,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Primește-L pe Domnul Isus în inima ta

Primește-L pe Domnul Isus în inima ta

 

Mulți dintre noi aud expresia aceasta la evanghelizările moderne ale zilelor noastre. Ea este des folosită atunci când se fac așa zisele ,,chemări la mântuire” adresate publicului spectator. Expresia aceasta este nescripturală din mai multe motive:

1. Ioan Botezătorul , Domnul Isus sau apostolii nu au folosit-o niciodată. Ei totdeauna în predicile lor au arătat starea de păcat a omului și le-a arătat singura cale de salvare – Isus Cristos. Niciunul dintre ei nu a făcut manipulări psihologice asupra auditoriului, nu i-a constrâns psihologic cu trucuri ieftine, nu a încercat să îi motiveze emoțional cu ,,istorioare lacrimogene”, ci totdeauna s-au bazat pe lucrarea Duhului (la auzirea evangheliei) și voința Sa suverană în regenerarea ascultătorilor.

Ei nu s-au adresat niciodată omului lăsându-i senzația că el poate să facă ceva în privința propriei mântuiri, ci și-au bazat predicarea pe puterea Duhului, în ciuda incapacității omului, știind că ,,propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu” (1Corinteni 1.18).

Ucenicii și Domnul nu a folosit o asemenea expresie deoarece ei au știut care este lucrarea Duhului în mântuire și care este responsabilitatea umană după ce omul este adus la viață de Duhul.

2. Se neagă moartea spirituală a individului căruia i se adresează chemarea. Toți care fac chemarea aceasta nescripturală pleacă de la premiza că omul este bolvav spiritual sau adormit din cauza păcatului, că se naște înzestrat cu ,,voință liberă” și el are capacitatea să accepte sau să refuze oferta predicatorului. El are nevoie doar de o conștientizare, o trezire și nu de o înviere din morți!

Toți aceștia uită voit că Pavel și Domnul Isus a spus:

,,Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.” (Efeseni 2.1-2);

,,Nineni nu vine la Mine dacă nu-l trage Tatăl”(Ioan 6.44) și

,,Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu” (Romani 3.11).

În această stare de mort spiritual omul nu poate să se decidă pentru Cristos, nu poate gândi ca Dumnezeu și nu-I poate înțelege căile (Isaia 55.8, 9; Iov 11.7,8), nu poate înțelege lucrurile spirituale pentru că ele se judecă duhovnicește (1 Corinteni 2.14), nu poate vedea lucrurile spirituale (Ioan 3.3), nu poate fi plăcut lui Dumnezeu (Romani 8.5,8,9) și nici nu poate crede în Cristos (Ioan 10:26).

3. Se pleacă de la premiza greșită că omul este factorul decizional și inițiatorul propriei mântuiri. Aceasta este o greșală teologică gravă. Biblia declară că Dumnezeul Triunic este inițiatorul mântuirii păcătoșilor și nu păcătoșii decid dacă vor să fie mântuiți sau nu! Lucrul acesta s-a hotărât din eternitate de când s-a făurit planul etern (nu din momentul când aud ei evanghelia) și nu a fost lăsat la inițiativa sau decizia omului, după cum stă scris:

,,Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.” (Efeseni 1.3-6).

,,El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii” (2Timotei 1.9).

Pentru că se neagă inițiativa, alegerea suverană a lui Dumnezeu în mântuire și moartea spirituală în care se naște omul, de aceea se predică peste tot astăzi: ,,trebuie să îți faci partea ta în mântuire deoarece Dumnezeu și-a făcut-o pe a Sa”. El a făcut tot ce a depins de El, dar acum depinde și de tine dacă dorești să îți faci partea. Partea omului mort spiritual constând în acceptarea ofertei mântuirii prin exersarea voinței. În termeni teologici aceasta numindu-se regenerare decizională. Personal cred că este mai mult un avort decât o naștere spirituală.

4. Nu se ține cont de etapele mântuirii. Mântuirea este un proces ce începe din eternitate așa cum declară apostolul Pavel în Romani 8. 29-30. Pozițional în Cristos suntem priviți ca mântuiți și glorificați, dar ca să ajungem acolo noi trebuie să trecem prin lumea aceata încorsetată în timp, unde trebuie să ne naștem morți în păcat datorită lui Adam, după care:

a) întâi de toate trebuie să auzim evanghelia predicată – fără a auzi evanghelia nu poate fi mântuit nici un om matur;

b) Duhul Sfânt trebuie să vină să ne nască din nou, ca să căpătam viața eternă;

c) odată cu învierea duhului mort din noi (nașterea din nou), primim în dar: pocăința, credința, voința și înfăptuirea, faptele bune rânduite dinainte ca să umblăm prin ele și tot în ceea ce privește viața. Tot procesul acesta fiind numit mântuire.

Duhul este Cel care ne face să-L primim pe Cristos Domnul după ce am fost aduși la viață, ne-a schimbat mintea și ne-a dat credința. Noi prin noi înșine (prin fire), nu putem primi pe Cristos. Inima noastră (sufletul, nu e vorba de inima de carne ce pompează sângele în organism), este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea (Ieremia 17.9). Dacă ne înșeală ea pe noi deseori în lucruri mărunte, cum să ne treacă prin gând să o implicăm în lucruri atât de înalte?

5. Se abuzează eronat de textul din Apocalipsa 3.20 și de cel din Deuteronom 30. 19.

Conform cu Apocalipsa 3.20, predicatorii aceștia prezintă pe Isus bătând la ușa inimii încuiate a omului, ușă cu mânerul înlăuntru și zăvorul tras, pe care doar respectivul o poate deschide când voiește. Isus Domnul bate ca un cerșetor și trece mai departe plângând că omul nu îl primește. Cel care i se face milă și ,,Îl primește” i se dă de înțeles că Îi face o onoare lui Cristos în felul acesta! Câtă înjosire, la Adresa Mântuitorului Atotputernic! Să Îl ilustrezi ca pe un milog, pe El Regele universului în fața căruia toate creaturile cad cu fața la pământ, munții se topesc ca ceara și tremură până și umbrele sub ape! Înjosirea aceasta este atât de populară la adresa Sa încât a ajuns să fie pusă chiar în cântece:

/: A bătut la uşa ta cineva

Şi n-a deschis nimenea:/

În tăcerea negrei nopţi

Stă un om şi plânge,

/: Faţa Lui e numai răni,

Pieptul numai sânge. /

 

(:Eu sunt pâinea ce s-a frânt

Lumi-ntregi

Şi sunt vinul noii legi:)

N-am venit să plâng acum

Răni usturătoare

Plâng pe cei ce pierd acum

Ultima chemare

 

(:A bătut la uşa ta cineva

O deschide-i nu uita:)

Nu lăsa să plece trist

Poate niciodată

(:Mâna Lui la uşa ta

N-are să mai bată:)

 

Adevărul este că textul din Apocalipsa nedorind să intru în detalii, se adresează unor frați ce erau membrii botezați în Adunarea din Laodicea, care erau deja născuți din nou, redincioși în Cristos, pocăiți și mântuiți.

Iar versetul din Deuteronom 30, se adresează poporului Evreu ca popor de Legământ ce i se promitea prosperitate, viață lungă în țara promisă, toate acestea fiind condiționate de ascultarea lor de poruncile Legii. Versetul acesta 19, nu poate fi folosit la predările sau primirile în inimă a lui Cristos, pentru că:

– versetul nu spune nimic cu privire la Domnul Isus

– versetul nu spune nimic cu privire la acceptarea sau respingerea Lui ca Mântuitor

– versetul nu spune nimic cu privire la jertfa de ispașire de la Calvar

– versetul nu spune nimic cu privire la nașterea din nou a cuiva ( ironia este că arminienii cihiar neagă că ar exista naștere din nou în Vechiul Testament, și totuș folosesc acest pasaj!)

– versetul nu spune nimic cu privire la vre-o mântuire spirituală ci vorbește de binecuvântare materială, viață lungă, bătrânețe fericită și locuire a țării de-a lungul generațiilor

– versetul nu scoate în evidență vre-o ,,vointă liberă” ci reamintește mai degrabă datoria lor și respectarea promisiunilor asumate în Legământul mozaic.

Concluzie:

Nu încercați să păcăliți oamenii când le prezentați evanghelia. Nu lăsați omul mort spiritual să creadă că are vre-o șansă să facă ceva ca să fie mântuit. Explicații că nu el este factorul decizional în mântuire ci, Dumnezeu! Tu ai datoria doar să îi predici evanghelia și să te rogi pentru el în speranța că și el este prins în planul de mântuire ca să fie născut din nou. Nu trebuie tu să îl manipulezi psihologic, să îi spui ,,istorioare lacrimogene”, să îl faci tu să se decidă, să primească, să ,,își deschidă inima”, dacă nu i-o deschide Dumnezeu (vezi cazul Lidiei – F.A. 16.14). Nu încerca să faci tu lucrarea Duhului folosind armele firi pământești. Nici odată nu o să poți face tu, ce este de datoria lui Dumnezeu să facă!

Nu încerca pentru că tu nu știi dacă respectivul va fi mântuit sau nu! Tu și cu mine nu știm dinainte cine va fi mântuit sau nu deoarece, niciunul din noi nu a citit Cartea Vieții Mielului! Uite-te câți au ajuns o ruină fiind mințiți de astfel de falși evangheliști. Dacă tu îl manipulezi psihic, îl influențezi doar emoțional, îi ,,prescrii rețeta” cu tot ce trebuie să facă și el rămâne neschimbat, îi faci de două ori rău! Odată că îl minți și a doua oară îl lași să creadă că el a fost născut din nou în ziua când a dorit să fie născut. Nu uita niciodată că nu tu programezi nașterea din nou a vreunui om, nu tu îl naști din nou, nu tu îi dai viață veșnică ci Dumnezeu. Scriptura lămurește pe deplin lucrul acesta:

,,născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1.13).

Tu când ai fost mântuit? Când te-a născut Duhul într-un mod suveran sau când ai luat tu hotărârea? Cine a fost factorul decizional în mântuirea ta, tu sau Dumnezeu? Dacă tu ai fost factorul decizional în propria mântuire, e o mântuire a ta și nu una lucrată de Domnul! O astfel de mântuire nu va duce pe nimeni în cer. Nu poți mulțumi niciodată cuiva că te-a mințit frumos toată viața și ,,te-a dus cu preșul” până ai ajuns în cer!

Mergi la Domnul și caută mântuirea, doar Domnul poate să arate îndurare și milă fără de care nimeni nu va fi salvat!

3 responses

  1. Alina Gottlieb

    Și eu sint de părerea ta :nu noi îl acceptam pe Isus Domnul și el acceptâ pe noi

    2 august 2019 la 21:43

    • Da soră, El trebuie să facă primul ,,pasul”. De El atârnă deoarece este suveran absolut!

      24 octombrie 2019 la 11:08

  2. Nicolae Munteanu

    A, deci, sa inteleg bine, conform teoriei calviniste (care spune ca omul NU POATE CREDE pentru ca este mort) nu omul trebuie sa creada in Dumnezeu, ci Dumnezeu trebuie sa creada in om.

    9 decembrie 2019 la 19:35

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.