,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Posts tagged “alegere nationala

Fiul pierdut – Luca 15. 11-32.

Fiul pierdut

Luca 15. 11-32.

Contextul lărgit în care este dată această pildă a fiului pierdut:

1. Pilda cu oaia rătăcită cautată de păstor și adusă înapoi în turmă

2. Drahma pierdută căutată de femeie și găsită

3. Dacă în primele două pilde accentul cade pe perseverența și bucuria proprietarilor de aș găsi oaia și drahma, în această pildă a fiului pierdut accentul cade pe răbdarea, dragostea, bunătatea, mila, îndurarea și bucuria tatălui care primește fiul piedut și pe depravarea morală a acestuia în a gestiona ucrurile moștenite. La toate trei pildele finalul se încheie cu : ,,bucurați -vă că au fost găsite.”

4. În pilda cu ispravnicul necredincios, accentul cade tot pe lucrurile încredințate spre administrare și administrate defectuos prin care respectivul își câștigă prieteni.

5. Apoi mai jos Domnul mustră pe farisei care erau iubitori de bani și nu îi administrau spre slava lui Dumnezeu ci în înălțarea lor înaintea oamenilor.

6. Dupa care tot Domnul Isus le dă pilda cu Lazăr și cu un bogat nemilos care nu se îmbogațise față de Dumnezeu prin faptul că își cheltuise averea pe plăceri (se îmbrăca înporfiră și în subțire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire) și nu administrase ce îi dăduse Domnul temporar – lucrurile de acum cele mici.

Definiția pildei sau parabolei:

pildă, punerea unui lucru lângă altul, o comparare a unui lucru cu altul, o asemănare, similitudine, un exemplu prin care este ilustrată o doctrină, un percept…o zicătoare concisă, plină de conţinut şi instructivă, implicând o asemănare sau comparaţie şi având forţă povăţuitoare.” ( Dicţionarul Biblic al Noul Testament şi Psalmii, tipărit în 1993 de Societatea Christliche Literatur – Verbreitung)

Deci o parabolă este compararea unui lucru cu altul, ce scoate în evidență o învățătură cu un anumit tâlc.

Acum cum trebuie interpretată o parabolă?

O parabolă este destinată să arate un adevăr central, dar nu trebuie întotdeauna să atribuim un înţeles specific fiecărui detaliu.

Pentru a interpreta corect o parabolă trebuie să afli din context:

-a) de ce a fost spusă?

-b) ce a determinat să fie spusă?

-c) să identifici învăţătura centrală a ilustrării,

-d) să identifici detaliile relevante cât şi cele irelevante.

-a) pilda a fost spusă deoarece toți vameșii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte (Luc. 15.1).

b) ce a determinat pe Domnul să fie spusă această pildă? Faptul că: … fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.” (Luc.15.2).

-c) învățătura centrală a pildei scoate în evidență caracterul tatălui, relația celor doi fii cu tatăl și dragostea sa specială față cel mic care ,,a fost mort, şi a înviat, era pierdut, şi a fost găsit” (Luc. 15.24,32).

-d) detaliile relevante:

– bunătatea, mila, îndurarea și dragostea agape necondiționată a tatălui (v.12; 20; 22-24;32)

– amândoi primesc o moștenire (v.12)

– nu se afirmă că vreunul din fii era mântuit când li se împarte averea

– caracterul imoral al fiului cel mic (v.12-19)

– pocăința acestuia și cererea de a fi primit ca unul dintre sclavii tatălui (17-21)

– reabilitarea la statutul de fiu (v.20;22-24)

– religiozitatea fiului cel mare (v.29)

– disprețul și ura față de pocăința și harul arătat de tatăl celui mai mic (v.25-32)

– fiul cel mare este asigurat de tatăl că el este moștenitorul său în continuare dar pe moment trebuie să se bucure și de faptul că celui mic i se acordă har (v.32)

– detalii irelevante:

– faptul că fiul cel mare primește averea fără să o ceară (v.12)

– cel mic se lipește de unul din locuitorii țării (v.15)

– că fiul cel mare era la câmp când este reprimit cel mic (v.25)

– că întreabă un rob ce este cu privire la evenimentul de acasă (v.26)

Identificarea personajelor prezentate în pildă:

tatăl celor doi poate fi asemuit cu Dumnezeul lui Israel

fiul cel mare cu evreii religioși ce resping pe Isus și rămân cu Legea lui Moise și tradiția

fiul cel mic poate fi asemuit cu vameșii, curvele și toți păcătoșii ce se pocăiesc în Israel și prin credința în Cristos Isus, au parte de harul Noului Legământ (pe context nu putem introduce și neamurile deoarece în acel moment adunarea era compusă doar din evrei mântuiți).

Înainte de toate doresc să afirm că pilda nu vorbește despre căderea din har a fiului cel mic. Ea arată cât de mult poate decădea un om nemântuit și harul care i se poate face. Chiar dacă acest fiu se depărtează de tatăl, el rămâne tot fiu, fiu rătăcit. Statutul acesta nu și-l pierde nici înainte de plecarea de acasă nici după întoarcerea sa.

În această idee sunt date pildele de mai sus cu oaia rătăcită și drahma pierdută. Oaia rămâne tot oaie, cât timp este rătăcită nu devine câine și când e găsită se transformă iar în oaie. (Este oaie deoarece a fost predestinată să fie oaie salvată încă din planul etern). În Luca 19.10, Domnul Isus declară cu privire la Zacheu oaia pierdută: ,,…Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” Domnul Însuși la prima trimitere a apostolilor li se spune să meargă ,,la oile pierdute ale casei lui Israel” (Matei 10.6).

Pilda nu scoate în relief voința liberă a fiului risipitor și eforturile sale de a se pocăi singur și a se întoarce acasă. Ea scoate în evidență ruina spirituală și dragostea cea mare arătată de tatăl său. Dragostea specială a tatălui său, caracterul său îndurător l-a făcut să se pocăiască și să vină înapoi acasă. La fel se întâmplă și cu păcătosul ales care rătăcește. Dragostea agape a Tatălui îndurător îl trage cu funiile ei spre Cristos. În 1 Ioan 4.9-10, spune:

,,Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.”

Fiul cel mic, merita să fie dezmoștenit să fie socotit ca mort. El nu ar fi meritat nici cea mai mică bunăvoință din partea tatălui său, dar cu toate acestea, tatăl îi arată toată bunăvoința din lume. Dragostea tatălui l-a tras, l-a adus acasă pentru că el cunoștea caracterul tatălui său, cunoștea de unde a plecat. La întoarcere spune: ,,ca pe un rob primește-mă”, nu ca pe un fiu. De fapt toți răscumpărații au atitudinea aceasta și nici unul din ei nu revendică vre-un drept când vin la Tatăl.

În schimb, evreii religioși își puseseră în dreptul lor o neprihănire proprie a lor înșiși (Rom.10.3). Atitudinea aceasta o vedem deslușit la fiul cel mare care spune ,,nu ți-am călcat niciodată porunca”. Nu asta te înderptățește ca fiu înaintea Tatălui, ci harul! Nu poți veni nicicând și spune: ,,Doamne, Tu ai făcut dar și eu am făcut …. sunt îndreptățit să primesc mântuirea….”.

Fiul cel mic vine cu mâinile goale, cu propria rușine, cu neputința și cu viața sa ratată! Nu vine din poziția din care merită ceva.

Fiul cel mare vine din poziția meritorie, el spune: ,,nu am ascultat eu, nu am împlinit eu, iar tu acum primești pe desfrânatul acesta?” Aceeaș atitudine nu o găsim oare și în atitudinea fariseului de la Templu când se ruga împreună cu vameșul (Luca 18.9-14)?

Totuș pilda ne lasă la vedere în ciuda împietririi inimii fiului celui mare, un indiciu de har, de afecțiune și pentru el. Tatăl în pildă îi spune: ,,ce este al meu este și al tău”! Aici vedem clar sugerată dragostea lui Dumnezeu față de națiunea aleasă. Poporul Evreu ales, chiar dacă temporat este depărtat de la fața Sa în actualul Legământ, când se va împlini numărul deplin al celor ce trebuie să fie mântuiți dintre neamuri, Dumnezeu se va întoarce iar la ei. Ei deocamdată sunt împietriți spre binele nostru la fel cum era împietrit și fiul cel mare din pildă când tatăl său arată har celui mic. Dar Dumnezeu nu uită niciodată moștenirea Sa pentru care a dat popoare (Isaia 43.4)! Așa că Israelul va avea o șansă, Domnul se va întoarce iar la ai Săi, așa cum a promis în Romani 11. În ochii Domnului Israelul ca fiu mai mare rămâne binecuvântat datorită alegerii și promisiunilor făcute în Legământ părinților lor Avraam, Isaac și Iacov.

Concluzie:

Pilda aceasta a fiului pierdut trebuie privită în contextul în care Domnul Isus o spune. Trebuie ținut cont cine spune pilda, pe ce context este ea spusă, cine este auditoriul și ce mesaj central dorește ea să transmită.

Având în vedere toate acestea, cum vezi tu dragostea nemărginită a tatălui din pildă? O privești ca pe un lucru greșit sau ca pe un har acordat nemeritat fiului cel mic? Te bucuri tu că el a ales să arate har unui păcătos pierdut?

Pe de altă parte care este atitudinea ta față de fiul cel mic? Te poți bucura cu bucuria tatălui său? Adu-ți te rog aminte ce le spune Domnul Isus în Luca 15.10: ,,Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte”.

Ești cumva împietrit și ai atitudinea fiului cel mare? Dacă nu, care este atitudinea ta față de Israelul religios și împietrit? Îi iubești tu, te rogi pentru ei? Aduți aminte că de la ei ne-a venit mântuirea! Îi privești ca lepădați pentru totdeauna de la fața lui Dumnezeu, crezând că Adunarea a înlocuit Israelul? Aduți aminte de spusele apostolului Pavel:

,,A lepădat Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum!… Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos,….o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit” Rom. 11.1,11,25,26.

Domnul să ne facă să ne bucurăm de har și să nu îi uităm nici pe ei în împietrirea inimii lor! Și până la despietrirea acestei națiuni, să ne bucurăm cu bucuria Tatălui și a îngerilor sfinți, de harul de care avem parte! Bucurați-vă!


Alegerea de Aurel Munteanu

ALEGEREA

de Aurel Munteanu – 30 Iulie 2012

Am gasit in Scriptura ca alegerea este de trei feluri :

–          Nationala :

Deut. 7 .6  .Fiindcă voi sunteţi un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul vostru. El v-a ales dintre toate popoarele care sunt pe pământ, ca să fiţi poporul Lui.

2Sam 7.23 . Şi cine este ca poporul Tău, ca Israel, singurul neam de pe pământ pe care a venit Dumnezeu să îl răscumpere pentru Sine, ca să fie poporul cu care să-Şi facă un nume?

–          Vocationala  :

Ef.4. 11 . El i-a desemnat pe unii apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,

F.A.9.15. Dar Domnul i-a zis: – Du-te, pentru că el este un vas al Meu pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu atât înaintea neamurilor şi regilor lor, cât şi înaintea fiilor lui Israel!

–          Personala :

Ef.1 .4 . În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui.

Ioan 15.16. Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am pus să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice-I veţi cere Tatălui în Numele Meu să vă dea.

Este o invatatura care nu poate fi contestata deoarece este gasita in Vechiul Testament cat si  pe paginile Noului Testament.

Am gasit cateva motive pentru care aceasta glorioasa doctrina este respinsa :

–          Nu lasa mantuirea la libera alegere a fiecurui individ

–          Se crede ca Dumnezeu este nedrept daca alege  pe unii si  trece cu vederea pe altii

–          Se spune despre ea  ca , L-ar zugravi  pe Dumnezeu , ca pe un tiran nemilos

–          Nu se inteleg corect atributele lui Dumnezeu

–          Nu se crede depravarea totala

–          Se crede mantuirea prin fapte ( merite  )

–          Injoseste fiinta umana

–          De cele mai multe ori nu este predicata corect

–          Mantuirea e luata din mana omului si pusa in mainile unui Dumnezeu suveran

De ce nu este predicata o asemenea invatatura:

–          Nu este studiata

–          Nu se intelege ca Dumnezeu este suveran

–          Se obiecteaza ca este o invatatura reformata promovata de Jan Calvin

–          Este o invataura prea tare

–          Multi sunt prunci si i-ar putea zdruncina

–          O buna parte din auditoriu sunt neregenerati

–          Este o doctrina care aduce divizare

Ce se intampla daca alegerea nu este predicata :

–          Vei  fi in necunostinta despre una din invataturile marete ale Sfintei Scripturi

–          Nu poti intelege niciodata intreg planul de mantuire revelat in Scriptura

–          Nu vei intelege niciodata suveranitatea , smerenia , mila , harul , indurarea si dragostea lui Dumnezeu

Alegerea inteleasa corect  :

–          Te va invata in primul rand – HARUL !

–          Smerenia

–          Te invata ca fara ea nu exista mantuire ( salvare )

–          Te invata sa o rupi cu pacatul

–          Te face sa aduci roada pentru viata vesnica

–          Iti da incredera ca Dumnezeu este de partea ta

–          Te va constringe sa predici si altora despre iertarea pacatelor

–          Iti da indrazneala si bucurii pe calea credintei

Pasaje din Scriptura ce invata alegerea personala  pentru mantuire :

Efeseni 1 :4-14 :

3 Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Care ne-a binecuvântat cu orice fel de binecuvântare duhovnicească în locurile cereşti, în Cristos!

4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui. În dragoste,

5 El ne-a predestinat pentru înfiere prin Isus Cristos, după buna plăcere a voii Sale,

6 spre lauda harului Său slăvit, pe care ni l-a arătat cu bunătate în Preaiubitul Lui.

7 În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţia harului Său,

8 pe care l-a revărsat peste noi cu toată înţelepciunea şi priceperea.

9 El a binevoit să ne descopere taina voii Sale, potrivit cu ceea ce plănuise în El Însuşi, după buna Lui plăcere,

10 ca s-o ducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, şi anume să le aducă pe toate împreună, în Cristos: cele din cer şi cele de pe pământ.

11 În El am fost şi aleşi, fiind rânduiţi mai dinainte după planul Celui Care le face pe toate după scopul voii Sale,

12 pentru ca noi, cei care am nădăjduit primii în Cristos, să slujim de laudă slavei Lui.

Mat. 20 . 16 :

Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.

Mat. 24 . 22 :

Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nici un om n-ar fi scăpat; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.

Ioan 13.18 :

Nu vorbesc despre voi toţi; Eu îi cunosc pe cei pe care i-am ales.

Ioan 15 . 19 :

Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei. Dar lumea vă urăşte pentru că voi nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales din lume.

 

Romani 8 . 33:

Cine-i va acuza pe cei pe care i-a ales Dumnezeu?

Romani 9 . 11-24 :

11 Şi chiar înainte ca ei să se fi născut sau să fi făcut ceva bine sau rău, – pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să poată rămâne: nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă,

12 i s-a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai mic.“

13 Aşa cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urât.“

14 Deci ce vom spune: este nedrept Dumnezeu? Nicidecum,

15 pentru că lui Moise i-a spus: „Eu mă îndur de cine vreau să mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă.“

16 Deci nu este ceva care ţine de cel care doreşte sau de cel care se străduieşte, ci ţine de Dumnezeu, Care arată îndurare,

17 pentru că, în Scripturi, Dumnezeu îi spune lui Faraon: „Te-am ridicat ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi astfel Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul.“

18 Astfel, El are milă de cine doreşte şi împietreşte pe cine doreşte.

19 Mă vei întreba deci: „Atunci, de ce mai acuză?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“

20 Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare cel modelat îi va spune celui care l-a modelat: „De ce m-ai făcut aşa?“?

21 Oare nu are olarul dreptul ca, din acelaşi bulgăre de lut, să facă şi un vas pentru întrebuinţări deosebite, dar şi unul pentru folosinţă obişnuită?

22 Şi ce dacă Dumnezeu, dorind să-Şi arate mânia şi să-Şi facă cunoscută puterea, a avut răbdare cu cei care erau vase ale mâniei Sale, pregătite pentru distrugere?

23 Şi ce dacă El a făcut aşa ca să-Şi facă cunoscută bogăţia slavei Sale peste nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă,

24 incluzându-ne pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri?

1Cor. 1.27-29 :

Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte; şi Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele tari. 28 Dumnezeu a ales lucrurile de jos ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba chiar lucrurile care nu sunt, ca să anuleze lucrurile care sunt. 29 Astfel, nimeni nu se poate lăuda înaintea lui Dumnezeu.

Coloseni 3.12 :

Aşadar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu răbdare!

2Tes.2.13 :

Însă noi Îi mulţumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţi iubiţi de Domnul, pentru că Dumnezeu v-a ales ca prim rod pentru mântuire4, prin lucrarea de sfinţire a Duhului şi prin credinţa în adevăr.

2Tim. 2.10 :

Astfel, eu rabd totul pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să obţină mântuirea care este în Cristos Isus, împreună cu slava veşnică.

2Petru 1.1 :

Petru, apostol al lui Isus Cristos, către cei aleşi – care locuiesc ca peregrini, împrăştiaţi în Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia

Apocalipsa 17.14 :

Ei se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va învinge, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cu El vor fi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi.“