,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Stăpânirea lui Dumnezeu Psalmul 103:19; 1 Cronici 29:11-12; 1 Timotei 6:15 de Raul Enyedi

Stăpânirea lui Dumnezeu
Psalmul 103:19; 1 Cronici 29:11-12; 1 Timotei 6:15

Stăpânirea lui Dumnezeu este de 3 feluri: 1. Stăpânirea naturală. El este suveranul absolut peste toate lucrurile pentru că este Creatorul lor. 2. Stăpânirea harului: El este stăpân peste cei răscumpăraţi în virtutea legământului harului; 3. Stăpânirea din viitor, când va domni peste toţi, fie cu milă, fie cu dreptate.

Există o diferenţă între omnipotenţa lui Dumnezeu şi autoritatea Sa. Putere înseamnă forţă sau capacitate de a face un anumit lucru. Autoritate înseamnă dreptul de a face acel lucru. Exemplu: cineva poate avea forţa să imobilizeze pe cineva de pe stradă, dar nu are dreptul.
Stăpânirea lui Dumnezeu este dreptul Său de a face ceea ce doreşte.

Acest atribut al lui Dumnezeu este recunoscut de conştiinţa fiecărui om. Faptul că legea este scrisă în inimile noastre arată spre un legiuitor, spre un stăpân.

Conceptul de suveranitate este esenţial conceptului de Dumnezeu. Stăpânirea lui Dumnezeu este parte a esenţei Lui. Nici o creatură nu posedă acest atribut.

Stăpânirea lui Dumnezeu este absolută. Autoritatea Sa este nelimitată. Termenul „Domn”, îi aparţine pe drept doar Lui.

Deşi stăpânirea lui Dumnezeu este absolută, ea nu este tiranică. Ceea ce ne pare un act suveran („Asta a fost voia Lui”), poate avea în spate o înţelepciune profundă, pe care nu o putem vedea.

Ce învăţăm?
1. Că stăpânirea lui Dumnezeu este dispreţuită de omul carnal. Omul alege mai degrabă să fie sclav al păcatului decât serv al lui Dumnezeu. Fiecare păcat sfidează legea lui Dumnezeu şi implicit autoritatea din spatele ei (Rom. 8:7). Omul îşi întronează voinţa deasupra lui Dumnezeu. Exemplu: „Dumnezeu renunţă la o parte din suveranitatea Sa pentru a face loc suveranităţii omului.” Satan le-a spus: „Veţi fi ca Dumnezeu”.
a. Stăpânirea Sa este dispreţuită atunci când suntem cuprinşi de invidie. Invidia este nemulţumirea faţă de felul cum Dumnezeu distribuie bunurile. În acest sens este înrudită cu înşelăciunea şi furtul.
2. Dumnezeu nu doar că are drept de stăpân asupra lumii, dar îşi exersează acest drept.
3. Din moment ce Dumnezeu este suveran, toţi cei aflaţi în poziţie de autoritate în lume se află sub autoritatea Lui.

Îndemn:
Să ne amintim de rebeliunea lui Faraon: „Cine este Domnul, ca să mă închin Lui?” Dumnezeu poate folosi orice parte a creaţiei Sale ca instrument al mâniei şi judecăţii Sale. Suntem în tabăra rebelilor sau cea a supuşilor Suveranului?

Mângâiere:
De la El vine siguranţa mântuirii. Acest atribut ne mângâie atunci când ni se pare că cauza Domnului este înfrântă.

Meditaţie: Atunci când medităm mereu la acest atribut,
• Ne vom încrede mai mult în El. El este singurul care nu ne va dezamăgi.
• Vom asculta Cuvântul ca venind din partea Regelui şi ne vom închina Lui mai profund
• Vom fi mai darnici. Din moment ce Dumnezeu ne-a dat nouă, nu-L vom onora oare la rândul nostru
• Vom îndura mai uşor necazurile, căci le vom privi ca trimise din ceruri pentru binele nostru

Îndemn:
• Să învăţăm smerenia privind la acest atribut
• Să învăţăm lauda şi mulţumirea (Ps. 47:6-7)
• Să fim răbdători
• Să facem totul pentru gloria Lui
• Să ne rugăm Lui pentru orice şi să ne încredem în El, căci a Lui este Împărăţia.
• Să Îl ascultăm pe Dumnezeu. Cum?
o Respectându-i autoritatea
o Dându-i ce avem mai bun
o Din toată inima, cu sinceritate
o Cu bucurie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s