,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Cât dăruim? de Raul Enyedi

Cât dăruim?

 

  1. Textele pe care le-am studiat până acum ne învaţă că trebuie să dăruim „cu dărnicie, nu cu zgârcenie” (2 Cor. 9:1-5); după puterea fiecăruia (1 Cor. 16:2), „după cum a prosperat” fiecare (2 Cor. 8:13-14)
    1. Dar toate pasajele nou testamentare pe care le-am studiat vorbesc despre dărnicie specială (ajutorarea adunărilor din Iudea), sau individuală (Matei 6:3-4). Cazul adunării din Ierusalim, care aveau toate de obşte este o excepţie şi nu o regulă.
    2. Cum trebuie însă acoperite cheltuielile regulate ale unei adunări? Există 2 răspunsuri posibile:
  1.                                                               i.      Se aplică regula dărniciei speciale. Fiecare este liber să dea cât doreşte, când doreşte, ştiind că „pe cel ce dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu” şi că răsplata şi binecuvântarea pe care o primeşte sunt direct proporţionale cu dărnicia sa.
  2.                                                             ii.      Se aplică regula zeciuielii. Fiecare dăruieşte regulat adunării 10% din veniturile sale, din creşterea sa, pentru susţinerea cheltuielilor lunare, iar pentru cele speciale şi private oferă de bunăvoie în plus faţă de cei 10 %

 

  1. Ce învaţă Scriptura despre zeciuială?
    1. Zeciuiala nu a fost instituită în Lege. Apare pentru prima dată la Avraam, în Geneza 14:20. Avraam i-a dat zeciuială lui Melhisedec (un tip al lui Cristos) din tot ce avea. Avraam este „tatăl tuturor credincioşilor”, nu doar al evreilor care au primit Legea. Aceleaşi principii care l-au determinat pe Avraam să dea zeciuială lui Melhisedec trebuie să îi călăuzească copiii să dea zeciuială lui Isus, Marele preot după ordinul lui Melhisedec.
    2. A doua oară zeciuiala apare în Gen. 28. Iacov o practică.
    3. Aşadar, zeciuiala a fost instituită înainte de lege, şi a fost incorporată în lege şi reglementată, Levitic 27:30-33
    4. Ajungând în Noul Testament, aflăm că nu există nici un verset care să spună că zeciuiala a fost anulată. Cristos însuşi a practicat zeciuiala, căci a împlinit toată Legea. El a avut posibilitatea să abroge zeciuiala în Matei 23:23, dar nu a făcut-o.
    5. Apostolul Pavel, când argumentează susţinerea financiară a slujitorilor (adică o cheltuială regulată), face apel la zeciuială, 1 Cor. 9:13-14. Preoţii erau susţinuţi prin zeciuielile poporului.
    6. Ultima dată când apare zeciuiala este tot în legătură cu episodul Avraam-Melhisedec, în Evr. 7:8. Cristos, ca Mare Preot după ordinul lui Melhisedec, primeşte zeciuială, iar aceasta este o dovadă că este viu.

 

  1. Concluzie:

În ce priveşte cheltuielile regulate ale adunării, fiecare membru trebuie să se străduiască să dea a zecea parte din venitul său. Pe lângă această dărnicie, trebuie ca atunci când apar nevoi publice speciale să ne disciplinăm aşa încât să dăruim cu mână largă şi inimă bună. Iar acestea trebuie făcute fără să neglijăm dărnicia privată, pe care Dumnezeu o vede şi o răsplăteşte. Toate acestea trebuie aplicate cu consecvenţă, ştiind că dărnicia privată nu o înlocuieşte pe cea publică, ci o complementează. Binecuvântările Domnului, atât spirituale cât şi materiale, sunt imense pentru toţi cei ce practică această disciplină spirituală.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s