,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Posts tagged “botezul în apă

Diferențe între naștere din nou, botezul în apă, plinătatea Duhului, vorbirea în limbi și botezul în Duhul

de Aurel Munteanu

Există diferențe clare între nașterea din nou, botezul în apă, plinătatea Duhului Sfânt, darul vorbirii în limbi și botezul în Duhul:

  1. Nașterea din nou, este un eveniment individual unic și irepetabil. 
  1. Are loc la inițiativa Duhului Sfânt după ce omul aude cu urechea de carne, Evanghelia. 
  2. El vine în suveranitatea Sa (precum bate vântul, vezi Evanghelia după Ioan, 3:8) și înviază duhul mort dintr-un om. Asta numim naștere din nou sau naștere de sus. 
  3. Ea nu survine în urma unei atitudini, decizii luate de om sau oricărei fapte făcute de acesta, deoarece Duhul este suveran în mântuire.
  4. Nu survine nici în momentul botezului în apă deoarece mântuirea este prin har nu prin regenerare baptismală.
  5. Nu are loc nici în momentul primirii darului vorbirii în limbi. Faptul că omul primește un dar oarecare, este dovada că omul este deja născut din nou. Nașterea este cauza aducerii la viață iar darul este dovada că omul este viu și pregătit să-L slujească pe Domnul său.
  6. Nașterea din nou te adaugă în Familia lui Dumnezeu: „din care este numită orice familie[În gr., derivat din cuvântul „Tată“], în ceruri şi pe pământ,” (Trad. GBV., Epistola către efeseni, 3:15). Nu te adaugă nici în Adunare nici în trupul Bisericii Universale Vizibile sau Invizibile.  
  1. Botezul în apă, este poarta de intrare într-o Adunare locală și vizibilă. 
  1. Nu este un sacrament aducător de naștere din nou sau mântuire.
  2. El se face totdeauna printr-o singură afundare.
  3. Ca să fie valid trebuie să îndeplinească 4 condiții: candidat scriptural, mod, motiv și administrator scriptural.
  4. Te adaugă totdeauna în trupul local al adunării care îți administrează afundarea: „Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.” (Faptele apostolilor, 2:41).
  5. În Noul Testament nimeni care nu era botezat biblic, nu ducea la îndeplinire Marea trimitere. Nu exista misionarism făcut fără autoritatea unei Adunări biblice existente, cum se practică astăzi.
  1. Plinătatea Duhului, este o umplere individuală, graduală și repetitivă care nu ține de maturitatea spirituală a celui regenerat.
  1. Cel mai plin de Duhul Sfânt omul este în clipa nașterii din nou. El are Duhul cu măsură. Singurul care L-a avut fără măsură a fost Domnul Isus Cristos.
  2. Plinătatea este un efect al prezenței Duhului și nu cauza nașterii din nou.
  3. Nașterea din nou nu are loc la fiecare umplere a Duhului Sfânt. Ea nu este repetitivă pe când umplerea este.
  4. Plinătatea Duhului survine în mod suveran de la Duhul. Ea nu poate fi programată de nici un om, nu poate fi indusă asupra sa sau a altora. De ce? Din simplul motiv că Duhul Sfânt este suveran și nu poate fi manipulat de ființa umană.
  5. Plinătatea nu poate fi autoindusă atunci când cânți, asculți muzică spirituală. Atunci când râzi necontrolat, plângi necontrolat sau „ți se face pielea pe tine ca de găină”, sau „părul pe tine ca ariciul”, nu poate fi vorba de umplere cu Duhul Sfânt, sunt lucruri carnale. A avea emoții sau stări sufletești intense nu este o dovadă că ești plin de Duhul.
  6. Toți în Scriptură care erau plini de Duhul dădeau dovadă de o gândire spirituală înaltă, tărie de caracter și o bună înțelegere a voii revelate a lui Dumnezeu și o punere în practică a acesteia.
  7. Cu cât ești mai plin de Duhul cu atât ești mai gol de „eul” tău.
  1. Darul vorbirii în limbi omenești, era un dar „semn”, temporar și era în special pentru iudeii necredincioși.
  1. A fost dat ca semn al judecății pentru necredincioși (Întâia epistolă către corinteni, 14:21).
  2. Totdeauna limbile erau omenești și nu îngerești. În cer există o singură limbă. 
  3. Darul acesta a fost exersat doar de bărbații care predicau.
  4. Surorile nu au vorbit niciunde în Scriptură în limbi, tocmai din motiv că ele nu erau mandatate să fie lucrători ordinați.
  5. Totdeauna acest dar a fost un semn că persoana respectivă care primea darul era deja născută din nou. Primirea darului era efect al nașterii din nou nu cauza acesteia. 
  6. Acest dar a încetat odată cu definitivarea Canonului (venirea a ceea ce este matur sau complet – 1 Corinteni, 13:10).
  1. Botezul în Duhul, este un eveniment istoric instituțional, al unui grup numit „Ekklesia Mea” (Evanghelia după Matei, 16:18), grup format din mai multe persoane regenerate, și deja botezate în apă cu vreo 3 ani înainte de Cincizecimea din Fapte, 2.

Botezul în Duhul Sfânt din Faptele apostolilor, 2, a fost o acțiune de recunoaștere și autentificare a ,,Casei lui Dumnezeu” (Adunarea), ca singurul loc public adecvat pentru slujire și închinare.

Lucrul acesta nu era ceva nou în Israel deoarece Domnul recunoscuse și autentificase în același mod și Casele Sale anterioare: Cortul și Templul zidit de Solomon.

După cum fiecare nouă Casă a lui Dumnezeu: Cort și Templu aveau un:

  1.  Constructor desemnat de Dumnezeu.
  2.  Model conceput de Dumnezeu pentru construire.
  3.  O perioadă de câteva luni sau ani în care erau construite.
  4.  O zi în care trebuia să fie acreditate divin în fața publicului.
  5.  Și un botez în gloria Shekinah.

La fel și Adunarea Nou Testamentară, trebuia să aibă parte de aceleași lucruri. 

Cortul, Templul și Adunarea Nou Testamentară, au fost botezate în Duhul:

  1. Cortul a fost botezat în Exod, 40:35.
  2. Templul în  2 Cronici, 7:3.
  3. Adunarea în Fapte, 2:1-3.

Singura diferență între ele era:

  1. Cortul era construit din piei de animale.
  2. Templul din blocuri de piatră cioplită.
  3. Adunarea din credincioși botezați în apă, trăitori în pielea lor, șlefuiți de Dumnezeu și asamblați ca pietre vii (Întâia epistolă a lui Petru,  2.5; Întâia epistolă către Timotei, 3:15).

Despre botezul biblic în Duhul Sfânt se promitea că:

  1. Administrator – va fi – Cristos Isus.
  2. Candidați – vor fi – credincioșii deja botezați în apă.
  3. Elementul afundării – în (gr.-en) – Duhul Sfânt.

În conceptul actual al botezului în Duhul Sfânt, ordinea este pervertită atât de protestanți, neoprotestanți cât și de mișcarea penticostalo-carismatică. Toți aceștia susțin că:

  1. Administrator – este Duhul Sfânt – și nu Cristos Isus!
  2. Candidat – este un singur individ botezat în apă sau nu – și nu un trup (Adunarea din Fapte, 2) format din mai multe persoane botezate deja în apă!
  3. Elementul – în Cristos (trupul mistic) – și nu în Duhul Sfânt! 

Cine dă voie la asemenea interpretări?  Scriptura cu siguranță că nu deoarece, ea spune clar:

11Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

Matei, 3:11 

4Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, ,,pe care”, le-a zis El, ,,aţi auzit-o de la Mine. 

5Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” Fapte, 1:4-5

Din aceste versete vedem clar că: Administratorul botezului în Duhul este promis că va fi Isus Cristos, candidații sunt Adunarea (voi, v.5), zidită de El în timpul lucrării Sale pământești și Elementul afundării este Duhul.


Botezul în Duhul Sfânt

Botezul în Duhul Sfânt

 

 

 

 

de Aurel Munteanu 15 mai 2017

 

 

 

 

 

Mai înainte de a intra în subiect doresc să precizez câteva lucruri, fără de care nu poate fi înțeles niciodată ceea ce vreau să explic. Vreau de la început să spun că, există o mare diferență între:

  • Nașterea din nou (a fi în Cristos sau în unire spirituală cu El)
  • Botezul în apă
  • Plinătatea Duhului
  • Darul vorbiri în limbi
  • Botezul în Duhul Sfânt

 

Botezul în Duhul Sfânt nu este unul și acelaș lucru cu: nașterea din nou, botezul în apă, plinătatea Duhului sau darul vorbirii în limbi primit în Fapte 2. Toate lucrurile enumerate mai sus sunt diferite între ele și Scriptura explică clar lucrul acesta.

 

  • Nașterea din nou, este un eveniment individual unic și irepetabil
  • Botezul în apă, este poarta de intrare într-o Adunare locală și vizibilă
  • Plinătatea Duhului, este o umplere individuală, graduală și repetitivă care nu ține de maturitatea spirituală
  • Darul vorbirii în limbi omenești, era un dar ,,semn”, temporal
  • Botezul în Duhul, este un eveniment istoric instituțional, al unui grup numit Eklesia Mea, grup format din mai multe persoane regenerate, și deja botezate în apă

 

Botezul în Duhul Sfânt din F.A. 2, a fost o acțiune de recunoaștere și autentificare a ,,Casei lui Dumnezeu – Adunarea”, ca singurul loc public adecvat pentru slujire și închinare.

 

Lucrul acesta nu era ceva nou în Israel deoarece Domnul recunoscuse și autentificase în acelaș mod și Casele Sale anterioare: Cortul și Templul zidit de Solomon.

 

După cum fiecare nouă Casă a lui Dumnezeu: Cort și Templu aveau un:

– constructor desemnat de Dumnezeu

– model conceput de Dumnezeu pentru construire

– o perioadă de câteva luni sau ani în care erau construite

– o zi în care trebuia să fie acreditate divin în fața publicului

– și un botez în gloria Șekinah;

la fel și Adunarea Nou Testamentară, trebuia să aibe parte de aceleaș lucruri.

 

Cortul a fost botezat în Exod 40.35.

Templul în  2 Cronici 7.3.

Adunarea în Fapte 2. 1-3.

 

Singura diferență între ele era:

 

  • Cortul era construit din piei de animale
  • Templul din blocuri de piatră cioplită
  • Adunarea din credincioși botezați în apă, trăitori în pielea lor, șlefuiți de Dumnezeu și asamblați ca pietre vii – 1Petru 2.5 și 1Timotei 3.15.

 

Despre botezul biblic în Duhul Sfânt se promitea că:

 

  • Administrator – va fi – Cristos Isus
  • Candidați – vor fi – credincioșii deja botezați în apă
  • Elementul – în (gr.-en) Duhul Sfânt

 

 

În conceptul actual al botezului în Duhul Sfânt, ordinea este pervertită atât de protestanți, neoprotestanți cât și de mișcarea penticostalo-carismatică. Ei susțin că:

 

  • Administratoreste Duhul Sfânt – și nu Cristos Isus!
  • Candidateste un singur individ botezat în apă sau nu – și nu un trup din mai multe persoane botezate deja în apă!
  • Elementulîn Cristos (trupul mistic) – și nu în Duhul Sfânt!

 

 

Cine dă voie la asemenea interpretări?  Scriptura spune clar:

 

Matei 3.11: Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine,…. . El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

 

Fapte 1.4-5: 4. Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine.

  1. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”

 

 

Vedem clar că: Administratorul botezului în Duhul este promis că va fi Isus Cristos, candidații sunt Adunarea (voi), zidită de El în timpul lucrării Sale pământești și Elementul afundării este Duhul.

 

 

Botezul în Duhul Sfânt era:

  • O afundare (botezare) mai degrabă instituțională decât una individuală
  • Promisiunea a fost doar pentru cei botezați în apă care se adunau în mod obișnuit cu Cristos încă de la botezul lui Ioan
  • Doar Adunării zidite de Cristos înainte de Cincizecime, I-a promis El botezul în Duhul în ziua Cincizecimii – Fapte 1.4-5. Nu a promis altora.
  • Aceasta era singura Adunare de credincioși regenerați și botezați în apă care continua să se adune în mod regulat în Ierusalim. Era adunată și aștepta și în Fapte 2.1.
  • Acestei Adunări i s-au adăugat la Cincizecime 3000 de persoane în urma botezului în apă – Fapte 2. 41,47. Nu spune Biblia că ei, au fost adăugați Trupului lui Cristos ( metaforă des întâlnită pentru Adunare), prin botezul în Duhul. Duhul doar i-a umplut și i-a făcut să vorbească în limbi omenești înțelese.
  • Acest botez în Duhul a fost restricționat de Isus atât din punct de vedere temporar cât și geografic cu toate că existau mulțimi de credincioși născuți din nou și botezați în apă pretutindeni în Israel. Înainte de înalțarea Sa la ceruri, pe munte în Galileea s-au strâns peste 500 de frați deodată – 1Corinteni 15.6. Acesta este un motiv destul de puternic că botezul în Duhul, a fost unul instituțional de autentificare a ,,Casei celei noi”, o recunoaștere publică a locului adecvat pentru slujire și închinare publică.
  • Botezul în Duhul nu a fost universal printre credincioși ci a fost restricționat doar la 120 care erau Adunarea – Fapte 1.15, aflați într-un loc specific din Ierusalim conform promisiunii – Fapte 2.1.
  • Atunci în ziua Cincizecimii din Fapte 2, a fost acreditarea divină manifestată în public, odată pentru totdeauna. Această acreditare caracteriza de fapt toate casele trecute ale lui Dumnezeu după terminarea lor.
  • Botezul în Duhul mai este repetat în legătură cu credincioșii ne-evrei din Fapte 10 din casa lui Cornelius. Acest lucru s-a petrecut datorită faptului că evreii nu voiau să administreze botezul în apă și să-i primească membrii în Adunare – Fapte 10. 45-48.
  • Numai această acreditare Dumnezeiască a botezului în Duhul, a redus la tăcere membrii evrei ai Adunării din Ierusalim – Fapte 11. 1-17.
  • Expresia folosită de Petru ,,Duhul s-a coborât ca peste nou la început”, desfințează conceptul botezului individual în Duhul așa cum este promovat azi de protestanți și neoprotestanți.
  • Îl desfințează deoarece între botezul în Duhul petrecut în casa lui Cornelius și Cincizecimea din Fapte 2, se petrecuseră zeci de mii de nașteri din nou ale credincioșilor aleși prin har suveran.
  • Boezul în Duhul Sfânt nu plasează pe nimeni ,,în Cristos” sau în ,,unire spirituală cu El”, întrucât aceasta o face lucrarea de regenerare (nașterea din nou) produsă de Duhul Sfânt.
  • Fiecare trup al Adunării locale și vizibile, format din credincioși botezați , întemeiat de Cristos după modelul Noului Testament de aceeaș credință și rânduială este ,, un templu în Duhul” – 1Cor.3.16:

 

,,Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” ( voi, Adunarea locală din Corint).

 

 

Dacă deosebim bine aceste lucruri, vom pricepe că Botezul în Duhul nu este, nici mecanismul prin care credincioșii individuali sunt ,,uniți cu trupul mistic al lui Cristos” și nici o ,,a doua lucrare a harului” după mântuire ce se  manifestă prin vorbirea în limbi, care îi face să aibe o sfințenie mai înaltă.

 

Protestanții care promovează că apostolii și ucenicii fuseseră deja născuți din nou cu mult înainte de ziua Cincizecimii, dar încă nu fuseseră uniți cu Cristos (ei asociază unirea cu botezul în Duhul) au urmatoarele probleme:

  • Înainte de venirea lui Isus Cristos, credincioșii erau regenerați FĂRĂ botezul în Duhul și astfel fără mecanismul care îi plasa în unirea spirituală cu  Cristos deci fiind  ÎN AFARA Lui
  • Ucenicii contemporani cu Cristos erau regenerați înainte de a fi botezați în Duhul. Astfel, botezul în Duhul era ULTERIOR regenerării lor. Astfel, ei erau ÎN AFARA Lui Cristos până la Cincizecime.
  • Sfinții din perioada de după Cincizecime sunt botezați în Duhul, SIMULTAN cu regenerarea. Așa dar nu exista mântuire separată, atât de regenerare, cât și de botezul în Duhul care plasează credinciosul în unire spirituală cu Cristos sau în poziția de a primi toate binecuvântările mântuirii – Efeseni 1.3-4.

 

Poziția aceasta protestantă face ca Adunarea și mântuirea ,,în Cristos” să fie inseparabile după Cincizecime, solicitând un tip de mântuire fundamental diferit după Cincizecime dacât înainte de ea!

 

  • Dacă a fi ,,în Cristos” și a fi ,,în biserica mistică universală invizibilă”, este unul și acelaș lucru atunci NU POATE exista mântuire în afara niciuneia din ele!

A nu exista mântuire în afara bisericii, este o veche erezie catolico-ortodoxă, detestată atât de protestanți cât și de neoprotestanți și bineînțeles și de Scriptură.

 

 

Neoprotestanți care susțin că nașterea din nou  și botezul în Duhul sunt simultane (în acelaș moment),  și este practic imposibil să fii mântuit fără această lucrare a Duhului, au și ei câteva probleme, și anume:

  • Dacă teoria lor este valabilă, atunci Adunarea își are originea înainte de Cincizecime odată cu PRIMA persoană născută de sus
  • Sau nu EXISTĂ mântuire pentru nimeni înainte de Cincizecime.

 

Acestea fiind zise, recomand un studiu mai profund pe subiect. Ca material ajutător recomand cartea Botezul în Duhul a fratelui Mark W. Fenison. În limba  engleză aici: https://adunareaharulsuveran.wordpress.com/2016/03/15/the-baptism-in-the-holy-spirit-by-mark-w-fenison/

 


Citate protestante despre botezul prin afundare

Citate protestante despre botezul prin afundare

Citate din cartea: Botezul și Cina – taine sau rânduieli? De Mark Fenison

pag.10-12.

http://abaptistvoice.com/Romana/carti/Botezul_si_cina.pdf

Fiecare lexicon grec oferă aceleași sensuri și aceeași uzanță pentru baptizo și formele sale derivate:

,,a scufunda, a afunda, a imersa”

Nici un lexicon grec nu neagă faptul că acesta este înțelesul antic și că așa au fost folosiți termenii. Niciun lexicon grec nu redă stropirea sau turnarea ca înțeles și uzanță istorică legitimă.

Cei mai mari lideri pedobaptiști1, au recunoscut că termenul însemna afundare în primul secol.

Prezbiterienii:

Ioan Calvin, el însuși un pedobaptist, a avut multe scrieri dure împotriva celor ce botezau prin afundare, dar a afirmat:

,,Dacă persoana ce urmează a fi botezată trebuie afundată în întregime, și dacă aceasta se face o dată sau de trei ori, sau dacă trebuie doar stropită cu apă, nu are nici o importanță. Bisericile ar trebui să aibă libertatea de a adopta oricare dintre practici, după diversitatea climatelor, deși este evident că termenul a boteza înseamnă a afunda, și aceasta a fost practica Bisericii primitive.

Calvin, Fundamente, cartea III, cap. 15, partea 2, secțiunea 19.

Observați credința sa că ceea ce trebuia să dicteze modul era clima, nu înțelesul și uzanța nou testamentară. Dar cine i-a dat dreptul lui Calvin de a face această afirmație?

Luteranii:

Martin Luther a spus:


,,Mi-aș dori ca cel ce este botezat să fie afundat în întregime, potrivit cu înțelesul cuvântului.”

Philip Schaff a afirmat:

,,Imersia, nu stropirea, era fără îndoială forma originală normală a botezului. Aceasta reiese din înțelesul cuvântului grecesc și din analogia botezului lui Ioan, efectuat în Iordan.”

History of the Apostolic Church, p.568

Metodiștii:

John Wesley, comentând pasajul din Romani, 6:4:

,,Suntem îngropați împreună cu el-aluzie la felul străvechi de botezare prin afundare.”

Explanatory Notes Upon the New Testament, p. 376.

George Whitefield, comentând pasajul din Romani 6.4:

,,Este cert că cuvintele din textul nostru sunt o aluzie la modul de a boteza prin afundare.”

Episcopalienii:

Conybeare și Howson, comentând pasajul din Romani 6.4:

,,Acest pasaj nu poate fi înțeles decât dacă se înțelege că botezul primitiv se făcea prin afundare.”

Într-adevăr, limba greacă are termeni specifici pentru stropire (rantizo) și pentru turnare (epicheo), iar acești termeni se găsesc în Scriptură, dar nu sunt niciodată folosiți pentru a descrie rânduiala botezului2.

 

1 Pedobaptiști înseamnă botezători de prunci

2,,rantizo”, a stropi: ,,Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului…” Evrei 9:13.

,,epicheo”, a turna: ,,S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.”Luca 10:34.