,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

A da sau a nu da – 2 Corinteni 9:6-15 de Raul Enyedi

Despre dărnicia creştină

Partea 1: A da sau a nu da

2 Corinteni 9:6-15

Astăzi vom începe un studiu asupra unui subiect interesant şi provocator, dărnicia. Dar este, în acelaşi timp, un subiect sensibil, căci nu putem evita a vorbi despre un subiect sensibil şi spinos, acela al banilor sau finanţelor.

Dar dărnicia este una din acele practici despre care Noul Testament vorbeşte mult, ceea ce arată importanţa acestei virtuţi în viaţa creştinilor. Studiul acestei practici ne va fi benefic spiritual, şi sper, ne va motiva la o şi mai mare, mai entuziastă practicare a dărniciei, cu rezultatul sigur al binecuvântării Domnului în vieţile noastre individuale şi în viaţa adunării. Primul mesaj din acest studiu va fi A da sau a nu da, al doilea va fi Cum dăruim?, iar al treilea, Cât să dăruim?

Să dăruim sau să nu dăruim – aceasta este dilema, întrebarea, frământarea prin care trecem de multe ori în viaţă. Când banii sunt puţini, când nu ştim cum ne vor ajunge până la următorul salariu, când cheltuielile, facturile şi poate datoriile par să crească şi ne apasă greu, ne întrebăm, Îmi pot permite să dăruiesc? Oare ce doreşte Dumnezeu să fac? Ca să găsim răspunsul, trebuie să ne îndreptăm spre Scriptură. Iar aceasta ne aruncă o lumină suficientă încât să ne dăm seama că dărnicia înseamnă mult mai mult decât renunţarea la o sumă sau un bun în favoarea altcuiva.

1. Dărnicia – luptă contra naturii păcătoase.Natura noastră păcătoasă este una egoistă, iar eul nostru vrea să strângă, să aibă cât mai mult. Egoistul nu vrea să împartă ceea ce are – Ex: Pe copii îi învăţăm să fie altruişti, căci egoismul îl au în natură.)

a. iubirea de bani – rădăcina tuturor relelor. Nu banii, ci iubirea de bani. Şi nu trebuie să îi ai pentru a-i iubi. Săracul poate fi la fel de vinovat ca bogatul de această iubire dăunătoare.

b. lupta bogatului

  • lupta cu îngâmfarea (încrederea în bogăţii): 1 Tim. 6:17-19; Luca 18:24-25

c. lupta săracului

  • Sunt prea sărac pentru a fi darnic. Dacă voi avea mai mult, atunci voi da. Mulţi ne confruntăm cu această tentaţie. Dar ce spune Scriptura? Ce lucru ai şi să nu-l fi primit? Înţelege că tot ceea ce ai Dumnezeu ţi-a dat, şi Lui îi aparţin de fapt. Nu e vorba numai de bani, ci şi de înzestrări personale, relaţii, etc. Tu eşti testat prin ceea ce Dumnezeu îţi dă, iubirea ta de Dumnezeu, credincioşia ta, calitatea de ispravnic (administrator) îţi sunt încercate. Dacă eşti necredincios şi necinstit faţă de Dumnezeu cu ceea ce îţi încredinţează, atunci nu vei primi mai mult. El nu va îngădui să primeşti mai mult, pentru că lucrul acesta te-ar strica şi mai mult. Ce părinte înţelept i-ar da mai mulţi bani copilului dacă a văzut că acesta îi cheltuieşte neînţelept?

2 Cor. 9:6cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera.

Ce spune principiul? Ex. cu boabele de grau. Ţăranul poate să macine tot grâul cules într-un an pentru a face făină şi a avea pâine şi cozonaci din belşug. Dar ce va semăna la anul? Partea pe care o opreşte „de sămânţă” este o investiţie. Principiul acesta din agricultură se aplică în orice domeniu. Dar cum poate fi dărnicia, care în fond este o scădere a bugetului, o investiţie, o creştere a lui? Iată cum:

2 Cor. 9:10, 11 – Dumnezeu vede şi răsplăteşte pe cel darnic. Indiferent cât de nesemnificativ e darul, fie el şi numai un banal pahar de apă, el nu îşi va pierde răsplata. Cum? Banii dăruiţi nu sunt o pierdere? Acest verset ne învaţă că nu, ci fiecare lucru dăruit este o investiţie, căci Dumnezeu nu va ezita să îi dea mai mult celui ce se dovedeşte a fi un bun administrator al bunurilor primite.

  • Am să dăruiesc, dar nu imediat. Să îmi plătesc datoriile, facturile, ratele, şi apoi voi dărui. Aceasta este o altă luptă cu firea pe care o putem pierde. Poate avem intenţia de a dărui, dar dărnicia nu este principala noastră prioritate atunci când ne planificăm bugetul. Aceasta pare să fi fost şi problema corintenilor (2 Cor. 9:1-5). Ei au avut dorinţa, au fost entuziaşti la început, dar strângerea darurilor era mereu amânată. De ce? Pentru că mereu se ivesc alte şi alte cheltuieli.

Dărnicia trebuie să fie pe primul loc în bugetul nostru. Primul lucru pe care îl facem când ne intră salariul trebuie să fie punerea deoparte a banilor pentru dăruire. Şi nu trebuie să îi punem doar deoparte, ci trebuie să îi dăruim. În felul acesta arătăm care ne sunt priorităţile, dar evităm şi pericolul de a „intra în acei bani”.

2. Dărnicia – semnul credinţei adevărate (Iacov 2:14-17; 2 Cor. 9:13). Iacov face din dărnicie testul care descoperă cine este cu adevărat mântuit, cine are credinţă din inimă. Pavel spune că dărnicia este dovada de ascultare a Evangheliei. De ce? Pentru că dovedeşte o inimă schimbată, altruistă, o inimă care se încrede în Dumnezeu pentru suplinirea nevoilor fizice.

3. Dărnicia – semnul iubirii de fraţi: 2 Cor. 9:2; 8:2-4. Un copil al Domnului nu poate fi insensibil la nevoile fraţilor săi. Iubirea de fraţi, un alt semn al mântuirii, se vede din dărnicia noastră faţă de cei aflaţi în nevoi (vs. 7). Sărăcia nu i-a împiedicat pe macedoneni să dea mai mult decât se aştepta Pavel. De ce? Din dragoste pentru fraţi.

4. Dărnicia – semnul relaţiei noastre cu Dumnezeu: 2 Cor. 8:7-8. Credinţa, cunoştinţa, zelul şi iubirea (aspecte ale relaţiei noastre cu Dumnezeu) cresc direct proporţional cu dărnicia. În ce relaţie ne aflăm cu Dumnezeu? Cât de apropiată este părtăşia? Dărnicia noastră este un barometru exact al acestei relaţii. Dacă dăruieşti cu bucurie şi regularitate, atunci înseamnă că ai o relaţie bună cu Dumnezeu. Dacă nu dăruieşti cu regularitate, aceasta indică probleme în relaţia ta cu El, pentru că înseamnă egoism, lipsă de încredere în El şi lipsă de iubire faţă de copiii Săi.

Dărnicia este o virtute pe care nu o putem ignora dacă vrem să ne bucurăm de o bună relaţie cu Dumnezeu, de binecuvântarea Sa, de o mărturie bună înaintea fraţilor. La întrebarea „A da sau a nu da”, creştinul adevărat nu va da decât un răspuns: voi da, chiar de pare o nebunie, şi mă voi încrede în Jehova Jireh, în Domnul care poartă de grijă!

One response

  1. Pingback: “A da sau a nu da.” « Cetatea de scapare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s