,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Posts tagged “adunare anabaptista

Forma de conducere a Adunării – CONGREGAŢIONALĂ

Forma de conducere a Adunării

CONGREGAŢIONALĂ

Texte biblice, pentru susţinera afirmaţiilor ce vor urma în acest articol:

Isus i-a chemat şi le-a zis: ‚Ştiţi că domnitorii neamurilor domnesc peste ele şi mai marii lor le poruncesc cu autoritate. Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mai mare între voi, să fie slujitorul vostru, şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi (Matei, 20:24-27)

Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Cristos, şi voi toţi sunteţi fraţi. Şi ‚Tată’ [părinte] să nu numiţi pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri. Să nu vă numiţi ‚Dascăli’, căci Unul singur este Dascălul vostru: Cristosul. Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. (Matei, 23:8-11)

3. Al treilea semn al unei Adunări adevărate, este: Forma sa de conducere – CONGREGAŢIONALĂ – toţi membrii sunt egali.

Ce înseamnă forma de conducere congregaţională:

,, Înseamnă că fiecare Adunare Nou Testamentară este o democraţie sub Cristos. Aceasta înseamnă că orice membru, tânăr sau bătrân, bărbat sau femeie, bogat sau sărac, educat sau needucat, liber sau sclav, nu contează, fiecare membru are o voce egală în a determina acţiunile Adunării.”

Toți fraţii şi surorile fiind egali, decizia se ia prin vot și slujitorii duc decizia la îndeplinire în funcție de specificul ei. Diaconul, dacă hotărârea este pe parte administrativ materială și prezbiterul sau evanghelistul, dacă hotărârea este de natură spirituală. Numai în felul acesta, ,,cel mai mare este robul celui mai mic” ca să citez pe Domnul nostru. Altfel conducerea este după felul lumii, după cum stă scris:

,,…că domnitorii neamurilor domnesc peste ele şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie aşa.” (Matei, 20:24-27).

Acesta este singurul fel de conducere stabilit de Domnul. El în timpul vieţii Sale pământeşti a împlinit acest tip de conducere, fiind Sclavul tuturor. De precizat că acest tip de conducere nu îl poţi aplica decât într-o Ekklesie în care toţi membrii sunt născuţi din nou. Dacă membrii nu sunt vii spiritual, acest mod de conducere nu va fi posibil deoarece orbii spirituali (morţii) vor da o traiectorie greşită Adunării. Atunci dictatura este instaurată inevitabil de ,,unii mai luminaţi”, care o să preia frâiele pentru a cârmui biserica. Şi aşa apare noţiunea de cler şi laici sau mireni.

Foarte mulţi clerici contestă ideea de democraţie sub Cristos Capul şi spun că Adunarea este o teocraţie.

,,Ei susţin că Adunarea este o teocraţie. Aceasta este adevărat doar în sensul că Isus Cristos este Capul Adunării, că este singurul Legiuitor. Dar în ce priveşte modul de operare al Adunării, aceasta nu este o teocraţie, ci o democraţie. Într-o teocraţie, Dumnezeu Îşi numeşte reprezentanţii, iar membrii de rând trebuie să li se supună. Aceştia sunt vocea lui Dumnezeu pentru popor. În cazul teocraţiei, autoritatea o deţin doar aceia care sunt sau pretind a fi reprezentanţii lui Cristos pe pământ. Ei formează o clasă superioară, diferită de membrii obişnuiţi.”

,,Într-o democraţie, în schimb, fiecare membru este un reprezentant al lui Dumnezeu, un preot al Său. Fiecare poate avea acces la descoperirea voii lui Dumnezeu, şi nimeni nu se ridică deasupra altora, ci toţi sunt egali. Adunarea, atunci, ca întreg, prin contribuţia membrilor ei, află voia lui Cristos pentru o situaţie dată. Cristos se manifestă şi se descoperă pe Sine prin Adunare, nu printr-o clasă specială. De aceea spunem că Adunarea este o democraţie sub Cristos, Capul, şi nu o teocraţie.

Nu că am avea stăpânire peste credinţa voastră…” (2 Corinteni, 1:24), traducerea TRINITARIAN BIBLE SOCIETY, Londra, 2002”

Teocraţie în DEX: Formă de guvernământ în care autoritatea, fiind considerată ca emanând de la Dumnezeu, este exercitată de cler (preoţime) ; (gr.theokratia, Theos = Dumnezeu; kratos = putere).

Democraţie în DEX 1939: Societate în care guvernează poporu întreg. Formă de organizare și conducere a unei societăți în care poporul își exercită direct puterea. (gr. demokratía, demos = popor și kratos = putere).

DEX 1939: Formă de guvern în care suveranu saŭ miniștriĭ îs considerațĭ că conduc după voința luĭ Dumnezeŭ (ca la vechii evrei).

Cler în DEX: Totalitate a preoților unui cult; preoțime. (provine din latinescul clerus).

Laic în DEX: (cel) care nu face parte din rândul clerului; lumesc; mirean; om din popor care nu este inițiat într-un anumit domeniu religios (gr. Laos = popor)

Acest sens scriptural de conducere a fost destul de pervertit de-a lungul secolelor:

– Întâi a apărut clerul făcând diferenţă între ,,iniţiaţi şi neiniţiaţi”, asta întâmplându-se oficial în jurul anului 220 după Cristos.

– Apoi a fost nevoie de o structurare piramidală şi între preoţime deoarece unii erau mai egali ca alţii. Aşa a apărut noţiunea de ,,Primus inter pares” („primul între egali” sau „primul între cei de acelaşi rang”). Aceasta denotă faptul că o persoană este considerată ca fiind cea mai importantă din cadrul unui grup de persoane care au acelaşi rang sau funcţie. Aşa a apărut papalitatea romano catolică.

– Ortodoxia a rămas la o structură mai micuţă să fie condusă prin patriarh.

– În protestantism conducerea a rămas tot piramidală la nivel de denominaţie. Iar la nivel local biserica este condusă prin prezbiter sau mai mulți prezbiteri ce își aleg singuri succesorii.

– În cultele neoprotestante conducerea a rămas tot piramidală la nivel de denominaţie. La nivel de ţară au Uniune, la nivel zonal Comunitate, iar la nivel local au comitet bisericesc compus din diaconi + pastori. Unii comitetul îl numesc sfat frăţesc, alţii sfatul bătrânilor (prezbiterilor), etc. Membrii de rând sunt consultaţi doar la adunările generale o dată sau de două ori pe an.

– Alţii care din fire sunt rebeli şi nesupuşi Scripturii şi-au făcut propriul model de biserică şi conducere, unde ei ,,taie şi spânzură”. Nu vor să ştie de nimeni şi de nimic. Sunt genul dictatorial al fratelui lor Diotref despre care ne scrie apostolui Ioan în a treia sa epistolă.

– Alţii sunt conduşi prin borduri de misiune formate din mai mulți clerici, reprezentanți a una sau mai multe denominațiuni religioase.

De ce cred că aceste moduri de conducere nu sunt corecte:

– în primul rând nu le-a învăţat sau practicat Domnul Isus;

– nu le găsim nici măcar sugerate pe paginile Scripurii;

– în Scriptură chiar găsim afirmat contrariul: ,,Ci oricare va vrea să fie mai mare între voi, să fie slujitorul vostru, şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob

– aceste moduri au apărut în timp când natura Adunării scripturale s-a schimbat şi dintr-o turmă de oi, a ajuns o ,,grădină zoologică”.

Acum, în altă ordine de idei, cred că este greşit ca o persoană să caute să controleze adunarea (3 Ioan, vs. 9-11). O Adunare nou testamentară nu are drept cap un dictator. Puterea dictatorială poate fi deţinută de un singur om, de vreun comitet sau de vreun alt fel de conducere. Se poate chiar întâmpla ca o persoană înstărită să încerce să controleze Adunarea. Adunările lui Cristos nu au asemenea dictatori ca şi cap. Nici chiar apostolii nu au fost dictatori sau conducători absoluţi şi nici slujitorii Adunărilor nou testamentare nu sunt astfel.

Isus şi-a învăţat adunarea despre egalitatea tuturor membrilor. Acest lucru este valabil în adunările lui Cristos şi astăzi. Fiecare membru poate avea diferite daruri şi, prin urmare, diferite responsabilităţi, dar cu toţii sunt egali. Toţi membrii sunt „fraţi”.

Titluri ca „reverend”, „părinte”, „mitropolit”, „patriarh”, ,,doctor în teologie” şi altele de acelaşi fel sunt rele fiindcă distrug egalitatea (Matei, 23:8). Pavel, marele apostol al neamurilor s-a numit sclav. Este careva pe o treaptă superioară lui?

Toţi membrii aflaţi în comuniunea unei Adunări nou testamentare au un vot egal. Acel vot trebuie folosit în:

– adunări generale,

– în alegerea unui păstor

– în destituirea unui păstor pentru o cauză dreaptă,

– în alegerea diaconilor,

– în determinarea acelora care vor fi primiţi ca membri în adunare,

– în excluderea sau restaurarea membrilor care au fost neascultători, etc. (Faptele Apostolilor, 1:15-26; 6:1-6).

Păstorii, diaconii sau alte grupuri dintr-o biserică ce răpesc drepturile democratice ale membrilor sunt nişte hoţi şi dacă nu se pocăiesc public şi cu adevărat ar trebui excluşi.

Lucrătorii din biserică trebuie să fie slujitori (Matei, 20:25-27; 2 Corinteni, 4:5; Efeseni, 6:6; 1 Corinteni, 9:19). Ei nu trebuie să fie stăpâni, şi nici nu trebuie să fie trataţi astfel (1 Petru, 5:3). Nici chiar apostolii nu au fost priviţi ca domnind peste fraţi (2 Corinteni, 1:24).

Tipul nou testamentar de Adunare nu este o republică. O republică este o formă de guvernământ unde membrii aleg un grup restrâns din mijlocul lor, iar aceştia iau deciziile în numele lor.

Tipul nou testamentar de adunare nu este nici oligarhie. În acest tip de conducere puterea se află în mâna câtorva, probabil într-un comitet care îşi alege succesorii pentru a-şi perpetua propria existenţă. Nici unul din aceste feluri de conducere nu se găseşte în Noul Testament.

Simpla democraţie a tuturor membrilor este felul de conducere al tipului nou testamentar de adunare. Astfel, puterea nu este în mâna câtorva. Este adevărat că „puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut”. Democraţia pură este cea mai bună pază împotriva corupţiei!

Pavel a scris în Romani, 12:17 că noi trebuie să „…urmărim ce este bine înaintea tuturor oamenilor”. În lumina acestui verset, întrunirile secrete ale congregaţiei sau ale unei părţi a ei sunt văzute ca fiind contrare cu învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu şi nu ar trebui permise. Noul Testament indică faptul că necredincioşii erau admişi la întrunirile Adunărilor în zilele apostolilor (vezi 1 Corinteni, 14:23, 24 de exemplu). Pavel a mărturisit că lucrarea lui Cristos şi a primei Sale Adunări au fost publice pentru ca toţi să le poată vedea (Faptele Apostolilor, 26:26). De ce să credem că este necesar să acţionăm diferit de felul în care a acţionat Domnul nostru şi prima Sa Adunare?

Cu siguranţă, orice Adunare ce nu practică cu adevărat conducerea congregaţională în viaţa ei nu este tipul de adunare al Noului Testament. Adunările lui Cristos au o conducere democratică, congregaţională. Orice este în plus sau în minus este fără bază scripturală.

Concluzie:

Scriptura declară prin Domnul Isus foarte răspicat: ,, … oricare va vrea să fie mai mare între voi, să fie slujitorul vostru, şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”apoi declară iar: ,,Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Cristos, şi voi toţi sunteţi fraţi. Şi ‚Tată’ [părinte] să nu numiţi pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri. Să nu vă numiţi ‚Dascăli’, căci Unul singur este Dascălul vostru: Cristosul. Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.

Cum înţelegi să te faci robul tuturor fraţilor tăi din Adunarea locală? Luând tu hotărârile şi tot tu ducându-le la îndeplinire pentru ei? Sau tu hotărăşti ca pastor ce trebuie făcut şi subalternii din comitet duc hotărârea la îndeplinire? Cum armonizezi practica ta cu ce a decretat Domnul? Cum te raportezi la ce a spus El? În felul de guvernare a împăraţilor pământului sau aşa cum a ordonat Domnul Isus?

Indiferent cum ai înţeles acest principiu până acum, totuş un lucru te rog aduţi aminte ce a spus Domnul: ,,Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească …”.

Reclame

Menonitii suceveni cred ca turnarea de apa este botez

Menonitii suceveni  cred ca  turnarea de apa este  botez

de    Aurel Munteanu -10 Iunie 2011

Cautand pe internet ceva documentare, in limba ronana , despre Anabaptisti, am dat peste urmatorul site al Biserici Menonite din Suceava : http://anabaptisti.ro/.

Cautandu-le  Marturisirea de credinta , mi s-au oprit ochii la urmatorul pasaj ce dezbate crezul lor in privinta botezului , randuiala  poruncita de Cristos Domnul .

In continuare o sa redau pasajul si adresa paginii  respective:

   Mărturisirea de credinţă a comunităţii este :

……………………………………………………………………………………………………………

Despre ordonanţe

    Botezul cu apă a fost poruncit de către Cristos (Marcu 16:16; Matei 28:19-20) ca un semn exterior al unei curăţiri interioare prealabile făcută de Duhul Sfânt şi prin care candidatul la botez mărturiseşte Bisericii şi tuturor oamenilor că părăseşte lumea şi voia proprie a firii pământeşti şi este hotărât să se pună de bună voie sub domnia lui Cristos, până la moarte. La acest ritual care semnifică intrarea noului membru în trupul vizibil, trebuie multă precauţie ca prealabila convertire să fi fost veritabilă şi că a avut loc o despărţire totală de viaţa veche şi există o umblare reală în viaţa cea nouă, în Isus Cristos, cu sinceritate, înainte de acceptarea ca membru. Noi credem că modalitatea scripturală de administrare a botezului cu apă este prin turnare (Fapte 2:16-18, 41; 10:45, 47; 1 Corint. 10:1-2; 1 Petru 3:20-21). Noi credem că copiii sunt în siguranţă din punct de vedere duhhovnicesc până ajung la vârsta când pot avea discernământ şi devin răspunzători, până atunci fiind acoperiţi de Sângele lui Cristos, iar botezul nu trebuie administrat până când nu are loc o convertire clară şi o predare totală lui Cristos. Noi respingem dedicarea formală, publică, a copiilor, această practică neavând nici o bază nou-testamentală.

 

Pasajul este preluat din Marturisirea de credinta a Bisericii Menonite .Pentru mai multe informatii clik aici: http://www.anabaptisti.ro/bucuresti.html

( Din pacate linkul de mai sus nu mai functioneaza , site-ul a fost modificat , odata cu el si marturisirea de credinta . Articolul despre botez a fost sters si inlocuit .Nu se mai face nici un fel de referinta la turnare-probabil in urma semnalului de alarma tras pe aceasta tema . Linkul unde este redat articolul despre botez il gasiti aici :

http://www.anabaptisti.ro/i/info/118/

si aici :  http://www.anabaptisti.ro/i/info/139/

si aici probabil vor sa piarda cititorul in detalii dar fara sa specifice MODUL :

http://www.anabaptisti.ro/i/info/171/        . Articol actualizat prin acest paragraf azi Miercuri  3 Oct. 2012)

Aceasta  grupare menonita , este cea care tipareste  si  distribuie  in  toata  tara binecunoscutele  reviste : Samanta  Adevarului .

 Sămânţa adevărului Publicată lunar de:
Christian Aid Ministries O. P. 1 – Gh. P. 1,
C. P. 1 Suceava 720300 camtmp@icamro.org

Cu  multa  stima  si un profund  respect  pentru  acela, al carui nume il poarta- fratele  Menno , asi dori  sa le amintesc urmatoarele lucruri  acestor asa zisi urmasi ai  lui:

1-cum apare cuvantul botez in limba  greaca

2- cum se traduce cuvantul botez- βαπτιζω

3- in  greaca  exista cuvant pentru turnare – πιχέων

4-asi dori sa vedem daca fratele Menno Simons numea turnarea de apa – botez.

  1. In continuare ,asi dori  sa  vedem   textele de la trimiterile prezentate  de ei, asa cum apar ele in limba  greaca:

„F..A.2. 41 οἱ μὲν οὖν ἀποδεξάμενοι τὸν λόγον αὐτοῦ βαπτίσθησαν καὶ προσετέθησαν ἐν τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ ψυχαὶ ὡσεὶ τρισχίλιαι.

F.A.10.  47 μήτι τὸ ὕδωρ δύναται κωλῦσαί τις τοῦ μὴ βαπτισθναι τούτους, οἵτινες τὸ πνεῦμα τὸ ἅγιον ἔλαβον ὡς καὶ ἡμεῖς;

1Cor.10 1 Οὐ θέλω γὰρ ὑμᾶς ἀγνοεῖν, ἀδελφοί, ὅτι οἱ πατέρες ἡμῶν πάντες ὑπὸ τὴν νεφέλην ἦσαν καὶ πάντες διὰ τῆς θαλάσσης διῆλθον 2 καὶ πάντες εἰς τὸν Μωϋσῆνβαπτίσθησαν ἐν τῇ νεφέλῃ καὶ ἐν τῇ θαλάσσῃ

1Pet.3.  20 ἀπειθήσασίν ποτε ὅτε ἀπεξεδέχετο ἡ τοῦ θεοῦ μακροθυμία ἐν ἡμέραις Νῶε κατασκευαζομένης κιβωτοῦ εἰς ἣν ὀλίγοι, τοῦτ᾽ ἔστιν ὀκτὼ ψυχαί, διεσώθησαν δι᾽ ὕδατος. 21 ὃ καὶ ὑμᾶς ἀντίτυπον νῦν σῴζει βάπτισμα, οὐ σαρκὸς ἀπόθεσις ῥύπου ἀλλὰ συνειδήσεως ἀγαθῆς ἐπερώτημα εἰς θεόν, δι᾽ ἀναστάσεως Ἰησοῦ Χριστοῦ,  ”

 

  1. Traducerea  cuvantului – botez:

„Termenul nostru romanesc „botez” reprezinta termenul grecesc   βαπτιζω (baptizo) si formele sale de substantiv.

Ati stiut ca nu exista nici o traducere romaneasca a Bibliei care sa arate intelesul cuvantului βαπτιζω (baptizo) si a formelor sale de substantiv? Nu exista nici macar una!

Verbul romanesc „a boteza” si substantivul „botez” sunt transliterari ale termenului grecesc „baptizo” si „baptisma”, dar acestea nu sunt  traduceri ale lor!  Care este diferenta dintre o transliterare si o traducere?  O transliterare reprezinta sunetele echivalente ale unui cuvant transferat dintr-o limba in alta.  O traducere reprezinta intelesul unui cuvant transferat dintr-o limba in alta.

Cu alte cuvinte, Bibliile noastre romanesti nu ne spun ce inseamna termenul grecesc baptizo, ci doar cum suna acesta in romaneste!

De ce toate traducerile noastre romanesti refuza sa ne spuna intelesul cuvantului grecesc baptizo?  Stim de ce translatorii versiunii englezesti King James au facut acest lucru.  Regele englez le-a poruncit sa nu abandoneze vechile „cuvinte bisericesti”, adica, cuvintele traditionale folosite in Biserica Anglicana, ce a fost o diviziune a Bisericii Romano-Catolice.  De ce au permis translatorii romani neo-protestanti sa fie influentati de cei englezi si sa faca acelasi lucru pe care translatorii Bibliei englezesti l-au facut?  Noi stim ca intelesul real al lui baptizo este contrar majoritatii denominatiilor din cadrul „Crestinismului”. De fapt, intelesul cuvantului ar condamna practicile majoritatii dintre ei.  Ar trebui sa fie evident ca ei au incercat sa fie pe placul tuturor netraducand cuvantul, si astfel nespunandu-ne ce inseamna acesta.

Intelesul cuvantului baptizo (βαπτιζω)

Din moment ce exista atatea neintelegeri privitoare la intelesul „botezului”, ati putea crede ca termenul grecesc ar avea mai multe intelesuri din care se poate alege!

Ce ati crede daca ati afla ca fiecare lexicon grecesc existent ofera numai un singur inteles primar si istoric, si ca acel inteles este „a scufunda, a imersa, a afunda sub”?  Aceasta este exact ceea ce ofera fiecare dictionar grecesc ca inteles istoric si contemporan scrierii Noului Testament.

Mai mult, astazi, in Grecia, toate denominatiile ce folosesc stropirea sau turnarea de apa in alte tari trebuie sa afunde, deoarece grecii stiu ce inseamna acest termen si nu accepta nimic altceva. ”

Citate preluate din cartea fr.Mark Fenison : Udat sau botezat?

Citate preluate de aici:

http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/udat_sau_botezat[1].bis.htm

  1. 3.     In greaca  exista cuvant pentru turnare de apa, chiar si pentru stropire.

Acest cuvant  echeo (a turna) apare in greaca Noului Testament:

 

Luc.10.  34 καὶ προσελθὼν κατέδησεν τὰ τραύματα αὐτοῦ πιχέων ἔλαιον καὶ οἶνον, ἐπιβιβάσας δὲ αὐτὸν ἐπὶ τὸ ἴδιον κτῆνος ἤγαγεν αὐτὸν εἰς πανδοχεῖον καὶ ἐπεμελήθη αὐτοῦ.

F.A.2.  17 καὶ ἔσται ἐν ταῖς ἐσχάταις ἡμέραις, λέγει ὁ θεός, κχεἀπὸ τοῦ πνεύματός μου ἐπὶ πᾶσαν σάρκα, καὶ προφητεύσουσιν οἱ υἱοὶ ὑμῶν καὶ αἱ θυγατέρες ὑμῶν καὶ οἱ νεανίσκοι ὑμῶν ὁράσεις ὄψονται καὶ οἱ πρεσβύτεροι ὑμῶν ἐνυπνίοις ἐνυπνιασθήσονται· 18 καί γε ἐπὶ τοὺς δούλους μου καὶ ἐπὶ τὰς δούλας μου ἐν ταῖς ἡμέραις ἐκείναις κχε ἀπὸ τοῦ πνεύματός μου, καὶ προφητεύσουσιν. ”

 

„ Limba greaca are cuvinte pentru „stropire” si „turnare”.  Daca scriitorii biblici doreau sa crezi ca aceasta randuiala putea fi administrata fie prin stropire, fie prin turnare, ei ar fi putut folosi aceste cuvinte (turnare = epicheo , stropire = rantizo).  Desi  epiceo (επιχω) si rantizo (ραντιζω) sunt amandoua folosite in Noul Testament, ambele sunt evitate cu grija cand se vorbeste despre aceasta randuiala.  Scriitorii biblici restrictioneaza aceasta randuiala la un singur termen, baptizo (baptizo= imersie).  Nu ar trebui sa fie evident ca ei aveau in gand un singur inteles restrictionat, mai ales cand ceilalti termeni erau disponibili? ”

Citat  preluat  din cartea fr.Mark Fenison : Udat sau botezat?

Citat  preluate de aici:

http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/udat_sau_botezat[1].bis.htm

  1. A botezat fr. Menno Simons prin turnare de apa? Iata o intrebare pe care ar  trebui   sa si-o ridice fiecare menonit  sucevean sau oricare simpatizant al lor.

Menno  Simons  spune: „după ce vom căuta cu cea mai mare stăruinţă, nu vom găsi un alt botez în afară de afundarea în apă [doopsel inden water] care să fie primit de Dumnezeu şi susţinut în Cuvântul Său” (Robinson, Robert, The History of Baptism, Press of Lincoln and Edmands, Boston, 1817).

Citat preluat din : Originea şi doctrinele Anabaptiştilor din secolul Reformeide Raul Enyedi. Pentru mai multe  detalii clik aici: http://adunareaharulsuveran.wordpress.com/2010/03/31/de-ce-baptistii-nu-sunt-protestanti/

Robinson spune în continuarea citatului: „ Menno însuşi a fost afundat şi îi boteza pe alţii prin afundare; dar unii din urmaşii lui au introdus turnarea, din necesitate, şi-au imaginat ei, în închisoare, şi acum practica este în general predominantă.”

(Robinson, op. cit., p. 499).

 

Alte dovezi despre practicarea  imersiei  in tabara Anabaptista – marturii  ramase de la  anabaptisti  sau de la oponentii  acestora:

Modul în care era practicat botezul de Anabaptişti a cauzat multă polemică. Istoricii Protestanţi afirmă că nu exista un mod anumit prescris, că Anabaptiştii insistau asupra candidatului potrivit, nu asupra modului potrivit, deci este posibil să fi privit cu indiferenţă spre modul administrării (stropire, turnare sau imersie), la fel ca Reformatorii.

Menoniţii practică turnarea de apă, iar istoricii Menoniţi sunt tentaţi să privească imersia ca fiind o excepţie de la regula generală. Baptiştii practică exclusiv imersia, iar istoricii Baptişti încearcă să dovedească faptul că doar acest mod era practicat. Ce ne învaţă istoria?

După ce grupul lui Grebel s-a separat de Zwingli în 17 ianuarie 1525, ei s-au întâlnit la Zollikon, un sat de lângă Zurich practicând acolo botezul credinciosului, cel mai probabil în 21 ianuarie, noaptea. O cronică anonimă începută în jurul anilor 1560, numită Marea Cronică a Fraţilor Hutterieni, cunoscută şi sub denumirea de Cronica Moraviană, menţionează că Blaurock a fost botezat de Grebel prin turnare de apă, iar la rândul său, Grebel i-a botezat la fel pe cei prezenţi. Acurateţea raportului a fost îndelung dezbătută. Relatarea a fost scrisă la aproximativ patruzeci de ani după eveniment şi are ca sursă cel mai probabil tradiţia orală. Trebuie de asemenea observat că relatarea nu este conferită de curentul principal al Anabaptiştilor Evanghelici, ci o ramură a lor cu care colaborarea era restrânsă. Nu ne-a rămas nici o mărturie directă a nici unei persoane implicate în acel eveniment.

La o lună după acest eveniment în care Grebel ar fi fost botezat prin turnare – dacă luăm relatarea Cronicii ca validă – acesta se găsea în cantonul St. Gall, predicând şi învăţând imersia adulţilor pe baza mărturisirii credinţei ca fiind singurul botez valid. Kessler, predicatorul reformat din St. Gall şi adversarul lui Grebel, relatează în lucrarea sa, Sabbata, despre „Wolfgang Ulimann, care, fiind învăţat de Laurenz Hochrutiner împotriva botezului pruncilor, s-a grăbit să facă o călătorie la Schaffhausen, la Conrad Grebel, şi ajungând prin el la o cunoştinţă atât de înaltă despre Anabaptism, nu a vrut a fi udat dintr-o farfurie cu apă, ci, complet dezbrăcat de haine şi gol, a fost afundat [lit: tras sub apă şi acoperit] de Grebel afară în Rin” (vol. I, p. 266). Trebuie notat că nuditatea nu făcea parte din rit, aşa cum au fost acuzaţi în mod maliţios. A fost practicată, însă, în cazuri izolate, când botezurile erau făcute în râuri, iar candidaţii nu aveau haine de schimb.

Afundarea este numită aici „cunoştinţă înaltă despre Anabaptism”. În această cunoştinţă, ei respingeau stropirea şi turnarea. Nu cunoştinţa anterioară a lui Ulimann l-a determinat să nu accepte să fie botezat prin turnare, ci cunoştinţa pe care a primit-o de la Grebel. Ar fi cel puţin ciudat ca Grebel să respingă autoritar în februarie ceea ce a practicat în ianuarie. Mai mult, botezul lui Ulimann a avut loc iarna. Luând în considerare teama omului medieval de apa rece, dacă ei ar fi considerat ca lipsit de importanţă modul botezului, ar fi ales orice alt mod în afară de afundare în apele reci ale Rinului. De aceea, înclinăm să ne îndoim că Grebel a fost botezat prin turnare.

Istoricul elveţian Arx scrie despre botezul practicat de Grebel la St. Gall: „Ei [Grebel şi Hochrutiner] au căutat să îi convingă pe toţi să se lase botezaţi încă o dată şi au predicat în St. Gallen sub teii din Multerthore, pe câmpuri şi în păduri. Ei au avut aşa succes, încât oamenii din teritoriul St. Gall, din Appenzell şi din Toggenburg au roit spre oraşul St. Gall întrebând de baptisteriu şi lăsându-se botezaţi acolo. Numărul convertiţilor a ajuns atât de mare încât mulţimea candidaţilor pentru botez nu mai încăpea în baptisteriu, iar ei au fost nevoiţi să folosească apele râului Sitter; spre care, în zilele de duminică, cei care doreau botezul mergeau în număr la fel de mare, marşul lor în procesiune făcându-i imediat observaţi” (Geschichten des Kantons St. Gallen, vol. 2, p. 501).

Aceste evenimente au avut loc în luna martie. Baptisteriul era un butoi mare de lemn. Christian oferă următoarea mărturie: „Augustus Naef, Secretar al Conciliului din St. Gall, într-o lucrare publicată în 1850, menţionează succesul mişcării Baptiste. El spune: ‚Ei botezau pe cei care au crezut la fel ca ei în râuri şi lacuri, într-un butoi mare de lemn în Piaţa Măcelarului înaintea unei mari mulţimi” (op. cit., p. 119).

Zwingli de asemenea depune mărturie în favoarea afundării ca practică a Anabaptiştilor, când le răspunde sarcastic: „Veste bună! Să mergem toţi pentru o afundare în Limmat!” (Verduin, op. cit., p. 217). Citându-l pe Manz, care vorbea despre botez ca o „intrare sub [apă]”, Zwingli a afirmat: „Cel care vorbeşte de intrare sub [apă], să intre [de tot]” (Ibid.). Cuvintele lui au inspirat legea dată de magistraţi, „Qui mersus fuerit mergatur”, „cine afundă va fi afundat”, sub care Manz a pierit înecat în apele Limmat-ului (Christian, op. cit., p. 122).

În landurile germane sudice, imersia era modul practicat de Anabaptişti. „Liderii Anabaptişti, Hubmaier, Denck, Hatzer, Hut, au apărut de asemenea în Augsburg şi au adunat o congregaţie de o mie o sută de membri. Ei botezau prin afundare. Rhegius a întărâtat pe magistrat împotriva lor: liderii au fost aruncaţi în închisoare, iar unii executaţi”  (Schaff, op. cit., vol. VII, p. 377).

Jarrel citează definiţia pe care o dă Hubmaier botezului în Despre botezul creştin al credincioşilor. „A boteza în apă înseamnă a acoperi mărturisitorul păcatelor sale în apă externă, conform poruncii divine şi a-l înscrie în numărul celor separaţi pe baza propriei mărturisiri şi dorinţe” (Jarel, op. cit., p. 200).

Deşi Protestanţii priveau cu indiferenţă înspre mod, imersia era preferată. Luther o prescria pentru serviciul de botezare. Zwingli scria despre înţelesul cuvântului botez: „În primul rând este folosit pentru afundarea în apă prin care suntem dedicaţi individual vieţii creştine” (Bromiley, op. cit., p. 132). Mărturisirea de la Schleitheim nu menţionează modul, dar nu fiindcă Anabaptiştii îl priveau cu indiferenţă, ci fiindcă opoziţia faţă de ei nu se datora acestui punct.

Botezul era atât de important pentru Anabaptişti datorită înţelesului lui. „Botezul unui credincios este un simbol al scufundării în moartea lui Cristos şi al învierii (‚naşterii din nou’) în învierea Sa. Nimeni nu poate intra în Împărăţie dacă nu a fost născut din nou (Ioan 3:3), iar acesta era evenimentul spiritual simbolizat de botezul în apă în comunitate” (Littell, op. cit., p. 84). Imersia era singurul mod care putea simboliza corect „scufundarea în moartea lui Cristos” şi aducerea la viaţă în învierea Sa. Nici turnarea, nici stropirea cu apă nu simbolizează exact evenimentul spiritual portretizat de botez. ”

Citate preluate din : Originea şi doctrinele Anabaptiştilor din secolul Reformeide Raul Enyedi. Pentru mai multe  detalii clik aici: http://adunareaharulsuveran.wordpress.com/2010/03/31/de-ce-baptistii-nu-sunt-protestanti/

Concluzie:

Daca peste tot in limba greaca, unde la noi se traduce cu transliterarea botez, apare „baptizo”  ; daca sensul lui baptizo , totdeauna este afundare;daca exista termeni pentru turnare si chiar pentru stropire(turnare = epicheo, stropire = rantizo)si nu in ultimul rand daca fondatorul lor a practicat  afundarea si nu turnarea ,nu credeti ca este o problema in fata careia  trebuie  luata  o atitudine?

Daca nu este botez valid, nu poate exista nici biserica valida. De ce ?

Pentru ca baptizo este poarta de intrare in Adunare.Pana atunci , candidatul este doar prieten al Cuvantului.

Un mod gresit iti deschide un alt tip de poarta, iti deschide o carare pe care se pare ca au trecut cu ceva secole mai inainte catolicii.Ei sunt cei care au deschis aceasta poarta si au batatorit  aceasta  carare.Multi protestanti au apucat pe ea unii introdusi cu forta iar altii din  comoditate.Motivul pentru care a fost introdusa aceasta practica in catolicism este urmatorul:

„ Practica botezarii copiilor a fost responsabila pentru schimbarea modului.  Le era teama, mai ales in climatele mai reci, ca, daca botezai copii, acestia ar putea sa se imbolnaveasca si sa moara.  Astfel au trecut la turnare, de dragul convenientei.  Totusi, acelasi argument a fost adus curand si pentru turnare.  S-a obiectat ca turnarea implica prea multa apa si astfel pericolul imbolnavirii copiilor era prea mare, si astfel s-a introdus stropirea. ”

Citat preluat din cartea fr.Mark Fenison : Udat sau botezat?

Citate preluate de aici:

http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/udat_sau_botezat[1].bis.htm

Cred ca stravechii anabaptisti nu ar fi dat liniste constintei lor pana nu ar fi aflat acest raspuns : epicheo sau baptizo?

Sa fie acesta un secol de intuneric spiritual , cand ai asa o mare libertate, si surse de studiu inepuizabile la dispozitie?

Daca ar fi sa ne dam cu parerea  despre  ”isopul care creste pe zid”, asi fi ingaduitor asupra acestui subiect chiar  daca nu am ajunge la un consens sau la o intelegere deplina.Dar daca este un subiect de importanta capitala asa cum este cel al botezului, nu cred ca putem ramane indiferenti.

Neintelegerea sau practicarea incorecta a modului de administrare  a botezului, duce la consecinte foarte grave in ceeace priveste insasi  existenta bisericii.

In Marturisirea de credinta ei ,  afirma:

 „La acest ritual(botezul) care semnifică intrarea noului membru în trupul vizibil trebuie multă precauţie „….

Daca modul botezului nu este unul corect,asa cum o cere scriptura, nu putem afirma nici despre noul membru ca este adaugat in trupul vizibil al lui Cristos , chiar daca acest membru este unul sincer si  indeplineste toate criteriile de membralitate.

Unde lipseste botezul scriptural este lipsa si de institutie Divina.