,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Sfinţenia lui Dumnezeu Exod 15:11 de Raul Enyedi

Sfinţenia lui Dumnezeu
Exod 15:11

Sfinţenia este atributul de bază al lui Dumnezeu. Este gloria atributelor Sale. Este numitorul comun al tuturor celorlalte atribute (puterea lui Dumnezeu este sfântă, dragostea este sfântă, mânia, dreptatea sunt sfinte). Este singurul atribut repetat de trei ori şi în Vechiul, şi în Noul Testament (Isaia 6:3 şi Apocalipsa, 4:8).

1. Ce este sfinţenia? O libertate perfectă şi nepoluată faţă de rău. O dreptitudine şi integritate morală.
a. Doar Dumnezeu este sfânt în mod absolut (1 Samuel 2:2). Orice sfinţenie de partea creaturii este derivată din sfinţenia lui Dumnezeu.
b. Dumnezeu urăşte orice rău, aşa cum iubeşte orice bine (Psalmul 5:5). Mânia Sa este la fel de infinită precum este iubirea Sa. Dumnezeu urăşte păcatul în mod perpetuu (Ps. 7:11)
c. El nu poate face vreun rău, şi nu poate încuraja pe cineva să păcătuiască. Nu ispiteşte pe nimeni să comită păcate (Iacov, 2:13). El nu forţează pe nimeni să comită vreun păcat. Păcatul este un act voluntar, iar Dumnezeu nu este un complice al său.

2. Sfinţenia lui Dumnezeu demonstrată
a. În starea originală a creaţiei (îngerii şi omul au fost sfinţi)
b. În calitatea lui Dumnezeu de Legiuitor şi Judecător. Legea este sfântă (Romani 7:12).
c. În promisiunile şi ameninţările legate de împlinirea Legii Sale.
d. În judecăţile pe care le execută asupra păcătoşilor. Chiar instrumentele folosite în săvârşirea păcatelor sunt urâte de Dumnezeu (şarpele este blestemat, aurul folosit în închinarea idolatră trebuia distrus – Deut. 7:25; pământul a fost blestemat din cauza omului)
e. În restaurarea omului. Răscumpărarea este descoperirea sfinţeniei şi dreptăţii lui Dumnezeu. Mânia sfântă a lui Dumnezeu se vede cel mai bine în pedepsirea Fiului Său. Tatăl nu şi-a diminuat mânia pentru că Fiul Său era implicat, ci El a suferit măsura întreagă a mâniei sfinte. Moartea lui Cristos a restaurat imaginea sfinţeniei şi dreptăţii lui Dumnezeu, dar şi chipul Său în om. Mila şi iubirea Sa nu au fost arătate în detrimentul sfinţeniei.

3. Sfinţenia lui Dumnezeu în relaţie cu păcatul
a. Dumnezeu nu este ne-sfânt pentru că l-a creat pe om cu capacitatea de a se schimba. Doar Dumnezeu este neschimbabil. Deşi omul nu a fost creat neschimbabil, el nu a fost creat nici păcătos. Dumnezeu i-a dat toate resursele necesare să reziste ispitei. Nu Dumnezeu l-a cauzat să cadă, nu El i-a oferit fructul Evei. Ruina unei case care are un chiriaş neglijent este oare o reflecţie a constructorului? Nu, acesta a lăsat-o în condiţii bune.
b. Dumnezeu nu este ne-sfânt pentru că a dat omului o lege pe care acesta nu o putea ţine. Legea nu a fost peste puterea lui Adam. Deşi omul a căzut, Dumnezeu îşi menţine acelaşi standard.
c. Dumnezeu nu este ne-sfânt pentru că a decretat respingerea unor oameni. Respingerea este o trecere peste unii care sunt consideraţi deja răi. Nu respingerea i-a făcut răi. Acesta nu este un decret pentru săvârşirea unei infracţiuni, ci pentru pedepsirea ei.
d. Dumnezeu nu este ne-sfânt pentru că a permis intrarea păcatului în lume. De fapt, El a ales nu să intre păcatul, ci să nu îl oprească. Dacă spunem că El a voit existenţa păcatului, înseamnă să îi negăm sfinţenia, dacă spunem că nu l-a voit, dar nu l-a putut împiedica, atunci Îi negăm puterea.
e. Dumnezeu nu este ne-sfânt pentru că susţine viaţa păcătoşilor. Nimic nu se mişcă şi nu trăieşte fără Dumnezeu. Dumnezeu ne dă putere de acţiune, dar acţiunea noastră, bună sau rea, este determinată de motivaţia noastră, de scop şi de circumstanţe. A mânca nu este ceva rău, când mâncăm cu moderaţie, mulţumind lui Dumnezeu, hrana obţinută prin mijloace drepte. Dar este păcat atunci când e un act de rebeliune, ca în cazul lui Adam. Nu solul, ploaia şi soarele trebuie condamnate când o plantă face un fruct otrăvitor. Aceleaşi elemente fac alte plante să dea fructe hrănitoare.
f. Dumnezeu nu este ne-sfânt atunci când pune la dispoziţia omului obiecte pe care acesta le foloseşte pentru păcat. A pus pomul cunoştinţei în grădină. Dumnezeu are dreptul de a guverna peste creaţia Sa şi a se folosi de corupţia omului pentru a-şi îndeplini scopurile. El poate folosi creaturile, cu natura pe care o posedă, după voia Sa, căci păcatul stă în natura fiinţei.

4. Ce învăţăm din acest atribut?
a. Nici un alt atribut nu este atât de dispreţuit de oameni precum e sfinţenia lui Dumnezeu:
i. Prin imaginea greşită pe care ne-o facem despre Dumnezeu (păgânii şi-au făcut idoli care aveau aceleaşi vicii ca ei). Dar câţi creştini nu şi-L imaginează pe Dumnezeu aşa cum şi-ar dori El să fie, nu cum se descoperă El a fi? Psalmul 50:21
ii. Prin stricarea imaginii lui Dumnezeu din noi, perseverând în păcat
iii. Prin aruncarea vinei asupra lui Dumnezeu pentru păcatul nostru, cum a făcut Adam (Geneza, 3:12)
iv. Prin răstălmăcirea Scripturii pentru a ne scuza păcatele
v. Printr-o închinare superficială. Un Dumnezeu sfânt pretinde o închinare sfântă. A veni înaintea lui Dumnezeu fără să ne curăţim e ca şi cum Aaron ar fi intrat în sfânta sfintelor murdar şi rupt, cu o găleată de bălegar în loc de sângele jertfei.
vi. Când ne plângem că legea lui Dumnezeu e prea strictă, că El e prea sfânt
vii. Când adăugăm la Scriptură păreri omeneşti
b. Ce învăţăm?
i. Cât de mare a fost căderea omului
ii. Că orice păcat loveşte în sfinţenia lui Dumnezeu
iii. Că nici un păcat nu va scăpa de judecată
iv. Că sfinţenia lui Dumnezeu trebuia satisfăcută pentru ca un singur păcătos să poată fi mântuit
v. Că nu este nimic în noi care să ne poată justifica înaintea lui Dumnezeu

5. Motive de mângâiere. Păcătosul fuge de sfinţenia lui Dumnezeu, dar credinciosul o iubeşte.
a. Dumnezeu iubeşte ceea ce este sfânt, şi îşi găseşte plăcerea în noi, chiar şi acum, când sfinţenia noastră este aşa imperfectă.
b. Dar El nu ne va lăsa aşa, ci va continua în noi ceea ce a început (Filipeni 1:6; Efeseni, 5:26-27)
6. Îndemnuri:
a. Să păstrăm mereu în minte imaginea sfinţeniei lui Dumnezeu. Aceasta ne va convinge de păcat. Adâncimea convingerii noastre este proporţională cu percepţia sfinţeniei Sale.
b. Să ne apropiem de Dumnezeu cu reverenţă şi teamă sfântă
c. Sfinţenia Sa ne va motiva să eliminăm păcatele din viaţa noastră
d. Este baza iubirii şi laudei noastre (Psalmul 99:1)
e. Să ne străduim să ne conformăm cât mai mult sfinţeniei Sale (1 Ioan 3:3). Adam a vrut să fie ca El în cunoştinţă, Satan i-a vrut locul de autoritate, dar noi trebuie să ne dorim sfinţenia Sa. Această conformitate înseamnă să Îl imităm pe Cristos în fiecare zi, în fiecare situaţie.
f. Sfinţenia este frumuseţea noastră, este viaţa sufletului nostru. Fără ea, suntem morţi, căci sfinţenia ne face capabili să avem comuniune cu Dumnezeu.
g. Să întărim zonele slabe din viaţa noastră, pentru a creşte în sfinţenie.
h. Să îi cerem mereu lui Dumnezeu să ne sfinţească, căci doar El este sursa (Levitic 20:8; 1 Tesaloniceni, 5:23)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s