,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Transsubstanțierea

Transsubstanțierea

de Aurel Munteanu 8 ian. 2020

Originea termenului:

Termenul este compus din două cuvinte: trans (peste) și substanțiere (substanță). El este folosit în teologia Romano-Catolică, ca fiind „schimbarea de substanţă” a euharistiei (elementelor cinei la catolici – a azimei și vinului).

Ce este transsubstanțierea:

Este transformarea literală (prefacerea sau prezența reală) în urma rugăciunii preotului catolic, a ostiei și vinului, în ,,carnea și sângele lui Cristos”. Această schimbare are loc în substanță deşi elementele apar a fi aceleaşi. Referitor la această transformare a euharistiei, catolicii spun:

,,Euharistia este un sacrament, care cuprinde adevăratul trup și adevăratul sânge al lui Isus Cristos, sub chipul pâinii și al vinului, pentru hrana sufletului nostru”

Sursa: Credința Catolică – Euharistia http://www.credinta-catolica.ro/catehismul-explicat-sacramentele/euharistia/

Înainte de rugăciunea preotului bucata de azimă și vinul sunt simple elemente. Preotul prin rugăciune este cel care săvârșește această schimbare de substanță, moment în care ele devin sacrament (elemente cu capacități mântuitoare). În felul acesta sunt socotite ca aducând har și viață spirituală, acelora care se împărtășesc din ele. Motiv pentru care, de multe ori vedeți preotul catolic manevrând cu mare atenție aceste elemente, ținând tăvița sub bărbia enoriașului la împărtășanie. Ei cred că este o profanare ,,a trupului și sângelui lui Cristos” dacă se fărâmițează și cade ceva pe jos din pâine sau din vin. La catolici omul de rând primește pe limbă cu mare atenție ostia iar preotul bea vinul. În trecut în vremurile de persecuție, preotul stătea lângă enoriași să se asigure că aceștia primeau, mestecau și înghițeau ostia. Acesta era semnul că erai membru mântuit, parte din ,,biserica universală a lui Cristos” în afara căreia nu exista mântuirea. Refuzai ,,sacramentul” bisericii mamă, erai suspectat de erezie și pasibil de moarte.

Reforma din 1520, vine prin Luther Martin și introduce noțiunea de consubstanțiere ca să lase impresia că biserica a fost curățată de tot ce era rău până atunci. El credea că după rugăciunea clerului asupra euharistiei, aceasta este atât trup şi sânge, cât şi pâine şi vin. Poziția adoptată de el a fost un compromis între poziția catolică și cea anabaptistă, care spuneau că azima și vinul nu aveau nimic special în ele, erau doar simboluri ce ilustrau trupul și sângele Domnului care urma să fie jertfit pe 14 Nisan.

Poziția mea:

Aceeași părere a străvechilor anabaptiști este împărtășită și de mine. La fel ca și ei susțin că azima și vinul sunt doar simboluri ale trupului și sângelui Domnului care avea să curgă pentru răscumpărarea noastră. Ele trebuie luate repetitiv în amintirea (1Cor.11:24, 1Cor.11:25), a ceea ce a făcut Domnul pentru noi la Golgota, până când în Împărăția Sa, vom bea din nou împreună cu El (Mat.26:29). Aceste simboluri ale sângelui și trupului Domnului, sunt simple elemente ce nu au nimic miraculos în ele. Nu au înainte de rostirea binecuvântării fratelui care mulțumește pentru ele și nici după. Azima rămâne azimă iar vinul rămâne tot vin.

Motive pentru care consider transsubstanțierea ca fiind nescripturală:

nu o găsim sugerată pe paginile Noului Testament. Nu este practicată de apostoli și nici de cei ce o promovează oficial, decât după Conciliul Lateran IV, din anul 1215. Atunci se declară solemn prezenţa reală a lui Cristos şi se introduce conceptul de transsubstanţiere (substanţa pâinii devine substanţa sau „fiinţa” lui Cristos). Tot atunci a luat amploare adoraţia ,,preasfântului sacrament”.

Sursa: Euharistia – scurt istoric http://lumea.catholica.ro/2010/01/euharistia-scurta-istorie/ .

dovadă că Domnul Isus vorbea la figurat despre azimă și vin, este că, în timp ce ținea pâinea și paharul în mână, trupul Său era prezent fizic și literal în cameră. Nu avea carne sau sânge din El în propria mână deoarece, înainte de sacrificiu trebuia să fie întreg, nu mutilat. El trebuia să fie Mielul fără pată, fără cusur.

dacă transsubstanțierea ar fi reală, însemna că Domnul și-ar fi mâncat propriul trup, împreună cu ucenicii aflați în camera de sus. O astfel de idee este mai detestabilă decât canibalismul.

dacă transsubstanțierea era reală, ar trebui Cina să fie trecută la capitolul minuni, la fel cum este episodul din Cana Galileii, unde Domnul transformă apa în vin. Textul din Ioan 2:9, spune: ,,Nunul, după ce a gustat apa făcută vin – el nu ştia de unde vine vinul acesta (slugile însă, care scoseseră apa, ştiau) – a chemat pe mire ..”. Aceasta este transsubstanțierea în sensul literal al cuvântului. O schimbare de substanță include totdeauna o schimbare de formă.

trebuie făcut distincție între tip și în loc de tip, între umbră și împlinire. Antitipul denotă „ceea ce corespunde” tipului. Același principiu este frecvent întâlnit în jertfele Vechi Testamentare, unde animalele jertfite erau umbre sau antitipuri ale lui Cristos care era adevăratul tip sau adevărata împlinire ce trebuia să se sacrifice pentru iertarea păcatelor. Înțelegerea aceasta o vedem clar când Ioan Afundătorul afirmă: ,,A doua zi, Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! (Ioan.1:29).

dacă s-ar lua o probă pentru analiză din vin înainte și după transsubstanțiere credeți că ar ieși analizele identice sau diferite? S-ar găsi alcool etilic (acesta dă miros și gust vinului), substanţe fenolice (acestea dau culoarea vinului) şi polizaharide sau plasmă, hematii (globulele roșii), leucocite (globulele albe) şi trombocite?

Cristos în voi nădejdea slavei. El locuiește în chip spiritual nu fizic. Locuiește în omul dinlăuntru care crește în asemănarea cu El, nu locuiește în stomac. Viața spirituală nu o primești când mănânci cina ci la nașterea din nou. Această viață spirituală se întreține cu hrană spirituală, nu una fizică (omul se hrănește cu orice cuvânt care iasă din gura lui Dumnezeu).

Domnul Isus nu este prezent pe masă în toată lumea la fiecare Cină după invocarea preotului. Trupul Său fizic chiar și după glorificare nu Îl vedem fiind în mai multe locuri în aceeași secundă. El nu se multiplică, având mai mulți Cristoși. Cristosul (Mesia) este Unul singur.

dacă transsubstanțierea este reală, atunci Cina trebuie privită ca prima și adevărata jertfă iertătoare de păcate. Ucenicii atunci au primit răscumpărarea, viața și li s-au iertat păcatele, când au mâncat și au băut din pahar. Răstignirea de la Golgota fiind trecută în plan secund. Mai înseamnă că Lui I s-a frânt trupul de 2 ori în aceeași zi, la interval de câteva ore.

dacă transsubstanțierea este reală, avem prezentați doi Cristoși: un Cristos care este sfințitor, substitutiv (la Golgota) și un Altul oferit (la mesă)!

la digestie substanțele ingerate după ,,transsubstanțiere”, sunt distruse în stomac și eliminate la hazna. Procesul aceasta ar încălca natura imuabilă și nemuritoare a Sa, ca Dumnezeu.

În Evanghelia după Ioan, unii care înțeleg ca și catolicii și ortodocșii consumarea literală a cărnii și sângelui, sunt corectați în același capitol de Domnul: ,,Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă”. Ioan 6:63.

Legământul cu Noe, Legea Mozaică și Noul Legământ, interzic consumul de carne cu sânge:

a) Numai carne cu viaţa ei, adică sângele ei, să nu mâncaţi. – Geneza 9:4.(Legământul Noahic).

b) Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri, în toate locurile unde veţi locui: cu niciun chip să nu mâncaţi nici grăsime, nici sânge. – Levitic 3:17 (Legământul Israelit).

c) De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu; ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge. – F.A. 15: 19-20 (Noul Legământ).

1 Cor.11.21, scrie că unii se îmbătau din vinul băut la Cină. Asta arată că vinul nu își schimba proprietățile după rugăciunea de mulțumire.

cu azima de la Cină este indentificată și adunarea locală, nu numai trupul Domnului Isus: ,,Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine”. (1Corinteni 10:17). Asta ar însemna conform transsubstanțierii, că noi înșine mâncăm din propriul trup, cât și din al fraților ce compun întreaga adunare locală.

dacă cele două elemente oferă literal viața, de ce biserica catolică a interzis vinul pentru laici?

Concluzia mea cu privire la transsubstanțierea catolică:

Atunci dacă vă va spune cineva: „Iată, Hristosul este aici sau acolo„, să nu-l credeți! (Mat.24:23)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.