,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Mireasa lui Cristos de Raul Enyedi

Mireasa lui Cristos

Aceasta este o metaforă pentru Adunare care îşi are rădăcinile în Vechiul Testament. Israelul este prezentat ca o soţie, iar Domnul ca soţul ei (Is. 54:5; Os. 2:19-20). Datorită neascultării şi adulterului spiritual, Domnul a divorţat de Israel (Ier. 3:7-8).

Ioan Botezătorul este primul care preia această metaforă şi o aplică ucenicilor lui Cristos: „Cine are mireasă, este mire; dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este deplină” (Ioan 3:29). Ioan numeşte „Mireasă” pe ucenicii botezaţi ai lui Cristos, chemaţi de El pentru a-L urma, Adunarea Sa. Mireasa spre care arăta Ioan era un grup organizat, separat public de ucenicii lui sau de alte grupări pentru a-L urma pe Isus. Ioan afirmă că el nu este nici mirele (deci ucenicii lui trebuiau să se îndrepte spre Isus), nici mireasa. El îşi spune „prietenul mirelui”. „Slujba sa este de a aduce mirele şi mireasa împreună” (Robertson). Din acest verset reies clar două adevăruri importante:

a. Isus avea o mireasă în momentul în care Ioan face acea afirmaţie;
b. Mireasa nu era o biserică universală compusă din toţi cei mântuiţi, pentru că şi Ioan era mântuit, dar nu făcea parte din Mireasă.

Cum a adus Ioan pe Mire şi pe Mireasă împreună? El a fost trimis ca sol, să pregătească poporul pentru întâmpinarea Regelui. Mesajul solului a fost Evanghelia Împărăţiei. Semnul acceptării mesajului era botezul. Când a venit Mirele, El şi-a separat un grup de ucenici dintre cei care au primit botezul. Pe aceştia Ioan îi numeşte Mireasa.

Domnul Isus se prezintă pe Sine Însuşi ca „Mire” (Mat. 9:15) – „Isus le-a răspuns: ,Se pot jeli nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, când mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti.”

Adunarea din Corint este prezentată ca logodnica lui Cristos (2 Cor. 11:2) – „Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.”

a. Aici se arată legătura dintre membralitatea în adunare şi membralitatea în Mireasă. De asemenea, se prezintă starea actuală a Miresei – în aşteptarea nunţii, se păstrează curată, evită compromisurile doctrinale şi morale.
b. Domnul Isus avertizează adunarea din Efes că de nu se va pocăi şi nu se va schimba, îi va îndepărta din locul prezenţei sale. Pentru ca o adunare adevărată să facă parte din Mireasă, ea trebuie să vegheze asupra practicii şi a învăţăturii, să practice disciplina şi să persevereze în sfinţenie.
c. O adunare adevărată ce cade în apostazie încetează să mai facă parte din Mireasa lui Cristos. Cei mântuiţi din mijlocul ei nu îşi vor pierde mântuirea, dar vor rămâne doar la statutul de invitat la nuntă. De ce? Pentru că o adunare apostată nu mai este o fecioară curată, cum trebuie să fie Mireasa, ci cu o femeie adulteră şi prostituată.
d. O biserică universală invizibilă, compusă din toţi cei mântuiţi din toate timpurile, sau de la Cincizecime încoace, nu poate fi o Mireasă curată, pentru că nu se curăţeşte, nu practică disciplina, se face vinovată de toate păcatele posibile.

Relaţia Cristos-Adunare, în sens generic, este prezentată în Ef. 5:23-31 în termeni familiali, soţ-soţie. La fel, în Ef. 5:27, Adunarea, ecclesia glorioasă, este arătată ca soţia lui Cristos, în momentul nunţii, a prezentării înaintea Mirelui.

În Apocalipsa întâlnim nunta Mielului (Apoc. 19:7). „Mireasa Sa s-a pregătit”.

Nu toţi cei răscumpăraţi fac parte din Mireasă. La nuntă sunt mulţi invitaţi (Apoc. 19:1,5,6 – mulţimea numeroasă nu e Mireasă; vs. 7, ei nu se identifică cu Mireasa; vs. 9). Ioan Botezătorul, ca prieten al Mirelui este unul dintre ei. Printre invitaţi sunt şi fecioarele din Matei 25:1-13. În Evr. 12:22-24 aceşti invitaţi sunt reprezentaţi de „duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi”, iar Mireasa de „Biserica celor întâi născuţi”.

Sediul Miresei, Noul Ierusalim nu este singura parte locuită a noului pământ (Apoc. 21:24-26). Deoarece Mireasa va locui în Ierusalim, este evident că cei ce nu locuiesc acolo nu sunt Mireasă, dar sunt mântuiţi.

În prezent, Biserica, Adunarea, ca instituţie (fiecare adunare locală în parte) este soţia (logodnica) lui Cristos. Cei ce vor să facă parte din Mireasă, la nuntă, trebuie să fie membri într-o adunare a lui Cristos pe pământ.

e. În plus, ei trebuie să fie „pregătiţi” cu fapte neprihănite (Apoc. 19:8). Faptele neprihănite sunt aurul, argintul, pietrele scumpe pe care le zideşte cineva (1 Cor. 3). Cei ce zidesc lemn, fân, trestie, vor fi mântuiţi, dar nu vor face parte din Mireasă, chiar dacă pe pământ vor fi făcut parte dintr-o adunare scripturală.

Unii spun că toţi cei mântuiţi din „epoca harului” vor face parte din Mireasă. Dar nu este aşa. Mireasa s-a pregătit, făcând fapte drepte. Pregătirea Miresei nu este în cer, ci pe pământ. Deci, felul în care trăim aici arată dacă noi ne pregătim pentru întâlnirea cu Isus sau nu. Faptele noastre contează. Prima faptă neprihănită sau dreaptă este botezul, după cum spune Domnul Isus Însuşi (Matei 3:15). Aceasta fiindcă locul pregătirii creştinului este într-o adunare a lui Cristos, care este pe pământ Mireasa Sa. Nu este într-o biserică a oamenilor, nu într-o adunare apostată, nu pe cont propriu, ci într-o adunare care e numită „fecioară curată”.

Dar, la fel cum botezul nu mântuieşte, el nu ne încadrează automat în Mireasa lui Cristos. Botezul este o faptă dreaptă, dar nu şi singura. Membralitatea în adunare nu este suficientă. Este adevărat că botezul nostru ne marchează ca aparţinând adunării sau Miresei lui Cristos dintr-un anumit loc. Dar Mireasa se pregăteşte în mod continuu.

f. Per general însă, putem spune că Mireasa glorificată este formată din totalitatea adunărilor lui Cristos de pe pământ, din toate timpurile.

Concluzie: Metafora Miresei are rolul de a învăţa în primul rând separarea, sfinţenia, curăţia. Conform definiţiei, biserica universală este compusă dintr-o mulţime de oameni care se fac vinovaţi de adulter spiritual (compromis religios sau politic – alianţă cu statul). Prin urmare, o astfel de biserică universală nu este o fecioară curată, nu a rămas credincioasă Mirelui ei. Metafora se aplică acum, pe pământ, fiecărei adunări care perseverează în sfinţenie, care este fidelă lui Cristos şi care se păstrează curată pentru Mirele ei. Relaţia dintre Mireasa glorificată, soţia Mielului şi Mireasa de pe pământ este aceea că singura reprezentare actuală a acelei Mirese glorificate, fără pată şi zbârcitură este adunarea particulară. Acea Mireasă va fi compusă doar din membrii acestor adunări, care s-au păstrat curaţi cât au trăit pe pământ.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s