,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Arhivă autor

Ți-ai dori o astfel de biserică?

de Aurel Munteanu

  1. Ți-ai dori să fii membru într-o biserică în care niciodată membrii ei nu se întrunesc public pentru închinare, comuniune și laudă la adresa lui Dumnezeu?
  2. Ți-ai dori să fii membru într-o biserică în care niciodată nu beneficiezi de slujirea niciunui prezbiter, evanghelist sau diacon?
  3. Ți-ai dori să fii membru într-o biserică în care niciodată să nu te rogi pe nume pentru slujitorii ei?
  4. Ți-ai dori să fii membru într-o biserică în care să nu îți cunoști frații în Domnul și să nu ai nici o interacțiune cu ei?
  5. Ți-ai dori să fii membru într-o biserică în care fiecare membru să creadă ce dorește și în care să nu se poată ajunge niciodată la un consens în cele crezute?
  6. Ți-ai dori să fii membru într-o biserică în care există mai multe concepte despre botez?
  • Pentru unii candidații scripturali să fie bebelușii iar pentru alții să fie persoanele mature.
  • Modurile botezului, unii să fie botezați prin afundare, alții prin turnare sau stropire.
  • Motivele pentru botez, unii să creadă că botezul este taină mântuitoare, alții pecetea promisiunilor intrării în poporul lui Dumnezeu, iar alții să creadă că este doar un simbol.
  1. Ți-ai dori să fii membru într-o biserică în care unii cred că Cina este un simbol comemorativ iar, alții cred că este sacrament și are capacități mântuitoare?
  2. Ți-ai dori să fii membru într-o biserică în care niciodată nu a fost exersată mustrarea sau disciplina împotriva celor ce trăiesc în păcat cunoscut public și condamnat de Scriptură?
  3. Ți-ai dori să fii membru într-o biserică care niciodată nu se întrunește pentru a autoriza bărbați, conform poruncii lui Cristos, care să ducă la înfăptuire „Marea Trimitere” din Evanghelia după Matei, 28:18-20?

Eu unul nu ași dori să fac parte dintr-o astfel de biserică! Tu dorești? Nu cred pentru că un astfel de model de biserică ar încălca principiile elementare ale unei Ekklesii a lui Cristos. Și totuși bănuiesc că mulți dintre voi, inconștient  promovează membralitatea într-o astfel de biserică când mărturisesc că fac parte din Biserica Universală Invizibilă!


Chemările: externă şi internă

de Raul Enyedi

Chemarea externă

În Scripturi sunt descoperite două feluri de chemări. Prima este chemarea exterioară sau vizibilă uneori referindu-se ca la chemarea generală. Referinţe: Isaia, 45:22; 55:6; Evanghelia după Matei, 9:13; 11:28; 22:14; Evanghelia după Marcu, 2:17; Evanghelia după Luca, 5:32; Apocalipsa lui Ioan, 22:17.

1. ACEASTĂ CHEMARE ESTE PRIN PREDICAREA EVANGHELIEI. Fiecare expunere a evangheliei este o chemare adresată omului să lase păcatul şi să se încreadă în Isus Hristos. Predicarea evangheliei arată omului nevoiea lui şi îl confruntă cu propria responsabilitate de a se pocăi şi de a crede (Faptele Apostolilor, 17:30). Predicarea evangheliei ar trebui făcută serios şi cu pasiune.

2. ACEASTĂ CHEMARE ESTE O CHEMARE INDIRECTĂ A DUHULUI.

3. ACEASTĂ CHEMARE, PRIN URMARE, ESTE GENERALĂ. Prin aceasta înţelegem că ea nu este limitată la aleşi. Chemarea generală este pentru toţi oamenii chiar dacă ei o aud şi răspund, sau nu.

4. ACEASTĂ CHEMARE, ÎN SINE, ÎNTOTDEAUNA ESTE INEFICACE. Chemarea externă întotdeauna este respinsă de omul natural, din cauza depravării moştenite de la Adam şi a inabilităţii privind lucrurile spirituale (Întâia epistolă către corinteni, 2:14). Doar predicarea evangheliei nu este suficientă pentru a aduce omul natural la pocăinţă şi credinţă. Omul trebuie capacitat de Dumnezeu în direcţia întoarcerii de la păcat şi a încrederii în Hristos (Ieremia 13:23; Evanghelia după Ioan, 6:44; 65).

5. ACEASTĂ CHEMARE ESTE SINCERĂ. Arminienii spun că o credinţă în doctrinele harului face chemarea generală nesinceră. Ei fac aceasta pe baza a trei argumente:

  1.  Învăţătura că omul prin natură este incapabil să se întoarcă de la păcat la Hristos. Totuşi, inabilitatea morală a omului nu susţine că, chemarea generală este artificială, ceea ce ar însemna, că porunca lui Dumnezeu pentru toţi oamenii de a se supune Legii în mod desăvârşit este artificială! Aceasta este într-adevăr blasfemie, să fi atât de îndrăzneţ ca să-L acuzi pe Dumnezeu de lipsă de sinceritate!
  2. Învăţătura conform căreia scopul de a alege al lui Dumnezeu este de a mântui doar o parte din rasa adamică. Arminienii afirmă că dacă Dumnezeu şi-a propus să salveze doar o parte din rasa adamică, atunci, El sincer nu poate să invite toţi oamenii să vină la Hristos pentru mântuire. Totuşi, în obişnuinţa arminianului de a lua o astfel de poziţie, el trebuie să nege preştiinţa şi omniscienţa lui Dumnezeu. Cu siguranţă că Dumnezeu cunoaşte că toţi oamenii nu se vor pocăi şi nu vor primi evanghelia.
  3. Doctrina ispăşirii limitate. Dacă cineva se va duce în faţa unei mari mulţimi de oameni şi va oferi fiecăruia o bancnotă de zece lei, iar acesta are preştiinţa că doar o sută dintre aceştia vor primi oferta sa, are el nevoie să facă o ofertă sinceră pentru a oferi cei o sută de lei? Cu siguranţă nu. Cunoscând că el are un număr suficient pentru a se îngriji de toţi care vor accepta oferta, el poate spune deschis şi sincer: „Cine doreşte o bancnotă de zece lei să vină la mine şi îi voi da o bancnotă.” Motivul pentru care unii nu primesc este din cauza refuzului lor, nu din lipsă de resurse. Acelaşi lucru este valabil şi cu chemarea generală.

Mărturisirea de credinţă de la New Hampshire spune: „Nimic nu împiedică mântuirea celor mai mari păcătoşi de pe pământ cu excepţia propriei lor depravări inerente şi a refuzului voluntar de a se supune Domnului Isus Hristos.”

Chemarea internă

Referinţe biblice: Faptele Apostolilor, 2:39; Epistola către romani, 1:6; 8:28, 30;  9:11, 24; Întâia epistolă către corinteni, 1:1, 26; Epistola către galateni, 1:15; 5:8; Epistola către efeseni, 4:4; Epistola către coloseni, 3:15; Întâia epistolă către tesaloniceni, 5:24; A doua epistolă către tesaloniceni, 2:14; A doua epistolă către Timotei, 1:9; Epistola către evrei, 9:15; I Petru, 1:15; 2:9; 3:9; 5:10; II Petru, 1:3, 10; Iuda, 1.

1. ACEASTĂ CHEMARE ESTE O CHEMARE DIRECTĂ PRIN DUHUL. Chemarea interioară este o lucrare a Duhului Sfânt care deschide inima păcătosului şi îl capacitează la pocăinţă şi credinţă. Fără această lucrare divină nici un om nu poate răspunde evangheliei. Cuvântul trebuie să vină în puterea Duhului Sfânt pentru ca omul să creadă (Întâia epistolă către tesaloniceni, 1:4-5).

2. ACEASTĂ CHEMARE ESTE INDIVIDUALĂ. Prin această chemare interioară aleşii ies în evidenţă şi sunt mântuiţi. Aceasta explică de ce unii cred iar alţii nu. Credinţa este rezultatul aplicării harului prin Duhul Sfânt la cei aleşi, capacitându-i să răspundă evangheliei.


3. ACEASTĂ CHEMARE ESTE ÎNTOTDEAUNA EFICACE. Chemarea eficace nu poate întâmpina rezistenţă, deoarece este o chemare a puterii Divine (Daniel, 4:35).


Credința care se pierde

de Aurel Munteanu

„Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Epistola către evrei, 11:1).

1. Câte feluri de credință există ? Biblia vorbește de mai multe feluri de credință:

a. credința mântuitoare primită în dar (omul firesc nu se naște cu ea): „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” (Epistola către efeseni, 2: 8).

b. darul credinței:„De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh;”(Întâia epistolă către corinteni, 12.8-9).

c. credința ca set de valori: „Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.”(Iuda, 3).

d. credința dracilor: „Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! (Epistola lui Iacov, 2.19)

e. credința naturală nemântuitoare care ține de o opinie, presupunere, bănuială, părere, impresie, cugetare: „Împăratul ştie aceste lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ! Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi.” Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!” (Faptele Apostolilor, 26:26-28).

2. Cum poți știi ce fel de credință ai? Apostolul Pavel spune că trebuie să te testezi: „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.”(A doua epistolă către corinteni, 13:5).

a. trebuie să știi dacă ești născut din nou sau nu. Dacă ești în Cristos sau nu.

b. ca să ai credința trebuie să fii născut din nou altfel, nu ai ce testa în privința credinței mântuitoare

c. te forțezi să mimezi o viață spirituală sau nu?

d. dacă te forțezi să pari ceea ce nu ești, o să îți reușească până la o vreme (exemplul cu omul care se ține de o creangă prin propriile forțe deasupra unei prăpastii)

e. dacă nu ești născut din nou nu ai ce credință să testezi, ca om poți deține o opinie, presupunere, bănuială, părere, impresie, cugetare religioasă, dar nu ai credința sfinților!

f. însă poți testa izvorul opiniilor tale

3. Ce fel de credință are omul mort spiritual ? Omul mort spiritual poate fi foarte bogat în religiozitatea sa. Poate dispune de tot felul de presupuneri, bănuieli, păreri, impresii, cugetări.

a. acestea pot avea izvorul în tradiția bisericească, vise, vedenii, superstiții populare, basme meșteșugit alcătuite: ,,şi să nu se ţină de basme evreieşti şi de porunci date de oameni care se întorc de la adevăr. (Epistola către Tit, 1:14).În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui. (A doua epistolă a lui Petru, 1:16)

b. această credință proprie este rezultatul ruinei din Eden: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.” (Evanghelia după Matei, 15: 7-9).

c. este o credință comună tuturor celor ce merg în iazul de foc – ,, unde a mers tata și mama, merg și eu”.

d. dacă această credință ar fi mântuitoare , nu ar mai trebui să ne schimbăm gândirea (pocăim) și să credem în Isus Cristos Stăpânul

e. fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu (Epistola către Evrei, 11:6).

4. Această credință a omului mort spiritual este una care se poate pierde. Credința omului născut din nou nu se pierde. Lui i se poate pierde: mărturia, credibilitatea, bucuria mântuirii, i se poate tulbura pacea, dar nu pierde credința mântuitoare. Ea poate fi doar umbrită de păcat. Avem aici exemplu pe David după păcatul cu Batșeba sau pe Petru după ce se leapădă de Domnul. Vedeți faptul că Petru a avut credință mântuitoare și că Isus Cristos a mijlocit pentru el, asta l-a deosebit de Iuda Iscarioteanul. De cele mai multe ori credința care se pierde, este credința:

a. MENTALĂ: este acumulată prin studiu, citirea anumitor surse: Biblia, cărți teologice, prin absolvirea unor școli teologice de specialitate, etc.

i. cel mai bun exemplu aste cel al lui Agripa: „Împăratul ştie aceste lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ! Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi.” Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!” (Faptele Apostolilor, 26:27).

Credea Agripa în Proroci? Pavel spune ca da. Pai atunci cum rămâne că: „Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” (Faptele Apostolilor, 10:43)?. Ce fel de credință avea Agripa? Avea el o credință mântuitoare sau doar una mentală? Păi dacă avea una mântuitoare nu mai spunea: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!”

b. SENTIMENTALĂ: mulți Îl percep ca pe un prunc drăgălași inocent care este vrednic de iubit și compătimit datorită condițiilor vitrege în care s-a născut (această credință o găsim la oameni impregnată mai adânc în preajma „sfintelor sărbători”).

i. alții Îi proclamă jertfa și învierea cu salutul „Cristos a înviat”, din păcate doar odată într-o anume perioadă pe an;

ii. alții își bazează credința pe emoții puternic fundamentate în vise, experiențe mistice avute în stări de transă pe la nopți de stăruință, etc.

c. INCOMPLETĂ: Aceasta Îl vede pe Domnul Cristos ca un Erou demn de urmat, ca pe un revoluționar care a schimbat lumea (a împărțit lumea înainte și după Cristos)

i. alții îl văd doar ca un Învățător înțelept, vindecător, ca pe Unul care îi ajută în boli și nevoi materiale (veneau după El pentru pâine și pește);

ii. nu Îl vede pe Domnul Cristos ca Miel de jertfă pentru păcate. Dacă nu îl vezi așa degeaba ai crezut!

Concluzie:

Credința ta ce fel de natură are? Este una primită în dar de la Duhul Sfânt? Ai testat-o vreodată dacă este în conformitate cu standardul Scripturii? Stă ea în picioare dacă o supui acestui test acid? Sau este doar o credință cu care te-ai născut și în timp ți-ai ajustat-o în funcție de mediul în care trăiești? Este ea o opinie, presupunere, bănuială, părere, impresie sau cugetare religioasă acumulată în urma viselor, experiențelor mistice sau tradițiilor superstițioase moștenite din moși-strămoși? Sper să nu fie așa, o astfel de credință duce la pierzare! Cât despre noi cred că ,,nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.” (Epistola către evrei, 10:39).