,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Posts tagged “Isus

Întruparea și nașterea Domnului

Întruparea și nașterea Domnului

– Paraschivescu David –

 

Cu ocazia sărbătorii de Crăciun la toți care vor să fie buni creștini li se cere să sărbătorească nașterea Domnului și să transmită prin aceasta un mesaj lumii pierdute în păcat.

Astăzi îmi propun să răspund la o întrebare legată de nașterea Domnului: Ar trebuie să sărbătoresc acest eveniment sau nu? Din moment ce nu avem nicio referință clară și nici un exemplu concret în Noul Testament, lucrurile sunt foarte încurcate pentru mulți oameni; unii dintre ei chiar sinceri.

Nu mi-am propus să demonstrez originea acestei sărbători în acest articol. Îmi doresc să răspund la această întrebare ca și când nu aș cunoaște nici o filă de istorie și aș avea zero cultură religioasă. Doar Biblia, binecuvântata Biblie.

În mai toate cântările, poeziile, mesajele și predicile de Crăciun se vorbește despre nașterea supranaturală a Domnului Isus din fecioara Maria și Întruparea Sa. Însă, eu am o simplă întrebare: este întruparea același lucru cu nașterea Domnului din fecioară? Sau Întruparea a avut loc în momentul conceperii și nașterea este efectul ei, după nouă luni?

Conceperea a fost un act divin miraculos, așa cum găsim scris în Evanghelia după Luca, 1:26-38. Cu toate că actul conceperii Domnului Cristos a fost unul miraculos, sarcina și nașterea Sa au fost cât se poate de ”umane” și normale. Nu avem argumente în Scriptură că a fost altfel.

Dacă afirmăm că Întruparea a avut loc odată cu nașterea Sa, așa cum spun mulți cu ocazia sărbătorii Crăciunului, atunci pruncul nu a fost Dumnezeu atât timp cât a fost în pântecele Mariei. Isus a devenit Dumnezeu la nașterea Sa naturală. Astfel, doctrina adopționiștilor, care cred că Isus a fost adoptat ca Fiul al lui Dumnezeu la botezul Său, este una validă. Prin urmare, o astfel de afirmație nu doar că este greșită, dar deformează adevărul despre natura Fiului lui Dumnezeu. Acest lucru înseamnă erezie.

Interesant de menționat că dacă fătul/pruncul devine persoană la naștere, atunci mama poartă în burtă o bucată de carne pe care o poate lepăda oricând dorește până în momentul nașterii. Avortul ar trebui legiferat, întrucât nu este păcat. Extirparea a ceva ce reprezintă o simplă materie organică nu este pruncucidere. Eu unul văd niște implicații foarte serioase vis-a-vis de ce se predică de Crăciun și nașterea Domnului.

Dacă afirmăm că Întruparea a avut loc odată cu conceperea Sa în pântecele Mariei, așa cum afirmă îngerul Gavril trimis de Dumnezeu (Ev. după Luca, 1:26-38), atunci înomenirea  Dumnezeului veșnic s-a produs cu nouă luni înainte de nașterea Sa. Cu toate acestea, niciun (neo)protestant nu celebrează acest eveniment, al Întrupării, ci doar efectul, adică nașterea. Ortodocșii da, țin această sărbătoare, sub numele de Buna Vestire. Nu o sa vorbesc despre erorile acestei sărbători, Buna Vestire, acum. Poate altă dată. Dar cel puțin ortodocșii sunt mai consecvenți față de (neo)protestanți.

O întrebare pe care o consider de bun simț este aceasta: de ce nu sărbătorim Întruparea, care este element crucial în doctrină și ne rezumăm la a sărbători consecința, adică nașterea? De când este mai importantă nașterea decât Întruparea?

Un alt aspect interesant este legat de ceea ce a considerat Duhul Sfânt important să ne lase nouă, urmașilor lui Cristos, scris pe paginile Scripturii vis-a-vis de acest subiect. Câte predici despre nașterea Domnului avem consemnate în Noul Testament? Ai găsit vreuna? Dar despre moartea și învierea Sa avem predici? De ce?

Chiar niciun apostol nu s-a îndurat să ne lase scris măcar o singură predică vis-a-vis de acest aspect? Îmi vine greu a crede.

 

Continui argumentația rămânând la idea că nu cunosc nimic altceva decât Biblie. O altă întrebare mi se naște în minte: este nașterea Domnului parte din Evanghelie? Haideți să vedem ce ne învață Biblia.

Geneza, 3:15Şi vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie şi între sămânţa ta şi sămânţa ei; ea îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.

1 Cor., 15:1 Şi vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi şi primit-o, în care şi staţi,

1 Cor., 15:2 prin care şi sunteţi mântuiţi (dacă ţineţi cu tărie cuvântul pe care vi l-am vestit[+]), afară numai dacă n-aţi crezut în zadar.

1 Cor., 15:3 Pentru că v-am dat întâi ce am şi primit: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;

1 Cor., 15:4 şi că a fost înmormântat; şi că a înviat a treia zi, după Scripturi;

1 Cor., 15:5 şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

 

Evanghelia înseamnă vestea bună. Ea, Evanghelia, este folosită de Duhul lui Dumnezeu pentru a ne aduce la viață din moartea spirituală în care ne-a băgat pe toți Adam, capul federal al rasei umane, numit și întâiul Adam (Ev. Ioan, 3:1-9; Epistola către Efeseni, 1:13; Epistola către Romani, 5; 1 Corinteni, 15). Nu am găsit predici legate de nașterea Domnului întrucât nimeni nu ajunge mântuit pe baza mesajului că Isus s-a născut din fecioară. Mesajul mântuirii sau salvării, din Eden până la sfârșit, este unul singur și nu s-a schimbat: Sămânțul (așa este traducerea corectă din originalul ebraic) v-a zdrobi capul vrăjmașului și va răscumpăra, prin jertfa Sa perfectă, pe cei ce i-au fost dați încă din veșnicii!

Deși mesajul nașterii Domnului nu este direct stipulat în Evanghelie, totuși este parte indirectă: nu poți ajunge la jertfă fără să te naști. Faptul că s-a născut din fecioară este o dovadă a credincioșei lui Dumnezeu care a promis un sămâț Evei, nu lui Adam, arătând prin aceasta că Sămânțul va intra în lume altfel decât urmașii trupești ai lui Adam.

Dar, conform Geneza 3:15, accentul nu cade pe nașterea Sămânțului ci pe Sămânț. Iar Sămânțul nu a început să existe la naștere ci El există din veșnicii. Întruparea este mijlocul prin care El a devenit om, ultimul Adam (Epistola către Evrei, 10:1-18). Glasul lui Cristos strigă și astăzi: ”N-ai voit jertfă şi dar, ci Mi-ai întocmit un trup”, nu o naștere! Nu că nașterea Sa nu a fost pregătită și predestinată în cel mai mic detaliu, dar este o consecință care nu trebuie să știrbească din gloria morții și învierii Sale! De aceea Întruparea Domnului este mai importantă decât nașterea Sa. Și de aceea Scriptura nu promovează și nu oferă lux de amănunte asupra nașterii Sale.

Dacă nașterea Sa face parte din mesajul Evangheliei, așa cum pretind unii astăzi, de ce nu se predică acest lucru la evanghelizări? De ce predicăm, aproximativ 52 de săptămâni pe an, o Evanghelie ciuntită?

Concluzia logică este aceasta: mesajul nașterii este unul secundar, nașterea Sa fiind un eveniment unic și irepetabil. Însă Întruparea Sa este cu atât mai glorioasă cu cât El veșnic trăiește întrupat în trupul său de glorie!

Și totuși nimeni nu ”sărbătorește” acest adevăr, ci așa zisa Sa naștere de pe 25 Decembrie! Oare de ce? Să fie chiar așa de plăcut cărnii să se măgulească că face ceva bun? Să fie ecumenismul chiar atât de important, încât de dragul unei uniri și unități perverse, să ne facem frați cu ”dușmanii” ortodocși și catolici pe care-i acuzăm în restul anului că sunt păgâni? Iată câteva întrebări la care să medităm!

 

În încheiere aș vrea să te întreb: tu ce serbezi pe 25 Decembrie? Și de ce?


Paralelă între Moise și Cristos Domnul

Paralelă între Moise și Cristos Domnul

 

 

 

de Aurel Munteanu 2 august 2015

 

 

– S-a născut ca să fie dat la moarte dar a devenit un mare izbăvitor – la fel și Isus Cristos
– Toți băieții de seama lui au fost uciși dar numai el a scăpat – la fel a pățit și Isus
– Moise a fost urât de mamele care și-au înecat fii – Isus Cristos la fel
– Familia lui Amram era de invidiat în tot Israelul deoarece aveau un fiu – a lui Iosif era singura din Betleem care-i trăia Fiul
– Nu s-a născut într-o casă regală dar era rege – la fel și Isus
– Moise a fost dat la moarte ca să trăiască egiptenii în siguranță – Isus ca să nu piară tot neamul Său (Ioan 11,50)
– Moise a copilărit în Egipt – Isus la fel (Mat.2,13-15)
– Moise a fugit de Faraon să își scape viața – Isus de Irod
– Moise a scos poporul din sclavia Egiptului- Isus din a păcatului
– Moise a suferit povara poporului în pustie – Isus pe a păcatelor la Golgota
– Nimeni nu a făcut semne ca Moise (Deut.34.11) – dacă s-ar scrie câte a făcut Isus, lumea nu ar cuprinde cărțile scrise
– Moise a trecut marea pe uscat – Isus a fost primul care a mers pe ea
– Moise a postit 40 de zile – Isus la fel
– Moise le-a dat mana 40 de ani în pustie – Isus Pâinea Vieții
– Moise le-a dat apă din stâncă – Isus le-a dat Apa Vieții
– Moise a dat Legea Vechiului Legământ pe table de piatră – Isus pe a Noului Legământ scrisă în inimi de carne!


Duhul Sfânt de Raul Enyedi

Duhul Sfânt

1. Nu este o putere sau emanaţie (Ioan 16:13). Deşi cuvântul folosit pentru „duh” este feminin, pronumele este „el”, nu „ea”

Ioan 16:13
Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină.

2. Este egal cu Tatăl şi cu Fiul (Matei 28:19; Ioan 14:16; 2 Cor. 13:13)

Matei 28:19
Prin urmare, duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt.

Ioan 14:16
Iar Eu Îl voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Apărător, Care să fie cu voi în veac, şi anume.

2 Cor. 13:13
Harul Domnului Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu şi părtăşia Duhului Sfânt să fie cu voi cu toţi!
3. Are aceleaşi caracteristici:
a. Este veşnic (Evr. 9:14), la fel ca Fiul (Evr. 7:24-25) şi Tatăl (Ps. 90:1-2)

Evr. 9:14
cu cât mai mult sângele lui Cristos – Care, prin Duhul veşnic, S-a dat pe Sine, fără pată, lui Dumnezeu – va curăţi conştiinţa noastră de faptele moarte, pentru a ne închina Dumnezeului celui Viu!

Evr. 7:24-25
Dar El, fiindcă rămâne în veci, are o preoţie permanentă. De aceea, El poate să-i mântuiască pe deplin4 pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, întrucât El trăieşte veşnic ca să mijlocească pentru ei.

Ps. 90:1-2
Stăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru generaţii la rând. 2 Înainte ca să se fi născut munţii, înainte ca să fi plăsmuit pământul şi lumea, din veşnicie până în vecie, Tu eşti Dumnezeu.

b. Este adevăr (Ioan 14:16, 17), la fel ca Fiul (Ioan 14:6) şi Tatăl (Isaia 65:16)

Ioan 14:16, 17
Iar Eu Îl voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Apărător, Care să fie cu voi în veac, şi anume Duhul adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, pentru că nici nu-L vede, nici nu-L cunoaşte. Voi Îl cunoaşteţi, pentru că rămâne cu voi şi va fi în voi.

Ioan 14:6
Isus i-a răspuns: – Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.

Isaia 65:16
Oricine va fi binecuvântat în ţară, va fi binecuvântat prin Dumnezeul adevărului şi oricine va face un jurământ în ţară, va jura pe Dumnezeul adevărului, pentru că necazurile de dinainte sunt uitate şi ascunse de ochii Mei.

c. Este omniprezent (Ps. 139:7-10), la fel ca Tatăl (Ps. 139:7-10) şi Fiul (Mat. 18:20)

Ps. 139:7-10
Unde să plec dinaintea Duhului Tău, unde să fug dinaintea feţei Tale? Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo! Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo! Purtat de aripile zorilor, mă aşez la capătul mării, dar şi acolo mâna Ta mă conduce şi dreapta Ta mă apucă.

Mat. 18:20
Căci unde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu, acolo, în mijlocul lor, sunt şi Eu!

Duhul ia parte, alături de Tatăl şi de Fiul la marile lucrări divine:
1. Creaţia a fost realizată de Dumnezeu Tatăl (Ef. 3:9), de Isus Cristos (Evr. 1:2, 10) şi de Duhul Sfânt (Gen. 1:2)

Ef. 3:9
şi să pun în lumină, înaintea tuturor, administrarea acestei taine, ascunse de veacuri în Dumnezeu, Care a creat toate lucrurile,

Evr. 1:2, 10
însă în aceste zile de pe urmă El ne-a vorbit prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin Care a făcut veacurile. Şi: „Tu, Doamne, ai întemeiat la început pământul, iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

Gen. 1:2
Pământul era fără formă şi gol; peste faţa adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu plutea peste întinderea apelor.

2. Duhul şi Tatăl au fost activi în naşterea lui Isus (Luc. 1:35), la botezul Lui (Luc. 3:21-22), în lucrarea Sa (Luca 4:14) şi la înviere (Rom. 8:11)

Luc. 1:35
Îngerul i-a răspuns: – Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea Sfântul Care se va naşte va fi numit9 „Fiul lui Dumnezeu“.

Luc. 3:21-22

După ce a fost botezat întregul popor, a fost botezat şi Isus. Şi, în timp ce se ruga, cerul a fost deschis şi Duhul Sfânt S-a coborât peste El în formă trupească, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc plăcerea!“

Luca 4:14
Isus S-a întors în Galileea, în puterea Duhului Sfânt. Şi vestea despre El s-a răspândit prin toată regiunea dimprejur. 15 El dădea învăţătură în sinagogile7 lor şi era lăudat de toţi.

Rom. 8:11
Şi dacă Duhul Celui Ce L-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în voi, atunci Cel Ce L-a înviat pe Cristos din morţi le va da viaţă şi trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Lui Care locuieşte în voi.

3. Tatăl, Fiul şi Duhul au fost implicaţi activ în planul de răscumpărare (1 Pet. 1:1-2)

1 Pet. 1:1-2
Petru, apostol al lui Isus Cristos, către cei aleşi – care locuiesc ca peregrini, împrăştiaţi în Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia – după preştiinţa lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Cristos: harul şi pacea să vă fie înmulţite!

4. Credinciosul este îndreptăţit prin lucrarea Tatălui (Rom. 8:33), a Fiului (Gal. 2:16) şi a Duhului (1 Cor. 6:11)

Rom. 8:33

Cine-i va acuza pe cei pe care i-a ales Dumnezeu? Dumnezeu este Cel Care-i îndreptăţeşte;

Gal. 2:16
ştim că un om nu este îndreptăţit prin faptele Legii, ci prin credinţa în Cristos Isus. De aceea şi noi am crezut în Isus ca să fim îndreptăţiţi prin credinţa în Cristos, şi nu prin faptele Legii, deoarece nimeni nu va fi îndreptăţit prin faptele Legii.
1 Cor. 6:11
Şi aşa erau unii dintre voi. Dar aţi fost curăţiţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost îndreptăţiţi în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.

5. Credinciosul are viaţa veşnică prin lucrarea Tatălui (1 Ioan 5:11), a Fiului (vs. 12) şi a Duhului (Rom. 8:9-11)

1 Ioan 5:11
Şi mărturia este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său.

1 Ioan 5:12
Cel care-L are pe Fiul are viaţa; cel care nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa.

Rom. 8:9-11
Voi însă nu mai sunteţi în fire, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, atunci nu este al Lui. Dacă însă Cristos este în voi, trupul vostru este mort, din cauza păcatului, dar Duhul este viaţă, din cauza dreptăţii. Şi dacă Duhul Celui Ce L-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în voi, atunci Cel Ce L-a înviat pe Cristos din morţi le va da viaţă şi trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Lui Care locuieşte în voi.

6. Credinciosul are siguranţa mântuirii prin lucrarea Tatălui, a Fiului şi a Duhului (Ef. 1:13-14).
Ef. 1:13-14
În El, de asemenea, aţi auzit cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre. În El aţi şi crezut şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt pe Care L-a promis, Care este o garanţie a moştenirii noastre până la răscumpărarea celor ce sunt proprietatea lui Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.
7. Tatăl, Fiul şi Duhul sunt activ implicaţi în Adunare (Mat. 28:19; 1 Cor. 12:4-6; Ef. 4:4-6)

Mat. 28:19
Prin urmare, duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt

1 Cor. 12:4-6
Există o diversitate de daruri, dar este Acelaşi Duh. Există o diversitate de posibilităţi de slujire, dar este Acelaşi Domn. Există, de asemenea, o diversitate de lucrări, dar este Acelaşi Dumnezeu, Cel Care face ca toate acestea să lucreze în fiecare.

Ef. 4:4-6

Este un singur trup şi un singur Duh, aşa cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde, un Domn, o credinţă, un botez, un Dumnezeu şi Tată al tuturor, Care este deasupra tuturor, prin toţi şi în toţi.