,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Dă Dumnezeu tuturor oamenilor o şansă la mântuire?

Dă Dumnezeu tuturor oamenilor

o şansă la mântuire?

de Raul Enyedi

Am auzit recent un predicator care a făcut următoarea afirmație (îl parafrazez): Dumnezeu dă tuturor oamenilor o șansă egală de a accepta mântuirea. Dacă nu ar fi așa, unii L-ar acuza pe Dumnezeu în ziua Judecății că a fost nedrept, căci lor nu le-a oferit șansa de a-L accepta sau a-L respinge pe Cristos.
Ceva e total greșit în această afirmație! Cât anume e greșit?Totul! Absolut totul! Ce anume e greșit? Să analizăm pe rând.

1. Afirmația dovedește o noțiune greșită despre mântuire: Conform acestei teorii, ceea ce Dumnezeu face în mântuire este să îi aducă pe oameni în poziția de a accepta sau refuza oferta/soluția Lui (jertfa lui Cristos), așa încât finalizarea mântuirii depinde de om. Aceasta i-ar face pe oamenii care o acceptă parteneri cu Dumnezeu în mântuire, împărțind cu Dumnezeu meritul pentru ea.
Cum așa? Iată cum: dacă Dumnezeu face o ofertă tuturor și doar unii o acceptă, diferența între mântuire și condamnare este făcută de omul care a acceptat oferta lui Dumnezeu, de voința lui. Omul, prin propriile puteri, se deosebește de cei ce ajung să fie condamnați. În acest caz, mântuirea nu mai este un cadou, un har nemeritat, ci este datorată de Dumnezeu celui care ÎȘI FACE partea lui, acceptând acest cadou. Ce înseamnă aceasta? Că omul trebuie să facă ceva pentru mântuire, iar aceasta este mântuire prin fapte, nu prin har!

Scriptura afirmă cu tărie contrariul! Mântuirea este în totalitate opera lui Dumnezeu. De aceea este prin har! „Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni!” Nici măcar actul voinței, prin care omul acceptă soluția lui Dumnezeu pentru sine, nu vine de la om, ci „este darul lui Dumnezeu”. A spune că mântuirea omului este cauzată de el însuși înseamnă a spune că un om mort se poate aduce pe sine la viață printr-un act al voinței sale, sau că nașterea unui copil depinde de voința lui. Dacă aceste două afirmații sunt false, atunci falsă este și afirmația că omul își poate cauza, printr-un act al voinței sale, mântuirea sau învierea spirituală/nașterea din nou!

2. Al doilea lucru pe care Scripturile îl spun răspicat despre mântuire este că Dumnezeu mântuiește! Nu îl aduce pe om doar într-o stare în care acesta se poate mântui. Dumnezeu mântuiește! El dă viață spirituală, El regenerează! Dumnezeu nu doar oferă șansa mântuirii, El mântuiește efectiv și complet! El cauzează nașterea din nou, în urma căreia, omul, acum viu spiritual, își vede păcatul și se pocăiește, apoi crede în Domnul Isus. Și de ce o face? Pentru că Dumnezeu lucrează în el și îi dă darurile pocăinței și credinței! Al cui este atunci meritul pentru mântuirea omului? Al lui Dumnezeu! 100%. Doar astfel mântuirea omului este în totalitate meritul și opera lui Dumnezeu.

Esența mesajului menționat mai sus este mântuirea PRIN FAPTE, iar într-o astfel de construcție, termenii biblici ca „mântuire”, „har”, „fapte”, etc. sunt folosiți într-un mod deformat! Așadar, afirmația că Dumnezeu nu mântuiește efectiv, ci oferă doar șansa ca omul să se mântuiască pe sine este falsă și nebiblică!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s