemeierea lumii , alesi dupa buna placere a lui Yahweh , spre gloria slavei Sale.. Nu exista o moarte universala a lui Isus pentru toti oamenii . Logica e urmatoiarea > Tatal alege , Fiul moare pentru ei si Duhul Sfant ii naste din nou ”

        raspuns:

        Referitor la ceea ce ati afirmat, pentru a nu veni cu o parere personala, deoarece scopul meu este sa arat adevarul inspirat de Dumnezeu, pot sa spun ca Sf. Scriptura arata urmatoarele,:

        1 Ioan 2:2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.

        Daca ar fi asa ca jertfa Lui Isus este numai pentru unii predestinati, atunci chiar jertfa Lui Isus nu prea isi are sensul, deoarece ei erau oricum mantuiti…, fiind predestinati, iar jertfa era… numai ceva formal…

        Acest lucru nu este biblic, deoarece este scris in Sf. Scriptura:

        Marcu 16:16 Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.

        Ioan 3:15 pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

        Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că
        a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să
        nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

        Ioan 3:18 Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

        Ioan 3:36 Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

        Daca unii erau predestinati pentru mantuire, Isus nu avea motive sa faca lucrarea de vestire a Imparatiei si nici nu isi trimitea apostolii si ucenicii sa vesteasca adevarul.

        Romani 10:10 Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,
        Romani 10:11 după cum zice Scriptura: „Oricine crede în el, nu va fi dat de ruşine.”

        Romani 10:14 Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?

        Romani 10:15 Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!”

        Romani 10:16 Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?”

        Romani 10:17 Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.

        Faptele Apostolilor 10:34 Atunci Petru a început să vorbească, şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,
        Faptele Apostolilor 10:35 ci că în orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El.

        .
        Faptele Apostolilor 10:42 Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.
        Faptele Apostolilor 10:43 Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”

        Marcu 2:17 Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”

        Marcu 6:12 Ucenicii au plecat, şi au propovăduit pocăinţa.

        Daca intoarcerea era conditionata de predestinatie, inseamna ca Isus si apostolii Lui ar fi facut o lucrare lipsita de sens, sau un teatru ieftin, dar din adevarul biblic vedem cu totul altceva:

        Luca 3:8 Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră, şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.

        Luca 5:32 N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi ci pe cei păcătoşi.”

        Luca 15:7 Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouă zeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.

        Luca 24:47 Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.

        Faptele Apostolilor 11:18 După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, şi au zis: „Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.”

        2 Petru 3:9 Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

        Intr-adevar, mantuire vor avea numai ce ce vor crede, se vor intoarce la Dumnezeu, dar acestia nu sunt predestinati cu numele ci aceia care, dupa ce se intorc la Dumnezeu, raman dupa voia Sa, vor fi mantuiti, prin jertfa Lui Isus Cristos.

        Iacov 5:19 Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, şi-l întoarce un altul,
        Iacov 5:20 să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte, şi va acoperi o sumedenie de păcate.

        Tocmai aceasta intoarcere la Dumnezeu, este adevarata pocainta:

        Apocalipsa 2:5 Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.

        dl. Munteanu a scris:

        „Cam stiu ce credeti dv in privinta invierii si a celor 144.000 si a testarii de 100 de ani pe pamant a celor negasiti vrednici . Eu personal cred ca sunt inventii de ale lui Taze Russel.Eu cred ca rapirea din Tesalonicieni este evenimentul urmator cand Isus Domnul vine dupa Mireasa Sa , apoi urmeaza 7 ani literari de necaz al lui Iacov , apoi o imparatie de 1000 de ani a lui Isus Domnul pe pamant.Apoi vine Armaghedonul ,ultima zi din omenire si judecata de la marele tron alb.„„”

        raspuns:

        Noi credem ceea ce spune Sf. Scriptura despre cei 144000, care vor fi rascumparati de pe pamant.

        Apocalipsa 14:1 Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său.
        Apocalipsa 14:2 Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul, pe care l-am auzit, era ca al celor ce cântă cu alăuta, şi cântau din alăutele lor.

        Apocalipsa 14:3 Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.

        Apocalipsa 14:4 Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.
        Apocalipsa 14:5 Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

        Apocalipsa 20:6 Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani.

        Nu credem ca aceia care sunt nevrednici vor fi testati 100 de ani ci credem numai ceea ce scrie Biblia

        Cei nevrednici, care acuma, in perioada de judecata, dinaintea Armaghedonului, nu se intorc la Dumnezeu, vor fi nimiciti in razboiul Lui Dumnezeu de nimicre a raului de pa pamant, adica, in Armaghedon, care este foarte aproape sa inceapa…

        Dupa Armaghedon, va fi invierea celor care nu au auzit adevarul pentru a se putea intoarce de la pacatele lor, adica nu au trait intr-un timp de judecata, cum este acuma sau cum a fost inainte de potop, in Sodoma si Gomora etc…

        Cei ce au murit prin hotararea Lui Dumnezeu, nu mai invie, pentru ca Dumnezeu nu judeca de mai doua sau mai multe ori o persoana.

        Deci, dintre cei ce invie dupa Armaghedon, pentru judecata, unii vor cauta sa asculte de Dumnezeu si se vor conforma legilor Sale drepte, altii se vor asocia cu satan, la sfarsitu domnieie de 1000 de ani si vor fi nimiciti impreuna cu el.

        In domnia de 1000 de ani a Lui Cristos, care va urma dupa Armaghedon, cand Dumnezeu va sterge tot raul de pa pamant, va fi restatornicit paradisul pe intreg pamantul, unde oamenii vor fi fericiti, liberi de boli, necazuri, suferinte, frica, moarte…, unde nu vor exista imoralitati, minciuni, inselatorii, lucruri necinstite, pe care satan le-a semanat printre oameni si unde nici chiar animalele nu se vor manca intre ele, ci va fi o pace vesnica, intre oameni, intre om si animal, intre om si Dumnezeu, prin Isus, Regele, Marele Preot, Judecatoru si Mantuitorul nostru…

        Isaia 11:1 Apoi o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai, şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui.
        Isaia 11:2 Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.
        Isaia 11:3 Plăcerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite,
        Isaia 11:4 ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.

        Isaia 11:5 Neprihănirea va fi brâul coapselor Sale, şi credincioşia brâul mijlocului Său.
        Isaia 11:6 Atunci lupul va locui împreună cu mielul, şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu, şi vitele îngrăşate, vor fi împreună, şi le va mâna un copilaş;

        Isaia 11:7 vaca şi ursoaica vor paşte la un loc, şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul,
        Isaia 11:8 pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii, şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului.
        Isaia 11:9 Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă.

        Nu va mai fi satan ca re sa-i insele, pentru ca el va fi legat, inactiv total, pentru 1000 de ani.

        Apocalipsa 20:1 Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare.
        Apocalipsa 20:2 El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.

        Apocalipsa 20:3 L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.

        Cei care vor face raul, din propria lor vointa, in deplina maturitate fizica si spirituala, (simbolizat prin cei 100 de ani…), aceia vor fi nimiciti de Dumnezeu si stersi din existenta, deci nu vor muri de moarte adamica.

        Isaia 65:18 Ci vă veţi bucura şi vă veţi înveseli, pe vecie, pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie, şi pe poporul lui în bucurie.
        Isaia 65:19 Eu însumi Mă voi înveseli asupra Ierusalimului, şi mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor.

        Isaia 65:20 Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr, şi cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos.
        Isaia 65:21 Vor zidi case şi le vor locui; vor sădi vii, şi le vor mânca rodul.

        Isaia 65:22 Nu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii, pentru ca altul să le mănânce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor.
        Isaia 65:23 Nu vor munci degeaba, şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămânţă binecuvântată de Domnul, şi copiii lor vor fi împreună cu ei.

        Isaia 65:24 Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!
        Isaia 65:25 Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul, şi şarpele se va hrăni cu ţărână. Nici un rău, nici o vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul.”

        La sfarsitul domniiei de 1000 de ani a Lui Cristos va fi restatornicit pe deplin paradisul iar pamantul va fi plin de oameni ascultatori de Dumnezeu, care ii vor aduce o inchinare placuta, dupa voia Sa, prin Regele, Isus Cristos.

        Apocalipsa 21:4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
        Apocalipsa 21:5 Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.”

        Voi reveni si cu restul explicatiilor.

        Va doresc tot binele pe care il va oferi Iehova Dumnezeu, prin Fiul Sau, Isus Cristos, tuturor celor ce vor face voia Sa.

        7 Octombrie 2014 la 22:10

        • Emilia

          As dori sa mai adaug o scurta explicatie referitor la afirmatia d-voastra despre Armaghedon si despre judecata finala.

          dl. Munteanau a scris:

          „Eu cred ca rapirea din Tesalonicieni este evenimentul urmator cand Isus Domnul vine dupa Mireasa Sa , apoi urmeaza 7 ani literari de necaz al lui Iacov , apoi o imparatie de 1000 de ani a lui Isus Domnul pe pamant.Apoi vine Armaghedonul ,ultima zi din omenire si judecata de la marele tron alb.”

          raspuns:

          Biserica Lui Cristos este alcatuita din cei 144000 de mii de membri, care sunt rascumparati de pe pamant, si care „urmeaza pa Miel” asa cum se vede in versetele de la Apocalipsa 14: 1-5

          Apocalipsa 14:1 Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său.

          Vedem ca Isus se afla pe tronul, simbolizat prin Muntele Sionului, impreuna cu acestia?

          Apocalipsa 14:3 Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.

          Aici scrie ca nimeni nu putea sa cante cantarea pe care o cantau ei…

          Incepand cu apostolii, carora le-a fost promis ca vor domni cu Cristos 1000 de ani, toti aceia care fac parte din numarul acesta, au fost incercati pana la moarte pentru credinta lor, au facut, pe pamant,lucrarea Lui Isus Cristos si alcatuiesc clasa unsa cu spiritul sfant al Lui Iehova Dumnezeu.

          Depre clasa unsa citim ca ei stiu orice lucru:

          1 Ioan 2:20 Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui sfânt, şi ştiţi orice lucru.

          1 Ioan 2:27 Cât despre voi, ungerea, pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.

          Inca din acel timp a inceput strangerea clasei Miresei…

          Majoritatea au murit, dar foarte putini mai exista inca pe pamant, care vor fi schimbati, intr-o clipa, atunci cand va veni momentul sa paraseasca acest pamant spre a primi glorie cereasca.

          1 Corinteni 15:51 Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
          1 Corinteni 15:52 într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.

          In rugaciunea model „Tatal nostru”, asa cum ne-a invatat Isus Cristos, noi cerem sa vina Imparatia Lui Dumnezeu si sa se faca voia Sa, precum in cer asa si pe pamant…

          Matei 6:9 Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;
          Matei 6:10 vină împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.

          Matei 6:11 Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;
          Matei 6:12 şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
          Matei 6:13 şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!

          Deci, cand Isus domneste, in Imparatia Lui Dumnezeu, pe pamant, este clar, ca se va face voia Lui Dumnezeu…

          Isaia 9:6 Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.

          Isaia 9:7 El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oştirilor.

          Va intreb, in mod sincer, acuma, cand pamantul geme de boli, necazuri, bombe atomice, chimice, organice… , cand rautatea si imoralitatea este la culme iar si nesiguranta frica zilei de maine apasa peste capul fiecarui locuitor al pamantului, oare Isus va domni peste aceasta lume, sau o va curati, conform cuvantului Lui Dumnezeu, va sterge pe cel rau si sistemul lui de organizare si, numai dupa aceea isi va instala Imparatia Sa pentru a putea fi „precum in cer, asa si pe pamant?„

          8 Octombrie 2014 la 21:00

          • Biserica Lui Cristos este alcatuita din cei 144000 de mii de membri, care sunt rascumparati de pe pamant, si care „urmeaza pa Miel” asa cum se vede in versetele de la Apocalipsa 14: 1-5

            In primul rand doamna draga cuvantul biserica nu este traducerea cuvantului ekklesia din greaca
            ( https://aurelmunteanu.wordpress.com/?s=biserica+sau+adunare ) . Ekklesiei lui Cristos nu iii stie nimeni nr. membrilor ea este formata din milioane de oameni , barbati si femei dea lungul a 2000 de ani si nu din cei 144 000 de mii de barbati virgini evrei din cele 12 semintii ale lui Israel in afara de cea a lui Dan! Oamenii astia sunt plasati in necazul lui Iacov , necaz ce va fi in viitor. Ei nu sunt Adunarea lui Cristos . Ei nici nu sau nascut pe pamant inca . Tin de domeniul viitorului .

            Aveti mare confuzie in ceea ce numiti Mireasa si Israelul restaurat . Le amestecati .

            Azi Domnul Isus imparateste in imparatia Sa spirituala pe pamant pana la rapirea Adunarii , dupa care isi intoarce din nou fata carte Israelul actual si ii va elibera de sub anticrist si Isus va face din Israel iaras sotia Sa , datorita legamintelor antice cu Avraam , Isaac si Iacov.

            Nu exista nici un fel de clasa unsa decat in mintea lui Russel . Toti copiii lui Dumnezeu de pe pamant care sunt nascuti de sus au ungerea Duhului .Ideea unei clase speciale de unsi este straina Bibliei . Eu nu va pot convinge de asta dar Duhul lui Isus Cristos va poate . Incercati va rog si interpretati literar unde Scriptura cere literar si metaforic unde textul permite . Daca nu aveti regulile de interpretare elementare , totdeauna o sa aveti o intelegere eronata a textului sacru.Gresala fantastica pe care o fac predicatorii anilor 1800 este ca ei nu dau nici o sansa restaurarii Israelului ca stat national. De ce , pt ca pe timpul lor nu exista ca natiune, abia in 1948 a aparut. Multi predicatori din asa zisul val restaurator de adevar exclud intoarcerea Israelului la Yahweh al lor si tin Adunarea pana la finalul zilelor pe scena. Din pacate si Rusel a fost orb in privinta asta . In scurt timp va icepe construirea celui de al 3 lea templu , se vor aduce din nou jertfe , va aparea anticristul si profetul mincinos si va incepe necazul lui Iacov timp in care cei 144 000 de mii de evrei impreuna cu cei 2 prooroci *( maslini *) vor intoarce multi evrei si neamuri la Yahweh .

            Stiu ca nu o sa credeti varianta mea dar o sa o prindeti daca treceti prin necazul lui Iacov deoarece o sa ramaneti aici jos pe pamant pana la final .

            Domnul sa ne de- a lumina si multa indurare .
            O seara buna va doresc.

            13 Octombrie 2014 la 18:02

  7. Emilia

    Dumnezeu Însuşi Şi-a ales un nume şi l-a descoperit oamenilor ca ei să-L cunoască şi să-L cinstească. Scena memorabilă a rugului în care Iehova îşi dezvăluie prezenţa în faţa lui Moise pentru un scop hotârăt este arhicunoscută.

    „Atunci „Moise a zis lui Dumnezeu: Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi; şi mă vor întreba: Care este numele Lui? Ce le voi răspunde? Dumnezeu [Elohim, ebr.] a zis lui Moise: EU SUNT CEL CE SUNT. Şi a adăugat: Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: Cel ce se numeşte EU SUNT, m-a trimis la voi. Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: IEHOVA, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este numele Meu pentru veşnicie, acesta este numele Meu din neam în neam” – Exodul 3:13-15.

    Analizaţi şi Psalmi 83:18, Ex. 6:2,3 și Isaia 42:8. Numele lui Dumnezeu, „Iehova” (YHWH), apare prima dată în Geneza 2:4 şi mai apare de încă 6823 de ori în textul ebraic. El este un verb: verbul ebraic (hawáh, „a deveni”), la imperfect, forma cauzativă, aratând înspre El ca înspre Cel care îşi realizează întotdeauna scopurile. În traducere literară numele IEHOVA înseamnă „El face să fie”, dar mai exact, prin scopul său arătat lui Moise şi prin legământul făcut cu el şi cu înaintaşii lui, numele său înseamana „Cel ce are un scop” (cu creaturile sale).

    Isus Cristos este Fiul lui Iehova Dumnezeu, așa cum Biblia îl numește, „cel întâi născut din toată zidirea” (Coloseni 1:15).

    El care a fost purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, sau Logosul, a fost prima şi singura fiinţă creată direct de Dumnezeu. El a fost acela prin care toate lucrurile au fost create, a părăsit existenţa s-a invizibilă ca spirit şi a fost născut în carne umană într-o formă modestă de om pentru a justifica numele Tatălui său și pentru a răscumpăra omenirea din păcat și moarte. (Apocalipsa 3:14; Galateni 1:4).

    El s-a născut în toamna anului 2 î.d.C. în jurul datei de 1 Octombrie înainte de începutul anotimpului de iarnă ploios al Palestinei și nu pe data de 25 Decembrie.

    Iudeii vorbitori de limbă aramaică din primul secol al erei creştine L-au numit „Ye.shu’ Mshi’hha”. Iudeii vorbitori de limbă greacă şi Neamurile L-au numit „Isus Mesia” sau „Isus Cristos”. În fiecare din aceste două limbi aceasta înseamnă „Isus Unsul”; numele Isus sau Jeshua este chiar prescurtarea numelui ebraic Je.hóshua, însemnând Iehova este Mântuitorul.

    Cât timp a fost pe pământ, Isus Cristos a propovăduit vestea evangheliei Împărăției lui Dumnezeu și a luptat lupta cea bună a credinței. El şi-a încheiat mărturia ca fiind “martorul adevărat și credincios” al lui Dumnezeu, a dovedit pe Diavol ca fiind un mincinos, a câştigat dreptul la viaţă pierdut de Adam şi a fost într-adevăr potrivit pentru a fi justificatorul lui Iehova Dumnezeu. (Apocalipsa 1:5, 3:14)

    Pentru o asemenea supunere, Iehova Dumnezeu l-a înviat pe fiul Său credincios într-un corp spiritual şi l-a înălţat mai presus de toate creaturile din Univers, așezându-l din anul 1914 ca Rege al Împărăței Sale. 1 Petru 3:18

    “Pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” – Filipeni 2:10,11.

    13 Septembrie 2014 la 11:25

    • „Dumnezeu Însuşi Şi-a ales un nume şi l-a descoperit oamenilor ca ei să-L cunoască şi să-L cinstească. Scena memorabilă a rugului în care Iehova îşi dezvăluie prezenţa în faţa lui Moise pentru un scop hotârăt este arhicunoscută.“

      Acel YAHWEH ce vorbeste din rug era cel care dupa intrupare aveam sa il cunoastem sub numele de Isus .

      Detalii aici https://aurelmunteanu.wordpress.com/tag/ingerul-domnului/

      Daca aveti nelamuriri le discutam bucuros. dar numai cu capitol si verset .

      18 Septembrie 2014 la 10:12

      • Emilia

        Am citit tema la care mi-ati facut trimiterea si am inteles din ceea ce ati scris ca, din punctul d-voastra de vedere, YHWH sau IEHOVA, cum suntem obisnuiti sa ctitim, ar fi ingerul sau, chiar ingerii…, trimisi de Iehova pentru diferite misiuni…

        Totusi, din puncti de vedere biblic, se vede clar si se poate intelege foarte bine, ca ingerul sau ingerii trimisi de Iehova Dumnezeu, nu sunt Insusi Iehova Dumnezeu ci numai trimisii Lui…

        Este logic faptul ca daca cineva trimite pe altcineva pentru a face ceva…, nu inseamna ca se trimite pe el insusi…

        Nu s-ar mai scrie ca trimite, daca s-ar duce personal…

        Pot sa raspund cu versete si capitole, pentru ca nu este greu deloc, dar sunt foarte clare dovezile biblice de unde reiese ca Iehova Dumnezeu si-a trimis solii (inger inseamna sol sau trimis…), pentru diferite misiuni pe pamant, la fel cum l-a trimis si pe ingerul Gavril ca sa anunte nasterea Lui Isus.

        De asemenea, cand a fost anuntata nasterea lui Samson, Iehova Dumnezeu a trimis un inger la nevasta lui Manoah, care a vorbit in numele Lui Iehova Dumnezeu si, cand Manoah i-a cerut sa-i spuna numele, ingerul a refuzat si a spus:

        Judecatori 13:18 Îngerul Domnului i-a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri Numele? El este minunat.”

        Inainte ca israelitii necredinciosi sa-l omoare pe Stefan cu pietre, acesta le-a zis:

        Faptele Apostolilor 7:51 …”Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.

        Faptele Apostolilor 7:52 Pe care din proroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-aţi vândut acum, şi L-aţi omorât.

        Faptele Apostolilor 7:53 voi, care aţi primit Legea dată prin îngeri, şi n-aţi păzit-o!…”

        Faptele Apostolilor 7:54 Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă, şi scrâşneau din dinţi împotriva lui.
        Faptele Apostolilor 7:55 Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu;

        Vedem aici ca ne este aratat ca si Legea a fost data prin intermediul ingerilor… desi in Exod scrie ca si cum insusi Iehova ar fi coborat pe muntele Sinai:

        Exodul 19:18 Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se pogorâse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere.

        Exodul 19:19 Trâmbiţa răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, şi Dumnezeu îi răspundea cu glas tare.
        Exodul 19:20 Domnul S-a pogorât pe muntele Sinai, şi anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui. Şi Moise s-a suit sus.

        Faptul ca mesagerul Lui Iehova vorbeste ca si cum ar vorbi Insusi Iehova Dumnezeu, nu inseamna ca fiecare inger trimis este insusi Iehova ci el vorbeste ca si cum ar vorbi Iehova…

        Un sol sau trimis vorbeste cuvintele celui ce l-a trimis.

        Cand cei doi ingeri s-au dus in Sodoma, este clar ca nu erau amandoi Iehova Dumnezeu ci numai trimisii Lui.

        Genesa 19:1 Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieşit înainte, şi s-a plecat până la pământ.

        Chiar daca vorbeau ca si cum ar fi vorbit Dumnezeu, ei erau mijlocul prin care Dumnezeu a ales sa comunice cu Lot, in acel moment

        Sf. Scriptura ne arata ca omul nu poate vedea pe
        Dumnezeu si sa traiasca:

        Exodul 33:11 Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Apoi Moise se întorcea în tabără, dar tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu ieşea deloc din mijlocul cortului.

        Exodul 33:16 Cum se va şti că am căpătat trecere înaintea Ta, eu şi poporul Tău? Oare nu când vei merge Tu cu noi, şi când prin aceasta vom fi deosebiţi, eu şi poporul Tău, de toate popoarele de pe faţa pământului?”

        Exodul 33:20 Domnul a zis: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!”

        Deuteronomul 34:10 În Israel nu s-a mai ridicat proroc ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut faţă în faţă.

        Isus nu este Iehova pentru ca nu poate un tata sa fie in acelasi timp si fiu…

        Tatal L-a creat pe Isus dar Isus nu L-a creat pe Tatal:

        Apocalipsa 1:5 şi din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său,

        Apocalipsa 3:14 Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:

        Este clar, ca insusi cuvantul tata inseamna datator de viata iar fiu, inseamna, primitor de viata.

        Un tata nu poate fi exact din aceeasi perioada cu fiul sau.

        Despre acest lucru voi mai scrie cu multe dovezi, dar totusi eu cred ca este important sa scriem mai scurt si cu speranta ca va citi cineva, decat foarte mult si cu mica probabilitate ca va avea cineva rabdare sa citeasca tot ce scriem…

        Va doresc numai bine.

        12 Octombrie 2014 la 21:09

        • Sincer imi pare rau ca doar atat ati inteles din Sfanta scriptura . Nu vreau sa comentez mai mult.

          13 Octombrie 2014 la 17:30

    • Ceea ce numesc romanii Dumnezeu evreii numesc Elohim are 2.598 de ocurente in V.T.

      Ceea ce romanii traduc cu Domnul in ebraica este scris YAHWEH. Are 6.220 de ocurente.

      M-am uitat pe septuaginta si ce au tradus evreii arata asa

      ELOHIM- TEOS-DUMNEZEU

      YAHWEH – KYRIOS-DOMNUL

      Romanii pe YAHWEH il traduc cu DOMNUL in aproape toate traducerile existente

      Si pe Elohim cu DUMNEZEU. EU NU VAD NICI O PROBLEMA IN ASTA .

      Oare sa fi gresit cei 70 de batrani evrei cand au tradus V.T. in greaca si in loc de YAHWEH au scris – KYRIOS si in loc de ELOHIM au tradus cu TEOS ? Eu nu cred ca ma socotesc eu mai invatat ca ei. Si daca romanii au tradus pe TEOS cu -DUMNEZEU si pe KYRIOS cu -DOMNUL iar nu vad o problema e treaba lor. Si eu as fi preferat sa le lase ca in ebraica toate numele.

      ELOHIM exprima ideea de maretie ,glorie si contine ideea puterii creatoare si guvernatoare , a omnipotentei si suveranitatii

      YAHWEH inseamna Cel vesnic , Cel ce exista prin El insusi

      18 Septembrie 2014 la 11:23

      • Emilia

        Dl. Munteanu a scris:

        „Ceea ce romanii traduc cu Domnul in ebraica este scris YAHWEH. Are 6.220 de ocurente.”

        Din punctul de vedere al Bibliei, sub nici o forma nu poate insemna YAHWEH, Domnul… Chiar daca unii traducatori au tradus, din prea multa religiozitate, cu Domnul, totusi nu este corect deloc, deoarece nu veti auzi niciodata ca i se va adresa cineva cu YAHWEH, in loc de domnul, atunci cand vorbeste cu o persoana de gen masculin…

        Chiar d-voastra scrieti mai jos:

        „YAHWEH inseamna Cel vesnic , Cel ce exista prin El insusi”

        Deci, se intelege clar daca vrea cineva sa inteleaga.. si putem sa vedem ca domnul nu inseamna YAHWEH…

        Ne adresam cu domnul oricarei persoane adulte de gen masculin, dar celor cunoscuti le specificam si numele. D-voastra sunteti domnul Munteanu sau domnul Aurel, deci nu sunteti un domn nedefinit, deoarece v-ati prezentat sub acest nume…

        Iehova Dumnezeu si-a arata numele si putem sa-i spunem Domnul Iehova sau Iehova Dumnezeu, dar nu putem sa spunem numai Domnul pentru ca se pot face confuzii grave:

        1 Corinteni 8:5 Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi „dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt în adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”),

        1 Corinteni 8:6 totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi.

        1 Corinteni 8:7 Dar nu toţi au cunoştinţa aceasta…

        Din aceste versete putem intelege ca nici a spune numai Dumnezeu, nu este corect deoarece sunt si multi dumnezei impostori, falsi iar omul sincer trebuie sa-L cunoasca pe cel adevarat.

        YHWH, in limba ebraica este verb si are intelesul pe care il recunoasteti si d-voastra, asa cum se vede mai sus.

        In multe traduceri este aratat numele Lui Dumnezeu iar in traducerea romaneasca a dr.N. NITZULESCU ni se prezinta numele Dumnezeului adevarat, ca fiind IEHOVA, de 2823 de ori.

        Dumnezeu si-a facut cunoscut numele Sau, poporului Sau de legamant iar de la prima venire a Lui Cristos, Dumnezeu si-a ales un popor pentru numele Sau, din toate neamurile pamantului:

        Faptele Apostolilor 15:14 Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele.

        De asemenea Isus a spus in rugaciunea Sa din Ioan 17:

        Ioan 17:6 Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău.

        Ioan 17:25 Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.
        Ioan 17:26 Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.”

        Va rog sa va uitati in DICTIONARUL BIBLIC DE NUME PROPRII SI CUVINTE RARE de N. Moldoveanu, pe care, ma gandesc ca il recunoasteti, pentru ca acolo este arata foarte bine, explicatia numelui Lui Dumnezeu si chiar faptul ca unii traducatori l-au SCHIMBAT DIN GRESEALA cu Domnul.

        Va doresc o cercetare sincera a Bibliei.

        19 Octombrie 2014 la 21:28

    • Isus Cristos Fiul lui Iehova- aceasta expresie denota relatia Sa cu dumnezeirea

      Isus Cristos Fiul omului descrie relatia Sa cu umanitatea.

      Ei Isus este si om si Elohim in acelas timp .

      Aici aveti textul direct din greaca , engleza , romana si trad.Lumii Noi

      https://aurelmunteanu.wordpress.com/2013/04/23/isus-cristos-este-dumnezeu-2/

      In Ioan 1.1 scrie clar ca LOgosul la care face referire Ioan ERA TEOS ! UITATI-VA VA ROG ce scrie

      kai Theos en ho logos .

      Mai multe nu am sa va spun decat Yahweh sa va deschida ochii si sa va dati seama ca ce a tradus Russel e o blasfemie . Luati va rog interlinearele de pe net si uitativa si nu va mai puneti increderea oarba in oameni care erau analfabeti in greaca ca Russel . Acesta era croitor si dupa ce a tradus N.T. chipurile din greaca a fost dat in judecata de inavatatii vremii deoarece a pervertit traducerea.Chemandu-l la bara a fost rugat sa identifice literele alfabetului grec si nu a fost capabil sa identifice nici macar una. Cititi va rog cartea Imparatia cultelor eretice si sa vedeti mai multe despre intemeietorul dv.

      Kyrios Iesous sau YAHWEH yə·hō·wō·šu·a nu a rascumparat oameni ca a fost o creatura supusa si ascultatoare ci pentru ca a fost Yahweh si om suta la suta in aceas trup.Aici gasiti exact cum scriau evreii Iosua http://biblehub.com/interlinear/joshua/1-1.htm

      Daca nu era in trup nu putea sa moara deoarece Yahweh e nemuritor .El a fost omorat in trup dar a ramas viu in duh apoi a fost inviat in mormaant si trupul Sau a capatat alte proprietati Acum nu mai este carne si sange ci carne si oase pt ca sangele si carnea nu pot mosteni cerul.

      Cat priveste anul 1914 este o eroare ruselita . El venind din adventism a ramas cu calculele si la fel ca si tanti Lenuta si nenea Miller au luat plasa. Isus vine in curand exact asa cum scrie in 1Tes.4. 15-18.Acest eveniment nu a trecut ci vine in curand pentru ai Lui.

      Pana atunci sper ca YAHWEH sa va pocaiasca gandirea si sa va lumineze ochii mintii deoarece cred ca in momentul acesta inca bajbaiti prin intuneric .

      18 Septembrie 2014 la 12:26

      • Emilia

        Oricine citeste Biblia spune ca Isus este si Dumnezeu, dar nu este Atotputernicul Dumnezeu, Tatal, Iehova Dumnezeu ci este Fiul Sau, prima creatie a Lui Dumnezeu:

        Apocalipsa 1:5 şi din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său,

        Apocalipsa 3:14 Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:

        Isaia 9:6 Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.

        Isaia 9:7 El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oştirilor.

        Isus a spus:

        Ioan 14:28 Aţi auzit că v-am spus: „Mă duc, şi Mă voi întoarce la voi.” Dacă M-aţi iubi, v-aţi fi bucurat că v-am zis: „Mă duc la Tatăl;” căci Tatăl este mai mare decât Mine.

        In multe locuri vom gasi ca Isus s-a rugat Tatalui, dar nu vom gasi nicaieri ca Tatal s-a rugat Lui Isus sau duhului sfant:

        Matei 26:39 Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”

        Isus a fost rimisul si unsul Tatalui Sau, dar Iehova Dumnezeu nu a fost trimisul Lui Isus si nici al duhului sfant:

        Ioan 12:49 Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.

        Ioan 13:16 Adevărat, adevărat, vă spun, că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis.

        Ioan 17:25 Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.

        Isus a fost numit robul Lui Dumnezeu, in mai multe locuri, dar nu vom gasi nicaieri ca Tatal, Iehova Dumnezeu, a fost numit robul Lui Isus sau al duhului sfant:

        Isaia 42:1 „Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.

        Matei 12:18 „Iată Robul Meu, pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata.

        Isaia 42:19 Cine este orb, dacă nu robul Meu şi surd ca solul Meu, pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, şi orb ca robul Domnului?

        Isaia 43:10 „Voi sunteţi martorii Mei – „zice Domnul, – voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu, şi după Mine nu va fi,

        Faptele Apostolilor 3:13 Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat; şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul.

        Faptele Apostolilor 3:26 Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis mai întâi vouă, ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare din voi de la fărădelegile sale.”

        Faptele Apostolilor 4:30 şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui Sfânt, Isus.”

        Daca ar fi o treime, in felul in care inteleg unele din „religiile crestine”, atunci ar trebui sa vedem aceasta egalitate si in Sf. Scriptura, dar din fericire, in Biblie gasim adevarul si nu parerile omenesti…

        19 Octombrie 2014 la 21:53

  8. Emilia

    Trinitatea este o învăţătură păgână, nesusţinută de Biblie. Conform crezului nicean (325 d.C.) fiinţele care compun „dumnezeirea”, adică „Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt” sunt toți trei egali în putere, substanţă şi veşnicie.

    Biblia demonstrează însă clar că: Iehova şi Isus personalitati spirituale distincte, separate în ceea ce priveşte susbstanţa:

    „Totuşi pentru noi există un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate […] şi un singur Domn, Isus Christos, prin care sunt toate” ; „A singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru prin Isus Cristos, Domnul nostru […]”- 1 Corinteni 8:6, Iuda 25.

    Analizaţi şi Ioan 3:16, 1 Ioan 4:9,10, Marcu 10:18. De asemenea, spiritul sfânt este o forţă sau putere, care emană de la Iehova Dumnezeu, pe care a primit-o şi Isus, şi nu este, sub nicio formă, o fiinţă participantă la treime.

    „El însă, plin de Duh Sfânt, a privit spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Isus Christos stând la dreapta Tatălui şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu”- Fapte 7:55,56.

    Analizaţi şi Matei 3:16, Ioan 20:22, Fapte 2:4, 17.

    Iehova Dumnezeu este Singurul din Univers cu o existenta atemporală, neavând nici început, nici sfârşit.

    „Înainte să se fi născut munţii, înainte ca să fi plăsmuit pământul şi lumea, din veşnicie, până în vecie, Tu eşti Dumnezeu” – Psalmi 90:2.

    Analizaţi şi Psalmi 93:2, Apocalips 4:8,9, Deut. 33:27.

    Isus Christos este prima creatură, concepută de Iehova în mod direct, fără intermediar, deci: „Singurul născut din Tatăl.” „El este întâiul născut peste întreaga creaţie, înainte de toate lucrurile” – Ioan 1:14, Coloseni 1:15,17.

    Analizaţi şi Apocalips 3:14, Proverbe 8:22. În cazul Lui se poate vorbi de un început:

    „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi un dumnezeu era Cuvântul” – Ioan 1:1.

    Mai mult, Iehova a posedat dintotdeauna nemurirea, pe când Isus, la crearea Sa, nu deţinea nemurirea, ci a dobândit-o ulterior, după ce a experienţat starea morţii (1 Timotei 1:17, Romani 6:9, Apocalips 1:18).

    Iehova este Dumnezeul Suprem, care deţine autoritatea şi suveranitatea absolută, iar Fiul Său este supus demnităţii fără asemănare a Tatălui. În consecinţă, Tatăl şi Fiul nu sunt egali în rang, putere şi slavă. „Dumnezeu este capul lui Hristos.”

    „Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.” „Tatăl este mai mare decât Mine” – 1 Corinteni 11:3, Ioan 10:29, 14:28.

    Analizaţi şi 1 Regi 8:23, Nemia 9:6. Pe parcursul întregii Sale existenţe, Isus Christos a ocupat o poziţie secundară, supusă, umilă şi ascultătoare faţă de autoritatea Creatorului: în timpul nedefinit petrecut în cer (Psalmi 89:6)

    „ El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu” Filipeni 2:6,

    în perioada existenţei umane (Ioan 14:28, Matei 4:8-10, 1 Petru 2:23, Ioan 5:30), cât şi pe parcursul infinit al vieţii în slavă – Romani 6:10, 1 Corinteni 3:23, Luca 23:29, 1 Corinteni 15:24,28.

    13 Septembrie 2014 la 11:35

    • Dv. mi-ati dat copy paste ca si comentarii si eu trebuie sa scriu la taste raspuns la fiecare afirmatie a dv. asa ca ingaduiti-mi ceva timp sa termin articolul despre dumnezeirea Fiului si a Duhului Sfant . Oricum stiu ca nu va va convinge materialul decat daca Duhul Sfant va interveni . Pana atunci va dau un mic material de meditat in care arat ca Isus are aceleasi atribute ca Tatal. Materialul este aici

      1.Tatăl este recunoscut ca Dumnezeu. Pasajele în Scriptură sunt numeroase, astfel vom cita doar două: Ioan 6:27 şi 1 Petru 1:1-2.

      Ioan 6:27 : Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru* mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe** El L-a însemnat cu pecetea Lui.”

      1 Petru 1:1-2 : Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii care trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin* Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,

      2. după* ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin** sfinţirea lucrată de Duhul spre ascultarea şi stropirea† cu sângele lui Isus Hristos: Harul†† şi pacea*† să vă fie înmulţite!

      2.Fiul este recunoscut ca Dumnezeu.

      a) El este în mod explicit numit Dumnezeu în Ioan 1:1; Rom. 9:5; 1 Tim. 3:15 („Dumnezeul cel viu” face referire la Isus); F.A. 2.34-36 . ; Luc. 20.42-44. ; Fil.2.11. ; Tit 2.13-14 . ; Isaia 9.6. ; Evr.1.8-9 . ; Exod 23.20-21 . şi 1 Ioan 5:20.

      Ioan 1:1: La început era* Cuvântul, şi Cuvântul era cu** Dumnezeu, şi† Cuvântul era Dumnezeu.

      Rom. 9:5: patriarhii*, şi din** ei a ieşit, după trup, Hristosul, care† este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

      1 Tim. 3:15 : Dar, dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în* Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui Viu, Stâlpul şi Temelia adevărului.

      1 Ioan 5:20. : . Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a* dat pricepere să** cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El† este Dumnezeul adevărat şi†† viaţa veşnică.

      F.A. 2.34-36 . : 34. Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis* Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea,

      35. până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.”

      36. Să ştie bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a* făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.”

      Luc. 20.2-44 : Căci însuşi David zice în cartea Psalmilor: „Domnul a zis* Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea,

      43. până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.”

      44. Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?”

      Filipeni 2.11 . : . şi orice* limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.

      Tit 2. 13-14. : aşteptând* fericita noastră nădejde** şi arătarea† slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

      14. El S-a* dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe** un norod† care să fie al Lui, plin de râvnㆆ pentru fapte bune.

      Isaia 9.6. : 6. Căci* un Copil ni S-a născut, un Fiu** ni S-a dat, şi domnia† va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat††, Sfetnic, Dumnezeu*† tare, Părintele veşniciilor, Domn†* al păcii.”

      Evrei 1.8-9 . : pe când Fiului I-a zis: „Scaunul* Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate;

      9. Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a* uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi.”

      Exod 23.20-21. : Iată*, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum şi să te ducă în locul pe care l-am pregătit.

      21. Fii cu ochii în patru înaintea Lui şi ascultă glasul Lui; să nu te împotriveşti* Lui, pentru că nu vă va** ierta păcatele, căci Numele† Meu este în El.

      3.Duhul Sfânt este recunoscut ca Dumnezeu.

      2 Corinteni 3.17. :

      Căci Domnul* este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

      a) Atributele lui Dumnezeu sunt date Duhului:

      Eternalitatea: Evrei 9:14;

      cu cât mai mult sângele* lui Hristos, care**, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine† însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va†† curăţa cugetul vostru de faptele*† moarte, ca să slujiţi†* Dumnezeului celui Viu!

      Omniscienţa: 1 Cor. 2:10;

      Nouă însă Dumnezeu ni* le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.

      Omniprezenţa: Ps. 139:7;

      Unde* mă voi duce departe de Duhul Tău

      şi unde voi fugi departe de faţa Ta?

      Sfinţenia: toate pasajele aplică termenul sfânt la Duhul :

      Adevărul: Ioan 16:13;

      13. Când va veni Mângâietorul, Duhul* adevărului, are să vă** călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

      Iubirea: Rom. 15:30.

      Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos şi pentru* dragostea Duhului, să** vă luptaţi împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine,

      b) Lucrările lui Dumnezeu sunt atribuite Duhului Sfânt în creaţie (Gen. 1:2).

      Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi* Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor

      18 Septembrie 2014 la 12:35

    • Aici aveti raspunsul meu la Dumnezeirea lui Cristos Isus și a Duhului Sfant . Mai mult de atat nu imi pot argumenta pozitia

      https://aurelmunteanu.wordpress.com/2014/10/04/dumnezeirea-lui-cristos-isus-si-a-duhului-sfant/

      13 Octombrie 2014 la 17:25

  9. Draga Emilia iti multumesc pentru comentariile puse cu atata sarguinta . Maine o sa iti raspund la fiecare in parte . Ieri am fost foarte ocupat pana seara tarziu. Sa ai o zi cu har.

    14 Septembrie 2014 la 06:53

  10. Emilia

    As dori sa comunicam pe baza adevarului biblic

    Traim intr-o perioada de judecata si intelegerea adevarului ne poate ajuta sa facem voia Lui Dumnezeu.

    Adevarul este acela care ne va aduce o judecata favorabila din partea Lui Dumnezeu.

    Isus a spus:

    Ioan 17:6 Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău.
    Ioan 17:7 Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine.
    Ioan 17:8 Căci le-am dat cuvintele, pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis.

    Ioan 17:9 Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi: –

    ………….

    Ioan 17:14 Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.
    Ioan 17:15 Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.
    Ioan 17:16 Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.

    Ioan 17:17 Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.

    26 Septembrie 2014 la 21:18

    • Draga Emilia , si eu imi doresc sa discutam pe baza scripturii si sunt deschis la orice subiect .

      Cat priveste judecata de care vorbiti eu cred ca am scapat de ea si nu voi mai fi judecat pentru condamnare deoarece Cristos a fost condamnat in locul meu . Nu pot fi si eu judecat si Cristos pentru al meu pacat . Ori platesc eu , ori El .Tatal nu va cere de doua ori plata pentru pacat din mana mea si a lui Cristos . Ori eu ori EL , noi asa credem . Cine a crezut a scapat de judecata si de pedeapsa .

      Eu cred doar intr-o judecata pentru rasplatire si nu pentru condamnare . Judecata asta va avea loc in cer si nu pe pamant .Ea va avea loc dupa rapire , eveniment ce nu sa produs inca .

      Ioan 17 tot capitolul prezinta relatia Fiului cu aceia care au fost alesi inainte de vesnicii , aceia ce au fost dati de Tatal Fiului pentru mantuire , sfintire si pastrare . Intr-un cuvant de cei predestinati care o sa faca voia lui YAHWEH .Pasaj pe care eu il cred si il experimentez .

      V-am ramas dator cu un raspuns pe dumnezeirea Fiului si a Duhului Sfant . Lucrez la articol dar o sa vi-l trimit pe email atat cat am lucrat la el . Sper sa fie un articol si o sa il postez zilele astea . Eu o sa ma rog ca Domnul sa va de-a lumina si bineinteles o sa mai discutam . O zi cu har sa aveti. -aurel m.

      27 Septembrie 2014 la 15:19

      • Emilia

        Dl Munteanu a scris:

        „Eu cred doar intr-o judecata pentru rasplatire si nu pentru condamnare . Judecata asta va avea loc in cer si nu pe pamant .Ea va avea loc dupa rapire , eveniment ce nu sa produs inca .”

        Este bine sa credem intr-o judecata favorabila din partea Lui Dumnezeu, dar intrebarea mea este: judecata este in cer?

        Daca mortii invie din pamant, oare ii duce cineva in cer pentru ca sa-i judece?

        Isus a spus:

        Ioan 5:28 Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,
        Ioan 5:29 şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.

        Apocalipsa 20:12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.

        Apocalipsa 20:13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.

        Dupa parerea d-voastra, cand ii judeca Dumnezeu pe oameni, cand mor sau cand invie?

        16 Octombrie 2014 la 18:32

  11. Doamna Emilia, dumneavoastră citiţi Textul Sacru în limbile ebraică, aramaică şi greacă, sau folosiţi o traducere a acestuia?

    28 Septembrie 2014 la 11:20

    • Emilia

      Citesc in limba romana, dar folosesc si alte traduceri, atunci cand am nevoie.

      16 Octombrie 2014 la 18:34

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s