Luaţi Cezarului ce-i al Cezarului! de Raul Enyedi
Scriu acest articol deoarece construcţia atâtor lăcaşe de cult, cu ajutorul banilor publici, mi se pare mai mult decât îngrijorătoare, atât în calitate de cetăţean român care vede că se închid şcoli şi spitale pentru că Statul nu are fonduri pentru a le întreţine, cât şi în calitate de creştin şi păstor, care cunoaşte învăţăturile lui Iisus şi ale apostolilor şi aversiunea lor faţă de clădirile de cult. Unicul spital din oraşul meu a trebuit să se închidă din lipsă de fonduri, şcolile nu au bani pentru reparaţii, oraşul are datorii pe mulţi, mulţi ani de acum încolo, şi, cu toate acestea, s-au găsit fonduri suficiente pentru ca fiecare cult să primească sume destul de frumoase. Nu m-a indignat doar faptul că edilii locali au folosit aceşti bani pentru a câştiga capital politic, ci şi faptul că reprezentanţii bisericilor au fost mai mult decât bucuroşi să întindă mâna şi primească aceşti bani. Pare că în Scripturile lor, Mântuitorul spune: „Luaţi Cezarului ce-i al Cezarului”!
Situaţia din oraşul meu nu este însă o excepţie. De la Revoluţie încoace s-au construit mii de clădiri bisericeşti cu sprijin financiar de la stat sau de la autorităţile locale, şi ca şi cum nu ar fi de ajuns, Catedrala Mântuirii Neamului este în plină construcţie. De ce e nevoie de atâtea clădiri? Care le este rostul? Care e argumentaţia logică pentru investiţia în aceste clădiri şi validă este ea? Acestea sunt câteva întrebări la care fiecare român, credincios sau nu, ar trebui să caute răspunsuri.
Este evident că scopul acestor noi lăcaşe de cult nu este unul utilitar, căci, dacă ar fi aşa, atunci nu s-ar construi clădiri noi decât dacă prezenţa regulată a credincioşilor la slujbă le face pe cele vechi neîncăpătoare. Cu siguranţă că Catedrala Mântuirii Neamului nu se construieşte deoarece toate bisericile din Bucureşti sunt pline ochi de enoriaşi, aşa încât e nevoie de mai mult spaţiu pentru desfăşurarea slujbelor!
Atunci de ce se investeşte atât de mult în clădiri bisericeşti? Pentru că Biserica pretinde că o astfel de clădire este locul întâlnirii omului cu Dumnezeu. Lui Dumnezeu nu I te poţi ruga sau închina în mod adecvat decât la biserică. Rugăciunile spuse în natură, la birou, la volan sau acasă trebuie că sunt mai puţin eficiente, pentru că nu au fost rostite în spaţiul sacru. Dar pe ce se bazează Biserica atunci când emite astfel de pretenţii? Pe Sfânta Scriptură? Pe învăţăturile Mântuitorului? Nici vorbă!
Unde i-a întâlnit Iisus pe oameni? Afară, în aer liber, pe malul mării, în case particulare, etc. Nu locul contează, ci întâlnirea propriu zisă cu Dumnezeu. Iisus nu a zidit nicio clădire de cult unde să se întâlnească cu oamenii şi nu a avut nimic bun de spus despre marele Templu de la Ierusalim. El a învăţat că nu este nevoie să mergi la Templu (într-o clădire sacră) pentru a te închina lui Dumnezeu, ci Îl poţi întâlni în orice loc. Apostolul Pavel învaţă că „Dumnezeu, Care a făcut lumea şi toate cele sunt în ea… nu locuieşte în temple făcute de mâini”, că Dumnezeu este interesat de oameni, nu de ziduri. Preocuparea pentru clădiri, investirea în construcţii bisericeşti şi nu în oameni înseamnă o încălcare gravă a învăţăturilor şi practicii lui Iisus Hristos.
Din moment ce Biserica nu a preluat de la Iisus şi de la apostoli înclinaţia spre şantiere, care să fie motivul pentru care se crede că tocmai aceste construcţii bisericeşti ar fi răspunsul la nevoile societăţii noastre? Iată care este motivul: Clasa preoţească pretinde că intermediază relaţiile omului şi ale societăţii cu Dumnezeu. Ne-o putem imagina ca pe un fel de firmă de intermedieri. Ca orice firmă, are nevoie de un sediu, de un spaţiu în care să se desfăşoare aceste intermedieri. Cu cât există mai multe astfel de spaţii, cu atât omul va ajunge mai uşor la locul de întâlnire cu Dumnezeu. De aceea se insistă atât de mult pe clădirile bisericeşti.
Ideea Bisericii Ortodoxe că omul obişnuit nu poate avea acces la Dumnezeu, nu I se poate ruga sau închina decât prin intermedierea Bisericii, reprezentată de anumiţi oameni care se îmbracă şi vorbesc ciudat, este una total greşită. Această idee este cea mai eficientă sursă de manipulare religioasă. Credinciosul trebuie să asculte orbeşte de ceea ce îi spune preotul, altfel îşi va pierde accesul la Dumnezeu (ne amintim cu toţii de dictonul preoţesc, „crede şi nu cerceta.”). Iisus Hristos şi apostolii Săi au condamnat o astfel de idee şi au susţinut că fiecare credincios poate avea acces liber la Dumnezeu, fără intermedierea vreunui om sau vreunei instituţii. Faptul că omul nu depinde de preoţi sau de spaţii sacre pentru a se putea închina lui Dumnezeu este o trăsătură esenţială a creştinismului autentic.
Acum, chiar dacă concepţia Bisericii despre necesitatea atâtor lăcaşe de cult este greşită, nu ar fi o problemă pentru societate dacă costurile de construcţie şi de întreţinere a acestor clădiri ar fi suportate strict de Biserică (adică dacă ar fi cu profil privat). Greşeşti, dar pe banii tăi. Problema este că Biserica pretinde bani publici pentru astfel de clădiri. Iar aici nu mai este în regulă. În opinia ei, Biserica face o slujbă publică, intermediind între Dumnezeu şi neamul românesc, prin urmare, preoţii ei ar trebui să fie plătiţi din bugetul public, iar marea Catedrală a Mântuirii Neamului (un fel de sediu central al acestei firme de intermedieri) ar trebui să fie construită, măcar parţial, din banii publici.
Dacă foloseşte bani publici, atunci Biserica trebuie trasă la răspundere, trebuie făcută responsabilă pentru partea ei de contract. Trebuie să garanteze că prin construirea Catedralei Mântuirii Neamului tot neamul românesc va fi mântuit de Dumnezeu odată cu punerea în funcţiune a catedralei. Trebuie să garanteze, prin contract, că prin intermedierea sau slujba preoţilor în această catedrală, Dumnezeu, într-o anume perioadă de timp, va vindeca poporul nostru, dacă nu de altceva, măcar de corupţie, de „tupeul jegos” şi de lipsa de asumare demnă a responsabilităţii! Şi trebuie să justifice de ce astfel de medieri ale preoţilor nu pot avea loc în mânăstiri sau biserici deja existente sau chiar în aer liber! Dacă nu pot oferi garanţii verificabile ale calităţii intermedierii lor, atunci totul ar trebui privit ca o fraudă!
Societatea noastră este compozită, este variată din punct de vedere economic, intelectual, etnic şi religios. Aceasta este o realitate evidentă. Datorită varietăţii religioase, a faptului că nu toţi împărtăşesc aceeaşi credinţă, Biserica nu poate face o slujbă publică, de care să beneficieze toţi membrii societăţii, fie ei creştini, evrei, musulmani, atei sau agnostici. De slujbele Bisericii Ortodoxe nu beneficiază decât proprii săi enoriaşi, iar acest principiu este valabil pentru toate celelalte instituţii şi culte religioase. Prin urmare, este nefondată pretenţia că Biserica face o slujbă publică, spre beneficiul întregului popor, şi de aceea trebuie să fie susţinută din bani publici.
Şi nu este doar nefondată, ci şi imorală. A pretinde bani de la bugetul public pentru acoperirea cheltuielilor necesare manifestării credinţei mele (bani pentru plătirea preoţilor sau a pastorilor, pentru construcţii de lăcaşe de cult, etc.) înseamnă a-mi impune credinţa celor ce nu mi-o împărtăşesc. Şi chiar mai mult decât atât: înseamnă a-i forţa pe toţi cetăţenii să mă plătească pentru credinţa mea, căci bugetul public reprezintă contribuţia bănească a tuturor cetăţenilor, indiferent de convingerea lor religioasă.
Cheltuielile unei biserici nu sunt cheltuieli publice! Ele sunt responsabilitatea enoriaşilor ei, nu a celor din afară. Aceste cheltuieli trebuie să fie acoperite de contribuţiile benevole ale membrilor ei. Dacă sunt membru într-o biserică, într-un club, într-o asociaţie sau într-un partid politic, am responsabilitatea de a susţine financiar organizaţia respectivă. Nu pot impune celor ce nu sunt membri sau celor care mi se opun să îmi plătească personalul calificat sau sediile. Este lipsit de etică şi imoral să impui conştiinţei altei persoane propria-ţi credinţă. La fel este şi să pretinzi bani publici, veniţi din contribuţiile tuturor cetăţenilor.
Acceptarea credinţei creştine, a botezului creştin, a unei Biserici creştine, trebuie să se facă în mod conştient, deliberat şi voluntar. „Este împotriva religiei mele să impun religia mea altora” ar trebui să spună fiecare persoană ce pretinde a-L urma pe Iisus. La fel cum credinţa trebuie să fie voluntară, tot aşa trebuie să fie şi contribuţia financiară la bugetul unei instituţii religioase.
Mulţi români consideră ca normală starea actuală în care cheltuielile private ale unor culte sunt acoperite din bani publici, adică din banii tuturor românilor. Dar aceasta nu este normal nici din punctul de vedere al statului (prin stat nu trebuie să înţelegem clasa politică, pentru care orice e normal pentru a se menţine la putere), nici al Bisericii. Din punctul de vedere al statului, acesta ar trebui să finanţeze din banii publici proiecte de care beneficiază întreaga societate, nu doar o parte a ei. Din punctul de vedere al Bisericii, ea ar trebui să evite a pretinde sau a accepta bani publici, căci atunci îşi pierde mandatul spiritual şi încetează a-L mai reprezenta pe Iisus în societate. O astfel de Biserică va reprezenta interesele propriilor conducători în faţa oamenilor, dar nu pe Iisus şi învăţătura Sa!
Preoţii şi pastorii ar trebui plătiţi de parohiile şi bisericile pe care le slujesc, iar nivelul lor de trai trebuie să reflecte nivelul de trai al enoriaşilor. Dacă o biserică nu îşi poate susţine preotul sau pastorul, acesta ar trebui să aibă o slujbă seculară care să îi suplinească venitul. Unii vor găsi acest lucru nedemn pentru statutul de preot/pastor. Dar ce poate fi mai demn decât să ne câştigăm cinstit banii? Oare nu aşa a făcut şi apostolul Pavel care muncea din greu pentru a nu crea greutăţi credincioşilor pe care îi slujea? Câţi preoţi şi pastori ar mai putea spune ca apostolul: „Argint, sau aur, sau haină, n-am poftit de la nimeni; Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine”?
Ce soluţii oferim noi, creştinii, bolilor sociale şi morale de care suferă societatea noastră? Soluţia nu este nici aghiasma, nici tămâia, nici lumânările, nici catedralele şi clădirile costisitoare care nu dovedesc decât grandomania şi avariţia noastră, nu dragostea şi compasiunea pentru semenii noştri! Astfel de soluţii superficiale şi ipocrite nu fac decât să crească numărul celor ce sunt atei ca reacţie faţă de Biserică şi să întărească convingerea multora că dumnezeul preoţilor este Banul!
Datorită acestei ahtieri după bani şi putere încrederea oamenilor în Biserică şi în religie este în continuă scădere. Ei nu văd în preoţi sau în pastori un tată sau un frate mai mare, ci un „părinte” vitreg, unul gata să profite de pe urma sa.
În loc să luăm Cezarului ce este al său, nu al nostru, am face mai bine să ne oferim pe noi ca model de integritate, compasiune şi dedicare, asemănându-ne cu Cel al cărui exemplu pretindem că Îl urmăm. Căci „mai fericit este a da decât a lua” a spus Mântuitorul. Dacă nu putem sponsoriza şcoli sau spitale, am putea măcar să renunţăm voluntar la ceea ce statul ne dă, luând din banii ce ar merge spre astfel de instituţii. Să scoatem mâinile din buzunarul Cezarului şi atunci, dacă nu e prea târziu, vocea ne va fi din nou auzită!
Raul Enyedi, Pastor al Adunarii baptiste independente Harul Suveran Bocşa, Caraş-Severin, autor al lucrărilor/cărților AnaBaptiştii (Originea şi doctrinele Anabaptiştilor din secolul Reformei), Mişcarea Ecumenica (şi apicultor serios). mail: raule@xnet.ro
Articol preluat din ziarul Kamikaze :
http://www.kmkz.ro/opinii/invitatii-kmkz/luati-cezarului-ce-i-al-cezarului/
De ce Adunarea trebuie sa fie separata fata de stat
De ce Adunarea trebuie sa fie separata fata de stat
De Aurel Munteanu – Sambata 16 Noi. 2013
1. Pentru ca sunt institutii diferite
2. Au o componenta diferita
3. Se conduc dupa legi diferite
4. Au stapani diferiti
5. Continuitate diferita
1 Adunarea trebuie sa fie separata fata de stat deoarece sunt institutii diferite:
– Una tine de viata sociala pe cand cealalalta de viata spirituala .
– Statul a existat inainte de a lua fiinta Adunarea , avand diferite forme de conducere de-a lungul secolelor : sistem feudal , monarhic , comunist , republica sau sistem dictatorial .
– Adunarea este o democratie sub Capul Cristos , ce nu isi schimba forma de guvernare si ea prin natura ei nu este legislativa .
2 Adunarea trebuie sa fie separata fata de stat deoarece atat staul cat si Adunarea au o componenta diferita :
– Statul este compus din toti locuitorii unui teritoriu ( F.A. 17.26 ) , este parte laica (ce nu tine de tagma bisericeasca ) si este compus din copiii si adulti .
– Membrii Adunarii sunt doar persoane mantuite – barbati si femei ( F.A.8.12.) .
– Intr-un stat te nasti ca locuitor pe cale naturala .
– Intr-o Adunare intri prin botez in urma nasterii de sus (Ioan 3 . 5 . ) .
– Membrii unui stat pot avea o diversitate religioasa .
– Membrilor Adunarii li se cere acelas Duh si unitate doctrinara .
3 Atat statul cat si Adunarea se conduc dupa legi diferite :
– Statul este unul legislativ si isi poate schimba Constitutia sau forma de guvernare dupa bunul sau plac .
– Adunarea lui Cristos este doar executiva niciodata legislativa ( nu are voie sa dea legi ) . Cristos Domnul este singurul datator de lege .
– ,, Fiecare adunare nou testamentară este o democraţie sub Cristos, Capul . Contestatarii conceptului de democraţie sub Cristos susţin că Adunarea este o teocraţie. Aceasta este adevărat doar în sensul că Isus Cristos este Capul Adunării, că este singurul Legiuitor. Dar în ce priveşte modul de operare al Adunării, aceasta nu este o teocraţie, ci o democraţie. Într-o teocraţie, Dumnezeu Îşi numeşte reprezentanţii, iar membrii de rând trebuie să li se supună. Aceştia sunt vocea lui Dumnezeu pentru popor. În cazul teocraţiei, autoritatea o deţin doar aceia care sunt sau pretind a fi reprezentanţii lui Cristos pe pământ. Ei formează o clasă superioară, diferită de membrii obişnuiţi.Într-o democraţie, în schimb, fiecare membru este un reprezentant al lui Dumnezeu, un preot al Său. Fiecare poate avea acces la descoperirea voii lui Dumnezeu, şi nimeni nu se ridică deasupra altora, ci toţi sunt egali. Adunarea, atunci, ca întreg, prin contribuţia membrilor ei, află voia lui Cristos pentru o situaţie dată. Cristos se manifestă şi se descoperă pe Sine prin Adunare, nu printr-o clasă specială. De aceea spunem că Adunarea este o democraţie sub Cristos, Capul, şi nu o teocraţie. ” Citat preluat din : Care este Adunarea adevarata de Pugh Curtis . http://www.scribd.com/doc/158762504/Care-este-Adunarea-adevarata
– Statul poate decreta legi drepte sau legi inumane .
– Legile lui Cristos sunt totdeauna bune si drepte .
– Ca si forma de conducere vor fi total opuse (Mat . 20.25.28. ) : 25. Isus i-a chemat si le-a zis: „Stiti ca domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, si mai marii lor le poruncesc cu stapanire.26. Intre voi sa nu fie asa. Ci oricare va vrea sa fie mare intre voi sa fie slujitorul vostru; 27. si oricare va vrea sa fie cel dintai intre voi sa va fie rob.
28. Pentru ca nici Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi.”
4 Atat statul cat si Adunarea au stapani diferiti :
– Statul are stapani temporari cei mai multi fiind tirani si dictatori .
– Stapanul Adunarii traieste vesnic si stapanirea lui dainuieste din neam in neam ( Ef. 3.21.) .
– Stapanirile temporare sunt predestinate de Dumnezeu (Rom. 13.1-7. ) .
– Membrii Adunarii trebuie sa fie cei mai buni cetateni ai statului respectiv , ei trebuie sa isi plateasca taxele si impozitele si sa se supuna legilor statului atata timp cat acestea nu intra in conflict cu legile date de Cristos . Exemple de legi care intra in conflict cu legile lui Cristos :
a) Inchinarea la imparat care in antichitate era socotit zeu sau fiu de zeu .
b) Botezul pruncilor instaurat prin lege .
c) Interzicerea rebotezarii prin lege , etc. .
5 Statul si Adunarea vor avea continuitate diferita :
– Primul va avea finalitate in ultima zi a omenirii .
– Dupa rapire , Adunarea va avea un statut aparte langa Mirele ei in ceruri .
– Miliardele de locuitori ne mantuiti ai tuturor statelor vor petrece vesnicia ,, afara ” unde este plansul si scrasnitul dintilor .
Este biblic ca Adunarea sa fie separata fata de stat ?
– Da. Pentru ca prin definitie ekklesia este formata din cei chemati afara …. .
– Pentru ca nu avem nici un exemplu in Biblie ca Adunarea era in subordinea vre-unui guvern si ca acesta isi exersa autoritatea in Ekklesia lui Cristos Isus .
– Pentru ca in istorie Adunarile au fost separate de stat , chiar si cele apostaziate pana la domnia imparatului Constantin al Romei (sec. 4 ) . El a fost primul imparat pagan care a recunoscut biserica crestina ca religie oficiala si a unit biserica decazuta cu statul si s- a intitulat capul bisericii catolice .
Avem principii in Scriptura care sa arate ca Adunarea trebuie sa fie separata de stat ?
– Da . Daniel 2.44. – sugereaza ca Imparatia lui Dumnezeu nu va trece sub domnia altui popor.
– Ioan 18.36. – Imparatia Mea nu este din lumea aceasta .
– Matei 22.21. Dati lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu si lui Cezar ce este al lui Cezar .
– In Vechiul Legamant , poporul lui Dumnezeu nu trebuia sa incheie aliante politice sau militare cu alte popoare deoarece regele tarii respective era socotit el insusi dumnezeu ( legaminte cu asirieni , cu sirienii , babilonienii sau egiptenii ) .
– Iudeii nu trebuiau sa colaboreze nici chiar cu regatul israelit format din cele 10 semintii pentru ca aveau imparati necredinciosi si aveau proprii dumnezei la Dan si Berseba ( 2Cron . 19.2. si 1Imp. 22. 48-49 . ) .
– Nimeni nu poate sluji la doi stapani ! (Matei 6.24. ) .
Ce se intampla daca biserica este unita cu statul ?
– Domnul Isus Cristos nu ii mai este singurul Cap si datator de lege . Un trup cu doua capete este un monstru .
– Biserica aceasta nu va mai fi niciodata autonoma .
– Ca sa fi recunoscut de stat trebuie sa inaintezi un statut si trebuie sa iti fie aprobat de guvern . Acest statut este foarte asemanator cu al unui partid politic . Pentru aceasta trebuie sa ai un anumit numar de membrii pe plan national si pe plan local trebuia sa ai 20 plus 1 membrii (la baptisti ma refer ) . Daca nu ai 21 de membrii nu poti sa fii biserica din puncut de vedere al statului Roman , esti filiala altei biserici mai mari .
– Totdeauna va fi o lupta permanenta intre cele doua institutii care sa primeze . De obicei partea religioasa are in sange instinctul de a supune masele laice si de as exersa autoritate peste ele , sub diferite forme . Au fost perioade in comunism de exemplu cand statul a incercat subjugarea bisericii si in mare parte i-a reusit . A organizat-o in culte subordonate ministerului Cultelor si culturii , pastorii aveau carnet pentru a putea sa predice si multi dintre ei erau informatori ai militiei politice .
– Unirea bisericii cu statul duce si la alocarea de fonduri din partea guvernului sau a primariilor catre biserica . Acest lucru in primul rand este ne biblic deoarece fiecare membru al bisericii trebuie sa is finanteze propria religie .In al doi-lea rand este un lucru imoral ca biserica sa primeasca bani de la guvern deoarece sunt banii contribuabilului stransi din taxe si impozite . Sunt multi care sunt necrestini , liberi cugetatori si chiar atei care nu doresc ca banul lor sa mearga in fondul unui cult religios . Ei poate prefera ca banul lor sa fie directionat spre spitale , orfelinate sau azile de batrani si nu spre biserica indiferent de denominatie .
– Istoria sta marturie si vedem cum in diferite perioade istorice biserica a influentat statul pentru a duce razboaie religioase ,, de increstinare prin RUG si SABIE a altor popoare ” .
– Acest model de unire a bisericii decazute cu statul va dainui pana in Necazul cel mare , dupa rapirea celor in Cristos si doar guvernul lui Anticrist ii va pune punct ( Ap. 17 . 16-18 .) . Aceasta biserica decazuta (ale carei radacini sunt din Cetatea cea mare – Ierusalim – Ap.17.18. ) si unita cu statul , este comparata in Apocalipsa cu o femeie curva ce sade pe ape mari (Ap.17.1. ) , pe o fiara cu 7 capete si 10 coarne (Ap.17.3. ) . Apele sunt noroade , gloate , neamuri si limbi (v.15. ) si cele 10 coarne care sunt 10 imparati (v.12.) . Doar acesti 11 presedinti vor ucide sistemul religios fals unit cu statul : 16. Cele zece coarne pe care le-ai vazut si fiara vor uri pe curva, o vor pustii si o vor lasa goala. Carnea i-o vor manca si o vor arde cu foc.
17. Caci Dumnezeu le-a pus in inima sa-I aduca la indeplinire planul Lui: sa se invoiasca pe deplin si sa dea fiarei stapanirea lor imparateasca, pana se vor indeplini cuvintele lui Dumnezeu.
18. Si femeia pe care ai vazut-o este cetatea cea mare, care are stapanire peste imparatii pamantului.”
Tu din ce sistem religios faci parte , separat sau unit cu statul ?
Aurel Munteanu - blog 
Comentarii recente