Cum identificăm această evanghelie arminiană? de Raul Enyedi

Cum identificăm această evanghelie arminiană? Există câteva semne sigure după care o putem identifica:

1. Pocăinţa şi credinţa nu sunt considerate daruri ale lui Dumnezeu, aşa cum afirmă Scriptura (Ef. 2:8-9, Fil. 1:29; 2 Pet. 1:1; 2 Tim. 2:25; Fapte 5:31; 11:18), ci partea omului în mântuire.

2. Contrar afirmaţiilor Scripturii, care spun că nu toţi oamenii au credinţa (2 Tes. 3:2), evanghelia arminiană spune că orice om are în el însuşi puterea de a se pocăi şi de a crede în Isus Cristos.

3. Pocăinţa şi credinţa sunt prezentate ca şi cauze ale naşterii din nou, nu ca efecte ale ei.

4. Omul carnal nu este considerat mort spiritual, incapabil să accepte sau chiar să judece lucrurile spirituale, cu atât mai puţin să facă ceva spiritual (Ef. 2:1, 5; Col. 2:13; 1 Ioan 3:14; 1 Cor. 2:14). Omul nemântuit este privit ca un bolnav care, având îndrumarea şi ajutorul potrivite din partea evanghelistului, este capabil să creadă şi să se pocăiască. El poate face ceva plăcut lui Dumnezeu în starea sa carnală, contrar afirmaţiei Scripturii (Romani 8:7-8).

5. Voinţa sa este liberă, în sensul că nu este afectată de păcat, şi poate lua hotărârea de a crede în Cristos, contrar înclinaţiei dominante a omului, numită în Scriptură fire pământească sau natură păcătoasă, care se împotriveşte lui Dumnezeu.

6. Mântuirea este prezentată ca fiind oferită, nu dată sau realizată aşa cum o prezintă Scriptura (2 Tim. 1:9; Evr. 10:14). Omul poate accepta sau respinge această ofertă, după bunul plac, mântuirea lui depinzând de meritul omului de a accepta oferta lui Dumnezeu. Un predicator român a sintetizat bine această evanghelie, spunând în zelul predicării: „Eu nu te pot mântui. Dumnezeu nu te poate mântui. Totul depinde de tine!”

Îi putem identifica pe cei ce predică o astfel de evanghelie coruptă după expresii de genul „Dumnezeu urăşte păcatul, dar îi iubeşte pe păcătoşi”; „Dacă faci un pas către Dumnezeu, El va face doi/zece/nouăzeci şi nouă către tine.” „Dumnezeu a făcut tot ce ţinea de El. Restul depinde de tine.” Astfel de expresii arată clar că mântuirea este privită ca fiind rezultatul eforturilor combinate ale omului şi ale lui Dumnezeu. De asemenea, arată că omul ia iniţiativa în mântuire, nu Dumnezeu, ceea ce este, din nou, contrar Scripturii. Îndemnul „Deschide-ţi inima şi primeşte-L pe Cristos, care bate la uşa inimii tale” este de asemenea nebiblic şi dezonorant pentru Domnul Isus. Predicile de evanghelizare consemnate în Noul Testament ni-L prezintă pe Isus ca Domn şi Rege, puternic, suveran în mântuire, deschizător de inimi (Fapte 16:14), în vreme ce predicile moderne ni-L prezintă ca un biet cerşetor sentimental, aflat la discreţia omului.

Pasaj extras din :

Al doilea semn al apostaziei: schimbarea/alterarea Evangheliei  de Raul Enyedi

9 mai 2012 | Categories: Har | Tags: apostati, apostazie, arminianism, arminieni, eretici, evangelizare, evanghelia, evanghelizati, semn, semne ale apostaziei | 3 comentarii