,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Posts tagged “credinta

Definiţiile anumitor cuvinte de bază ale Sfintei Scripturi

Definiţie suveranitate:

Când afirmăm că Dumnezeul Triunic este suveran înseamnă că El acţionează fără vreun control sau influenţă exterioară şi face tot ce doreşte în conformitate cu voia şi înţelepciunea Sa infinită!

Definiţie providenţă:

Planul divin prin care este prevăzut și orientat cursul evenimentelor astfel încât Universul, ca întreg și creaturile individuale să realizeze scopurile stabilite de Dumnezeu.

Definiţia harului:

Graţiere nemeritată selectivă arătată de Dumnezeu oamenilor, graţie, favor nemeritat.

Natura harului pretinde ca acesta nu poate fi meritat – aceasta înseamnă ca nu se poate face nimic pentru a se obtine har, a mentine harul sau a ramane intr-o stare de har.

Definiţie : evanghelie = veste bună .

Ea spune că : ,,V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.” (1Cor. 15.3-5).

Definiţie predestinare:

Predestinarea este decretul special al lui Dumnezeu, hotărât înainte de a crea lumea, prin care El a decis sfârşitul fiecărei făpturi raţionale şi mijloacele prin care se va ajunge la acest sfârşit, pentru Gloria Lui.

Acest termen este de origine latină, unde înseamnă a decide dinainte şi a hotărî cursul unei acţiuni, scopul şi mijloacele de realizare ale acesteia. În greacă, cuvântul proorizo înseamnă a decide, a hotărî mai dinainte un anumit lucru pentru o anumită utilizare.

Definiţie respingere:

Respingerea este actul veşnic al lui Dumnezeu prin care El, după înţelepciunea şi dreptatea Sa, a determinat să nu acorde bogăţiile harului Său mântuitor anumitor oameni, lăsându-i în păcat şi pedepsindu-i pentru el, spre gloria Lui.

Respingerea vizează persoanele lăsate fără har.

Definirea voii lui Dumnezeu:

Yahweh are o voie revelată a Sa şi o voie ascunsă.

Voia Sa revelată este cea care o găsim pe paginile Scripturii, ne învață datoria noastră față de Dumnezeu și este standardul responsabilității noastre. Este datoria noastră față de El.

Voia Sa ascunsă este scopul tainic neschimbabil și trebuie să se întâmple în ciuda neascultării creaturilor Sale. Este scopul neschimbător și veșnic privitor la toate lucrurile pe care El le-a făcut, pentru ca ele să fie aduse la îndeplinire prin anumite mijloace, în vederea unui sfârșit stabilit, conform Isaia 46.10,b:

Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.”

Definiţie chemare:

Chemarea este mesajul prin care omul este îndemnat să înceteze rebeliunea faţă de Dumnezeu şi să se predea necondiţionat (să capituleze) ascultării de Cristos Domnul. Evanghelia îndeamnă la întoarcere către Dumnezeu. La această lucrare omul se împotriveşte eficient până în momentul când îl cheamă Duhul. Atunci omul ascultă chemarea supunându-se.

Există 2 feluri de chemare: generală şi particulară.


Chemarea generală o adresează predicatorul urechii externe. Chemarea externă întotdeauna este respinsă de omul natural, din cauza morții spirituale în care se află. Doar predicarea evangheliei nu este suficientă pentru a aduce omul natural la pocăinţă şi credinţă. Omul trebuie capacitat de Dumnezeu în direcţia întoarcerii de la păcat şi a încrederii în Hristos.

Chemarea particulară o adresează Duhul lui Dumnezeu. Din acest motiv ea este cea mai eficientă. Fără această lucrare divină nici un om nu poate răspunde evangheliei. Cuvântul trebuie să vină în puterea Duhului Sfânt pentru ca omul să creadă. Prin această chemare interioară aleşii ies în evidenţă şi sunt mântuiţi. Aceasta explică de ce unii cred iar alţii nu. Credinţa este rezultatul aplicării harului prin Duhul Sfânt la cei aleşi, capacitându-i să răspundă evangheliei. Chemarea eficace nu poate întâmpina rezistenţă, deoarece este o chemare a puterii Divine prin Duhul Sfânt.

Definiţia naşterii din nou:

Învierea duhului mort dintr-un om de către Duhul Sfânt se numeşte naştere din nou.

Definiție pocăinţă:

Pocăința este o schimbare a minții în sensul concepțiilor și atitudinilor fundamentale .

gr. = metanoia , metanoeo .

Noeo = gândire , înțelegere sau a fi pătruns de o idee

meta = după și totdeauna indică o schimbare

Definiţia credinţei:

Iar credinţa este siguranţa celor sperate, o convingere despre lucrurile nevăzute.(Evrei 11.1).

Definiţia mântuirii:

Scăparea de păcat şi de consecinţele lui. Este în totalitate lucrarea lui Dumnezeu.

Mantuire : – ebr. : yesa

-gr. : soteria

– salvare; a elibera de factori ce constrâng pe cineva și-l îngrădesc; a duce la loc larg; libertate fără limite.

Definiţia faptelor bune:

Sunt faptele bune ce ne-au fost predestinate înainte de veci să mergem prin ele pentru ca Dumnezeu să Îşi câştige gloria. Tot datorită scestor fapte bune predestinate mai dinainte o să primim răsplătiri şi cununi în ceruri.

Definiţie sfinţenie:

Sfânt înseamnă pus deoparte ; dedicat ; consacrat ; tăiat ; separat ; separare în scopul unei întrebuinţări divine a unei persoane sau obiect.

În ebr. : qados ; gr. : hagios

Definiţia îndreptăţirii sau justificării :

Este o hotărâre juridică, un act juridic care are mai mult de a face cu justiţia lui Yahweh .

Înseamnă că El de la tronul Său te declară drept faţă de El şi te tratează ca şi când ai fi fost drept înaintea Lui .

Este un act prin care Dumnezeu transferă păcatul credinciosului asupra lui Cristos Isus cand a murit ca jertfă de ispăşire şi tot El transferă asupra credinciosului ascultarea perfectă a lui Cristos de Dumnezeu .

Acesta este actul prin care credinciosul este socotit îndreptăţit (neprihanit cum zice Cornilescu) .

Dumitru Cornilescu cam rateaza termenul traducându-l cu neprihanire . In DEX 2009 acesta este definit în felul următor:

NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te , Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; cast. – ne- +prihănit ( „păcătos, vinovat” < prihană).

Greşala lui Cornilescu a constat în înlocuirea termenului îndreptăţire care este un termen juridic, cu un cuvânt de natură morală – fără vină, fără pată. Cuvântul îndreptăţire vorbeşte de hotărârea lui Dumnezeu de a ne socoti drepţi în baza meritelor lui Cristos. El arată gloria jertfei. Însă cuvântul neprihănire are în vedere unul din efectele jertfei, şi anume spălarea sau curăţirea. Astfel acest termen trunchiază măreţia jertfei şi a hotărârii lui Dumnezeu cu privire la aleşi.

Definiţie depravare totală:

Depravarea totală nu înseamnă că fiecare om este cât poate fi el de rău, ci aceasta înseamnă că fiecare parte a omului a fost afectată în mod negativ de păcat: intelectul, sentimentele, conştiinţa şi voinţa.

Depravarea totală este cea care dezvaluie incapacitatea totală a omului de a se salva pe
sine însuşi şi aceasta din cauza efectului pe care l-a avut şi încă îl are păcatul asupra duhului şi sufletului.

Definiţia alegerii necondiţionate:

Alegerea înseamnă selectarea de către Dumnezeu, în veşnicie, a anumitor oameni pentru a-şi manifesta în ei bogăţiile harului, iubirii şi îndurării, spre gloria Lui şi fericirea veşnică a acestora.

Definiţie ispăşire:

Ispăşirea este actul prin care păcătosul este înlocuit de un substitut a cărui moarte are ca rezultat acoperirea păcatului lui, ştergerea datoriei, ridicarea pedepsei meritate, potolirea mâniei lui Dumnezeu, şi împăcarea lui Dumnezeu cu el.

În limba română, definiţia cuvântului ispăşire este aceea de a suferi din cauza unei greşeli, de a o răscumpăra prin suferinţă (conform DEX, 1998). Aceasta este o definiţie incompletă, făcând referire doar la partea de răscumpărare. În Scriptură, termenul are un înţeles mult mai bogat.

Următoarele cuvinte şi derivatele lor sunt traduse în româneşte prin ispăşire:
1. În evreieşte: kafar înseamnă a acoperi (kippur – acoperire) – păcatele erau acoperite sau păcătosul era acoperit de sânge înaintea lui Dumnezeu (Lev. 17:11, etc.).
a. Această acoperire însemna acceptarea de Dumnezeu a plăţii substitutive, satisfacerea dreptăţii Sale, temperarea mâniei şi împăcarea Lui cu ofensatorul (Lev. 1:4; 4:26; 5:16; etc.)

2. În greceşte, hilasmos ( + hilaskomai, hilasterion) – propiţiere sau satisfacţie. Mânia lui Dumnezeu este calmată fiindcă cerinţele dreptăţii Lui au fost împlinite (dreptatea Sa a fost satisfăcută) – Rom. 3:25; Evr. 2:17; 1 Ioan 2:2; 4:10


a. În Evr. 9:5, cuvântul
hilasterion este tradus prin „capacul ispăşirii”, locul unde Dumnezeu se întâlneşte cu omul şi în care omul este acceptat pe baza sângelui.

Definiţie propiţiere:

Propiţiere înseamnă satisfacere (este traducerea cuvântului grecesc hilasterion). Prin intermediul propiţierii Dumnezeu poate arăta milă şi dragoste făpturilor păcătoase, rebele (Rom. 3:25).

Definiţie expiere:


Expiere este un sinonim pentru ispăşire şi înseamnă o stingere a vinei (datoriei) cuiva prin plătirea unui substitut de aceeaşi valoare.

Definiţie răscumpărare:

Răscumpărarea ste actul prin care Cristos plăteşte datoria păcătosului înaintea lui Dumnezeu, eliberându-l de sub pedeapsa adusă de păcatele comise.


A) În Ebraică, cel mai des folosit este cuvântul Gaal (a fi eliberat prin plătirea unui preţ, Eliberator): Iov 19:25; Ps. 19:14; 107:2, etc.


B) Cuvinte greceşti:
1. apolutrosis (eliberare) – înţelesul cuvântului este acela de a
plăti un preţ pe un sclav care este eliberat. În sens spiritual, suntem eliberaţi de sub puterea lui Satan, a păcatului, a lumii, etc.: Rom. 3:24; Ef. 1:7; 4:30; Col. 1:14

2. lutrosis (cumpărare prin plătirea unui preţ): Evr. 9:12

3. lutron, antilutron (preţul plătit pentru răscumpărare): Mat. 20:28; Mc. 10:45; 1 Tim. 2:6

4. agorazo, exagorazo (a cumpăra cu un preţ în forum. Exagorazo are sensul de a cumpăra şi apoi a scoate din forum) – Ioan 6:5, etc. În sens spiritual înseamnă a scăpa de sub pedeapsa păcatului prin plătirea unui preţ de sânge (Gal. 3:13; 4:5; 1 Cor. 6:20; 7:23; etc.)

Definiţie Împăcare:


În greceşte termenul
katallasso (subst. Katallage) înseamnă schimbare de valori echivalente, repararea unei ofense, restaurarea favorului, reconciliere: Rom. 5:8-11; 2 Cor. 5:18-20; Ef. 2:13-18; Col. 1:21-23

Această împăcare este una obiectivă, este realizată de Cristos şi se referă la împăcarea omului cu Dumnezeu în sensul împăcării dreptăţii şi sfinţeniei lui Dumnezeu ofensate de păcat. Cauza indignării şi mâniei lui Dumnezeu a fost îndepărtată aşa că manifestarea iubirii speciale şi a harului Său faţă de cei pentru care Cristos a murit este în perfectă concordanţă cu dreptatea şi sfinţenia Sa.

Definiţie chemare eficientă a Duhului:

Este răspunsul pozitiv inevitabil produs de puterea lui Dumnezeu în cei
aleşi la chemarea interioară a Duhului Sfânt în momentul în care ei aud chemarea
exterioara a Evangheliei.

Definiţia perseverenţei şi păstrării sfinţilor în har:

Perseverenţa sfinţilor este doctrina biblică ce învaţă că cei aleşi, pe care Dumnezeu i-a
pus deoparte şi i-a predestinat pentru mântuire, vor ramâne veşnic sub grija Lui suverană şi niciunul din ei nu va pieri.


Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință 2 Cor.13.5.

Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință

2 Cor.13.5.

de Aurel Munteanu – 2 oct. 2016

1. Cum te poți testa dacă ești în credință:

– trebuie să știi dacă ești născut din nou sau nu

– ca să ai credința trebuie să fii născut din nou altfel, nu ai ce testa

– te forțezi să mimezi o viață spirituală sau nu?

– dacă te forțezi să pari ceea ce nu ești, o să îți reușească până la o vreme (exemplul cu omul care se ține de o creangă prin propriile forțe deasupra unei prăpastii)

– dacă ești născut din nou cred că ai trecut cel mai important pas al testului

– dacă nu ești născut din nou nu ai ce credință să testezi, textul de azi nu este pentru tine.

2. Analizează-ți viața spirituală:

– am eu o relație vie cu Dumnezeu sau am una formală?

– mă hrănesc din Cuvântul Său zilnic? Mă rog eu zilnic?

– Îi mărturisesc eu problemele, eșecurile și păcatele mele?

– întreprind eu vreun lucru mic sau mare fără să Îl întreb pe El? (cine nu este credincios în lucrurile mici … .)

– am eu o prioritate din a căuta lucrurile Împărăției? (Mat. 6.33)

– ce se vede în mine mai mult roada Duhului Sfânt sau roada firii pământești? (Gal.5.19-23)

– cum interacționez eu cu ceilalți frați ai mei în Domnul?

– îmi pasă de morții spiritual? Ce fac eu pentru sufletele lor?

3. Analizează-ți viața de familie:

– sunt eu așa cum mă vrea Domnul în familia mea?

– sunt eu un exemplu de spiritualitate în familia mea?

– îmi iubesc eu soția așa cum Își iubește Cristos , Adunarea Sa?

– am legătură spirituală cu soția mea și copiii mei?

– venim noi ca familie înaintea lui Dumnezeu, în cereri și mulțumiri?

– la capitolul familie cred că toți șchiopătăm, putem face mult mai mult decât am făcut. Există loc pentru mai mult.

4. Analizează-ți viața în cadrul Adunării:

– sunt eu un membru activ al trupului local sau sunt doar un consumator pasiv de duminica?

– mă achit eu de responsabilitățile mele ca și component al trupului?

– responsabilitățile mele sunt atât spirituale cât și financiare

– cu cât iubești pe Dumnezeu mai mult, cu atât dai mai mult, pe ambele planuri

5. Analizează-ți viața în cadrul societății:

– ce fel de atitudine am eu în societate

– mă lepăd de Cristos, de dragul lumii ca să îi fiu ei pe plac?

– Îl mărturisesc eu pe El chiar cu riscul de a deveni nepopular?

– ca să am o mărturie bună și să fiu ascultat, să știi că trebuie să am și o viață curată fără compromis

6. Cercetează-te dacă în momentul acesta ești în voia revelată a lui Dumnezeu:

– Cum știi că te afli în voia Sa? Ai viață și pace. Ce înseamnă asta?

a) Relație bună cu Dumnezeu

b) Relație bună cu tine însuți

c) Relație bună cu cei din jurul tău.

Acesta este testul pe care doresc să ni-l facem toți. Să vedem dacă suntem în credință sau suntem lepădați.


Indreptatirea prin credinta – Romani 3.24.

Indreptatirea prin credinta – Romani 3.24.

Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus.

de Aurel Munteanu – 29 dec. 2013

Termenul indreptatire este unul printre cei mai importanti termeni din Sfanta Scriptura . Cornilescu il traduce cu neprihanire . In greaca termenul este δικαιούμενοι ( dikaioumenoi ) .

Acesta poate fi tradus indreptatire , dreptitudine sau justificare . Apare de 39 de ori in Noul Testament .

Ce nu inseamna indreptatire sau justificare :

– nu inseamna ca esti drept ca si cand nu ai fi pacatuit niciodata

– nu inseamna ca vii inaintea lui Yahweh ca sa dai socoteala de pacatele tale ( sa ti le justifici )

– nu inseamna ca o persoana devine dreapta cand crede in Cristos in sensul ca nu va mai pacatui niciodata ( nu inseamna ca devii perfect )

Definitia indreptatirii sau justificarii :

Este o hotarare juridica , un act juridic care are mai mult de a face cu justitia lui Yahweh .

Inseamna ca El de la tronul Sau te declara drept fata de El si te trateaza ca si cand ai fi fost drept inaintea Lui .

Este un act prin care Dumnezeu transfera pacatul credinciosului asupra lui Cristos Isus cand a murit ca jertfa de ispasire si tot El transfera asupra credinciosului ascultarea perfecta a lui Cristos de Legea lui Yahweh .

Acesta este actul prin care credinciosul este socotit indreptatit ( neprihanit ) .

Dumitru Cornilescu cam rateaza termenul traducandu-l cu neprihanire . In DEX 2009 acesta este definit ca :

NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te , Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; cast. – ne- +prihănit ( „păcătos, vinovat” < prihană).

Cum poate fi un om indreptatit inaintea lui Yahweh ?

Religia ofera 2 solutii :

– indreptatire prin fapte ( propriile eforturi )

– indreptatire prin gratiere – har ( printr-un favor nemeritat acordat gratuit de Creator )

Indreptatire prin fapte ( indreptatire prin propriile eforturi si merite ) .

Pentru a intelege cat mai bine diferenta indreptatirii prin fapte sau har o sa luam un exemplu cu cinci categorii de oameni credinciosi .

Imaginati – va pe un ateu intreband un musulman : ,, Daca ar fi sa mori in clipa de fata unde ar merge sufletul tau ? ”

Musulmanul ar raspunde : ,, In Paradis ! ”

Ateul : ,, Si care ar fi baza indreptatirii tale de esti atat de convins ? ”

Musulmanul : ,, Am crezut in Allah , am crezut Coranul , mi-am efectuat perelinajele , am implinit tot ce imi cerea Allah si ca atare sunt indreptatit sa merg in Paradis ! ”

Imaginati-va aceeas intrebare a ateului pusa si unui evreu :

Evreu ar raspunde : ,, In Paradis ! ”

Ateul : ,, Si care ar fi baza indreptatirii tale de esti atat de convins ? ”

Evreul : ,, In primul rand sunt evreu din semintia lui … , am fost taiat imprejur in ziua a opta , am tinut toate sabatele si sarbatorile sfinte , am fost ascultator intru – totul legii lui Adonai . Am pazit toata Tora si am crezut fiecare cuvant al Tanah – ului . Am implinit tot ce trebuia implinit si acesta este motivul pentru care sunt indreptatit sa merg in Paradis . Nu am nici o indoiala de aceasta . ”

Imaginati-va aceeas intrebare a ateului pusa si unui ortodox :

Ortodoxul ar raspunde : ,, In Rai ! ”

Ateul : ,, Si care ar fi baza indreptatirii tale de esti atat de convins ? ”

Ortodoxul : ,, Am primit sfantul botez de prunc , am avut administrate toate cele 7 taine , cinstesc sfanta cruce , sunt nelipsit in fiecare duminica de la slujba deoarece stiu ca in afara bisericii mele nu este mantuire , imi marturisesc de fiecare data pacatele duhovnicului meu , cinstesc pe sfinti si pe Preacurata Fecioara Maria este mijlocitoarea mea la Dumnezeu , imi fac in fiecare an perelinajul la Sfanta Paraschieva , dau de pomana saracilor . Sunt sigur ca in momentul cand o sa mor , voi merge in sanul lui Avraam ! ”

Imaginati-va aceeas intrebare a ateului pusa si unui evanghelic :

Evanghelicul ar raspunde : ,, In Rai cu siguranta ! ”

Ateul : ,, Si care ar fi baza indreptatirii tale de esti atat de convins ? ”

Evanghelicul : ,, Am auzit vestea cea buna ( Evanghelia ) , am crezut in inima mea si la ultima chemare am decis sa ies in fata , sa ma predau si sa Il aleg pe Cristos . Am luat decizia inteleapta la momentul potrivit si I-am deschis usa inimii mele si dupa aceea L-am intronat ca Domn si Mantuitor . Am spus rugaciunea pacatosului si pastorul m-a asigurat ca din acel moment am viata eterna . Imi citesc biblia zilnic , ma rog Lui , fac milostenii , particip la biserica si sunt implicat activ si in castigarea altora pentru Cristos . Nu am nici o indoiala ca daca ar fi sa mor chiar in clipa de fata , eu voi trece in prezenta Domnului ! ”

Imaginati-va aceeas intrebare a ateului pusa si unuia care crede harul :

Acesta ar raspunde : ,, Merg in Cer ! ”

Ateul : ,, De ce care ar fi baza indreptatirii tale de esti atat de convins ? ”

Cel ce crede harul : ,, Pentru ca ,, Iata ca sunt nascut in nelegiuire, si in pacat m-a zamislit mama mea ” si ,, M-am ratacit de la iesirea din pantecele mamei mele …. . ” ,, Am calcat orice Lege a lui Dumnezeu si am pacatuit cat am putut de mult impotriva Lui . ”

,, Stai omule ar spune ateul la un moment dat , pe toti ii inteleg , ca merg in cer , pe musulman , pe evreu , pe ortodox , pe evanghelic . Ei sunt drepti fata de Dumnezeul lor , ei o merita , sunt buni deoarece au lucrat pentru aceasta , au facut tot ce le-a stat in putinta . Dumnezeul lor le-o datoreaza !

Tu insa din nefericire imi spui exact opusul . Spui ca mergi in Cer alaturi de Domnul tau dar eu unul nu vad nici un motiv pentru care ar trebui sa te aflii acolo ! Care este baza nadejdii tale ? ”

,, O sa merg in Cer in Raiul lui Dumnezeu nu pe baza meritelor mele ci , pe baza si in virtutea meritelor lui Cristos Isus !

Vedeti acum si intelegeti diferenta intre indreptatirea prin propriile fapte sau eforturi si indreptatirea printr-un favor nemeritat acordat gratuit de Creator ?

Toti au spus ,, Am facut ”si lasa de inteles ca Dumnezeul lor le-o datoreaza , atat musulmanul , evreul , ortodoxul , cat si evanghelicul .

Pe cand pentru cel ce crede harul si indreptatirea sau justificarea prin credinta spune :

,, El a facut totul pentru mine , salvarea mea nu tine de mine eu m-am nascut pacatos dar am fost declarat drept pentru ca pacatele mele au fost transferate asupra lui Cristos si dreptatea si ascultarea lui Cristos au fost puse tot de Dumnezeu in contul meu .

Faptele bune pe care le-am facut dupa indreptatirea mea sunt dovada faptului ca am fost nascut de sus si salvat pentru eternitate . Cand am privit mai atent in Scriptura am observat ca si acestea au fost randuite tot de Dumnezeu ca sa merg prin ele ca sa nu am cu ce ma lauda , deoarece lauda si gloria sa o aibe numai EL !

Credinta , pocainta , mantuirea , indreptatirea , indurarea , vointa si infaptuirea toate sunt daruri gratuite si nemeritate pe care le-am primit dupa ce El si-a facut mila cu mine si m-a nascut din nou . Ba inca ma priveste chiar si glorificat in indurarea Sa . Eu nu am nici cea mai mica lauda in indreptatirea si salvarea ( mantuirea ) mea !

Apostolul Pavel spune ca nadejdea noastra nu este in propria neprihanire ( indreptatire ) ci prin sangele si rascumpararea care este in Cristos Isus .

Rom . 3.24. : ,, Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus.

Ucenicul ce crede harul este singurul care :

– nu se indreptateste prin faptele sale

– nu are motiv de lauda

– indreapta gloria rascumparatoare doar catre Dumnezeu

el merita iazul dar faptul ca nu merge acolo este un favor nemeritat acordat gratuit de Dumnezeu ( har )

El este indreptatit fara vre-un motiv pe care Dumnezeu sa-l fi vazut in el. El a fost indreptatit contrar a ceea ce era !

Cum vine aceasta ? Ganditi-va va rog la versetul care spunea despre Cristos Domnul ca a fost urat fara temei sau fara vre-un motiv anume – Ioan 15.25.

Expresia fara temei de aici este in greaca – δωρεάν ( dorean ) .

Acest cuvant apare de 9 ori in Noul Testament si este tradus in urmatoarele feluri :

– fara temei , fara motiv , fara o cauza – Ioan 15.25.

– fara plata , gratuit , in dar , liber – de 2 ori in Mat . 10.8. ; Rom . 3.24. ; 2Cor.11.7. ; Ap.21.6. ;Ap.22.17 .

– pe degeaba , pentru nimic – Gal.2.21. ; 2Tes.3.8.

In acelas mod Domnul nu a avut nici un motiv pentru a te socoti indreptatit sau justificat .

El a facut-o ,, fara plata ” asa cum traduce Cornilescu in Rom .3.2 4. :

,, Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus.

Cand Dumnezeu se uita in jos la om , nu gaseste nici un motiv pentru al socoti indreptatit ( justificat sau neprihanit ) . Singurul lucru pe care il vede este pacatul si nelegiuirea .

Dar in mila si indurarea Sa suverana declara pe unii drepti transferand pacatul lor asupra lui Cristos si dreptatea si ascultarea Acestuia in contul credinciosului pocait .

Asa indreptateste sau socoteste neprihanit fara plata ( fara motiv , pe degeaba ) pe anumiti oameni din rasa cazuta a lui Adam . Nu prin fapte sau prin vre-un merit personal pe care chipurile l-a fi vazut Dumnezeu in ei datorita prestintei – ma refer aici la pocainta si credinta ( baza alegerii pentru salvarea si indreptatirea unora ) .

Indemn la schimbarea gandirii .