,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Posts tagged “Hernry al 8-lea

Diferențe fundamentale între baptiștii istorici și susținătorii teoriei succesiunii apostolice

de Aurel Munteanu – 3 oct 2020

Atunci când vorbim despre o succesiune neîntreruptă de adunări din timpul Domnului Isus până astăzi, mulți dintre cei ce ne urmăresc au impresia că noi promovăm la fel ca și catolicii, succesiunea apostolică. Astăzi ași dori să expun câteva diferențe prin care noi baptiștii istorici, ne diferențiem radical de poziția lor. Mai înainte de toate acestea doresc să menționez ce afirmă teoria succesiunii apostolice cât și cea a succesiunii de adunări prin intermediul Marii Trimiteri din Matei 28: 18-20.

Teoria succesiunii apostolice afirmă:

,,Cristos a întemeiat Biserica Sa, care în esența ei este una universală (catolică sau sobornicească) , ungându-i în fruntea ei pe apostolii Săi. Prin această ungere, Cristos i-a împuternicit să Îi conducă Biserica așa cum cred ei de cuviință. Apostolii, deci, reprezentau autoritatea supremă în materie de credință, practică și conducere a bisericii. Apostolii, la rândul lor, au transmis mai departe această autoritate, prin hirotonire (punerea mâinilor), așa că autoritatea apostolică s-a transmis mai departe prin această succesiune de hirotoniri. După schimbarea produsă în timpul împăratului Constantin cel Mare, creștinismul a evoluat și s-a dezvoltat prin schimbări succesive ajungând mai bun și mai puternic decât creștinismul original”.

Teoria succesiunii neîntrerupte prin intermediul Marii Trimiteri afirmă:

,,Apostazia a apărut în creștinism la scurt timp după începuturile lui. Dar apostazia nu a fost universală, căci au existat atunci adunări care au rămas fidele creștinismului original. Când creștinismul a devenit religie oficială, aceste adunări au continuat să existe, dar neoficial. Chiar dacă aceste adunări nu au fost identice una cu alta, ele au rămas fidele învățăturilor fundamentale ale Întemeietorului lor. Deși au fost persecutate aspru de „creștinii” aflați la putere, o rămășiță a lor a continuat să existe pe tot parcursul evului mediu întunecat, a epocii Reformei și a celor ulterioare ei, ajungând până în zilele noastre “ .

Noi înțelegem prin „succesiune neîntreruptă de Adunări” faptul că Marea Trimitere, care include botezul, Evanghelia și toate învățăturile lui Isus (Matei 28:18-20) împreună cu promisiunea prezenței Sale perpetue, au fost date ucenicilor în calitate de Adunare, de Ekklesie. Adunarea, conform spuselor apostolului Pavel din 1 Timotei 3:15, este considerată stâlpul și temelia adevărului. Ea transmite mai departe adevărul prin predicarea Evangheliei, botezarea convertiților și întemeierea de noi Adunări în care se învață toate poruncile lui Cristos. Dacă toate Adunările de pe pământul întreg ar cădea în apostazie, atunci credința și rânduielile (botezul și Cina) ar înceta să mai existe, fără ca cineva să fie mandatat de Dumnezeu să le reinstituie.

Acum când am definit conceptele, ași dori să expun câteva diferențe prin care noi baptiștii istorici, ne deosebim fundamental în punctele cheie, de poziția catolică a succesiunii apostolice.

Diferențe în privința bisericii și a slujitorilor ei:

– pentru catolici esența biserici este clerul hirotonit, la noi totalitatea membrilor ce formează adunarea locală și vizibilă

– pentru catolicism, și toți cei ce cred succesiunea apostolica (catolici, ortodocși, anglicani, luterani, prezbiterieni, etc.), clerul este „esse” (esența) bisericii, nu doar „bene esse” (bunăstarea) ei, așa cum o privim noi.

-poate exista ekklesie fără cler/slujitori ordinați? Noi răspundem da. Ei răspund: nu.

– pentru ei, laicii există pentru cler. Pentru noi, slujitorii există pentru restul membrilor.

– la ei, clerul are ultimul cuvânt. La noi, plenul adunării îl are.

– la ei, clerul ordinează clerul. La noi, adunarea își ordinează slujitorii.

– la ei, clerul deține cheile, la noi adunarea.

Diferențe în privința administrării rânduielilor: botezul și Cina:

– la catolici și reformatori, doar clerul are exclusivitate, la noi dacă lipsește slujitorul, adunarea care are cheile, poate pune un bărbat din mijlocul ei deoparte pentru a administra rânduielile.

Specific, în cazul botezului : adunările pot avea membri obișnuiți care să boteze, când adunarea îi pune deoparte pentru slujba asta. Accentul pentru ca actul botezului să fie valid nu cade la noi pe ordinarea celui care botează, ci pe autoritatea pe care o are de a reprezenta o adunare adevărată. Căci orânduielile au fost încredințate adunării, nu unei clase de slujitori. În lipsa slujitorilor, o adunare biblică, poate să numească pe orice frate din membrii ei să îndeplinească orânduielile.

– la ei rânduielile sunt ale clerului, noi credem că au fost încredințate Adunării

– ei acordă rânduielile cu scopul de a primi har literal, noi le privim pur ilustrative

– la ei clerul hotărăște calificarea participanților pentru Cină, la noi adunarea exclude sau reabilitează membrul

– la catolici clerul bea vinul iar laicul mănâncă azima, la noi toți membrii au parte de azimă și vin.

Diferențe în privința administrării disciplinei:

– la ei, clerul își judecă clerul pentru abateri, la noi adunarea își judecă slujitorii.

– la ei, clerul revocă hirotonirea sau excomunică, la noi adunarea.

– la ei pentru disciplinarea unora care s-au abătut doctrinar s-a înființat un tribunal bisericesc (inchiziția) care să judece abaterile, la noi se cere pașii din Matei 18: 15-17.

– la ei nepocăința membrului în trecut, era pedepsită prin tortură urmată de pedeapsa capitală, la noi nepocăința membrului se sfârșea cu ruperea părtășiei și încercarea recâștigării sale.

– la ei excluderea însemna cruzime și moarte fizică, la noi excluderea este privită ca o dovadă de dragoste pentru o reabilitare pe verticală a părtășiei cu Dumnezeu cât și pe orizontală cu frații.

– ei (aici nu excludem ortodocșii și protestanții) pentru executarea sentințelor au apelat la ,,sabia Cezarului”, la noi adunarea aduce la cunoștința celui exclus sentința de rupere a părtășiei după care este lăsat în mâna unui Dumnezeu suveran.

– ei după uciderea fizică nu mai au nici un rol ca biserică în dreptul celui excomunicat, la noi foarte mulți au fost reabilitați după excludere (vezi modelul restaurării curvarului din Corint).

De menționat că aceste tribunale bisericești ale ,,creștinismului apostolic” s-au manifestat în perioada lor de glorie atât a catolicismului cât și a protestantismului. După ce au pierdut puterea și influența asupra maselor, au rămas afișându-și ca astăzi, fața democratică și pacifistă.

Concluzie:

Mai poate cineva după aceste diferențe să ne confunde cu catolicii și să ne acuze că pretindem la fel ca ei, o succesiune apostolică prin intermediul clerului? Suntem noi dintre cei care cerșesc în fața altora recunoaștere scripturală ca adunare validă? Nu! Cred că am dovedit prin principiile pe care le susținem de-a lungul secolelor, pentru care au curs râuri de sânge din zilele împăratului Constantin cel Mare, în tot evul mediu întunecat și zilele de început al reformatorilor.

În acest moment pentru voi toți care negați succesiunea neîntreruptă de adunări prin intermediul Marii Trimiteri, și simpatizați cu succesiunea apostolică sau cu ideea că Mireasa lui Cristos a dispărut undeva prin evul mediu întunecat și a fost nevoie de restaurare (conceptul neoprotestant), vă amintesc doar două concepte din trei versete:

Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. (Mat.16:18) (conceptul acesta referitor la negarea succesiunii).

Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu. Și se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. (Ioan.16:2-3) (conceptul acesta referitor la cei ce se declară Mireasa lui Cristos și au persecutat).