,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Rolul suferinţelor în viaţa credinciosului de Raul Enyedi

Rolul suferinţelor în viaţa credinciosului

Suferinţele şi necazurile fac parte din viaţa de zi cu zi a lumii căzute. Le vedem peste tot în jurul nostru. Ele au pătruns în lume odată cu păcatul şi vor rămâne până ce nu va mai fi păcat.
Faptul că creştinul suferă şi el dureri şi lipsuri arată că încă nu este perfect, că nu a ajuns la starea de perfecţiune. Abia în ceruri, când vom fi transformaţi după chipul Domnului şi nu va mai fi nimic păcătos în noi, Domnul ne va şterge ultima lacrimă din ochi.

Există două feluri de necazuri pentru un creştin: cele trimise de Dumnezeu pentru a-l opri din înaintare, atunci când merge pe o cale greşită, şi cele care îl fac să înainteze mai mult pe cale.
– Despre primele citim în Evrei 12:5-14. Despre ultimele, citim în 1 Tes. 3:1-4

Suferinţele şi necazurile nu înseamnă că eşti împotriva voii lui Dumnezeu. Gândirea lumii: dacă îmi merge bine, înseamnă că Dumnezeu e cu mine, dacă îmi merge rău, înseamnă că Dumnezeu mă bate.
– Când vin necazuri, prima reacţie este să te întrebi: Doamne, de ce eu, cu ce am greşit?
– Ele sunt hotărâte, decretate pentru creştin, în planul veşnic al lui Dumnezeu. Felul suferinţelor, măsura şi durata lor sunt hotărâte de Dumnezeu. Dumnezeu le consideră absolut necesare pentru experimentarea vieţii de creştin.
– Dumnezeu a rânduit pentru tine nu doar sfârşitul, care este mântuirea, scăparea sau eliberarea veşnică, ci şi mijloacele de a ajunge la acel sfârşit (2 Tes. 2:13). Necazurile sunt parte nelipsită din „sfinţirea Duhului” (2 Tim. 3:12)

Rolul încercărilor în viaţa credinciosului:
1. Ele dovedesc că credinţa noastră este una reală. 1 Petru 1:7. Persecuţia, necazul şi suferinţa reprezintă o cernere, o filtrare. Atunci se vede cine este cu adevărat credincios şi cine nu. Exemplu cu Novaţian.
2. Ele ne ajută să eliminăm zgura şi lucrurile nefolositoare din viaţa noastră.
3. În încercări ne bucurăm de prezenţa, călăuzirea şi mângâierea specială a Duhului. Şi prin ele putem să fim şi noi o mângâiere pentru alţii (2 Cor. 1:4)
4. Încercările dezvoltă în noi caracterul şi calităţile pe care le doreşte Cristos (Rom. 5:3)
5. Ele ne fac mai zeloşi în răspândirea Evangheliei (Fapte 4:29; 8:3-4)

A reuşi să fim mulţumitori lui Dumnezeu şi în necazuri înseamnă a ne încrede în El într-un mod absolut, necondiţionat. Asta înseamnă să crezi că Dumnezeul suveran este de partea ta şi îţi vrea binele şi lucrează toate lucrurile împreună spre binele tău, chiar şi atunci când eşti apăsat şi strâmtorat, când ţi se închid uşi şi nu prosperi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s