Definiţiile anumitor cuvinte de bază ale Sfintei Scripturi
Definiţie suveranitate:
Când afirmăm că Dumnezeul Triunic este suveran înseamnă că El acţionează fără vreun control sau influenţă exterioară şi face tot ce doreşte în conformitate cu voia şi înţelepciunea Sa infinită!
Definiţie providenţă:
Planul divin prin care este prevăzut și orientat cursul evenimentelor astfel încât Universul, ca întreg și creaturile individuale să realizeze scopurile stabilite de Dumnezeu.
Definiţia harului:
Graţiere nemeritată selectivă arătată de Dumnezeu oamenilor, graţie, favor nemeritat.
Natura harului pretinde ca acesta nu poate fi meritat – aceasta înseamnă ca nu se poate face nimic pentru a se obtine har, a mentine harul sau a ramane intr-o stare de har.
Definiţie : evanghelie = veste bună .
Ea spune că : ,,V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.” (1Cor. 15.3-5).
Definiţie predestinare:
Predestinarea este decretul special al lui Dumnezeu, hotărât înainte de a crea lumea, prin care El a decis sfârşitul fiecărei făpturi raţionale şi mijloacele prin care se va ajunge la acest sfârşit, pentru Gloria Lui.
Acest termen este de origine latină, unde înseamnă a decide dinainte şi a hotărî cursul unei acţiuni, scopul şi mijloacele de realizare ale acesteia. În greacă, cuvântul proorizo înseamnă a decide, a hotărî mai dinainte un anumit lucru pentru o anumită utilizare.
Definiţie respingere:
Respingerea este actul veşnic al lui Dumnezeu prin care El, după înţelepciunea şi dreptatea Sa, a determinat să nu acorde bogăţiile harului Său mântuitor anumitor oameni, lăsându-i în păcat şi pedepsindu-i pentru el, spre gloria Lui.
Respingerea vizează persoanele lăsate fără har.
Definirea voii lui Dumnezeu:
Yahweh are o voie revelată a Sa şi o voie ascunsă.
Voia Sa revelată este cea care o găsim pe paginile Scripturii, ne învață datoria noastră față de Dumnezeu și este standardul responsabilității noastre. Este datoria noastră față de El.
Voia Sa ascunsă este scopul tainic neschimbabil și trebuie să se întâmple în ciuda neascultării creaturilor Sale. Este scopul neschimbător și veșnic privitor la toate lucrurile pe care El le-a făcut, pentru ca ele să fie aduse la îndeplinire prin anumite mijloace, în vederea unui sfârșit stabilit, conform Isaia 46.10,b:
Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.”
Chemarea este mesajul prin care omul este îndemnat să înceteze rebeliunea faţă de Dumnezeu şi să se predea necondiţionat (să capituleze) ascultării de Cristos Domnul. Evanghelia îndeamnă la întoarcere către Dumnezeu. La această lucrare omul se împotriveşte eficient până în momentul când îl cheamă Duhul. Atunci omul ascultă chemarea supunându-se.
Există 2 feluri de chemare: generală şi particulară.
Chemarea generală o adresează predicatorul urechii externe. Chemarea externă întotdeauna este respinsă de omul natural, din cauza morții spirituale în care se află. Doar predicarea evangheliei nu este suficientă pentru a aduce omul natural la pocăinţă şi credinţă. Omul trebuie capacitat de Dumnezeu în direcţia întoarcerii de la păcat şi a încrederii în Hristos.
Chemarea particulară o adresează Duhul lui Dumnezeu. Din acest motiv ea este cea mai eficientă. Fără această lucrare divină nici un om nu poate răspunde evangheliei. Cuvântul trebuie să vină în puterea Duhului Sfânt pentru ca omul să creadă. Prin această chemare interioară aleşii ies în evidenţă şi sunt mântuiţi. Aceasta explică de ce unii cred iar alţii nu. Credinţa este rezultatul aplicării harului prin Duhul Sfânt la cei aleşi, capacitându-i să răspundă evangheliei. Chemarea eficace nu poate întâmpina rezistenţă, deoarece este o chemare a puterii Divine prin Duhul Sfânt.
Definiţia naşterii din nou:
Învierea duhului mort dintr-un om de către Duhul Sfânt se numeşte naştere din nou.
Definiție pocăinţă:
Pocăința este o schimbare a minții în sensul concepțiilor și atitudinilor fundamentale .
gr. = metanoia , metanoeo .
Noeo = gândire , înțelegere sau a fi pătruns de o idee
meta = după și totdeauna indică o schimbare
Definiţia credinţei:
Iar credinţa este siguranţa celor sperate, o convingere despre lucrurile nevăzute.(Evrei 11.1).
Definiţia mântuirii:
Scăparea de păcat şi de consecinţele lui. Este în totalitate lucrarea lui Dumnezeu.
Mantuire : – ebr. : yesa
-gr. : soteria
– salvare; a elibera de factori ce constrâng pe cineva și-l îngrădesc; a duce la loc larg; libertate fără limite.
Definiţia faptelor bune:
Sunt faptele bune ce ne-au fost predestinate înainte de veci să mergem prin ele pentru ca Dumnezeu să Îşi câştige gloria. Tot datorită scestor fapte bune predestinate mai dinainte o să primim răsplătiri şi cununi în ceruri.
Definiţie sfinţenie:
Sfânt înseamnă pus deoparte ; dedicat ; consacrat ; tăiat ; separat ; separare în scopul unei întrebuinţări divine a unei persoane sau obiect.
În ebr. : qados ; gr. : hagios
Definiţia îndreptăţirii sau justificării :
Este o hotărâre juridică, un act juridic care are mai mult de a face cu justiţia lui Yahweh .
Înseamnă că El de la tronul Său te declară drept faţă de El şi te tratează ca şi când ai fi fost drept înaintea Lui .
Este un act prin care Dumnezeu transferă păcatul credinciosului asupra lui Cristos Isus cand a murit ca jertfă de ispăşire şi tot El transferă asupra credinciosului ascultarea perfectă a lui Cristos de Dumnezeu .
Acesta este actul prin care credinciosul este socotit îndreptăţit (neprihanit cum zice Cornilescu) .
Dumitru Cornilescu cam rateaza termenul traducându-l cu neprihanire . In DEX 2009 acesta este definit în felul următor:
NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te , Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; cast. – ne- +prihănit ( „păcătos, vinovat” < prihană).
Greşala lui Cornilescu a constat în înlocuirea termenului îndreptăţire care este un termen juridic, cu un cuvânt de natură morală – fără vină, fără pată. Cuvântul îndreptăţire vorbeşte de hotărârea lui Dumnezeu de a ne socoti drepţi în baza meritelor lui Cristos. El arată gloria jertfei. Însă cuvântul neprihănire are în vedere unul din efectele jertfei, şi anume spălarea sau curăţirea. Astfel acest termen trunchiază măreţia jertfei şi a hotărârii lui Dumnezeu cu privire la aleşi.
Definiţie depravare totală:
Depravarea totală nu înseamnă că fiecare om este cât poate fi el de rău, ci aceasta înseamnă că fiecare parte a omului a fost afectată în mod negativ de păcat: intelectul, sentimentele, conştiinţa şi voinţa.
Depravarea totală este cea care dezvaluie incapacitatea totală a omului de a se salva pe
sine însuşi şi aceasta din cauza efectului pe care l-a avut şi încă îl are păcatul asupra duhului şi sufletului.
Definiţia alegerii necondiţionate:
Alegerea înseamnă selectarea de către Dumnezeu, în veşnicie, a anumitor oameni pentru a-şi manifesta în ei bogăţiile harului, iubirii şi îndurării, spre gloria Lui şi fericirea veşnică a acestora.
Definiţie ispăşire:
Ispăşirea este actul prin care păcătosul este înlocuit de un substitut a cărui moarte are ca rezultat acoperirea păcatului lui, ştergerea datoriei, ridicarea pedepsei meritate, potolirea mâniei lui Dumnezeu, şi împăcarea lui Dumnezeu cu el.
În limba română, definiţia cuvântului ispăşire este aceea de a suferi din cauza unei greşeli, de a o răscumpăra prin suferinţă (conform DEX, 1998). Aceasta este o definiţie incompletă, făcând referire doar la partea de răscumpărare. În Scriptură, termenul are un înţeles mult mai bogat.
Următoarele cuvinte şi derivatele lor sunt traduse în româneşte prin ispăşire:
1. În evreieşte: kafar înseamnă a acoperi (kippur – acoperire) – păcatele erau acoperite sau păcătosul era acoperit de sânge înaintea lui Dumnezeu (Lev. 17:11, etc.).
a. Această acoperire însemna acceptarea de Dumnezeu a plăţii substitutive, satisfacerea dreptăţii Sale, temperarea mâniei şi împăcarea Lui cu ofensatorul (Lev. 1:4; 4:26; 5:16; etc.)
2. În greceşte, hilasmos ( + hilaskomai, hilasterion) – propiţiere sau satisfacţie. Mânia lui Dumnezeu este calmată fiindcă cerinţele dreptăţii Lui au fost împlinite (dreptatea Sa a fost satisfăcută) – Rom. 3:25; Evr. 2:17; 1 Ioan 2:2; 4:10
a. În Evr. 9:5, cuvântul hilasterion este tradus prin „capacul ispăşirii”, locul unde Dumnezeu se întâlneşte cu omul şi în care omul este acceptat pe baza sângelui.
Definiţie propiţiere:
Propiţiere înseamnă satisfacere (este traducerea cuvântului grecesc hilasterion). Prin intermediul propiţierii Dumnezeu poate arăta milă şi dragoste făpturilor păcătoase, rebele (Rom. 3:25).
Definiţie expiere:
Expiere este un sinonim pentru ispăşire şi înseamnă o stingere a vinei (datoriei) cuiva prin plătirea unui substitut de aceeaşi valoare.
Definiţie răscumpărare:
Răscumpărarea ste actul prin care Cristos plăteşte datoria păcătosului înaintea lui Dumnezeu, eliberându-l de sub pedeapsa adusă de păcatele comise.
A) În Ebraică, cel mai des folosit este cuvântul Gaal (a fi eliberat prin plătirea unui preţ, Eliberator): Iov 19:25; Ps. 19:14; 107:2, etc.
B) Cuvinte greceşti:
1. apolutrosis (eliberare) – înţelesul cuvântului este acela de a
plăti un preţ pe un sclav care este eliberat. În sens spiritual, suntem eliberaţi de sub puterea lui Satan, a păcatului, a lumii, etc.: Rom. 3:24; Ef. 1:7; 4:30; Col. 1:14
2. lutrosis (cumpărare prin plătirea unui preţ): Evr. 9:12
3. lutron, antilutron (preţul plătit pentru răscumpărare): Mat. 20:28; Mc. 10:45; 1 Tim. 2:6
4. agorazo, exagorazo (a cumpăra cu un preţ în forum. Exagorazo are sensul de a cumpăra şi apoi a scoate din forum) – Ioan 6:5, etc. În sens spiritual înseamnă a scăpa de sub pedeapsa păcatului prin plătirea unui preţ de sânge (Gal. 3:13; 4:5; 1 Cor. 6:20; 7:23; etc.)
Definiţie Împăcare:
În greceşte termenul katallasso (subst. Katallage) înseamnă schimbare de valori echivalente, repararea unei ofense, restaurarea favorului, reconciliere: Rom. 5:8-11; 2 Cor. 5:18-20; Ef. 2:13-18; Col. 1:21-23
Această împăcare este una obiectivă, este realizată de Cristos şi se referă la împăcarea omului cu Dumnezeu în sensul împăcării dreptăţii şi sfinţeniei lui Dumnezeu ofensate de păcat. Cauza indignării şi mâniei lui Dumnezeu a fost îndepărtată aşa că manifestarea iubirii speciale şi a harului Său faţă de cei pentru care Cristos a murit este în perfectă concordanţă cu dreptatea şi sfinţenia Sa.
Definiţie chemare eficientă a Duhului:
Este răspunsul pozitiv inevitabil produs de puterea lui Dumnezeu în cei
aleşi la chemarea interioară a Duhului Sfânt în momentul în care ei aud chemarea
exterioara a Evangheliei.
Definiţia perseverenţei şi păstrării sfinţilor în har:
Perseverenţa sfinţilor este doctrina biblică ce învaţă că cei aleşi, pe care Dumnezeu i-a
pus deoparte şi i-a predestinat pentru mântuire, vor ramâne veşnic sub grija Lui suverană şi niciunul din ei nu va pieri.
Trece Dumnezeu peste voința omului?
Trece Dumnezeu peste voința omului?
de Aurel Munteanu 17 aprilie 2017
Acest scurt articol nu va trata voința suverană a lui Yahweh vs. responsabilitatea umană. Va trata câteva aspecte ale voinței suverane ale Creatorului, prin care se revelează pur și simplu ca Stăpân în creația Sa.
Toate acestea le voi aborda nu pentru că Yahweh are nevoie de vre-un avocat uman ci, datorită faptului că se afirmă în mod universal că Dumnezeu nu trebuie să treacă peste voința umană. Se afirmă că El, nu trebuie să îl limiteze pe om în voința sa, reține, înfrâneze, restrânge, îndrume, împietri, ca nu cumva omul să își piardă responsabilitatea și să devină robot.
Spre surprinderea multora, o să afirm că Yahweh face toate aceste lucruri, fiind Stăpân Suveran. El face toate acestea fără să distrugă responsabilitatea umană, lucru demonstrat prin faptul că nici unul din cei cu pricina, nu s-a plâns de lucrul acesta până acum.
Mai întâi de toate doresc să încep cu câteva întrebări, ce le doresc să dezmorțească conștiințele împietrite și îmbâcsite de arminianismul umanist:
1. Cine are voință suverană: creatura sau Creatorul?
– voința omului mort spiritual este sclava naturii păcătoase și Satanei.
– voința celor născuți din nou este supusă în mare parte lui Dumnezeu (dar și naturii vechi care nu este eradicată).
– doar voința Creatorului este suverană conform:
1Cronici 29.11: A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice!
Daniel 4.35: Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: „Ce faci?”
A declara că voința Lui este suverană, înseamnă a spune că El este Atotputernicul în cer și pe pământ, încât nimeni și nimic nu Îi poate înfrânge sfaturile, zădărnici scopul și nici nu se poate împotrivi voii Sale!
2. Dumnezeu trebuie să se supună voinței omului sau omul voinței suverane a lui Dumnezeu?
– din fire (prin propria natură) omul se naște răzvrătit ca mânzul unui măgar sălbatic: Iov 11.12.
– el nu vrea și nici nu se poate supune voinței suverane a Creatorului deoarece natura sa îl împiedică – 1Cor. 2.14: Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.
– dacă Dumnezeu s-ar supune voinței omului, am avea un Dumnezeu, om și un om, Dumnezeu (întocmai cum i-a sugerat Diavolul în Eden).
3. Ce se întâmplă când voința omului păcătos intră în conflict cu voința unui Dumnezeu Suveran? Renunță Dumnezeu la planul Său etern în favoarea voinței creaturii păcătoase?
– Dumnezeu nu va renunța niciodată la planul Său veșnic. Dacă ar face lucrul acesta am avea un Dumnezeu schimbător. În El nu există schimbare și nici umbră de mutare așa cum spune în Iacov 1.17. Dacă el devine schimbător, El nu mai este Dumnezeu. Am avea un Dumnezeu pe care nu L-ai putea crede pe Cuvânt. Unul care ar spune una și ar face alta; Unul, mincinos.
Scriptura oferă multe exemple când voința umană păcătoasă a intrat în conflict cu voința suverană a Creatorului. Totdeauna Dumnezeu a trecut peste voința oamenilor și voința Sa a fost cea care s-a înfăptuit:
– oprirea construiri turnului Babel
– scoaterea evreilor din Egipt în ciuda opoziției lui Faraon
– salvarea prietenilor lui Daniel când a vrut Nebucadnețar să îi ardă, etc.
De ce a trecut Dumnezeu peste voința acestor oameni și nu i-a lăsat să își ducă voia la îndeplinire? Pentru că El avea alte planuri cu ei așa cum declară în versetele din Isaia 46.10; și 55.11:
,,Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.”
,,tot aşa şi cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.”
4. Ce se întâmplă când voința omului mântuit intră în conflict cu voința Creatorului?
– când mântuitul descoperă lucrul acesta, trebuie imediat să renunțe la planurile sale deoarece planul lui Dumnezeu este mai înțelept:
,,Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul.
Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” Isaia 55.8-9.
Credinciosul trebuie să caute imediat să împlinească dorința Creatorului. Dar dacă nu vrea să facă lucrul acesta, (cum adesea ni se întâmplă și nouă) oare credeți că eșuează Dumnezeu? Nici pomeneală! Domnul va face de așa natură încât omul Îi va îndeplini voia.
Exemple ne stau:
– Moise care invocă defectul de vorbire când este trimis să scoată poporul din Egipt
– Ieremia care invocă că e prea tânăr și nu are experiență ca să predice poporului
– Iona care ura pe asirieni și le dorea pieirea, etc… .
Acum după toate aceste întrebări vreau să vă spun conform Scripturii că:
A.) Dumnezeu îi împiedică pe oameni când voiește El, să facă lucruri pe care le doresc cu ardoare și îi influențează să facă lucruri pe care nu ar fi dorit niciodată să le facă!
– Geneza 20, citește episodul cu Abimelec împăratul Gerarului care își ia de soție pe Sara nevasta lui Avraam
– Numeri 22-24 episodul când Balaam binecuvântează în loc să blesteme pe evrei după cum era chemat de Balac
– citește atent viața și convertirea apostolului Pavel din cartea F.A.
B.) Dumnezeu reține și limitează voințele oamenilor când dorește El în suveranitatea Sa, permițând DOAR ce a INTENȚIONAT în planul etern!
– limitează voința lui Adam și îl reține de a mai intra în Eden, prin heruvimi
– reține pe Saul de multe ori și îi limitează pornirile în a-l ucide pe David
– îl reține și îi limitează călătoria lui Pavel de a trece în Asia (F.A.16.6.), deoarece în planul Său era să meargă în Macedonia.
C.) Dumnezeu când vrea înfrânează și restrânge voința oamenilor porniți în voia minții lor blestemate:
– exemplul cetăților cananite peste care este revărsată groaza lui Dumnezeu ca să nu ucidă tribul lui Iacov, după episodul uciderii lui Sihem și a întregii cetăți – Geneza 35.5.
– înfrânarea împărățiilor ce înconjurau pe Iuda să nu facă război cu Iosafat – 2 Cronici 17.10.
– episodul cu cei din sinagoga Nazaretului când vor să-L arunce pe Isus de pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea – Luca 4.29.
D.) Dumnezeu înduplecă și îndrumă când vrea, voințele răzvrătite ale oamenilor:
– să nu ucidă pe Iosif ci să îl vândă madianiților
– pe Esau care vine cu gând să nimicească tabăra lui Iacov
– pe Laban când vine după Iacov cu intenția să-i ia turmele, copiii și soțiile, la muntele Galaad
E.) Dumnezeu când vrea trece peste voința păcătoșilor, le împietrește inima și le orbește mintea, ei rămânând responsabili de faptele lor:
– exemplul lui Faraon
– Sihon împăratul Hesbonului – Deuteronom 2.30.
– exemplul sodomiților loviți cu orbire de la ușa lui Lot
F.) Uneori trece peste voința oamenilor păcătoși omorându-i fizic:
– uciderea păcătoșilor din Sodoma, Gomora, Adma și Țeboim
– uciderea celor 185.000 de asirieni când Sanherib vine împotriva lui Ezechia – 2 Împ. 19.35.
– uciderea Neamurilor de pe Gog și Magog care înconjoară tabăra sfinților – Apocalipsa 20.8-9.
G.) Dumnezeu trece peste voința oamenilor, le dejoacă planurile și chiar râde de eforturile lor răzvrătite – Psalmul 2. 1-5:
,,Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:
„Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!”
Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei.
Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte şi-i îngrozeşte cu urgia Sa,…..”
Concluzie:
Trece Dumnezeu în suveranitatea Sa peste voința creaturilor Sale? Eu cred că trece.
Rămâne afectată responsabilitatea umană pe care atât de mulți o deplâng în asemenea cazuri? Nu rămâne. Nici unul din cei în cauză nu s-a plâns de lucrul acesta, nici chiar Faraonul Egiptului în toată mânia sa.
Tu ce crezi, poate trece Dumnezeul suveran, peste voința ta ca să te împiedice să faci ce dorești și să te influențeze să faci ceea ce dorește El? Dar să îți limiteze voința, să ți-o rețină, înfrâneze, restrânge, îndupleca sau îndruma?
Cum privești tu lucrul acesta? Ca unul care se socotește ca serv umil gata să împlinească cererea Stăpânului său sau ca unul care se vede ,,ca Dumnezeu”?
Nu uita dacă ai o voință răzvrătită că și cei mai rebeli oameni când sunt pe genunchi în fața Creatorului, și constrânși de circumstanțe, cerșesc mila Creatorului și într-un final apelează să se înfăptuiască voia Sa și nu voia lor! Adu-ți aminte de Iona în pântecul chitului.
Ba mai mult eu te bănuiesc chiar pe tine, că au fost momente în viața ta când ai cerut cu ardoare un anumit lucru și ai ajuns până acolo încât să Îl implori pe Stăpân să le schimbe gândurile altora! Nu numai gândurile ba chiar și planurile, să le influențeze inimile, să îi înfrâneze, să îi îndrume, să le schimbe voințele, până acolo încât să îi facă să își schimbe intențiile după cum voiai tu!
Nu ai făcut niciodată lucrul acesta? Eu l-am făcut de multe ori pentru că eu cred că El chiar o face! Problema este cu tine că dacă ești sincer, o să observi lucrul acesta: în teorie afirmi una și în practică pui altceva. Este corect lucrul acesta? Să ceri să se facă pentru altul ceea ce ție nu îți place să ți se facă?
Indiferent pe ce poziție rămâi până la final să știi că El face toate aceste lucruri potrivit cu hotărârea înțelepciunii Lui infinite și pentru realizarea scopului Său veșnic.
Aurel Munteanu - blog 
Comentarii recente