,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Posts tagged “baptisti

Succesiunea neântreruptă de Adunări

                                          Succesiunea neântreruptă de Adunări

de Aurel Munteanu – 5 februarie 2015

1. Ce înseamnă succesiunea neîntreruptă de Adunări ?

Este conceptul , conform căruia, Adunarea zidită de Cristos Domnul în Galileea , va avea o continuitate în fiecare secol cu aceeași credință , origine și practică până în ziua Rapirii . Această teorie susţine că : ,,Apostazia a apărut în creştinism la scurt timp după începuturile lui. Dar apostazia nu a fost universală, căci au existat atunci Adunări care au rămas fidele creştinismului original. Când creştinismul a devenit religie oficială, aceste Adunari au continuat să existe, dar neoficial. Chiar dacă aceste Adunari nu au fost identice una cu alta, ele au rămas fidele învăţăturilor fundamentale ale Întemeietorului lor. Deşi au fost persecutate aspru de „creştinii” aflaţi la putere, o rămăşiţă a lor a continuat să existe pe tot parcursul evului mediu întunecat, a epocii Reformei şi a celor ulterioare ei, ajungând până în zilele noastre “

Acest concept este singurul care poate afirma cu tărie versetul : ,, Un singur Domn, o singură credință și un singur botez ( început de Ioan ) . ”

2. Are această învățătură suport biblic ?

Cei ce mărturisesc succesiunea neântreruptă , spun că acest concept este unul promis și susținut de Mântuitor în Mat . 16.18. cât și în alte locuri :

,, Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile

Locuinţei morţilor nu o vor birui. ’’

Matei 28.19-20 . , sugerează aceeași ideea a perpetuității Adunării în fiecare

secol :

,, Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.”

Același concept al continuități îl găsim reluat și în epistola către Efeseni în 3. 20-21. :

,, Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult

decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din

neam în neam, în vecii vecilor! Amin. “

Până astăzi nu știu pe nimeni să contrazică versetele acestea ca nefiind inspirate , dar știu destui care contrazic principiul enunțat în ele și anume continuitatea Adunării secol după secol .

3. Pe ce durata de timp se întinde succesiunea neântreruptă de Adunări ?

Succesiunea neântreruptă de Adunări se întinde din ziua când a fost fondată de Domnul Isus prima Adunare în Galileea până în glorioasa zi a Răpirii când toți cei în Cristos vor întâlni în nori pe Acela care L-au iubit .

4. Cine sunt cei care au susținut o asemenea succesiune neântreruptă de-a lungul secolelor ?

Aici doresc să citez din Urma sângelui (pag.5 ) pe marele predicator baptist , C.H.Spurgeon :

Şi acum… când cineva ne spune ‚Voi ca denominaţie, ce nume mari puteţi să menţionaţi? Despre ce părinţi puteţi să vorbiţi?’ Le putem spune, ‚Putem vorbi de mai mulţi părinţi decât oricine altcineva sub cer, pentru că noi suntem vechea biserică apostolică, ce nu s-a plecat niciodată în jugul prinţesei; noi, cunoscuţi printre oameni, în toate erele, sub nume diferite cum ar fi, donatişti, novaţieni, paulicieni, petrobrusieni, catari, arnoldişti, husiţi, waldenzi, lolarzi şi anabaptişti, întotdeauna am militat pentru curăţia bisericii, distingerea şi separarea ei de guvernarea omenească. Părinţii noştri au fost bărbaţi obişnuiţi cu dificultăţile şi nu au ştiut ce înseamnă viaţa uşoară. Fiii lor ne arată o linie continuă care vine în mod legitim de la apostoli, nu prin mizeria Romei, nu prin manipularea prelaţilor, ci prin viaţa Divină, prin ungerea Duhului Sfânt, prin părtăşia Fiului în suferinţă şi a Tatălui în adevăr.” (Spurgeon, ibid., Vol. 7, p. 613).

Sursa :http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/UrmaSangelui.pdf

5. Există dovezi istorice că în paralel cu biserica oficială apostată a existat o succesiune neântreruptă de Adunări care se împotriveau tot timpul creștinismului oficial ?

Chiar istoricii adverşi poziţiei baptiste sau cei seculari nu exclud această teorie a succesiunii , iar unii chiar o afirmă.

a. Will Durant, istoric secular american: „La început, Anabaptiştii s-au manifestat în Elveţia, unde se poate să se fi strecurat creştinismul paşnic al valdensilor din Sudul Franţei sau al fraţilor cerşetori din Ţările de Jos” (Civilizaţii istorisite, vol. 18, p. 85).

b. Mircea Eliade, istoric al religiilor, român: „primele forme creştine erau mai aproape de acelea care au fost considerate mai târziu drept eretice”

c. Zwingli, reformator elveţian: „Învăţătura Anabaptismului nu este o noutate, ci pentru o mie trei sute de ani a cauzat mare tulburare în biserică, şi a căpătat aşa putere, încât încercarea în această epocă de a lupta contra ei pare zadarnică pentru un timp” (Christian, O istorie a baptiştilor, vol. 1, p. 86).

d. Robert Barclay, istoric non-conformist englez: „După cum vom arăta, ascensiunea ‚Anabaptiştilor’ a avut loc cu mult timp înaintea formării Bisericii Angliei [1534], şi există de asemenea motive să credem că pe continentul European societăţi creştine mici, ascunse, care susţineau multe din opiniile ‚Anabaptiştilor’, au existat încă din vremurile Apostolilor. În sensul transmiterii directe a Adevărului Divin, şi al naturii adevărate a religiei spirituale, pare probabil că aceste Biserici au o descendenţă sau succesiune mai veche decât cea a Bisericii Romane” (The Inner Life of the Religious Societies, p. 11, 12).

e. Mosheim, istoric german lutheran: „În primul rând, eu cred că Menoniţii nu greşesc în totalitate atunci când se laudă cu o descendenţă dintre acei Waldenzi, Petrobrusieni şi alţii, care sunt de obicei denumiţi Martori ai adevărului înainte de Luther. Înainte de epoca lui Luther, existau ascunşi în aproape toate ţările Europei, dar în special în Boemia, Moravia, Elveţia şi Germania, foarte multe persoane, în a căror minţi era adânc înrădăcinat acel principiu pe care Waldenzii, Wickliffiţii şi Hussiţii l-au susţinut, unii mai ascuns, alţii mai deschis” (Institutes of Ecclesiastical History, William Tegg, Londra, 1867, p. 685)

f. Doctorii Ypeij şi Dermout: istorici reformaţi olandezi: „Am văzut acum că Baptiştii, care au fost în trecut numiţi Anabaptişti, şi în vremuri mai apropiate Menoniţi, au fost Waldenzii originali… Pe această bază, Baptiştii pot fi consideraţi ca fiind singura comunitate religioasă care a rezistat din zilele apostolilor, şi ca societate Creştină care a păstrat curate doctrinele Evangheliei în toate veacurile. Economia externă şi internă a Baptiştilor, în totalitate corectă, tinde să confirme adevărul disputat de Biserica Catolică, că Reforma care a avut loc în secolul şaisprezece a fost necesară în cel mai înalt grad şi în acelaşi timp respinge noţiunea eronată a Catolicilor că denominaţia lor este cea mai veche.” (Geschiedenis Der Nederlandsche Hervormde Kerk, Breda, 1819)

g. Schaff, istoric prezbiterian american: „Anabaptiştii nu au inventat opoziţia lor faţă de botezul pruncilor, fiindcă întotdeauna au existat grupări în Biserică ce au fost antipedobaptiste.” (The New Schaff-Herzog Encyclopedia, vol. I, p. 370)

h. Leonard Verduin, istoric prezbiterian american: „Ceea ce a erupt în cel de-al Doilea Front [aripa stângă, radicală a Reformei] a fost o resurgenţă a acelor tendinţe şi opinii care existau deja de secole împotriva ordinii medievale; a fost legată de cercurile antice în care, în ciuda persecuţiei, un corp de opinii şi convingeri antice erau încă în viaţă. Nu a fost ceva care s-a ridicat, fără o rădăcină mai adâncă, din evenimentele care au avut lor în 1517.” (The Reformers and their Stepchildren, p. 14) „Disidenţa împotriva ordinii medievale era deja veche de un mileniu şi extrem de răspândită” (Ibid., p. 15). „Stânga Protestantă a fost moştenitoarea lumii subterane medievale. Avea categorii de gândire şi un vocabular apărut din ereziile medievale târzii, … un vocabular care a existat înaintea Reformei şi avea propria-i putere şi propriu-i impuls, cu totul separat de Luther (Ibid, p. 35-36). „…sursele nu disting nici o persoană ca întemeietor al rebotezării în secolul şaisprezece… Cum a apărut anonim o asemenea practică atât de radicală este mai mult decât ciudat – dacă se presupune, aşa cum este voga, că Anabaptismul a fost un simplu produs al secolului şaisprezece. Dar această tăcere în privinţa aceluia care trebuie creditat cu ideea devine întru totul explicabilă imediat ce se realizează că ceea ce a fost cunoscut ca Anabaptism în timpurile Reformei nu a fost nicidecum ceva nou… Nimeni nu este creditat cu inventarea Anabaptismului secolului şaisprezece pentru motivul suficient că nimeni nu l-a inventat” (Ibid., p. 189). „Rebotezarea este tot atât de veche pe cât constantinianismul” (op. cit., p. 190)

2. Unii din cei mai renumiţi istorici baptişti aprobă sau susţin această teorie – răspuns la acuzaţia că istoricii ce susţin aşa ceva sunt „de mâna a doua”

a. Bertalan Kirner, istoric baptist maghiar – „În timpul Reformei, aceste concepţii baptiste [botezarea prin afundare] stârniseră multe controverse. Renumiţii reformatori, Zwingli, Luther şi Calvin purtau discuţii aprige cu baptiştii, şi îi puteau învinge doar prin forţă şi moarte.” (Viaţa misionarului Mihaly Kornya, p. 40). Liderii anabaptişti martiri Felix Manz, Michael Sattler, Balthasar Hubmaier şi Jorg Blaurock sunt menţionaţi ca predicatori baptişti (acest citat dovedeşte faptul că Kirner nu credea că baptiştii au apărut prin John Smyth)

b. John T. Christian, istoric baptist american – „Sunt foarte conştient de imperfecţiunile acestei cărţi, dar prezintă multe informaţii care înainte nu s-au găsit în nici o istorie a Baptiştilor. Am urmărit pe tot parcursul cărţii metoda ştiinţifică de investigaţie şi am lăsat faptele să vorbească de la sine. Nu am nici o îndoială în mintea mea că a existat o succesiune istorică a Baptiştilor din zilele lui Hristos până în prezent. Trebuie amintit că Baptiştii se găseau aproape în fiecare colţ al Europei. Când am găsit o legătură între două grupuri, am afirmat acest fapt, dar când nici o legătură nu a fost vizibilă, nu am încercat să construiesc una. O sinceritate directă este sigura direcţie care trebuie urmărită. Totuşi, din fericire, fiecare fapt adiţional descoperit nu face decât să facă probabile asemenea legături în fiecare caz.

Eu am o atitudine expectativă faţă de viitor. Întâmpin bucuros orice investigaţie, fiindcă adevărul nu are de ce să se teamă de lumină.” (O istorie a baptiştilor, p. 6)

Christian a avut două doctorate, membru în American Society of History, Academia franceză de Istorie, Societatea greacă de Arheologie creştină, a făcut mai multe vizite în Europa pentru cercetări originale şi strângere de documente.

3. Această poziţie nu a fost produsul secolului XIX, ci a fost susţinută de istorici baptişti anteriori.

a. Thomas Crosby, primul istoric baptist englez, în 1738: „Dar ceea ce este mai evident pentru cercetarea noastră spre găsirea primei apariţii a acestei secte este, că aceşti bărbaţi nu au avansat această opinie privitoare la botez ca un lucru cu totul nou, ci ceva ce a fost învăţat de alţii, care au respins ca şi ei erorile şi corupţiile bisericii Romei; şi au afirmat că aceasta a fost opinia Waldenzilor şi Petrobrusienilor, care au fost înaintea lor.

Ei nu s-au considerat pe această bază drept capi şi întemeietori ai unei secte sau religii noi…” (The History of the English Baptists, vol. 1, p. xxvi)

b. Joseph Hooke, apologet baptist englez, în 1701, vorbind despre începutul „sectei” Anabaptiştilor: „…dacă ar fi neîndoielnic că nu este mai veche decât războiul de la Munster… m-aş decide să o părăsesc şi i-aş îndemna şi pe alţii să facă la fel. Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” „…suntem fermi convinşi, şi de aceea afirmăm cu tărie, deşi în smerenie, că această sectă reprezintă exact acelaşi fel de oameni ca şi cei care au fost pentru prima oară numiţi creştini în Antiohia, Fapte 11:26…” „…şi de atunci încoace a existat continuu în lume, fiind urâtă în toate veacurile…” (A Necessary Apology for Baptized Believers, Londra, 1701)

c. John Spittlehouse şi John More, apologeţi baptişti englezi tipăresc o lucrare în 1652, intitulată: O Apologie a Succesiunii Continue a Bisericii Primitive a lui Isus Cristos (numită eronat acum Anabaptişti), din vremea Apostolilor până în prezent

d. Concluzie: teoria succesiunii (a existenţei în fiecare veac a adunărilor lui Cristos) este, din punct de vedere istoric, una validă, având suficient suport pentru a fi admisă chiar de istorici adverşi sau seculari. Din citatele alese, rezultă că această teorie nu este nouă printre baptişti, ci este susţinută de cei mai vechi istorici şi apologeţi baptişti; este apărată nu de istorici de mâna a doua, ci de cel mai înalt rang; este recunoscută de mari adversari şi admisă ca probabilă de unii din cei mai mari istorici seculari.

Citate preluate din : De ce Baptiștii nu sunt protestanți de Raul Enyedi :

http://www.abaptistvoice.com/Romana/carti/DeCeBaptistiiNuSuntProtestant.html

6. Poate fi probată succesiunea neîntreruptă de Adunări , verigă cu verigă de-a lungul secolelor înapoi până în primul secol ?

Nu . Nici o Adunare scripturală nu poate să facă acest lucru cu acte și registre membrale din mai multe motive . Unul dintre ele este cel al persecuției din partea celor care mărturisesc succesiunea apostolică adică al catolicilor ramura de răsărit ( ortodoxia ) cât și ramura de apus ( romano-catolicismul). Un alt motiv este decimarea .

Multe Adunări din anumite zone geografice au fost exterminate până la ultimul membru și după ,, curățenie ” nu au mai rămas decât cenușa . Incendiile și deportările sunt alte motive pentru care nu poți dovedi prin acte succesiunea Adunărilor secol după secol . Sunt Adunări care își pot arăta succesiunea pentru o bucată de timp mai lungă sau mai scurtă dar până în primul secol nu există dovezi certe .

Dovezile pe care noi punem accent sunt de natură scripturală și nu istorică . Noi punem accent pe promisiunile Domnului Cristos și pe doctrinele pe care ni Le-a încredințat să le păzim . Promisiunile și învățăturile Sale sunt baza noastră și nu neapărat dovada istorică .

Nici un om de astăzi nu poate să facă dovada că el se trage direct din Adam . El doar poate demonstra că are aceleași trăsături , caracteristici și înclinații cu Adam dar nu poate arăta o genealogie cu nume și prenume înapoi până la primul om creat . Tot la fel este și pe plan spiritual . Dacă Adunarea ta se identifică în doctrină și practică cu prima înființată de Cristos și cu altele de-a lungul secolelor care au rămas fidele învăţăturilor fundamentale ale Întemeietorului lor , poți afirma că Adunarea ta este una veritabilă .

Dacă ea are trăsături pe care nu le-a creionat Cristos , dacă are mai multe capete , legături cu statul sau dacă are mâinile și hainele pătate de sângele martirilor , ea nu poate avea pretenția că este o fecioară curată logodită cu Cristos .

7. Ce principii susțineau aceia care făceau parte din succesiunea neântreruptă de Adunări ?

Particularităţile după care pot fi identificate Adunările noastre astăzi, dar şi în orice moment al istoriei creştine sunt următoarele:

1. Conform definiţiei biblice, Ekklesia este Adunarea credincioşilor botezaţi dintr-un anumit loc – o organizaţie axată pe activităţi spirituale, al cărei Fondator, Cap şi Dătător de lege este Mântuitorul Isus Cristos. Adunarea este totdeauna una locală și vizibilă.

2. Membri în Adunare pot fi doar persoanele care au crezut Evanghelia şi a căror viaţă a fost schimbată vizibil.

3. În Adunare se intră prin botez (efectuat prin scufundare), pe baza mărturiei personale a credinţei fiecărui candidat.

4. Adunarea nu are decât două rânduieli: botezul şi frângerea pâinii .

5. Legile şi rânduielile pe baza cărora Adunarea funcţionează se găsesc exclusiv în Noul Testament .

6. În cadrul Adunării nu există o ierarhie, un cler.

7. Adunarea funcţionează ca o democraţie pură.

8. Adunările locale – sunt independente și egale.

9. Credem în separarea absolută a Adunării faţă de stat.

10. Credem şi susţinem că fiecare om are dreptul la libertate religioasă.

Citat preluat din : O scurtă descriere a baptiștilor istorici de Raul Enyedi :

http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/Oscurtadescriereabaptistiloristorici.html

  1. Alte caracteristici ale acestor Adunări le puteți găsi și în lucrarea intitulată :

  2. Care esteAdunarea adevarată 11caracteristici ale Adunării nou testamentare de Pugh Curtis :

http://www.slideshare.net/aurelomnou/care-este-adunarea-adevarata?qid=5017708d-15ee-48dc-8c9c-f50f55d5a829&v=default&b=&from_search=1

8. Există mântuire în afara Adunărilor care fac parte din succesiunea neântreruptă ?

De foarte multe ori după discuțiile pe seama succesiunii , persoanele care realizează că nu fac parte dintr-o Adunare scripturală au tendința involuntar să asocieze invaliditatea botezului lor cu mântuirea personală . Suntem acuzați de aceștia pe nedrept că am sugera că numai noi suntem mântuiți și ei nu.

Noi predicăm că există totdeauna o mare diferență între mântuirea prin grațiere și slujirea într-o Adunare și anume : ,, Mântuirea este în Cristos Isus și slujirea este într-o Adunare Scripturală. ” Întâi trebuie să fii născut din nou și mântuit prin har , apoi prin botez intri într-o Adunare unde trebuie să slujești.

Dezavantajele celor ce nu Îl slujesc pe Domnul in Adunarea Lui le găsiți la adresa de mai jos :

https://aurelmunteanu.wordpress.com/tag/dezavantajele-celor-ce-nu-il-slujesc-pe-domnul-in-adunarea-lui/

9. Este această doctrină un curent nou apărut în România ?

Aceasta doctrina a succesiunii neântrerupte de Adunări din timpul Domnului Isus până astăzi nu este una noua în țara noastră deoarece ea a fost crezută de înaintașii baptiști până în epoca comunistă . La începuturile baptismului modern teoria succesiunii neântrerupte era una necontestată de vreun baptist , apoi după anii 1950 odată cu apariția seminarelor s-a introdus ideea conform căreia baptiștii sunt urmașii anabaptiștilor apăruți în reforma elvețiana cu Conrad Grebel . După revoluție sub conducerea președintelui U.B.R. – Otniel Bunaciu , a fost adoptata poziția John Smyth care mărturisește că baptiștii au apărut în 1609 în Olanda .

Alexa Popovici este unul din istoricii baptiști care are o poziție de necontestat în favoarea succesiunii Adunărilor baptiste din zilele Domnului Isus :

Alexa Popovici, istoric baptist român – „Deşi noi nu punem accentul pe vreo succesiune care să valideze autenticitatea creştină, ci ţinem mult mai mult la o identitate de crez şi de practică, totuşi, dacă ar trebui să prezentăm şi o asemenea succesiune, ea există şi poate fi probată istoric. Înaintea existenţei anabaptiştilor au existat alte grupări religioase, care au avut acelaşi crez şi aceleaşi practici aplicate după învăţătura Noului Testament” (Istoria Anabaptiştilor din România, Ed. Făclia, p. 289-290).

10. De ce au adoptat baptiștii români poziția John Smyth ?

Această poziție a fost adoptată de dragul aderării la ecumenism . Nu puteai să fii integrat acolo dacă veneai cu pretenții că ești mai vechi decât biserica Romei care e mama bisericilor inițiatoare a mișcării ecumenice . Protestanții care au fondat ecumenismul în 1846 , recunosc ca unică mireasă a lui Cristos și descendentă a apostolilor doar biserica catolică . Poziția John Smyth plasează baptismul în rândul protestanților târzii la vreo 100 de ani după prima reformă a lui Luther Martin . Poziție de altfel destul de acceptabilă mai ales că primul așa zis baptist a început mișcarea auto botezându-se .

Iată ce spune fratele Raul Enyedi cu privire la implicațiile poziției John Smyth :

,, Baptiștii nu au o existența mai veche de 400 de ani . Aproape 1600 de ani de istorie îi separa de Adunarea originala întemeiată de Isus Cristos .

Au fost întemeiați de un om , pot arăta spre o persoană care a fost primul baptist – John Smyth .

Primul botez baptist a fost o auto botezare . Întemeietorul lor i-a părăsit după scurt timp negându-și propriul botez și ceea ce a început să facă . Aceasta nu prea se spune , nu ?

Baptiștii de astăzi ar respinge pe oricine ar încerca să facă la fel . Dacă aș veni în oricare biserică baptistă de azi și aș spune : ,, Vreau sa fiu membru ” . ,,Ești botezat ?” ,, M-am autobotezat , m-am botezat singur , m-am dus la râu , m-am scufundat singur și iată – mă primiți-mă ! ” Aș fi primit ? Nu!

Dar ei spun că așa au început baptiștii și aceasta este cea mai importantă implicație : baptiștii nu pot pretinde că sunt Mireasa sau Adunarea lui Cristos ci doar o biserică a lui Cristos , adică mai sunt și altele . Una dintre…. ele . .”

Citat preluat din : Unde să căutăm Mireasa lui Cristos în istorie :

http://ovocebaptistainfiliasi.blogspot.ro/2015/02/unde-sa-cautam-mireasa-lui-cristos-in.html?utm_source=BP_recent

11. Au baptiștii români din conducerea U.B.R. intenția ca membrii lor să își cunoască propria origine ?

Din câte observ astăzi nu există nici o intenție . Atâta timp cât sunt implicați în mișcarea ecumenică și membri în Uniunea Baptistă Europeană ( al cărei președinte este Otniel Bunaciu – președintele U.B.R. ) nu cred că au nici un motiv . Dezgroparea trecutului ar aduce prejudecăți în mintea baptistului de rând și tulburare în marele proiect al unirii tuturor religiilor creștine sub umbrela Vaticanului . Adevărul ar putea produce dezbinări și acest lucru nu ar servi intereselor comune ale Alianței Evanghelice Mondiale și nici baptiștilor din forurile superioare de conducere . Oricum ignorarea cunoașterii identității și ecumenismul vor duce după câteva generații la ștergerea identității baptiste . Oricum primi pași au fost făcuți cu succes .

12. Cine respinge această doctrină a succesiunii neântrerupte de Adunări ?

Această doctrină a succesiunii neintrerupte de Adunări este respinsă de toți susținătorii biserici universale vizibile ( ortodocși și catolici ) cât și de cei ai bisericii universale invizibile ( protestanții și neoprotestanții ) . Este respinsă pentru că fac confuzie între Adunare , Împărăția lui Dumnezeu și Familia lui Dumnezeu .

Detalii despre aceste diferențe aici :

http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/Imparatia__familia___biserica%5B1%5D.bis.htm

13. Care sunt motivele pentru care această doctrina este atât de insuportabilă ?

Principalul motiv pentru care lumea religioasă respinge conceptul de succesiune neîntreruptă de Adunări din timpul Domnului Isus până astăzi este următorul : dacă recunosc succesiunea ca fiind scripturală , bisericile lor nu ar putea avea pretenția că ar fi mireasă a lui Cristos și ar trebui dizolvate !

Catolici și ortodocșii sunt primii care detestă succesiunea neântreruptă de adunări deoarece ei mărturisesc o succesiune apostolică . Ei spun cam așa :

,, Cristos a întemeiat Biserica Sa, care în esenţa ei este una universală, ungându-i

în fruntea ei pe apostolii Săi. Prin această ungere, Cristos i-a împuternicit să Îi

conducă Biserica aşa cum cred ei de cuviinţă. Apostolii, deci, reprezentau

autoritatea supremă în materie de credinţă, practică şi conducere a bisericii.

Apostolii, la rândul lor, au transmis mai departe această autoritate, prin hirotonire, aşa că autoritatea apostolică s-a transmis mai departe prin această succesiune de hirotoniri “ .

După schimbarea produsă în timpul împăratului Constantin cel Mare, creştinismul a evoluat şi s-a dezvoltat prin schimbări succesive ajungând mai bun şi mai puternic decât creştinismul original. Aceasta este poziţia Catolică şi Ortodoxă.

Dintre problemele acestei teorii, o menţionăm pe cea mai importantă. Susţinătorii acestei poziţii trebuie să răspundă la întrebarea:

,, A dat Cristos bisericilor Sale dreptul de a modifica fundamental legile pe care El le-a lăsat? ”

Astăzi, bisericile lor sunt fundamental diferite de instituţia fondată de Cristos, iar din punct de vedere doctrinar, multe din dogmele lor sunt în direct conflict cu legile date de Cristos. Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe nu mai seamănă deloc cu Biserica întemeiată de Cristos.

Reformatorii și-au întemeiat bisericile pe falsul concept că : creștinismul s-a pângărit de-a lungul timpului , s-a murdărit și apoi a fost reformat de către cei pe care îi numim reformatori .Ce înseamnă aceasta? Dacă consideri biserica catolică ca fiind pângărită , ca fiind murdărita , nu poți ca să iei naștere din ea , să fie mama ta și tu să fii curat dacă ea este necurată .

Dacă ceva poluat dă naștere la ceva tot poluat , vechea zicala românească :

,, Ce iese din pisică , șoareci mănâncă ” , atunci din creștinismul apostat nu putea să iasă o biserică autentică sau să folosesc metaforele Scripturii , dintr-o prostituată , dintr-o femeie adulteră , nu se poate transforma într-o fecioară .

În al doilea rând protestantismul original a vrut să fie o curățire a bisericii romei și nu au dorit întemeierea de biserici proprii . Abia după excomunicarea reformatorilor au pornit la zidirea de noi biserici , când curățirea a eșuat , au zidit biserici noi dar după modelul celei vechi. Era biserica din care ieșiseră și pe care o cunoșteau și o recunoșteau . Nu s-au dus la Scriptură pentru a găsi acolo temelia .Reforma lor nu merge dincolo de Constantin , baza pe care sunt construite bisericile protestante este Crezul Niceo-constantinopolitan , unii acceptând și următoarele concilii .

Restauratorii și-au întemeiat bisericile pe următorul concept : creștinismul a apostaziat , a căzut în apostazie și-a pierdut calitatea de Mireasă a lui Cristos , reformatorii ducând reforma până la jumătate ; nu a fost suficient și apoi a venit cineva , un om , bărbat sau femeie , depinde de denominație care , a reașezat creștinismul pe temelia originală cea a apostolilor .

Această teorie a restaurării se întâlnește mai ales la cultele pe care noi în România le numim neoprotestante . Problemele acestui concept fiind și ele la fel de mari , la fel ca cele protestante :

Problema unu : ,, Vorbește Scriptura de o apostazie și o reașezare a bisericii și a învățăturilor ei ?”

Și în al doilea rând : ,, Poate o persoană sau un grup de persoane nebotezate scriptural să reinstaureze , botezul și Adunarea adevărată ? Poate cineva să de-a ceva ce nu are ? ”

Citate preluat din : Unde să căutăm Mireasa lui Cristos în istorie :

http://ovocebaptistainfiliasi.blogspot.ro/2015/02/unde-sa-cautam-mireasa-lui-cristos-in.html?utm_source=BP_recent

Acestea sunt motivele pentru care conceptul succesiunii neântrerupte este dezgustător și grețos pentru marea masă a creștinătăți de azi .

Îndemnul meu pentru toți care resping conceptul succesiunii neântrerupte este să studieze acest concept să vadă în primul rând dacă este scriptural , apoi să vadă dacă celelalte ( succesiunea apostolică , reforma și restaurarea ) sunt biblice . Apoi să meargă prin istorie și să vadă pe cei persecutați de aceste trei tabere și să verifice cu Scriptura fiecare grupare în parte . Să le studieze crezul , practicile și originea fiecărei grupări în parte apoi să se orienteze după adevăr așa cum îi călăuzește Duhul Sfânt .


Mosheim despre Albigensi

În 1030 Mosheim a remarcat despre ei: „Ei susţineau, în general, potrivit propriei lor Mărturisiri, că întreaga religie consta în studierea pietăţii practice şi într-un curs de acţiuni care se conformează legilor divine, şi tratau toate modurile exterioare de închinare cu cel mai mare dispreţ. Trăsăturile lor particulare se pot reduce la următoarele puncte (Observaţi că acestea sunt scrise la persoana a III-a):

1. Ei respingeau botezurile şi, în mod special, botezul pruncilor, ca ceremonie care ar fi esenţială mântuirii.
2. Pentru acelaşi motiv, ei respingeau sacramentul Cinei Domnului.
3. Ei respingeau că Bisericile (clădirile bisericeşti) ar fi fost înzestrate cu o măsură mai mare de sfinţenie decât casele particulare sau că ele ar fi fost mai adaptate la închinarea adusă lui Dumnezeu decât alte lăcaşuri.
4. Ei afirmau că altarele nu trebuiau să fie considerate altceva decât un morman de pietre şi, prin urmare, erau nevrednice de vreun semn de veneraţie sau consideraţie.
5. Ei dezaprobau folosinţa tămâiei şi a untdelemnului consacrat în slujbele de natură religioasă.
6. Ei considerau folosirea clopotelor în Biserică drept o superstiţie intolerabilă.
7. Ei tăgăduiau instituirea episcopilor, presbiterilor, diaconilor şi a altor demnităţi ecleziastice ca fiind de sorginte divină şi mergeau până acolo încât susţineau că numirea în Biserică a slujitorilor de stat era cu desăvârşire inutilă [pentru a păstra Bisericile ca trupuri legiuite ale lui Hristos].
8. Ei afirmau că instituirea riturilor funerare era un efect al avariţiei sacerdoţilor şi că era indiferent dacă morţii erau îngropaţi în curtea Bisericii sau pe câmp.
9. Ei priveau pedepsirile voluntare denumite penitenţe, care erau practicate în acel veac pe scară mare, ca fiind nefolositoare şi absurde.
10. Ei tăgăduiau că, pentru păcatele celor morţi, într-o măsură cât de mică, s-ar fi putut face ispăşire prin intermediul meselor, a pomenilor date săracilor sau a penitenţelor substitutive şi, în consecinţă, ei tratau doctrina purgatoriului ca o născocire ridicolă.
11. Ei considerau căsnicia ca o instituţie dăunătoare şi osândeau în mod absurd, fără distincţie, toate legăturile conjugale. [Acest articol este foarte puţin credibil, cel puţin în felul în care este exprimat aici. Aceste Biserici nu respingeau căsnicia, ci sacramentul căsniciei ca fiind necesar pentru mântuire şi se poate să fi susţinut că a rămâne necăsătorit este de mare preţ, conform I Corinteni, 7:32, 33.]
12. Ei priveau cu o anumită veneraţie şi închinare, după cuviinţă, pe apostolii şi martirii din rândurile cărora, totuşi, îi excludeau pe mărturisitori, clasă în care îi includeau şi pe sfinţi, care nu pătimiseră moartea pentru cauza lui Hristos şi ale căror trupuri, după părerea lor, nu avea nimic mai sfânt decât orice alt cadavru omenesc.
13. Ei declarau folosirea muzicii instrumentale în Biserică şi alte adunări religioase ca fiind superstiţioasă şi nelegiuită.
14. Ei tăgăduiau că crucea pe care a pătimit Hristos ar fi fost mai sfântă în vreun fel decât alte feluri de lemn şi, în consecinţă, refuzau să-i acorde fie şi cea mai măruntă măsură de închinare religioasă.
15. Ei nu numai că refuzau toate actele de adorare ale chipurilor lui Hristos şi ale sfinţilor, ci chiar le scoseseră din Biserici.
16. Ei erau şocaţi de subordonarea şi distincţiile care se făceau în rândurile clerului şi de diferitele grade de autoritate care erau conferite diferiţilor membri ai acelui corp sacru.”

Aceşti albigensi erau cunoscuţi şi sub numele de valdensi sau paulicieni şi erau în legătură cu bogomilii. Ei erau denumiţi mistici, fanatici şi odioşi. În Italia ei erau denumiţi paterini şi cathari. „Această sectă dăunătoare se ţinea cu încăpăţânare de principiile sale şi, de-aici, în cele din urmă erau osândiţi să fie arşi de vii. Un soi asemănător de oameni a ieşit în mare număr din Italia în veacurile următoare, s-a răspândit ca o inundaţie prin toate provicniile europene şi şi în Germania a devenit cunoscută ca Fraţii duhului liber, în timp ce în alte ţări au fost distinşi cu apelativul begarzi.” (Mosheim)

Citat preluat din  :

Baptiştii non-protestanţi  de  William Bekgaard


Semnele apostaziei unei biserici de Raul Enyedi