Este Botezul in apa Legamant cu Domnul?
Este Botezul in apa Legamant cu Domnul?
De Aurel Munteanu
Ideea de „legământ făcut cu Domnul în apa botezului” este des întâlnită în cercurile neoprotestante din ţara noastră. Adesea auzim afirmaţia: „fratele cutare de la noi s-a pocăit şi mâine face legământ cu Domnul în apa botezului.” Într-atât este de răspândită această idee, încât se poate crede că botezul este descris în Sfintele Scripturi ca legământ , pe care cel botezat îl face cu Dumnezeu. Însă atunci când căutăm baza biblică a unei astfel de afirmaţii, chiar si cei mai inflacarati aparatori ai ei nu prea stiu sa o apere. Afirmatia este mai mult provenita din traditie si cei mai multi nu stiu cum sa si-o justifice in vocabularul lor teologic.
Ce este un Legământ sau ce este Botezul ? Pentru aceasta cred ca ar trebui sa definim termenii , pentru a pieri orice fel de confuzie :
Definiţia legământului:
Un legământ sau testament este o înţelegere formală, solemnă, care impune obligaţii. Pot intra în legământ două sau mai multe persoane egale care sunt în acord reciproc cu privire la condiţii SAU un legământ poate fi iniţiat de un superior cu condiţii care impun obligativitate asupra persoanelor de rang inferior.
Botezul este o ilustraţie figurativă a morţii, îngropării şi învierii lui Isus. Este traducerea termenului grecesc baptizo, a afunda, a scufunda, a imersa. Termenul grecesc –bapto, îşi are originea legată de industria vopsirii materialelor. Materialul era scufundat în vopsea până când se identifica cu culoarea vopselei respective.
Scriptura ne prezintă mai multe legăminte făcute între Dumnezeu şi om :
Legământul edenic se găseşte în Gen. 1:28-30;
Legământul adamic se găseşte în Geneza 3:14-29;
Legământul noahic se găseşte în Geneza 8:21-22; 9:1-17;
Legământul avraamic se găseşte în Gen. 12:1-4; 13:14-17; 15:1-7 şi 17:1-8;
Legământul palestinian se găseşte în Deut. 29:1-30:10;
Legământul mozaic se găseşte în Ex. 19:25 ;
Legământul davidic se găseşte în 2 Samuel 7:8-17;
Noul Legământ, menţionat în Evrei 8:8. .
Aceste legăminte sunt diferite unele de celelalte. Oamenii cu care se încheie ele sunt diferiţi, condiţiile diferă de la un legământ la altul.
Unele sunt condiţionate (adică, Dumnezeu îşi face partea Lui doar dacă omul îşi face partea sa. Dacă omul nu îşi respectă partea, Dumnezeu nu este obligat să Îşi împlinească promisiunile.), ca cel încheiat cu Adam.
Alte legăminte sunt necondiţionate, ca cel făcut de Dumnezeu cu Avraam (Gen.12.1-4). În acest legământ, sau contract, Dumnezeu s-a angajat să îl binecuvânteze pe Avraam, fără să îi ceară nimic în schimb.
Oricât de diferite ar fi ele, toate aceste legăminte prezentate în Scripturi au un punct comun si anume :
Toate sunt iniţiate de Dumnezeu. Legămintele puteau fi iniţiate de oricare dintre cele două părţi doar dacă ele erau egale. Atunci când cele două părţi difereau în rang, doar cel mai mare dintre ele putea iniţia legământul.
Aşadar, se ridică întrebarea: de ce oameni care au ca motto „Sola Scriptura” au o idee nescripturală despre unul din cele mai importante evenimente ale vieţii lor de credinţă, despre botez? În cazul celor mai mulţi, răspunsul ar fi „din obişnuinţă”, sau „aşa am auzit şi eu”. Este adevărat că orice lucru pe care îl auzim des şi de la mulţi suntem tentaţi să îl luăm ca atare. Ideea de „legământ cu Domnul în apa botezului” este o moştenire de la generaţiile dinaintea noastră. Ni s-a spus acest lucru când ne-am botezat, noi l-am luat de bun, la rândul nostru spunem la fel, şi îi învăţăm tot aşa pe cei ce vin după noi. Este vremea să ne oprim şi să ne cântărim ideile folosind cântarul cel drept, Sfânta Scriptură.
Atunci când folosim cuvinte ca „legământ” şi „botez” în aceeaşi propoziţie, în aceeaşi expresie, ne gândim imediat la Reformă, la „teologia legământului”, la oameni ca Luther, Calvin sau Zwingli. Deşi există diferenţe de interpretare între ei, protestanţii învaţă că botezul este un legământ, o pecete sau un semn al legământului făcut de Dumnezeu cu familia credinciosului.
Istoricul Robert Robinson spune că protestanţii„…au unit anumite beneficii invizibile cu botezul: unii presupuneau că este o curăţare fizică de păcat; alţii, o transmitere a unor calităţi morale; şi alţii o pecete sau un semn al unui contract între Dumnezeul Atotputernic şi credinciosul şi copiii credinciosului…” (Robert Robinson, The History of Baptism, Press of Lincoln and Edmands, Boston, 1817, p. 478.) De aceea Biserica Reformată spune: „Copiii sunt botezaţi ca moştenitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu şi ai legământului Lui.”
Cum au ajuns Reformatorii la o astfel de concluzie? Totul a pornit de la botezul pruncilor. Anabaptiştii îi acuzau pe Protestanţi de o practică nescripturală cu consecinţe extrem de grave, botezul pruncilor.
Îi acuzau de ipocrizie, că deşi strigă Catolicilor „Sola Scriptura”, ei înşişi nu respectau acest principiu. În faţa acestor critici, Protestanţii au fost forţaţi să găsească în Scripturi dovezi în sprijinul botezului pruncilor.
Ei credeau că Biserica este continuatoarea Israelului. Prin urmare, legământul făcut de Dumnezeu cu Avraam cu privire la Israel a rămas în vigoare în timpul Bisericii, a noului Israel, iar circumcizia, semnul legământului cu Israelul, a fost înlocuită de un alt „semn” sau „pecete”, şi anume, botezul. Cum circumcizia se făcea pruncilor, asa şi botezul trebuie acordat pruncilor. Acesta a fost argumentul lor.
Această idee nu era una apărută recent, ci era una destul de veche , imprumutata tot de la primii catolici.
Găsim că în anul 251 un anume Fidus venise cu propunerea ca botezul să fie administrat precum circumcizia era administrată odinioară, în ziua a opta de la naştere. În acele vremuri, botezul copiilor mici era deja acceptat de bisericile apostate .
Până la Schisma din 1054 catolicii spuneau că pentru a înţelege practica „istorică creştină” a botezului copiilor, este important să înţelegi modul în care pruncii erau incluşi în procesul mântuirii din Vechiul Testament. Cel mai important semn în carne al legământului dintre Dumnezeu şi copiii lui Israel era circumcizia. Dumnezeu poruncise ca acest ritual sa fie aplicat tuturor copiilor de parte bărbătească în vârstă de 8 zile. Fireşte, pruncul nu era întrebat dacă vrea să se nască în Israel sau dacă vrea să fie evreu. Întrebarea: „Vrei să porţi semnul legământului şi să aparţii poporului lui Dumnezeu, sau nu vrei acest lucru?” nu a fost pusă niciodată, această decizie aparţinând părinţilor. Textele aduse pentru a sprijini această învăţătură sunt următoarele:
Coloseni 2:11-12:
11În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur, făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti,
12fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi.
De-asemenea, I Corinteni 10:2 spune: „toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise.”
Cu alte cuvinte , neoprotestantii au mostenit aceasta invatatura de la protestanti ,care la randul lor au preluat-o de la catolici.
Legămintele în Scripturi erau foarte importante. Cu toţii suferim de pe urma legământului călcat de Adam. Evreii şi astăzi suferă datorită călcării legământului pe care Iahweh l-a făcut cu ei. Atunci când vorbim despre legământul în care ne găsim acum, vorbim despre ceva foarte important! Întreaga Epistolă către Evrei este dedicată acestui subiect! De aceea, ideea de „legământ cu Domnul în apa botezului” merită atenţia noastră, căci o înţelegere greşită nu este deloc inofensivă!
Diferente intre botez si legamant:
a) Nu se afirma nici unde in Scriptura ca botezul lui Ioan inlocuieste circumcizia evreiasca (la Ioan Botezatorul se incheie Legea si Proorocii-dispensatia vechiului legamant)
b) În Epistola lui Petru (I Pet. 3:21) ni se spune că botezul este „mărturia unui cuget curat”; dacă ar fi legământ, condiţiile ne-ar insufla necontenit veghere şi teamă.
c) Dacă ar fi un legământ între om şi Dumnezeu, ar fi o chestiune privată, şi administratorul nu ar conta. Dacă omul este matur, s-ar putea afunda în apă şi singur.
d) Accentul se muta de pe biserica (care a primit aceasta randuiala ) pe familie.
d) Parintii pruncului ar fi responsabili pentru botez si nu ucenicii Domnului care au primit asa numita – Marea trimitere-Mat.28. 19-20.
e) Pecetea taierii imprejur era aplicata doar baietilor, de unde ideea ca botezul trebuie aplicat si fetelor ?
Intrebari pentru sustinatorii acestei doctrine:
a) Poti fi tu initiatorul unui legamant, cu Domnul (esti tu mai mare ca El sau cel putin egal )?
b)Ii poti impune tu condiţii lui Dumnezeu ?
c)Care ar fi cele propuse de tine si pe care ar trebui Domnul sa si Le respecte?
d)Ii poti promite că Il vei sluji toată viaţa, fara sa Ii incalci vreuna din cele mai mici porunci ?
e)Crezi că acest lucru este în puterea ta ? Oare nu aşa au spus şi Evreii, „vom face tot ce ne-a poruncit Domnul”? Şi cât de lamentabil au eşuat… Dacă îi suntem fideli toată viaţa, suntem aşa că El ne-a susţinut, nu că ar fi meritul nostru (de aici ideea de har suveran si gratuit !).
Legământ în apa botezului”… De multe ori sună ca un lucru mistic, special, cu caracter mântuitor, purificator. Dacă accentul cade pe elemente (apa sau actul afundării) şi nu ilustrează figurativ moartea, îngroparea şi învierea lui Isus Hristos, devenim mărturisitorii unei alte Evanghelii. Apa în sine nu este un element purificator care spală păcate, altfel actul afundării ar deveni SACRAMENT! Sacramentul este un ritual care, se spune: conferă capacităţi mântuitoare.
Din acest motiv de multe ori cei care parasesc bisericile neoprotestante , sunt amenintati prin expresii de genul : , … ai grija ca ai facut legamant cu Domnul si se poate sa o patesti ,daca nu te intorci inapoi ”
Concluzii:
De ce este dăunătoare ideea de botez ca legământ? Fiindcă unii îşi imaginează că botezul este semnul şi garanţia mântuirii.
Fiindcă inconştient de multe ori ne face să credem că suntem în măsură iniţiem un legământ/contract cu Iahweh. Astfel, oferă o falsă garanţie şi o atitudine nepotrivită faţă de Dumnezeu (nu îndeamnă la smerenie, ci la mândrie).
Pe alta parte mai elimină din actul botezului, un lucru important si anume : administratorul, căci se crede că din moment ce botezul e un legământ între mine şi Domnul, nu contează cine administrează botezul . Atunci totul se rezuma numai la tine si Domnul , rolul bisericii locale fiind minimalizat intru-totul deoarece tu devii membru al Bisericii Universale Invizibile, concept ce distruge sensul si responsabilitatile Bisericii Locale.
Aurel Munteanu - blog 
Dragul meu crestin , tu spui:
„in primul rind e o mare gresala sa comfunzi botezul lui Ioan cu botezul crestin.botezul lui Ioan nu e acelas cu botezul crestin in numele Domnului Isus”
Botezul lui Ioan este botezul crestin pt ca el a fost primul autorizat de Yahweh ca sa il inceapa. El a fost singura pers. ne BOTEZATA care a avut autoritate de a boteza.El a botezat primii ucenici de pe pamant , Andrei, Ioan, Iacov, etc. A Botezat si pe Isus Domnul , apoi Isus, a strans ucenicii lui Ioan si a fondat prima eclesie de pe pamant. Primii membrii ai bisericii au avut Botezul lui Ioan , inclusiv Capul Eclesiei -Cristos. Aceste boteze erau toate valide.Isus tocmai de asta a venit vreo 90 km din Galileea la Iordan, tocmai ca sa arate pe Ioan, trim de Dumnezeu, si sa se supuna dreptatii.Apoi ucenicii lui Isus (nu El insusi ) botezau in paralel cu Ioan(Ioan 3.22,23- si Ioan 4.1,2.).Ei botezau dand mai departe botezul primit din cer de Ioan sub autoritatea lui Cristos-Dumnezeu (cel care il trim sa ii pregateasca calea inaintea lui Isus si sa boteze) . Isus nu a vb niciodata de rau pe Ioan sau botezul acestuia , nici chiar dupa moartea lui.Nu se spune ca Isus a inceput un alt fel de botez,si nici ucenicii dupa Cincizecime.Conditiile cerute de Ioan se cer si azi : credinta, pocainta , roade, o viata schimbat si bineinteles persoane mature si responsabile. Se cere ceva in plus azi?
Botezul lui Ioan este acelasi cu botezul in Numele Dl.ISUS, sau in Numele lui Isus Cristos, sau in Numele Tatalui. al Fiului si al Sf. Duh.Nu formula il face valid ci autoritatea.Daca te bazezi doar pe formula si nu ai autoritate, este nul. Ioan botezatorul folosea vre-o formula? Si totusi era foarte valid.Daca nu era , toti care i s-au supus au facut pacat!
29 ianuarie 2011 la 13:43
„in al doilea rind se deduc unele lucruri in Scriptura asa cum se deduce schimbarea zilei Domnului din ziua a saptea in ziua intia a saptamini asa se deduce si ca botezul a luat locul circumciziei Romani cap 4 arata destul de clar asta si mai arata ceva foaret important ca Avraam este tatal tuturor credinciosilor ”
Cred ca deduceti foarte gresit sabatul evreiesc a ramas tot sabat ziua intai a saptamanii -Soli Dei a ramas tot prima.Constantin cel Mare imparatul roman, a dat un decret ca in tot imperiul lui ,crestinii sa tina in cinstea lui Cristos, ziua intai-Soli Dei.Toti crestinii treb sa ia o pauza in aceasta zi si prin asta sa il onoreze pe El.Era valabila tot anul, dar in perioadele de semanat sau treierat, pt ,locuitorii de la sate era permisa munca.pentru oraseni,nu !Cine nu se conforma era executat!.Crestinii apostai au preluat-o repede si de la ei si protestantii si neoprotestantii. Nici unde in Scr. nu se spune ca duminica este sabat crestin.Citeste te rog pe net cum a ajuns ea sa fie cinstita in cinstea lui Cristos.Romani 14.1-6. ar fi poruncit acest lucru . (pt mine toate zilele sunt la fel)..Sabatul se va tine iar in perioada viitoare a restaurarii lui Israel, Tinerea Duminicii este un convenient pt multi pt ca statul Roman a lasat aceasta zi libera , pt multi chiar si sambata.
Botezul nu a luat niciodata locul circumciziei.Rom . 4 vb doar de Avram ca tata pt toti credinciosii si de pecetea in carne primita ca semn al legamantului cu el si evreii (chiar daca a avut mai multi copii cu diferite femei din care au iesit mai multe tari.)
29 ianuarie 2011 la 14:00
„La afirmatia ca botezul e marturia unui cuget curat din 1 petru 3:21 imi pun o intrebare daca cugetul se murdareste din nou prin faptul ca am pacatuit si dupa ce a fost curatit marturia fiind patata e nevoie de un nou botez? Mai are botezul vreo valoare dupa murdarirea cugetului”
Botezul nu este spalator de pacate si chiar dupa ce pacatuiesti chiar daca te-ai boteza, nu ti-ar curata constiinta.Atunci botezul ar fi mantuitor si ai fi salvat prin har + fapta .Botezul,este o marturie ca esti regenerat din Duhul Sf. si te identifica figurativ cu moarte ingroparea si invierea lui Cristos. Ispasirea facuta de sangele Lui curata pe om si ii indeparteaza „petele” .Si totusi la intrebarea B nu ai dat raspuns.
29 ianuarie 2011 la 14:15
„botezul e un semn al legamintului.arata ca ai trecut la crestinism
da citeva citate unde scrie ca administratorul conteaza.”
Botezul nu este nici um semn de legamant . Nu poate dovedi nimeni asta.Administratorul este esential in botez.Nu oricepersoana are autoritate de a administra botezul.Ioan Botez. a avut autoritate data de sus, asa a spus el si Cristos. Ucenicii (apostolii ) primii membrii ai bisericii au botezat sub autoritatea lui Cristos.Dupa inaltarea Domnului autoritatea a fost lasata in Biserica scripturala.Nu a ramas lui Petru, apostolilor sau numaiprimei Biserici.Niciodata autoritatea nu a ramas in afara Bis. doar in Bis.Biserica a trimis, predicatori, acestia au uceniciza, au invatat, si botezat, si au fondat alte adunari.Biblia oferă un mod adecvat pentru a extinde biserica Domnului nostru Isus Cristos şi aceasta prin răspândirea ei în întreaga lume prin influenţa şi Evanghelia ei. În zilele noastre aceasta se numeşte metoda „bisericii mamă.” Nu veţi găsi această exprimare în Scriptură, dar principiul este cu siguranţă prezentat prin exemple, în special în cartea Faptelor.
Autoritatea Instituţională – Un principiu biblic
Vă rog uitaţi-vă în Deutoronom capitolul 12. Acest capitol arată un principiu străvechi care a fost practicat de Israel în urma poruncii lui Dumnezeu. Observaţi în special aceste versete:
Versetul 5: Ci să-L căutaţi la locaşul Lui, şi să mergeţi la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru, din toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui.
Versetul 8: Să nu faceţi dar cum facem noi acum aici, unde fiecare face ce-i place.
Versetul 13: Vezi să n-aduci arderile tale de tot în toate locurile pe care le vei vedea.
Aceeaşi autoritate este găsită în Noul Testament, începând cu predicarea lui Ioan Botezătorul şi continuând pe tot parcursul timpului numit în general epoca bisericii. Ioan a fost un om „trimis de Dumnezeu” (Ioan 1:6). Ioan nu a început o lucrare pe cont propriu, ci a avut autoritate directă din partea lui Dumnezeu.
Această autoritate are continuitate până în zilele noastre. Autoritatea lui Ioan a fost dată bisericii de către Cristos în Matei 28:18-20:
18. Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: „Toată puterea [autoritatea] Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.
19. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
20. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.
Isus şi apostolii au primit botezul lui Ioan
Nici Isus şi niciunul dintre apostoli nu au făcut nimic cu privire la biserică până când nu au fost botezaţi de Ioan, deci botezul lui Ioan era efectuat sub o autoritate foarte puternică. Chiar Fariseii au cerut să ştie cu ce autoritate făcea Cristos lucrurile care le făcea (vezi Matei 21:23). Isus le-a răspuns Fariseilor cu o întrebare: „Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer, sau de la oameni? Dar ei vorbeau între ei şi ziceau: ‚Dacă vom răspunde: ‚Din cer’, ne va spune: ‚Atunci de ce nu l-aţi crezut?’” Fariseii nu au putut să-i spună lui Isus de unde a venit autoritatea lui Ioan. Şi aceasta pentru că au refuzat să recunoască autoritatea cerului (vezi Luca 7:29-30).
De la o biserică la alta: Modelul biblic
Biserica din Ierusalim a fost prima biserică ce a existat vreodată. Când s-a aflat că există credincioşi în Samaria prin predicarea lui Filip, biserica din Ierusalim i-a trimis pe Petru şi pe Ioan; aceştia şi-au pus mâinile peste Samariteni, care au primit demonstraţia Duhului Sfânt [autoritatea] tot aşa cum au primit-o şi credincioşii din Ierusalim. Această primire a Duhului Sfânt a fost confirmarea instituţională a lui Dumnezeu. Aceasta era necesară pentru că Samaritenii credeau că autoritatea lui Dumnezeu era deja peste ei (vezi Ioan 4:20).
Când Saul din Tars a fost mântuit, el a fost dus în Damasc [vezi Fapte 9:1-19]. Un bărbat pe nume Anania, care evident era în legătură cu biserica din Ierusalim (vezi versetul 13)[1] a fost trimis (versetul 17) la Saul să se roage pentru el, pentru a-i reda vederea şi a fi umplut de Duhul Sfânt. Deci chiar şi lucrarea lui Pavel a fost confirmată de biserica din Ierusalim. El nu a avut autoritate prin sine însuşi.
Când Pavel şi Barnaba trebuiau să-şi înceapă prima călătorie misionară, ei au fost trimişi de biserica din Antiohia; şi când s-au întors din această călătorie au dat seamă tot bisericii din Antiohia. Au făcut astfel pentru că nu făceau o lucrare misionară pe cont propriu, ci lucrarea lor se desfăşura printr-o biserică locală. Pavel ne învaţă în Efeseni 3:21 că Dumnezeu îşi primeşte gloria doar prin biserică.
Aşadar, de-a lungul veacurilor şi până în zilele noastre a existat o linie continuă de botezuri autorizate [efectuate de biserici scripturale – n. ed.].
Deci, dacă o persoană [un membru al unei biserici – n.ed.] începe o lucrare fără autoritatea expresă a unei biserici existente a Domnului Isus Cristos, atunci acea persoană face o lucrare pe cont propriu, a împărţit biserica Domnului şi a cauzat o schismă, lucru pe care Domnul îl urăşte. El a devenit o „denominaţie” a lui însuşi, şi lucrarea lui nu este aprobată de Dumnezeu. El şi-a asumat autoritate pe cont propriu în ciuda modelului pe care Dumnezeu l-a lăsat scris în Scriptură în repetate rânduri.
Fie ca Dumnezeu să ne binecuvânteze, pe măsură ce răspândim Evanghelia prin intermediul bisericilor Domnului Isus Cristos. El a promis că atât timp cât va fi lumea, porţile iadului nu vor învinge biserica Domnului. Deci autoritatea lui Dumnezeu continuă în toată istoria ce începe din vremea lui Cristos. Fiecare lucrător spiritual ar trebui să fie foarte atent să se asigure că această autoritate este asumată cu responsabilitate pentru a nu uzurpa autoritatea bisericilor lui Cristos (Efeseni 3:21).
Autoritatea botezului lasat de Cristos Este doar in Biserica nu in FAMILIE, UNIUNI, CONVENTII , BORDURI DE MISIUNE,COMITETE,etc
Materiale pe tema asta;http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/Nevoia_de_o_biserica_mama.html
http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/organizarea_bisericii%5B1%5D.bis.htm
http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/Reasezarea_unui_vechi_hotar%5B1%5D.bis.htm
29 ianuarie 2011 la 14:42
De ce nu citesti pana la punct macar.M.unui c. curat PRIN INVIEREA LUI ISUS HRISTOS.A inviat din pricina ca am fost socotiti neprihaniti{Rom4.25}
21 ianuarie 2013 la 23:30
Temnicerul si ai lui au fost botezati nu in adunare {ca nu se infiintase} ci acasa si inca noaptea fara multi martori.
21 ianuarie 2013 la 23:42
„Daca pastorul sau cine administreaza botezul nui mintuit ce se intimpla cu cel botezat e valabil botezul?”
Frate , in botez conteaza autoritatea.Ea este a Biseiricii Nou Testamentale. nu a individului . Bisericile false propaga mai departe un botez fals chiar daca persoana care afunda este nascuta din nou.Doar o biserica ce are o succesiune neintrerupta in urma de-a lungulveacurilor pana la Biserica primara nu are autoritate.Iti trim ceva pe mail la ce lucrez acum ,chiar daca nu este terminat.Daca pastorul sau administratorul nu este mantuit inseamnaca toata biserica este falsa , (altfel nu alegeau pastor sau administrator decat pe cel mai proeminent dintre ei.) Ce crezi.
29 ianuarie 2011 la 14:59
Galateni 3:28 nu vb despre copiii ci despre parintii lor evrei si neamuri, robi sau slobozi si pozitia lor capatata in Cristos in urma iertarii pacatelor.
„In aceasta era crestina, nu mai exista nicio diferenta in privinta inchinarii inaintea Domnului intre barbati si femei.”- ati spus bine! barbati si femei . Tot nu justificati botezul fetitelor.
29 ianuarie 2011 la 15:10
La ultimile 3 raspunsuri ale dv. fr cred ca v-am raspuns in cele de mai sus. Raman deschis la dicutii. Har si pace.
29 ianuarie 2011 la 15:12
Se boteaza si fetitele pentru ca preotilor ca si in vechiul li se nasc si fetite ce vor fi mantuite dupa {Fapt.16.31]Aurel draga dupa parerea ta te cheama Aurel Munteanu?
21 ianuarie 2013 la 23:51
interesant sa vad toate comentarile sterse. da acum inteleg ca ce nu convine …. daca nu ai raspunsuri nu mai postezi. daca ti se arata ca nui asa nu mai postezi. cam asa arata unul care se crede ca face parte din biserica? un slujitor ca ailalti sint nimic . oricum mi -am facut o parere pona acum aveam una mai buna. acu tot ce scri pe blog pt mine nu mai are valore.
8 februarie 2011 la 22:32
Eu m-am pocait..dar dupa 2 luni m-am razgandit, nu mi-a mai placut viata cu Dumnezeu si acum traiesc bine mersi:)..sunt mai fericit ca niciodata
28 mai 2011 la 00:46
Da e adevarat ca te-ai pocait tu ca daca te pocaia Duhul Domnului atunci gaseai adevarata fericire.
17 decembrie 2017 la 14:37