Credința care se pierde

de Aurel Munteanu

„Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Epistola către evrei, 11:1).

1. Câte feluri de credință există ? Biblia vorbește de mai multe feluri de credință:

a. credința mântuitoare primită în dar (omul firesc nu se naște cu ea): „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” (Epistola către efeseni, 2: 8).

b. darul credinței:„De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh;”(Întâia epistolă către corinteni, 12.8-9).

c. credința ca set de valori: „Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.”(Iuda, 3).

d. credința dracilor: „Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! (Epistola lui Iacov, 2.19)

e. credința naturală nemântuitoare care ține de o opinie, presupunere, bănuială, părere, impresie, cugetare: „Împăratul ştie aceste lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ! Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi.” Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!” (Faptele Apostolilor, 26:26-28).

2. Cum poți știi ce fel de credință ai? Apostolul Pavel spune că trebuie să te testezi: „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.”(A doua epistolă către corinteni, 13:5).

a. trebuie să știi dacă ești născut din nou sau nu. Dacă ești în Cristos sau nu.

b. ca să ai credința trebuie să fii născut din nou altfel, nu ai ce testa în privința credinței mântuitoare

c. te forțezi să mimezi o viață spirituală sau nu?

d. dacă te forțezi să pari ceea ce nu ești, o să îți reușească până la o vreme (exemplul cu omul care se ține de o creangă prin propriile forțe deasupra unei prăpastii)

e. dacă nu ești născut din nou nu ai ce credință să testezi, ca om poți deține o opinie, presupunere, bănuială, părere, impresie, cugetare religioasă, dar nu ai credința sfinților!

f. însă poți testa izvorul opiniilor tale

3. Ce fel de credință are omul mort spiritual ? Omul mort spiritual poate fi foarte bogat în religiozitatea sa. Poate dispune de tot felul de presupuneri, bănuieli, păreri, impresii, cugetări.

a. acestea pot avea izvorul în tradiția bisericească, vise, vedenii, superstiții populare, basme meșteșugit alcătuite: ,,şi să nu se ţină de basme evreieşti şi de porunci date de oameni care se întorc de la adevăr. (Epistola către Tit, 1:14).În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui. (A doua epistolă a lui Petru, 1:16)

b. această credință proprie este rezultatul ruinei din Eden: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.” (Evanghelia după Matei, 15: 7-9).

c. este o credință comună tuturor celor ce merg în iazul de foc – ,, unde a mers tata și mama, merg și eu”.

d. dacă această credință ar fi mântuitoare , nu ar mai trebui să ne schimbăm gândirea (pocăim) și să credem în Isus Cristos Stăpânul

e. fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu (Epistola către Evrei, 11:6).

4. Această credință a omului mort spiritual este una care se poate pierde. Credința omului născut din nou nu se pierde. Lui i se poate pierde: mărturia, credibilitatea, bucuria mântuirii, i se poate tulbura pacea, dar nu pierde credința mântuitoare. Ea poate fi doar umbrită de păcat. Avem aici exemplu pe David după păcatul cu Batșeba sau pe Petru după ce se leapădă de Domnul. Vedeți faptul că Petru a avut credință mântuitoare și că Isus Cristos a mijlocit pentru el, asta l-a deosebit de Iuda Iscarioteanul. De cele mai multe ori credința care se pierde, este credința:

a. MENTALĂ: este acumulată prin studiu, citirea anumitor surse: Biblia, cărți teologice, prin absolvirea unor școli teologice de specialitate, etc.

i. cel mai bun exemplu aste cel al lui Agripa: „Împăratul ştie aceste lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ! Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi.” Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!” (Faptele Apostolilor, 26:27).

Credea Agripa în Proroci? Pavel spune ca da. Pai atunci cum rămâne că: „Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” (Faptele Apostolilor, 10:43)?. Ce fel de credință avea Agripa? Avea el o credință mântuitoare sau doar una mentală? Păi dacă avea una mântuitoare nu mai spunea: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!”

b. SENTIMENTALĂ: mulți Îl percep ca pe un prunc drăgălași inocent care este vrednic de iubit și compătimit datorită condițiilor vitrege în care s-a născut (această credință o găsim la oameni impregnată mai adânc în preajma „sfintelor sărbători”).

i. alții Îi proclamă jertfa și învierea cu salutul „Cristos a înviat”, din păcate doar odată într-o anume perioadă pe an;

ii. alții își bazează credința pe emoții puternic fundamentate în vise, experiențe mistice avute în stări de transă pe la nopți de stăruință, etc.

c. INCOMPLETĂ: Aceasta Îl vede pe Domnul Cristos ca un Erou demn de urmat, ca pe un revoluționar care a schimbat lumea (a împărțit lumea înainte și după Cristos)

i. alții îl văd doar ca un Învățător înțelept, vindecător, ca pe Unul care îi ajută în boli și nevoi materiale (veneau după El pentru pâine și pește);

ii. nu Îl vede pe Domnul Cristos ca Miel de jertfă pentru păcate. Dacă nu îl vezi așa degeaba ai crezut!

Concluzie:

Credința ta ce fel de natură are? Este una primită în dar de la Duhul Sfânt? Ai testat-o vreodată dacă este în conformitate cu standardul Scripturii? Stă ea în picioare dacă o supui acestui test acid? Sau este doar o credință cu care te-ai născut și în timp ți-ai ajustat-o în funcție de mediul în care trăiești? Este ea o opinie, presupunere, bănuială, părere, impresie sau cugetare religioasă acumulată în urma viselor, experiențelor mistice sau tradițiilor superstițioase moștenite din moși-strămoși? Sper să nu fie așa, o astfel de credință duce la pierzare! Cât despre noi cred că ,,nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.” (Epistola către evrei, 10:39).