,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Posts tagged “Depravarea Totală (Incapacitatea umană)

Trece Dumnezeu peste voința omului?

Trece Dumnezeu peste voința omului?

de Aurel Munteanu 17 aprilie 2017

Acest scurt articol nu va trata voința suverană a lui Yahweh vs. responsabilitatea umană. Va trata câteva aspecte ale voinței suverane ale Creatorului, prin care se revelează pur și simplu ca Stăpân în creația Sa.

Toate acestea le voi aborda nu pentru că Yahweh are nevoie de vre-un avocat uman ci, datorită faptului că se afirmă în mod universal că Dumnezeu nu trebuie să treacă peste voința umană. Se afirmă că El, nu trebuie să îl limiteze pe om în voința sa, reține, înfrâneze, restrânge, îndrume, împietri, ca nu cumva omul să își piardă responsabilitatea și să devină robot.

Spre surprinderea multora, o să afirm că Yahweh face toate aceste lucruri, fiind Stăpân Suveran. El face toate acestea fără să distrugă responsabilitatea umană, lucru demonstrat prin faptul că nici unul din cei cu pricina, nu s-a plâns de lucrul acesta până acum.

Mai întâi de toate doresc să încep cu câteva întrebări, ce le doresc să dezmorțească conștiințele împietrite și îmbâcsite de arminianismul umanist:

1. Cine are voință suverană: creatura sau Creatorul?

– voința omului mort spiritual este sclava naturii păcătoase și Satanei.

– voința celor născuți din nou este supusă în mare parte lui Dumnezeu (dar și naturii vechi care nu este eradicată).

doar voința Creatorului este suverană conform:

1Cronici 29.11: A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice!

Daniel 4.35: Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: „Ce faci?”

A declara că voința Lui este suverană, înseamnă a spune că El este Atotputernicul în cer și pe pământ, încât nimeni și nimic nu Îi poate înfrânge sfaturile, zădărnici scopul și nici nu se poate împotrivi voii Sale!

2. Dumnezeu trebuie să se supună voinței omului sau omul voinței suverane a lui Dumnezeu?

– din fire (prin propria natură) omul se naște răzvrătit ca mânzul unui măgar sălbatic: Iov 11.12.

– el nu vrea și nici nu se poate supune voinței suverane a Creatorului deoarece natura sa îl împiedică – 1Cor. 2.14: Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.

– dacă Dumnezeu s-ar supune voinței omului, am avea un Dumnezeu, om și un om, Dumnezeu (întocmai cum i-a sugerat Diavolul în Eden).

3. Ce se întâmplă când voința omului păcătos intră în conflict cu voința unui Dumnezeu Suveran? Renunță Dumnezeu la planul Său etern în favoarea voinței creaturii păcătoase?

– Dumnezeu nu va renunța niciodată la planul Său veșnic. Dacă ar face lucrul acesta am avea un Dumnezeu schimbător. În El nu există schimbare și nici umbră de mutare așa cum spune în Iacov 1.17. Dacă el devine schimbător, El nu mai este Dumnezeu. Am avea un Dumnezeu pe care nu L-ai putea crede pe Cuvânt. Unul care ar spune una și ar face alta; Unul, mincinos.

Scriptura oferă multe exemple când voința umană păcătoasă a intrat în conflict cu voința suverană a Creatorului. Totdeauna Dumnezeu a trecut peste voința oamenilor și voința Sa a fost cea care s-a înfăptuit:

– oprirea construiri turnului Babel

scoaterea evreilor din Egipt în ciuda opoziției lui Faraon

– salvarea prietenilor lui Daniel când a vrut Nebucadnețar să îi ardă, etc.

De ce a trecut Dumnezeu peste voința acestor oameni și nu i-a lăsat să își ducă voia la îndeplinire? Pentru că El avea alte planuri cu ei așa cum declară în versetele din Isaia 46.10; și 55.11:

,,Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.

,,tot aşa şi cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.

4. Ce se întâmplă când voința omului mântuit intră în conflict cu voința Creatorului?

– când mântuitul descoperă lucrul acesta, trebuie imediat să renunțe la planurile sale deoarece planul lui Dumnezeu este mai înțelept:

,,Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul.

Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” Isaia 55.8-9.

Credinciosul trebuie să caute imediat să împlinească dorința Creatorului. Dar dacă nu vrea să facă lucrul acesta, (cum adesea ni se întâmplă și nouă) oare credeți că eșuează Dumnezeu? Nici pomeneală! Domnul va face de așa natură încât omul Îi va îndeplini voia.

Exemple ne stau:

– Moise care invocă defectul de vorbire când este trimis să scoată poporul din Egipt

– Ieremia care invocă că e prea tânăr și nu are experiență ca să predice poporului

– Iona care ura pe asirieni și le dorea pieirea, etc… .

Acum după toate aceste întrebări vreau să vă spun conform Scripturii că:

A.) Dumnezeu îi împiedică pe oameni când voiește El, să facă lucruri pe care le doresc cu ardoare și îi influențează să facă lucruri pe care nu ar fi dorit niciodată să le facă!

Geneza 20, citește episodul cu Abimelec împăratul Gerarului care își ia de soție pe Sara nevasta lui Avraam

Numeri 22-24 episodul când Balaam binecuvântează în loc să blesteme pe evrei după cum era chemat de Balac

– citește atent viața și convertirea apostolului Pavel din cartea F.A.

B.) Dumnezeu reține și limitează voințele oamenilor când dorește El în suveranitatea Sa, permițând DOAR ce a INTENȚIONAT în planul etern!

– limitează voința lui Adam și îl reține de a mai intra în Eden, prin heruvimi

reține pe Saul de multe ori și îi limitează pornirile în a-l ucide pe David

– îl reține și îi limitează călătoria lui Pavel de a trece în Asia (F.A.16.6.), deoarece în planul Său era să meargă în Macedonia.

C.) Dumnezeu când vrea înfrânează și restrânge voința oamenilor porniți în voia minții lor blestemate:

– exemplul cetăților cananite peste care este revărsată groaza lui Dumnezeu ca să nu ucidă tribul lui Iacov, după episodul uciderii lui Sihem și a întregii cetăți – Geneza 35.5.

– înfrânarea împărățiilor ce înconjurau pe Iuda să nu facă război cu Iosafat – 2 Cronici 17.10.

– episodul cu cei din sinagoga Nazaretului când vor să-L arunce pe Isus de pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea – Luca 4.29.

D.) Dumnezeu înduplecă și îndrumă când vrea, voințele răzvrătite ale oamenilor:

să nu ucidă pe Iosif ci să îl vândă madianiților

– pe Esau care vine cu gând să nimicească tabăra lui Iacov

– pe Laban când vine după Iacov cu intenția să-i ia turmele, copiii și soțiile, la muntele Galaad

E.) Dumnezeu când vrea trece peste voința păcătoșilor, le împietrește inima și le orbește mintea, ei rămânând responsabili de faptele lor:

– exemplul lui Faraon

– Sihon împăratul Hesbonului – Deuteronom 2.30.

– exemplul sodomiților loviți cu orbire de la ușa lui Lot

F.) Uneori trece peste voința oamenilor păcătoși omorându-i fizic:

uciderea păcătoșilor din Sodoma, Gomora, Adma și Țeboim

– uciderea celor 185.000 de asirieni când Sanherib vine împotriva lui Ezechia – 2 Împ. 19.35.

uciderea Neamurilor de pe Gog și Magog care înconjoară tabăra sfinților – Apocalipsa 20.8-9.

G.) Dumnezeu trece peste voința oamenilor, le dejoacă planurile și chiar râde de eforturile lor răzvrătite Psalmul 2. 1-5:

,,Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?

Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:

„Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!”

Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei.

Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte şi-i îngrozeşte cu urgia Sa,…..”

Concluzie:

Trece Dumnezeu în suveranitatea Sa peste voința creaturilor Sale? Eu cred că trece.

Rămâne afectată responsabilitatea umană pe care atât de mulți o deplâng în asemenea cazuri? Nu rămâne. Nici unul din cei în cauză nu s-a plâns de lucrul acesta, nici chiar Faraonul Egiptului în toată mânia sa.

Tu ce crezi, poate trece Dumnezeul suveran, peste voința ta ca să te împiedice să faci ce dorești și să te influențeze să faci ceea ce dorește El? Dar să îți limiteze voința, să ți-o rețină, înfrâneze, restrânge, îndupleca sau îndruma?

Cum privești tu lucrul acesta? Ca unul care se socotește ca serv umil gata să împlinească cererea Stăpânului său sau ca unul care se vede ,,ca Dumnezeu”?

Nu uita dacă ai o voință răzvrătită că și cei mai rebeli oameni când sunt pe genunchi în fața Creatorului, și constrânși de circumstanțe, cerșesc mila Creatorului și într-un final apelează să se înfăptuiască voia Sa și nu voia lor! Adu-ți aminte de Iona în pântecul chitului.

Ba mai mult eu te bănuiesc chiar pe tine, că au fost momente în viața ta când ai cerut cu ardoare un anumit lucru și ai ajuns până acolo încât să Îl implori pe Stăpân să le schimbe gândurile altora! Nu numai gândurile ba chiar și planurile, să le influențeze inimile, să îi înfrâneze, să îi îndrume, să le schimbe voințele, până acolo încât să îi facă să își schimbe intențiile după cum voiai tu!

Nu ai făcut niciodată lucrul acesta? Eu l-am făcut de multe ori pentru că eu cred că El chiar o face! Problema este cu tine că dacă ești sincer, o să observi lucrul acesta: în teorie afirmi una și în practică pui altceva. Este corect lucrul acesta? Să ceri să se facă pentru altul ceea ce ție nu îți place să ți se facă?

Indiferent pe ce poziție rămâi până la final să știi că El face toate aceste lucruri potrivit cu hotărârea înțelepciunii Lui infinite și pentru realizarea scopului Său veșnic.


Depravarea Totală (Incapacitatea umană)

T.U.L.I.P.

Depravarea Totală

(Incapacitatea umană)

de Aurel Munteanu 27 ian.2016

Ce înseamnă depravare totală?

Depravarea totală nu înseamnă că fiecare om este cât poate fi el de rău, ci aceasta înseamnă că fiecare parte a omului a fost afectată în mod negativ de păcat. El are gânduri rele, de aceea intelectul său este afectat în rău. El iubeşte sau doreşte lucruri greşite, de aceea, şi emoţiile lui au fost afectate în rău. El face alegeri şi ia decizii greşite văzându-se în aceasta că voinţa sa a fost afectată în rău. Fiecare parte a omului a fost afectată de căderea lui Adam!

Geneza 2.16-17: Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;

dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

Afectează depravarea totală toți urmașii lui Adam? Da!

Romani 5.12:De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…

Romani 5.14: Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam….

Romani 3.23:Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

Iov 14.4: Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.

Ps.51.5: Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.

Iov 15.14,16: „Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

cu cât mai puţin fiinţa urâcioasă şi stricată – omul, care bea nelegiuirea ca apa!”?

Datorită incapacității umane mai pot oamenii căuta pe Dumnezeu într-un mod mântuitor? Nu!

Romani 3.11-12: Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

Ioan 6.44,65: Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”

Filipeni 2.13: Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.

După cădere se mai pot baza oamenii pe inima lor pentru a-L căuta pe Dumnezeu într-un mod mântuitor ? Nu!

Ieremia 17.9: Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?

Proverbe 20.9: Cine poate zice: „Mi-am curăţat inima, sunt curat de păcatul meu”? –

Își pot preda inima lui Dumnezeu, oamenii morți spiritual? Nu! Ea este captivă păcatului și Diavolului și de la el nu o poate smulge și deschide decât Dumnezeu!

Coloseni 1.13: El ne-a izbavit de sub puterea intunericului si ne-a stramutat in Imparatia Fiului dragostei Lui.

Faptele Apostolilor16.14: Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.

Ne naștem având posibilitatea ca să alegem pe cine vrem să slujim pe: Cristos sau pe Diavol? Nu!

Ioan 15.16: Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână….

Isaia 64.6-7: Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.

Nu este nimeni care să cheme Numele Tău sau care să se trezească şi să se alipească de Tine…

Avem noi voința captivă naturii noastre?Da!

Ieremia 13.23: Poate un etiopian să-şi schimbe pielea sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi care sunteţi deprinşi să faceţi răul?

Suntem noi captivi voinței Diavolului? Da!

2Corinteni4.3-4: Şi, dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării,

a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.

2Timotei 25-26: să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului;

şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.

Efeseni 2.1-3: Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre

în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.

Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.

Este natura umană atrasă irezistibil de Diavol? Da!

Ioan 3.19-20: …. odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.

Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.

Ioan 8. 43-44: Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.

Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

Poate interacționa duhovnicește un om mort spiritual?Nu!

1Corinteni 1.18: Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării….

1Corinteni 1.21:Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.

1Corinteni 2.14: Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.

Mai rămâne natura veche și păcat în om după nașterea din nou? Da!

Eclesiastul 7.20: Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.

1Ioan 1.8-10: Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.

Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.

Romani 7. 18-20: Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.

Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!

Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

Are suport biblic această doctrină? În funcție de răspuns știu dacă ești încă în fire sau în Duh.