Înţelepciunea lui Dumnezeu Romani 16:27 de Raul Enyedi

Înţelepciunea lui Dumnezeu
Romani 16:27

Ce este înţelepciunea? Capacitatea de a acţiona pentru a ajunge la un ţel drept sau bun. Înţelepciunea perfectă necesită cunoaştere perfectă a tuturor circumstanţelor, aşa încât să nu se greşească niciodată. Cunoştinţa este baza înţelepciunii, dar nu este unul şi acelaşi lucru. Există oameni care au cunoştinţă, dar nu au înţelepciune, adică nu folosesc cunoştinţa lor la maximum, pentru scopuri bune, folosind o judecată dreaptă.

Unde se vede înţelepciunea lui Dumnezeu?

1. În creaţie. Prin înţelepciune a întemeiat pământul (Proverbe 3:19; cap. 8). Frumuseţea, diversitatea şi funcţionarea întregii creaţii arată înţelepciunea Creatorului. Omul, ca şi creaţie, arată cel mai bine înţelepciunea lui Dumnezeu.
2. În stăpânirea asupra creaţiei Sale. Dumnezeu îl conduce pe om ca fiinţă raţională. I-a dat Legea Sa, dreaptă, bună şi sfântă (Romani 7:12). Dumnezeu îl conduce pe om ca fiinţă căzută. Dumnezeu limitează păcatul şi lucrează un mai mare bine de pe urma lui. Dumnezeu îl conduce pe om ca fiinţă răscumpărată. El ia gunoiul şi nimicul acestei lumi şi îl transformă într-un vas ales.
3. În răscumpărare. În acest punct se vede cel mai bine înţelepciunea lui Dumnezeu. Coloseni 2:3. Aceasta este înţelepciunea ascunsă a lui Dumnezeu (1 Cor. 2:7), căci omul carnal nu o vede. Nici chiar îngerii nu au anticipat-o (Ef. 3:10)
a. Dumnezeu a împăcat dreptatea şi mila, dându-L pe Fiul Său să moară pentru noi
b. Dumnezeu a unit două naturi diferite în Fiul Său, cea de Dumnezeu şi cea de om. Coloseni 2:9
c. Dumnezeu l-a învins pe Satan folosind tocmai instrumentul introdus de acesta.
d. Dumnezeu, în înţelepciunea Sa, a hotărât modul în care să facă cunoscut adevărul mântuirii: treptat, începând cu Geneza 3:15

Ce învăţăm din înţelepciunea lui Dumnezeu?
1. Dumnezeu este singurul potrivit să conducă creaţia.
2. Isus este cu adevărat Dumnezeu, fiind înţelepciunea personificată şi întrupată.
3. Înţelegem răbdarea lui Dumnezeu. Impacientarea şi acţiunea pripită (graba), este o slăbiciune a omului.
4. Dumnezeu merită încrederea noastră. La El nu pot apărea situaţii neprevăzute. El nu poate promite mai mult decât poate face, aşa cum fac unii oameni bine intenţionaţi.
5. Dacă oamenii înţelepţi ne câştigă admiraţia, cu atât mai mult ar trebui să Îl admirăm şi să ne închinăm lui Dumnezeu.

Cercetare:
Păcatul este o insultă la adresa lui Dumnezeu, căci degradează creaţia Sa, fiind întotdeauna distructiv, şi pune la îndoială legitimitatea poruncilor lui Dumnezeu.
Feluri în care înţelepciunea este batjocorită: schimbând felul de închinare cerut de Dumnezeu; neglijând mijloacele hotărâte de Dumnezeu pentru un anumit lucru; criticând acţiunile lui Dumnezeu; spunându-i lui Dumnezeu ce ar trebui să facă; murmurând împotriva Lui şi impacientându-ne; prin necredinţă (respingerea Cuvântului Său înseamnă o renegare a înţelepciunii Lui)

Mângâiere:
Toate relaţiile lui Dumnezeu cu omul sunt înţelepte. El ne trimite necazuri, El le îndepărtează. El ne dă, ca medic înţelept, soluţia perfectă pentru problema noastră, chiar dacă aceasta ne provoacă neplăceri

Îndemn:
Să nu ne încredem în propria înţelepciune; să cerem înţelepciune de la Dumnezeu. Să ne supunem înţelepciunii Lui în toate circumstanţele. Să nu murmurăm împotriva lui Dumnezeu, să nu ne plângem. O persoană care se plânge tot timpul nu crede că Dumnezeu îşi îndeplineşte lucrarea în viaţa sa. Dumnezeu ştie ce face.