Romani 5. 18-19.
Romani 5. 18-19.
de Aurel Munteanu 7 oct. 2017
Contextul în care este scris versetul:
– cap. 1,2,3 – iudeii, grecii și toate neamurile sunt afectate de păcatul adamic, încât nu mai este niciunul drept care să-L mai caute pe Dumnezeu
– cap. 3.19 – chiar și Legea lui Moise le închidea gura ca să înțeleagă cât sunt de păcătoși și le arăta că toată lumea este condamnată
– cap. 3.20 – prin Legea lui Moise nici o carne de pe pământ nu va fi îndreptățită spre salvarea sufletului deoarece prin Lege vine cunoștința păcatului
– cap. 3. 21 – în Lege era scris că Dumnezeu va aduce îndreptățire prin credința în Isus Cristos oricăuia care crede. Această îndreptățire era scrisă-n Lege și predicată de toți profeții.
Această îndreptățire prin credința în Domnul Isus, a fost baza salvarii tuturor sfinților de la Abel și va rămâne până la finalul omenirii.
– cap. 3.22 – îndreptățirea este pentru toți credincioșii care au păcătuit prin Adam, cădere care i-a lipsit de gloria lui Dumnezeu
– cap. 3.24 – acești credincioși căzuți în Adam, au fost îndreptățiți fără vre-un temei găsit în ei înșiși, prin harul Său: http://biblehub.com/interlinear/romans/3-24.htm
Îndreptățire:
Dikaioumenoi (δικαιούμενοι ) = îndreptățire, dreptitudine, justificare. Apare de 39 ori în N.T. și de 30 ori numai în Romani de la cap. 2.13-5.1.
Def.:
Este o hotărâre juridică, un act juridic care are mai mult de a face cu justiția lui Dumnezeu.
Înseamnă că El de la tronul Său te declară drept față de El și te tratează ca și când ai fi fost drept înaintea Lui.
Este un act prin care Dumnezeu transferă păcatul credinciosului asupra lui Cristos Isus când a murit ca jertfă de ispășire și tot El, transferă asupra credinciosului ascultarea perfectă a Lui Cristos de Legea lui Dumnezeu.
Cornilescu traduce dikaioumenoi prin neprihănire.
Neprihănire = fără păcat, vină, pur, curat, nepătat
Prihănit = vinovat, păcătos
Ispășire = împăcare
Păcat (hamartia) = păcat, greșirea țintei la aruncarea suliței, a greși drumul
Credinciosul este îndreptățit fără vre-un motiv pe care Dumnezeu să-l fi văzut în el. A fost îndreptățit contrar a ceea ce era!
Cuvântul pentru îndreptățit fără vre-un motiv este dorean. Cornilescu traduce fără plată.
Dorean (δωρεὰν) apare de 9 ori în N.T. și este tradus:
– fără temei, fără motiv, fără o cauză: Ioan 15.25.
– fără plată, gratuit, în dar, liber: de 2 ori în Matei 10.8; Romani 3.24; 2Cor. 11.7; Apoc. 21.6 și 22.17.
– pe degeaba, pentru nimic: Galateni 2.21; 2Tes. 3.8.
În acelaș mod Dumnezeu nu a avut nici un motiv pentru a te socoti îndraptățit sau justificat!
– cap. 4 Avraam este socotit îndreptățit prin credință. El este numit tatăl credincioșilor tăiați împrejur în carne cât și al credincioșilor necircumciși. Toți aceștia fiind numiți sămânța lui Avraam cap. 4. 16-17.
– cap. 5.1 – evreii și neamurile îndreptățite prin credință au pace cu Dumnezeu prin jertfa de înpăcare adusă de Isus Cristos
– cap. 5.6 – suntem numiți neevlavioși la momentul când Isus moare pentru noi deoarece eram încă sub păcatul adamic (cazul lui Pavel, care trăia în timpul acela și era neregenerat, iar unii dintre noi nici nu eram născuți pe pământ)
– cap. 5. 7-8 – ne spune că eram în contrast cu un om bun și cu unul drept pentru care s-ar fi putut găsi cineva să moară. Dar noi eram păcătoși și El din dragoste alege necondiționat să moară pentru noi, contrar a ceea ce meritam! Acesta este HARUL!
– cap. 5. 9 – fiind îndreptățiți prin sângele Lui, acum nu mai avem parte de mânia lui Dumnezeu (până la nașterea din nou suntem copiii ai mâniei la fel ca ceilalți – Ef. 2.3.)
– cap. 5. 10 – arată că îndreptățitul are garantată viață eternă datorită jertfei de împăcare, efectuată de Isus pe timpul când noi ( el Pave, destinatarii din Roma și noi), eram încă vrășmași
– cap. 5. 11 – Dumnezeu merită toată lauda prin faptul că ne-a îndreptățit în Cristos
De la versetul 1 la versetul 11, apostolul Pavel, se identifică împreună cu frații sfinți din Roma, ca având parte de aceeaș îndreptățire prin credință datorită Jertfei de împăcare. El folosește de 4 ori cuvântul ,,ne”, de 3 ori cuvântul ,,noi” și odată ,,noastre”.
– cap. 5. 12-14 – arată cum păcatul adamic a trecut asupra celor credincioși de la Adam până la Moise și până în prezent la Cristos
– cap. 5. 15-16 – pune în contrast darul fără plată primit nemeritat cu păcatul adamic:
– păcatul adamic ne-a adus condamnarea noastră a aleșilor (cei mulți au murit)
– darul în har ne-a adus din abundență îndreptățire (hotărârea de iertare)
– cap. 5. 17 – dacă prin păcatul adamic domnește moartea, cu atât va domni viață prin îndreptățirea prin Cristos
– v. 18-19 sunt o concluzie a capitolelor 3, 4 și 5 de până acum care arată că:
,,păcatul adamic ne-a adus condamnarea la toți aleșii lui Dumnezeu evrei și neamuri dar, printr-o singură îndreptățire împlinită prin jertfa de împăcare a lui Isus, ne-a adus VIAȚA!”
– în versetul 19, expresia ,,cei mulți” se referă doar la aleșii îndreptățiți nu la toți oamenii la modul universal. Ei fuseseră făcuți păcătoși prin păcatul lui Adam și tot ei sunt socotiți îndreptățiți prin ascultarea lui Cristos!
Cer har măreț! Ce har măreț, ne-a dat Domnul îndreptățindu-ne prin Fiul Său! Glorie Lui!
Aurel Munteanu - blog 
Comentarii recente