,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Depravarea Totală

Moartea spirituală

Moartea spirituală

de Aurel Munteanu 2 apr. 2018

Cred că pentru a putea înţelege sensul morţii spirituale trebuie să coborâm atât de mult încât să ajungem până în Eden, locul unde moartea aceasta apare prima dată (după regula întâiului venit). Moartea a apărut ca urmare a călcării Legii lui Yahweh, într-un mod conştient şi bine gândit mai ales de către capul femeii amăgite şi al întregii omeniri – Adam.

Legea test al fidelităţii sale faţă de Tatăl său a fost următoarea – Geneza 2:

16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;

17. dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

A venit ziua aceasta, Eva mănâncă, dă şi bărbatului ei care era la o lungime de braţ de ea şi intră în vigoare spusele lui Dumnezeu: căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.

Acum întrebarea este: a căpătat moarte Adam sau nu? A murit el chiar în clipa aceea sau a intrat într-un fel de amorţeală spirituală? A intrat într-o incapacitate spirituală totală cu Dumnezeu sau într-o comă temporară până în momentul în care el se poate decide prin ,,voinţa sa liberă” să se întoarcă la Creatorul său? La căderea aceasta în păcat şi-a rupt gâtul murind sau şi-a frânt doar unghia de la degetul mic?

Păi la căderea în păcat, omul a murit cu siguranţă aşa cum a spus Cel ce nu poate să mintă. În clipa aceea Adam, moare şi Însuşi Dumnezeu îl socoteşte mort datorită faptului că I-a încălcat Legea. Aşa că:

1. Adam este socotit mort în primul rând datorită faptului că a încălcat singura Lege pe care i-o dăduse Tatăl său Elohim.

Aceasta este moartea din punct de vedere legal. Această moarte intră prin neascultarea lui ca şi cap reprezentativ al omenirii (deoarece noi toţi suntem urmaşii săi) şi se răsfrânge asupra tuturor oamenilor de la A la Z.

Această moarte legală datorită călcării Legi Lui, o exemplifică foarte bine C. H. Spurgenon în ilustraţia următoare:

,,Imediat ce, la tribunal, judecătorul pronunţă sentinţa, din punctul de vedere al legii, acuzatul este considerat mort. Deşi poate abia dupa o lună el este adus pe eşafod pentru a suporta sentinţa, totuşi legea îl priveşte ca mort. Pentru el este imposibil să mai facă ceva. Nu poate moşteni nimic, nu poate lăsa ceva prin testament; el nu este nimic – este un om mort. Sistemul legal îl consideră mort. Daca sunt alegeri, nu i se cere votul, fiindcă este considerat a fi mort. Este închis în celula lui, dar este mort.”

Starea mortului legal nu este conştientizată de acesta. El chiar dacă este o fiinţă vie, el este plin de plăceri carnale, de pofte neîmplinite şi de multe alte lucruri care îl ţin sub stăpânirea lor. În continuarea pildei de mai sus Spurgeon adăuga:

,,Acum ce aţi gândi dacă aţi merge la închisoare şi l-ai vedea pe acuzat stând în celula sa râzând şi plin de voie bună? Ai spune, „omul acesta este nebun fiindcă este condamnat şi urmează a fi executat şi cu toate acestea, el este bine dispus.”

Ca o aplicaţie pe moartea legală el concluziona despre omul firesc şi despre cei care nu au auzit de ea:

,,La fel este şi cu omul firesc, care deşi este condamnat, trăieşte în distracţie şi voiosie! Voi sunteţi în viaţă în dimineaţa aceasta datorită unei amânări a sentinţei, dar ştiţi voi că din punct de vedere legal sunteţi morţi; ştiţi că Dumnezeu vă consideră astfel, că în ziua în care părintele vostru Adam a atins fructul, şi când voi înşivă aţi păcătuit, Dumnezeu, Judecătorul cel Veşnic v-a condamnat? Vorbiţi mult despre poziţia voastră, despre bunătatea şi moralitatea voastră – dar unde sunt acestea? Scriptura spune că „aţi şi fost judecaţi”. Tu nu trebuie să aştepţi să fii condamnat în ziua judecăţii – aceea va fi executarea pedepsei – tu „ai şi fost judecat”.

2. Al doilea fel de moarte căpătat în momentul când au păcătuit Adam şi Eva, este moartea spiritului lor. Aceasta le-a omorât duhul şi le-a ruinat sufletul.

Chiar în clipa morţii duhului, sufletul lor (care avea conştiinţă, intelect, sentimente şi voinţă), a fost grav ruinat. Sufletul nu moare aşa cum a făcut-o duhul. El se ruinează.

De atunci conştiinţa lor şi a noastră nu mai trage semnale de alarmă corect. Lucrurile ce Dumnezeu le consideră drepte acum ea le dă uitării sau mai grav le vede ca fiind rele. O mică parte din ele sunt semnalizate corespunzător, dar multe dintre ele nu sunt luate în seamă şi păcătuind mereu trecând peste alarmele conştiinţei aceasta devine până la urmă ,,fără simţ” (despre oamenii care fac aceasta Scriptura se referă la ei cu expresia – însemnaţi cu fierul roşu în cugetul lor).

Intelectul a fost şi el afectat. Motiv pentru care avem oameni învăţaţi sau mai puţin învăţaţi. Oameni cu un intelect mai crescut sau cu retard mental. Intelectul este înclinat datorită duhului mort să de-a uitării lucrurile drepte şi să eţină foarte repede lucrurile rele.

Sentimentele au fost corupte şi din păcate aproape toate deciziile pe care le luăm li se datorează mai mult lor decât intelectului.

Voinţa umană nu a scăpat nici ea de această ruină şi ea totdeauna va acţiona conform naturii umane dictate de un duh mort, de un intelect afectat, o conştiinţă ruinată şi sentimente pervertite. Voinţa de care se face mare caz, nu poate acţiona independent de toţi ceilalţi factori ci va acţiona totdeauna ţinând cont de aceştia.

Cea mai bună ilustrată pentru a pricepe că cineva nu acţionează decât conform naturii sale în deciziile sale, este ilustrata cu un leu, în faţa căruia I se pune o bucată de carne murdară de ţărână şi alterată pe alocuri şi o salată asortată. Ce va alege leul? Va alege salata sau bucata de carne? Păi nu va alege DECÂT în conformitate cu natura sa!

La fel s-a întâmplat cu corbul lui Noe şi cu porumbelul. Nici unul când au ieşit din corabie, nu s-a putut bucura decât de hrana care era conformă cu natura sa!

La fel este şi cu omul ruinat în suflet şi mort în duh! Nu va acţiona decât în conformitate cu ceea ce este! Este carnal, mort în greşeli şi păcate, aşa va acţiona: bând nelegiuirea ca pe apă. În natura aceasta el se simte la fel cum peştele se simte în apă.

3. Al treilea fel de moarte este sfârşitul celorlalte două. Este moartea fizică ce survine ca urmare a morţii legale şi spirituale, căpătate în Eden. Adam nu a murit exact în clipa în care muşcă din fructul cunoştinţei binelui şi răului ci după 930 de ani.

Dacă cineva ajunge şi moare fizic fără să fie născut din nou ajunge în ceea ce Scriptura descrie ca fiind cel mai înspăimântător lucru – moartea a doua. Sentinţa acesteia este pusă în aplicare după ce mortul este judecat la Marele tron alb (ca şi o reconfirmare că o merită din plin) şi aruncat în iazul de foc şi pucioasă.

Toate aceste 3 tipuri de moarte, au trecut de la Adam asupra tuturor urmaşilor săi. Toţi ar fi meritat iazul de foc, dacă Elohim în planul etrern, nu ar fi rânduit ca să salveze pe unii dintre ei, înfiindu-i spre lauda bogăţiilor HARULUI Său!

I-a născut de sus şi i-a mântuit, scăpându-i de la pierzarea veşnică, prin faptul că a rânduit un Înlocuitor care să moară pentru păcatele lor. Să plătească pe lemnul blestemat preţul pedepsei, pentru care ei ar fi trebuit să plătească o eternitate în iaz.

La naştrea din nou practic ce se petrece în cei aleşi? În primul rând:

duhul mort le este înviat. Dacă duhul este adormit trebuie doar trezit ca să fie adus la viaţă. Aceasta nu este posibil deoarece Scriptura spune că este mort (Ef. 2.1-3)! Duhul are nevoie de ÎNVIERE nu de trezire!

Duhul nu este nici în comă sau într-o amorţeală profundă şi să fie nevoie să fie resuscitat prin manipulări psihologice sau prin exercitarea ,,voinţei libere”. Nu poate fi adus la viaţă în felul acesta pentru că scriptura declară că ,,Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.” – Romani 3.11.

Noi din contră, am fost născuţi nu din sânge, nici din voia firii noastre nici din voia vreunui om ci din Dumnezeu (Ioan 1.13).

sufletul ruinat începe să fie rezidit. În felul acesta omul născut din nou începe să devină tot mai asemănător (odată cu maturitatea sa), cu chipul Domnului Isus. Zidirea aceasta este un proces care durează pe tot parcursul vieţii cât timp omul este în trup.

trupul din păcate se degradează. Odată cu trecerea timpului trupul se ruinează până acesta se întoarce în ţărână.

La glorificare, doar sufletul şi trupul vor mai avea nevoie de schimbare într-o stare perfectă. Duhul deja îl avem înviat încă din clipa naşterii din nou.

Reclame

Ce nu poate face un om mort spiritual

Ce nu poate face un om

mort spiritual

NU POATE GANDI CA DUMNEZEU:

Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre” (Isaia 55:8, 9).

NU-L POATE INTELEGE PE DUMNEZEU:

…Ti-ai inchipuit ca Eu sunt ca tine” (Psalmul 50:21).

Poti spune tu ca poti patrunde adancimile lui Dumnezeu, ca poti ajunge la cunostinta desavarsita a Celui Atotputernic? Cat cerurile-i de inalta: ce poti face? Mai adanca decat Locuinta mortilor: ce poti sti?” (Iov 11:7,8).

NU POATE VEDEA LUCRURILE SPIRITUALE:

Drept raspuns, Isus i-a zis: ,Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu’” (Ioan 3:3).

NU-SI POATE CUNOASTE PROPRIA SA INIMA:

Inima este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea; cine poate s-o cunoasca?” (Ieremia 17:9).

NU POATE SA ISI CONDUCA PASII:

Stiu, Doamne, ca soarta omului nu este in puterea lui; nici nu sta in puterea omului, cand umbla, sa-si indrepte pasii spre tinta” (Ieremia 10:23).

Multe cai pot parea bune omului, dar la urma se vad ca duc la moarte” (Proverbe 14:12).

NU POATE PRIMI DUHUL SFANT:

…si anume, Duhul adevarului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste; dar voi Il cunoasteti, caci ramane cu voi, si va fi in voi” (Ioan 14:17).

NU POATE AUZI (primi si intelege) CUVINTELE LUI DUMNEZEU:

Cine este din Dumnezeu, asculta cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultati, pentru ca nu sunteti din Dumnezeu” (Ioan 8:47).

Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci, pentru el, sunt o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuiesc judecate duhovniceste” (1 Corinteni 2:14).

NU SE POATE NASTE SINGUR IN FAMILIA LUI DUMNEZEU:

…nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1:13).

Caci El a zis lui Moise: ,Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila; si Ma voi indura de oricine-Mi va placea sa Ma indur.’ Asa dar, nu atarna nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila” (Romani 9:15,16).

NU POATE AVEA PRIN EL INSUSI POCAINTA SI CREDINTA IN CRISTOS:

Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8-9).

…caci nu toti au credinta” (2 Tesaloniceni 3:2).

Caci cu privire , voua vi s-a dat harul nu numai sa credeti in El, ci sa si patimiti pentru El” (Filipeni 1:29).

…sa indrepte cu blandete pe potrivnici, in nadejdea ca Dumnezeu le va da pocainta, ca sa ajunga la cunostinta adevarului” (2 Timotei 2:25).

…catre cei ce au capatat o credinta de acelas pret cu a noastra” (2 Petru 1:1).

NU POATE VENI :

Nimeni nu poate veni , daca nu-l atrage Tatal, care M-a trimis; si Eu il voi invia in ziua de apoi.” „Tocmai de aceea v-am spus ca nimeni nu poate sa vina , daca nu i-a fost dat de Tatal Meu” (Ioan 6:44, 65).

NU POATE CREDE IN CRISTOS:

Dar voi nu credeti, pentru ca, dupa cum v-am spus, nu sunteti din oile Mele” (Ioan 10:26).

NU POATE FI PLACUT LUI DUMNEZEU:

In adevar, cei ce traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, umbla dupa lucrurile firii pamantesti; pe cand cei ce traiesc dupa indemnurile Duhului, umbla dupa lucrurile Duhului. Deci, cei ce sunt pamantesti, nu pot sa placa lui Dumnezeu. Voi insa nu mai sunteti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Cristos, nu este al Lui” (Romani 8:5,8,9).


Depravarea Totală (Incapacitatea umană)

T.U.L.I.P.

Depravarea Totală

(Incapacitatea umană)

de Aurel Munteanu 27 ian.2016

Ce înseamnă depravare totală?

Depravarea totală nu înseamnă că fiecare om este cât poate fi el de rău, ci aceasta înseamnă că fiecare parte a omului a fost afectată în mod negativ de păcat. El are gânduri rele, de aceea intelectul său este afectat în rău. El iubeşte sau doreşte lucruri greşite, de aceea, şi emoţiile lui au fost afectate în rău. El face alegeri şi ia decizii greşite văzându-se în aceasta că voinţa sa a fost afectată în rău. Fiecare parte a omului a fost afectată de căderea lui Adam!

Geneza 2.16-17: Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;

dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

Afectează depravarea totală toți urmașii lui Adam? Da!

Romani 5.12:De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…

Romani 5.14: Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam….

Romani 3.23:Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

Iov 14.4: Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.

Ps.51.5: Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.

Iov 15.14,16: „Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

cu cât mai puţin fiinţa urâcioasă şi stricată – omul, care bea nelegiuirea ca apa!”?

Datorită incapacității umane mai pot oamenii căuta pe Dumnezeu într-un mod mântuitor? Nu!

Romani 3.11-12: Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

Ioan 6.44,65: Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”

Filipeni 2.13: Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.

După cădere se mai pot baza oamenii pe inima lor pentru a-L căuta pe Dumnezeu într-un mod mântuitor ? Nu!

Ieremia 17.9: Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?

Proverbe 20.9: Cine poate zice: „Mi-am curăţat inima, sunt curat de păcatul meu”? –

Își pot preda inima lui Dumnezeu, oamenii morți spiritual? Nu! Ea este captivă păcatului și Diavolului și de la el nu o poate smulge și deschide decât Dumnezeu!

Coloseni 1.13: El ne-a izbavit de sub puterea intunericului si ne-a stramutat in Imparatia Fiului dragostei Lui.

Faptele Apostolilor16.14: Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.

Ne naștem având posibilitatea ca să alegem pe cine vrem să slujim pe: Cristos sau pe Diavol? Nu!

Ioan 15.16: Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână….

Isaia 64.6-7: Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.

Nu este nimeni care să cheme Numele Tău sau care să se trezească şi să se alipească de Tine…

Avem noi voința captivă naturii noastre?Da!

Ieremia 13.23: Poate un etiopian să-şi schimbe pielea sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi care sunteţi deprinşi să faceţi răul?

Suntem noi captivi voinței Diavolului? Da!

2Corinteni4.3-4: Şi, dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării,

a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.

2Timotei 25-26: să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului;

şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.

Efeseni 2.1-3: Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre

în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.

Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.

Este natura umană atrasă irezistibil de Diavol? Da!

Ioan 3.19-20: …. odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.

Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.

Ioan 8. 43-44: Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.

Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

Poate interacționa duhovnicește un om mort spiritual?Nu!

1Corinteni 1.18: Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării….

1Corinteni 1.21:Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.

1Corinteni 2.14: Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.

Mai rămâne natura veche și păcat în om după nașterea din nou? Da!

Eclesiastul 7.20: Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.

1Ioan 1.8-10: Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.

Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.

Romani 7. 18-20: Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.

Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!

Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

Are suport biblic această doctrină? În funcție de răspuns știu dacă ești încă în fire sau în Duh.