,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

pilde

Fiul pierdut – Luca 15. 11-32.

Fiul pierdut

Luca 15. 11-32.

Contextul lărgit în care este dată această pildă a fiului pierdut:

1. Pilda cu oaia rătăcită cautată de păstor și adusă înapoi în turmă

2. Drahma pierdută căutată de femeie și găsită

3. Dacă în primele două pilde accentul cade pe perseverența și bucuria proprietarilor de aș găsi oaia și drahma, în această pildă a fiului pierdut accentul cade pe răbdarea, dragostea, bunătatea, mila, îndurarea și bucuria tatălui care primește fiul piedut și pe depravarea morală a acestuia în a gestiona ucrurile moștenite. La toate trei pildele finalul se încheie cu : ,,bucurați -vă că au fost găsite.”

4. În pilda cu ispravnicul necredincios, accentul cade tot pe lucrurile încredințate spre administrare și administrate defectuos prin care respectivul își câștigă prieteni.

5. Apoi mai jos Domnul mustră pe farisei care erau iubitori de bani și nu îi administrau spre slava lui Dumnezeu ci în înălțarea lor înaintea oamenilor.

6. Dupa care tot Domnul Isus le dă pilda cu Lazăr și cu un bogat nemilos care nu se îmbogațise față de Dumnezeu prin faptul că își cheltuise averea pe plăceri (se îmbrăca înporfiră și în subțire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire) și nu administrase ce îi dăduse Domnul temporar – lucrurile de acum cele mici.

Definiția pildei sau parabolei:

pildă, punerea unui lucru lângă altul, o comparare a unui lucru cu altul, o asemănare, similitudine, un exemplu prin care este ilustrată o doctrină, un percept…o zicătoare concisă, plină de conţinut şi instructivă, implicând o asemănare sau comparaţie şi având forţă povăţuitoare.” ( Dicţionarul Biblic al Noul Testament şi Psalmii, tipărit în 1993 de Societatea Christliche Literatur – Verbreitung)

Deci o parabolă este compararea unui lucru cu altul, ce scoate în evidență o învățătură cu un anumit tâlc.

Acum cum trebuie interpretată o parabolă?

O parabolă este destinată să arate un adevăr central, dar nu trebuie întotdeauna să atribuim un înţeles specific fiecărui detaliu.

Pentru a interpreta corect o parabolă trebuie să afli din context:

-a) de ce a fost spusă?

-b) ce a determinat să fie spusă?

-c) să identifici învăţătura centrală a ilustrării,

-d) să identifici detaliile relevante cât şi cele irelevante.

-a) pilda a fost spusă deoarece toți vameșii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte (Luc. 15.1).

b) ce a determinat pe Domnul să fie spusă această pildă? Faptul că: … fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.” (Luc.15.2).

-c) învățătura centrală a pildei scoate în evidență caracterul tatălui, relația celor doi fii cu tatăl și dragostea sa specială față cel mic care ,,a fost mort, şi a înviat, era pierdut, şi a fost găsit” (Luc. 15.24,32).

-d) detaliile relevante:

– bunătatea, mila, îndurarea și dragostea agape necondiționată a tatălui (v.12; 20; 22-24;32)

– amândoi primesc o moștenire (v.12)

– nu se afirmă că vreunul din fii era mântuit când li se împarte averea

– caracterul imoral al fiului cel mic (v.12-19)

– pocăința acestuia și cererea de a fi primit ca unul dintre sclavii tatălui (17-21)

– reabilitarea la statutul de fiu (v.20;22-24)

– religiozitatea fiului cel mare (v.29)

– disprețul și ura față de pocăința și harul arătat de tatăl celui mai mic (v.25-32)

– fiul cel mare este asigurat de tatăl că el este moștenitorul său în continuare dar pe moment trebuie să se bucure și de faptul că celui mic i se acordă har (v.32)

– detalii irelevante:

– faptul că fiul cel mare primește averea fără să o ceară (v.12)

– cel mic se lipește de unul din locuitorii țării (v.15)

– că fiul cel mare era la câmp când este reprimit cel mic (v.25)

– că întreabă un rob ce este cu privire la evenimentul de acasă (v.26)

Identificarea personajelor prezentate în pildă:

tatăl celor doi poate fi asemuit cu Dumnezeul lui Israel

fiul cel mare cu evreii religioși ce resping pe Isus și rămân cu Legea lui Moise și tradiția

fiul cel mic poate fi asemuit cu vameșii, curvele și toți păcătoșii ce se pocăiesc în Israel și prin credința în Cristos Isus, au parte de harul Noului Legământ (pe context nu putem introduce și neamurile deoarece în acel moment adunarea era compusă doar din evrei mântuiți).

Înainte de toate doresc să afirm că pilda nu vorbește despre căderea din har a fiului cel mic. Ea arată cât de mult poate decădea un om nemântuit și harul care i se poate face. Chiar dacă acest fiu se depărtează de tatăl, el rămâne tot fiu, fiu rătăcit. Statutul acesta nu și-l pierde nici înainte de plecarea de acasă nici după întoarcerea sa.

În această idee sunt date pildele de mai sus cu oaia rătăcită și drahma pierdută. Oaia rămâne tot oaie, cât timp este rătăcită nu devine câine și când e găsită se transformă iar în oaie. (Este oaie deoarece a fost predestinată să fie oaie salvată încă din planul etern). În Luca 19.10, Domnul Isus declară cu privire la Zacheu oaia pierdută: ,,…Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” Domnul Însuși la prima trimitere a apostolilor li se spune să meargă ,,la oile pierdute ale casei lui Israel” (Matei 10.6).

Pilda nu scoate în relief voința liberă a fiului risipitor și eforturile sale de a se pocăi singur și a se întoarce acasă. Ea scoate în evidență ruina spirituală și dragostea cea mare arătată de tatăl său. Dragostea specială a tatălui său, caracterul său îndurător l-a făcut să se pocăiască și să vină înapoi acasă. La fel se întâmplă și cu păcătosul ales care rătăcește. Dragostea agape a Tatălui îndurător îl trage cu funiile ei spre Cristos. În 1 Ioan 4.9-10, spune:

,,Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.”

Fiul cel mic, merita să fie dezmoștenit să fie socotit ca mort. El nu ar fi meritat nici cea mai mică bunăvoință din partea tatălui său, dar cu toate acestea, tatăl îi arată toată bunăvoința din lume. Dragostea tatălui l-a tras, l-a adus acasă pentru că el cunoștea caracterul tatălui său, cunoștea de unde a plecat. La întoarcere spune: ,,ca pe un rob primește-mă”, nu ca pe un fiu. De fapt toți răscumpărații au atitudinea aceasta și nici unul din ei nu revendică vre-un drept când vin la Tatăl.

În schimb, evreii religioși își puseseră în dreptul lor o neprihănire proprie a lor înșiși (Rom.10.3). Atitudinea aceasta o vedem deslușit la fiul cel mare care spune ,,nu ți-am călcat niciodată porunca”. Nu asta te înderptățește ca fiu înaintea Tatălui, ci harul! Nu poți veni nicicând și spune: ,,Doamne, Tu ai făcut dar și eu am făcut …. sunt îndreptățit să primesc mântuirea….”.

Fiul cel mic vine cu mâinile goale, cu propria rușine, cu neputința și cu viața sa ratată! Nu vine din poziția din care merită ceva.

Fiul cel mare vine din poziția meritorie, el spune: ,,nu am ascultat eu, nu am împlinit eu, iar tu acum primești pe desfrânatul acesta?” Aceeaș atitudine nu o găsim oare și în atitudinea fariseului de la Templu când se ruga împreună cu vameșul (Luca 18.9-14)?

Totuș pilda ne lasă la vedere în ciuda împietririi inimii fiului celui mare, un indiciu de har, de afecțiune și pentru el. Tatăl în pildă îi spune: ,,ce este al meu este și al tău”! Aici vedem clar sugerată dragostea lui Dumnezeu față de națiunea aleasă. Poporul Evreu ales, chiar dacă temporat este depărtat de la fața Sa în actualul Legământ, când se va împlini numărul deplin al celor ce trebuie să fie mântuiți dintre neamuri, Dumnezeu se va întoarce iar la ei. Ei deocamdată sunt împietriți spre binele nostru la fel cum era împietrit și fiul cel mare din pildă când tatăl său arată har celui mic. Dar Dumnezeu nu uită niciodată moștenirea Sa pentru care a dat popoare (Isaia 43.4)! Așa că Israelul va avea o șansă, Domnul se va întoarce iar la ai Săi, așa cum a promis în Romani 11. În ochii Domnului Israelul ca fiu mai mare rămâne binecuvântat datorită alegerii și promisiunilor făcute în Legământ părinților lor Avraam, Isaac și Iacov.

Concluzie:

Pilda aceasta a fiului pierdut trebuie privită în contextul în care Domnul Isus o spune. Trebuie ținut cont cine spune pilda, pe ce context este ea spusă, cine este auditoriul și ce mesaj central dorește ea să transmită.

Având în vedere toate acestea, cum vezi tu dragostea nemărginită a tatălui din pildă? O privești ca pe un lucru greșit sau ca pe un har acordat nemeritat fiului cel mic? Te bucuri tu că el a ales să arate har unui păcătos pierdut?

Pe de altă parte care este atitudinea ta față de fiul cel mic? Te poți bucura cu bucuria tatălui său? Adu-ți te rog aminte ce le spune Domnul Isus în Luca 15.10: ,,Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte”.

Ești cumva împietrit și ai atitudinea fiului cel mare? Dacă nu, care este atitudinea ta față de Israelul religios și împietrit? Îi iubești tu, te rogi pentru ei? Aduți aminte că de la ei ne-a venit mântuirea! Îi privești ca lepădați pentru totdeauna de la fața lui Dumnezeu, crezând că Adunarea a înlocuit Israelul? Aduți aminte de spusele apostolului Pavel:

,,A lepădat Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum!… Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos,….o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit” Rom. 11.1,11,25,26.

Domnul să ne facă să ne bucurăm de har și să nu îi uităm nici pe ei în împietrirea inimii lor! Și până la despietrirea acestei națiuni, să ne bucurăm cu bucuria Tatălui și a îngerilor sfinți, de harul de care avem parte! Bucurați-vă!


Isus adevărata Viţă

Isus adevărata Viţă

de Aurel Munteanu 21 mai

Isaia 5:

1.✸ Voi cânta preaiubitului meu o cântare a iubitului meu despre via sa. Preaiubitul meu avea o vie pe un deal foarte mănos.

2. Şi a săpat-o şi i-a înlăturat pietrele şi a plantat-o cu viţa cea mai aleasă. Şi a construit un turn în mijlocul ei şi a săpat şi un teasc în ea; şi aştepta să facă struguri, dar a făcut struguri sălbatici.

3. ✡ „Şi acum, locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi, vă rog, între Mine şi via Mea.

4. Ce mai era de făcut pentru via Mea şi nu i-am făcut? De ce, când Mă aşteptam să facă struguri, a făcut struguri sălbatici?

5. Şi acum vă voi face cunoscut ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul şi va fi mâncată; îi voi surpa zidul şi va fi călcată în picioare;

6. şi o voi pustii; va fi netăiată şi nesăpată şi vor creşte în ea mărăcini şi spini; şi voi porunci norilor să nu lase să cadă ploaie peste ea“.

7. Pentru că via Domnului oştirilor este casa lui Israel, iar bărbaţii lui Iuda, viţa desfătării Lui. Şi El Se aştepta la judecată şi iată vărsare de sânge; la dreptate, şi iată un strigăt.

Ioan 15:

1. Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este viticultorul.

2. Pe orice mlădiţă în Mine care nu aduce rod, o îndepărtează; şi pe oricare aduce rod, o curăţă, ca să aducă mai mult rod.

3.Deja voi sunteţi curaţi, datorită Cuvântului pe care vi l-am spus.

4. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod, dacă nu rămâneţi în Mine.

5. Eu sunt viţa, voi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce mult rod; pentru că fără Mine nu puteţi face nimic.

6. Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară ca mlădiţa şi se usucă; şi ei le adună şi le aruncă în foc şi sunt arse.

7. Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice vreţi şi vi se va face.

8. În aceasta este glorificat Tatăl Meu: că aduceţi mult rod şi Îmi veţi fi ucenici.

Pilda aceasta în care Domnul Isus se compară cu adevărata Viță, este o pildă spusă pe context evreiesc, în care ucenicii Domnului știau din Isaia 5 cine este via. Chiar preoţii cei mai de seamă şi fariseii nu aveau nici o problemă în înţelegerea faptului cine era via. Chiar ei înţeleg pilda îşi rostesc singuri sentinţa când Domnul Isus le înfăţişază scoaterea şi omorârea Sa în afară din vie:

,,Ei I-au răspuns: „Pe ticăloşii aceia ticălos îi va pierde, şi via o va da altor vieri, care-i vor da roadele la vremea lor. De aceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite. După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei ” (Mat. 21.41,43,45).

Pilda din Isaia 5, era concepută ca o cântare făcută Preaiubitului Său despre via ce o avea sădită pe un deal mănos. Via era casa lui Israel şi bărbaţii lui Iuda viţa desfătării Lui (aceia în care El trebuia să îşi găsească toată plăcerea). Pilda din Isaia este dată ca să arate că toată casa lui Israel se stricase (făcuse struguri sălbatici) şi Domnul avea de gând să îi smulgă gardul şi să fie mâncată; să îi surpe zidul şi să fie călcată în picioare şi pustiită. Să o lase netăiată şi nesăpată ca să crească în ea mărăcini şi spini; ca apoi să poruncească norilor să nu lase să cadă ploaie peste ea.

Lucrul acesta L-a făcut Dumnezeu prima dată pe timpul lui Nebucadneţar, apoi în anul 70 după ce ,,Domnul este scos şi răstignit afară din vie”. Motivul pentru care urma să facă toate acestea: ,,El se aştepta la judecată, şi când colo, iată sânge vărsat! Se aştepta la dreptate, şi când colo, iată strigăte de apăsare!” (v.7).

Pe fondul acestei pilde binecunoscute de evrei, vine Domnul Isus Cristos şi le spune: Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este viticultorul. El practic se identifică cu Bărbatul preaiubit (Omul) din Iuda care era Viţa desfătării Lui. Lucrul acesta îl făcuse de cunoscut poporului Însuşi Tatăl cănd declarase din ceruri:

Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea“.

Lucrul acesta se întâmplă deoarece în planul Domnului era prevăzută o identificare, împlinire şi o înlocuire a Israelului cu Domnul Isus ca şi ultimul Cap de Legământ. Evanghelistul Matei confirmă cînd citează în sensul acesta pe profetul Osea:

Când era tânăr Israel, îl iubeam şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.”(Osea 11.1).

,,Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.” (Mat. 2.15).

Toate aceste lucruri se întâmplă deoarece Israelul nu a adus rodul cuvenit, a făcut struguri sălbatici şi Domnul îşi alege un alt popor care să aducă rodul cuvenit la timpul potrivit.

Pe fondul acesta în Ioan 15, El spune evreilor că Tatăl va îndepărta din El, pe orice mlădiţă care nu aduce rod şi pe oricare aduce rod, o curăţă, ca să aducă mai mult rod. Pe plan spiritual s-ar traduce: voi tot poporul Evreu care nu credeţi în Cristos (dacă cineva nu rămâne în Mine), veţi fi retezaţi şi aruncaţi afară la fel cum viticultorul face cu mlădiţa neroditoare. Odată tăiată ea se usucă şi ,,ei le adună şi le aruncă în foc şi sunt arse”.

Pe mlădiţele roditoare (neamul care va aduce roadele cuvenite) care rămân în Butucul de Vie (Cristos), Tatăl care este asemuit cu un viticultor, le curăţă de lăstarii nefolositori ca să aducă şi mai multă roadă. În plan spiritual, El va folosi ,,cosorul” pentru curăţarea şi disciplinarea lor (Evrei 12. 5-11). Cosorul este cel care aduce cel mai mult rod într-o vie.

Pilda vorbeşte de rodire şi nu de mântuire. Ea nu vorbeşte despre Adunare, de oameni mântuiţi care îşi pierd mântuirea datorită nevegherii lor sau de oameni mântuiţi care se ţin mântuiţi prin faptele lor bune. Pilda vorbeşte de evreii care cred aducând rod rămânând neclintiţi în Cristos şi despre evreii care-L resping (la întâia Sa venire la ai Săi) şi nu râmân în Cuvântul lui Dumnezeu făcând ,,struguri sălbatici în continuare”.

La evrei nu a găsit rod deoarece nu L-au primit pe El ca Mesia şi nu au rămas în Cuvântul Lui. Neamului care rămâne în Cristos i se cere să aducă roadă deoarece la aceasta a fost rânduit:

,,Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.” (Ioan 15.16).

Cei credincioşi sunt îngrijiţi şi curăţaţi ca să aducă mai mult rod, cei necredincioşi tăiaţi şi aruncaţi în foc (anul 70 şi apoi focul veşnic unde este plânsul şi scrâşnirea din dinţi).


Pilda vierilor – Matei 21.33-46

Pilda vierilor

Matei 21.33-46

de Aurel Munteanu – 28 feb. 2016

 

struguri(1)

 

Gospodarul este Dumnezeu Tatăl

Via era Împărăția lui Israel – v.43

Vierii erau poporul evreu – v.45

Robii bătuți erau proorocii

Fiul Gospodarului este Isus

Alți vieri sunt neamurile cărora li se dă Împărăția v.43

 

1.Gospodarul este proprietarul viei. El o sădește după bunul său plac.

Dumnezeu este suveran. El alege un popor dintre toate națiunile pământului. L-a ales pe Avram , l-a sădit, înmulțit și i-a dat moștenire țara promisă.

 

Gospodarul o închide cu un gard, îi sapă un teasc, îi zidește un turn.

Dumnezeu protejază granițele terestre ale lui Israel; El le este turn de scăpare în lupte; țara era fertilă, aducea roade deoarece Dumnezeu o udă.

 

Gospodarul o dă în arendă după ce o pune la punct. O încredințează unor sclavi. Aceștia rămân administratori conform înțelegerilor din contract.

  • Vierii adminitratori nu erau egalii gospodarului
  • Gospodarul era proprietar. El impunea condițiile deoarece totul este al Lui
  • Vierii erau administratori temporari conform clauzelor contractuale. Nu ei erau stăpânii viei
  • Nerespectarea contractului de față cerea plata daunelor și rezilierea contractului

Dumnezeu este Cel care își încredințează Împărăția Sa poporului evreu.

  • Îi caută în Egipt, le dă legile Sale pe Sinai. El este Stăpânul lor, ei sun robii Săi.
  • Ei rămân prin Legământul mozaic administratori ai lui Dumnezeu. Păzitori ai regulilor Sale (Legea lui Moise)
  • Lege în care ei erau obligați să-și respecte partea lor
  • Lege ce conținea binecuvântări cât și blesteme
  • Lege ce se pare că a fost nerespectată de poporul evreu
  • Dumnezeu în îndurarea Sa le-a trimis pe robii Săi proorocii ca să-i avertizeze de consecințele nerespectării condițiilor de administrare a viei
  • Ei s-au purtat rău cu toți mesagerii Gospodarului
  • Când Gospodarul epuizează metodele, hotărăște soluția finală – să-Și trimită Fiul

 

  1. Care era situația viei în timpul când este trimis Fiul Gospodarului?
  • era una degradantă moral cât și spiritual
  • legile din contractul cu Gospodarul au fost înlocuite cu tradiția bătrânilor
  • preoțimea era coruptă politic și făcea parte din partidul saducheilor
  • regele Irod era de alt neam, nu era evreu, erau sclavii romanilor care îi subjugau
  • în judecăți și sentințe, verdictele nu erau acordate fără acordul romanilor
  • când a venit Fiul în via Sa, nu a fost primit – Ioan 1.12.
  • venirea Lui a stricat planurile evreilor și romanilor
  • venirea Sa i-a mobilizat împotriva Sa – Irod și Pilat se împrietenesc
  • preoțimea mobilizează norodul
  • ei judecă, condamnă și ucid Moștenitorul afară din vie
  • ucidera Moștenitorului dezlănțuie judecata Gospodarului – anul 70 și 120
  • evreii primesc plata cerută: ,, sângele Lui să cadă asupra noastră….”
  • evreii sunt scoși afară din vie și Gospodarul le ia Împărăția
  • El o dă altor sclavi care să aducă roadă
  • Când se va încheia contractul cu aceștia, Gospodarul o va arenda altor viticultori (tot din poporul evreu – Romani 11. 25-29)
  • Contractul va dura până o va lucra ultimul angajat al celor dintre

neamuri – Rom 11.25

 

 

  1. Ce lecții trebuie să învețe vierii de acum de la arendașii dinaintea lor?
  • Trebuie să nu uite că via (Împărăția) nu este a lor. Același Gospodar este stăpânul viei. El este suveran în via Sa.
  • El își alege, cheamă robii, le dă fiecăruia sarcini și responsabilități
  • Sclavii răspund înaintea Sa de tot ce li s-a încredințat
  • Ce li se cere? Să fie găsiți credincioși în lucrurile încredințate de Stăpân ( cui i s-a dat mult i se va cere mult, cui i s-a dat puțin i se va cere puțin)
  • Sclavii au și ei supraveghetori (episcopi) care și ei sunt tot sclavi dar cu o răspundere mai mare. Responsabilitatea lor este să hrănească casa.
  • Ce li se cere acestora? Să vegheze, să nu se îmbete, să nu se socotescă stăpâni peste sclavi, să nu fie asupritori și să le de-a mâncarea la timp
  • Ei vor primi mare cinste la venirea Stăpânului dacă vor fi găsiți făcând așa
  • Sclavii nu au voie să schimbe legile Gospodarului. Ei nu au voie să de-a legi noi ci doar să le respecte pe cele existente
  • Ei nu au voie să aibă doi stăpâni
  • Scopul lor principal sunt roadele din abundență, lauda și venerarea Gospodarului
  • Vierii de acum trebuie să știe că Gospodarului trebuie să Îi de-a partea din munca lor (zeciuiala)
  • În pildă, vechii arendași și-au însușit și partea Gospodarului crezându-se proprietarii viei și al venitului. Au fost pedepsiți că nu au restituit cota parte din venit.
  • Vierii de acum trebuie să știe că la final vor fi răsplătiți pentru că au fost lucrători ai viei.

 

  1. Care este azi atitudinea ta față de Gospodarul viei? Dar față de Fiul Său, robii Săi și de via Sa?
  • Îl recunoști tu pe Dumnezeu ca stăpân al lumii și al vieții tale? Te supui Lui în toate cerințele?
  • Te vezi tu ca sclav înaintea Lui sau te consideri egalul Lui? Sau Îl consideri pe Dumnezeu sclavul tău? Îl chemi doar când ai nevoie de El și Îi poruncești să-ți rezolve urgențele tale?
  • Adu-ți aminte că oamenii aceștia din acest motiv ai pierit, nu L-au recunoscut ca Stăpân al viei și nu I-au dat ce i se cuvenea!

Care este atitudinea ta față de Fiul Său?

  • Îl recunoști ca pe Însuși Dumnezeu?
  • Îți încurcă socotelile trimiterea cât și prezența Sa în vie?
  • Prin faptele tale complotezi la ,,scoaterea Sa din vie?”
  • Sau aștepți nerăbdător venirea Sa care aduce răsplată?
  • Este El pentru tine, o piatră lepădată de zidari? Sau este una de preț din capul unghiului?
  • În legătură cu El doar te pot avertiza: v.44.

Care este atitudinea ta față de robii Săi?

  • Îi persecuți? Îi privești indiferent? Ai omorât vreunul din ei (urându-l)?
  • Ești unul care îi hrănește casa Sa? Ai grijă cum o faci! Te vezi stăpân peste sclavi?

Care este atitudinea ta față de via Sa?

  • Lucrezi în ea? Ai fost tocmit de Gospodar? Ce lucrezi în via Sa ca să fie cât mai productivă recolta?
  • Tragi speranță la o recoltă bogată?
  • Ai de gând să dai Gospodarlui din venitul tău?
  • Poți spune ca Sulamita din dragoste pentru Stăpânul tău: ,,Ține-ți Solomoane, cei o mie de sicli … ”?(C.c. 8.12)
  • Poți renunța la tot de dragul Stăpânului viei?
  • Care este atitudinea ta față de această pildă a vierilor?