Cristos Domnul este omniscient
Cristos Domnul este omniscient
Omniscienţa Domnului Isus Cristos reiese din urmatoarele versete : Mat. 9:4; Ioan 2:24-25; 16:30; 1 Cor. 4:5 şi Col. 2:3;
Mat. 9:4:
4. Isus, care le cunoştea* gândurile, a zis: „Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre?
Ioan 2:24-25 :
24. Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi.
25. Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El* însuşi ştia ce este în om.
Ioan 16:30 :
30. Acum cunoaştem că* ştii toate lucrurile şi n-ai nevoie să Te întrebe cineva; de aceea credem** că ai ieşit de la Dumnezeu.”
1 Cor. 4:5 :
5. De aceea* să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care** va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci†, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.
Col. 2:2- 3 :
2. pentru ca* să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi** în dragoste şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoascㆠtaina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos,
3. în* care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.
Aurel Munteanu - blog 
Cum comentati atunci textul biblic: „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” Matei 24:36 Eu am o teorie insa as vrea sa aud mai multe opinii. Si e drept sa spunem ca numai Dumnezeu este omniscient, asa ca, daca Hristos este Dumnezeu atunci trebuie sa fie omniscient.
27 decembrie 2012 la 15:24
Expresia : “Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” Matei 24:36 ” era o terminologie nuptiala iudaica. Cand era vremea ca un tanar sa se insoare , tanarul se ducea la tatal fetei , si o cerea in casatorie . Platea cam 200 de sicli pentru o fecioara si in functie de cat o iubea. Cu cat o iubea mai mult dadea mai mult. Ca sa o peteasca tatal fetei lua doua pahare cu vin , chema fata si o intreba daca vrea sa ia pe respectivul de barbat. Ea nu era obligata sa ii raspunda , dar daca intindea mana si lua paharu si bea , casatoria era pecetluita. Mirele trebuia sa isi bea si el paharul lui . Din acest moment mirele pleca acasa la el pentru a pregati odaia nuptiala Cata vreme lucra el la odaia nuptiala mireasa trebuia sa se pregateasca pt intampinarea mirelui .Un singur lucru nu il stiau cei doi atat mirele cat si mireasa : ceasul in care mirele trebuia sa vina dupa ea ca sa o duca la casa tatalui. De ce ? pentru ca aceasta chestiune o hotara tatal mirelui care trebuia sa pregateasca ospatul. Cand acesta era gata chema pe mire sii il anunta . Mirele chema pe prietenul lui cel mai bun si acesta mergea inainte si striga : vine mirele iesitii in intampinare . Mireasa iesea insotita de fecioare , si porneau in alai in casa tatalui und e avea loc ospatul.
In acest context iudaic cred ca Domnul spune ca El nu stie ceasul ci numai Tatal .Sa nu uitam ca acolo UN EVREU le vb unor evrei . acestia stiau despre ce le vb pt ca ei cunosteau lucrurile cu privire la casatorie. De multe ori dupa ce ;le spunea cate o pilda le-o si deslusea , acum vedem ca ei nu mai intreaba pt ca se mai maturizasera si intelegeau contextul . Dupa acest verset dar in Mc. 13.33. spune : luati seama vegheati si rugativa pt ca nu stiti ceasul …. . Daca Isus este stirbit de atributul omniscientei , ii afecteaza suveranitatea si atunci El nu mai este Dumnezeu . Un astfel de dumnezeu devine vulnerabil si s-ar putea sa ai surprize neplacute de la
el. Sper ca sa scriu un articol cat de curand pe Mc. 13.32-33 .
Multa binecuvantare va doresc .
27 decembrie 2012 la 22:02
Trinitatea este o învăţătură păgână, nesusţinută de Biblie. Conform crezului nicean (325 d.C.) fiinţele care compun „dumnezeirea”, adică „Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt” sunt toți trei egali în putere, substanţă şi veşnicie.
Biblia demonstrează însă clar că: Iehova şi Isus sunt persoane spirituale distincte, separate în ceea ce priveşte susbstanţa: „Totuşi pentru noi există un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate […] şi un singur Domn, Isus Christos, prin care sunt toate” ; „A singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru prin Isus Cristos, Domnul nostru […]”- 1 Corinteni 8:6, Iuda 25. Analizaţi şi Ioan 3:16, 1 Ioan 4:9,10, Marcu 10:18.
De asemenea, spiritul sfânt este o forţă sau putere, care emană de la Iehova Dumnezeu, pe care a primit-o şi Isus, şi nu este, sub nicio formă, o fiinţă participantă la treime. „El însă, plin de Duh Sfânt, a privit spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Isus Christos stând la dreapta Tatălui şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu”- Fapte 7:55,56. Analizaţi şi Matei 3:16, Ioan 20:22, Fapte 2:4, 17.
Iehova Dumnezeu este Singura Fiinţă din Univers atemporală, neavând nici început, nici sfârşit. „Înainte să se fi născut munţii, înainte ca să fi plăsmuit pământul şi lumea, din veşnicie, până în vecie, Tu eşti Dumnezeu” – Psalmi 90:2. Analizaţi şi Psalmi 93:2,
Apocalips 4:8,9, Deut. 33:27.
Isus Christos este prima creatură, concepută de Iehova în mod direct, fără intermediar, deci „Singurul născut din Tatăl.” „El este întâiul născut peste întreaga creaţie, înainte de toate lucrurile” – Ioan 1:14, Coloseni 1:15,17. Analizaţi şi Apocalips 3:14, Proverbe 8:22. În cazul Lui se poate vorbi de un început: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi un dumnezeu era Cuvântul” – Ioan 1:1.
Mai mult, Iehova a posedat dintotdeauna nemurirea, pe când Isus, la crearea Sa, nu deţinea nemurirea, ci a dobândit-o ulterior, după ce a experienţat starea morţii (1 Timotei 1:17, Romani 6:9, Apocalips 1:18). Iehova este Dumnezeul Suprem, care deţine autoritatea şi suveranitatea absolută, iar Fiul Său este supus demnităţii fără asemănare a Tatălui.
În consecinţă, Tatăl şi Fiul nu sunt egali în rang, putere şi slavă. „Dumnezeu este capul lui Hristos.” „Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.” „Tatăl este mai mare decât Mine” – 1 Corinteni 11:3, Ioan 10:29, 14:28. Analizaţi şi 1 Regi 8:23, Nemia 9:6.
Pe parcursul întregii Sale existenţe, Isus Christos a ocupat o poziţie secundară, supusă, umilă şi ascultătoare faţă de autoritatea Creatorului: în timpul nedefinit petrecut în cer (Psalmi 89:6, Filipeni 2:6), în perioada existenţei umane (Ioan 14:28, Matei 4:8-10, 1 Petru 2:23, Ioan 5:30), cât şi pe parcursul infinit al vieţii în slavă – Romani 6:10, 1 Corinteni 3:23, Luca 23:29, 1 Corinteni 15:24,28.
6 august 2015 la 19:36