,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Udat sau botezat? De Mark Fenison

Udat sau botezat?

Botezul scriptural
De Mark Fenison

Prefata la editia romaneasca

Botezul este un act unic in viata unui crestin, de o bogata incarcatura simbolistica. Este primul act al ascultarii de Cristos, atat al unui suflet mantuit prin har, cat si al unei biserici a lui Cristos. Este un sfarsit, dar si un inceput, un angajament, dar si o datorie, este un indicator inspre Cristos, dar si o „uniforma” pe care crestinul o imbraca.
Botezul nu este mantuitor, dar este o imagine a mantuirii; nu iti garanteaza intrarea pe portile Noului Ierusalim, dar este poarta de intrare in „casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului Celui Viu.”
Desi nu face diferenta dintre mantuire si pierzare, acesta separa ascultarea de neascultare. Botezul este un test atat pentru candidat, cat si pentru administrator. Oare poate afirma cineva ca este mantuit, deci prieten al lui Cristos, daca nu face ceea ce i-a poruncit El? Oare poate afirma vreo grupare ca este Biserica lui Cristos, daca nesocoteste poruncile celui ce ar trebui sa ii fie Cap si Mire?
Daca persoane sau biserici nu reusesc sa treaca acest test, care este o invatatura de inceput, cum vor trece alte teste ale Scripturii, mult mai mari si mai adanci?
Deoarece consideram botezul important, deoarece vedem in practicarea acestuia, asa cum o gasim pe paginile Sfintei Scripturi, o cerinta fundamentala pentru validarea pretentiei de biserica nou testamentala, va oferim aceasta brosura intr-o editie secunda, imbunatatita, sperand ca veti cauta raspunsurile la intrebarile si argumentele noastre in Scriptura, singura autoritate ce contine toate raspunsurile in materie de credinta si practica crestina.
Multumim tuturor celor ce ne-ati contactat, pentru intrebarile, comentariile si sugestiile dumneavoastra.

Raul I .Enyedi
Bocsa, 13.06.2005

Botezul scriptural

De ce am pune subtitlul acestei carti Botezul scriptural? Pur si simplu deoarece in lumea crestina sunt atat de multe idei referitoare la botez. Multe, daca nu majoritatea acestor idei, sunt contrare una alteia si prin urmare nu toate pot fi corecte.
De exemplu, multi se contrazic cu privire la modul botezului. Ar trebui sa se boteze prin stropire de apa pe cap, sau apa trebuie turnata? Pe de alta parte, ar trebui sa se efectueze prin afundare, mai degraba decat prin stropire sau turnare? Ar trebui modul botezului sa fie lasat la latitudinea candidatului, sau are aceasta vreun fel de importanta?
Intrebarea referitoare la modul corect nu este decat inceputul confuziei botezului in lumea crestina. De exemplu, cum ramane cu candidatul ce urmeaza a fi botezat? Pot copiii mici sa fie botezati, sau acesta este doar pentru credinciosi? Dar nasii? Pot copiii mici fi botezati pe baza unei credinte imputernicite, sau are aceasta vreun fel de importanta?
Apoi intrebarea referitoare la scop este un subiect major de dezbatere. Care este scopul lui Dumnezeu pentru botez? Este botezul un sacrament sau este doar o randuiala simbolica? Obtine acesta o spalare literala sau figurativa a pacatelor? Dupa cum puteti vedea, acesta este un punct foarte important, fiindca aici este pusa in joc chestiunea mantuirii.
In final, cine are autoritatea de a boteza? Poate oricine boteza sau este necesar sa fie un credincios? Poate orice credincios sa administreze botezul sau trebuie sa fie un lucrator ordinat? Este botezul oricarei denominatii valid sau trebuie administrat de biserici ce cred doctrinele fundamentale ale Noului Testament? La cine mergi pentru a primi botezul, sau are aceasta vreun fel de importanta?
Oamenii se uda de multe ori pe saptamana (prin dus, baie sau inot), dar care sunt ingredientele esentiale care fac botezul diferit de o simpla udare in plus?
Daca gasesti raspunsul la aceste intrebari in Biblie, atunci ai descoperit ce este Botezul scriptural.

Importanta botezului

Cat de important este botezul in Biblie? Este atat de important incat este gasit in ceea ce multi numesc „marea trimitere” in Matei 28:19. Este atat de important incat Isus a mers pe jos mai mult de 90 de kilometri pentru a fi botezat de Ioan (Matei 3:13; Ioan 1:29). Este atat de important incat despre aceia care l-au respins sau au refuzat sa fie botezati se spune ca „au zadarnicit planul lui Dumnezeu pentru ei” iar despre cei ce s-au supus lui, se spune ca „au dat dreptate lui Dumnezeu”.

„Si tot norodul care l-a auzit, si chiar vamesii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan; dar Fariseii si invatatorii Legii au zadarnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.” – Luca 7:29-30

Botezul este o porunca de la Dumnezeu (Matei 28:19; Faptele Apostolilor 2:38) si de aceea este esential pentru a fi ascultator de Dumnezeu. In ordinea din marea trimitere, botezul este primul pas al unui credincios (Marcu 16:16).
Dragostea pentru Domnul este demonstrata prin ascultarea poruncilor Sale. Cei care refuza sa faca primul pas sunt probabil doar marturisitori falsi mai degraba decat copii adevarati ai lui Dumnezeu.

„Si a zis Iudeilor, care crezusera in El: ‚daca ramaneti in cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei; veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi.’” – Ioan 8:31-32

Apostolul Ioan a facut din ascultarea de poruncile Domnului testul acid al mantuirii adevarate.

„Si prin aceasta stim ca Il cunoastem, daca pazim poruncile Lui. Cine zice: ‚Il cunosc’, si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos, si adevarul nu este in el. Dar cine pazeste Cuvantul Lui, in el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desavarsita; prin aceasta stim ca suntem in El.” – 1 Ioan 2:3-5

Daca Dumnezeu nu a lasat nici o instructiune specifica sau exemple care sa defineasca botezul scriptural, atunci acesta poate fi administrat in orice fel doresti. Dar, daca Dumnezeu a definit botezul scriptural prin instructiuni si exemple specifice, atunci orice act contrar acelei definitii nu este botez scriptural, ci este neascultare si, prin urmare, este invalid. Diferenta dintre a fi udat si a fi botezat este diferenta dintre ascultarea si neascultarea de definitia botezului data de Dumnezeu.

INTREBARI:
1. Care este testul acid al uceniciei adevarate conform cu 1 Ioan 2:3-5?
2. Ce face un om liber in Ioan 8:31-33?
3. Poate orice sa fie considerat botez sau este botezul definit de instruc-tiunile si exemplele gasite in Cuvantul lui Dumnezeu?

Modul botezului

Este corect sa incepem cu intrebarea referitoare la modul botezului, din moment ce aceasta necesita definirea cuvantului pe care il studiem – botez.
Termenul nostru romanesc „botez” reprezinta termenul grecesc baptizw (baptizo) si formele sale de substantiv.
Ati stiut ca nu exista nici o traducere romaneasca a Bibliei care sa arate intelesul cuvantului baptizw (baptizo) si a formelor sale de substantiv? Nu exista nici macar una!
Verbul romanesc „a boteza” si substantivul „botez” sunt transliterari ale termenului grecesc „baptizw” si „baptisma”, dar acestea nu sunt traduceri ale lor! Care este diferenta dintre o transliterare si o traducere? O transliterare reprezinta sunetele echivalente ale unui cuvant transferat dintr-o limba in alta. O traducere reprezinta intelesul unui cuvant transferat dintr-o limba in alta.
Cu alte cuvinte, Bibliile noastre romanesti nu ne spun ce inseamna termenul grecesc baptizw, ci doar cum suna acesta in romaneste!
De ce toate traducerile noastre romanesti refuza sa ne spuna intelesul cuvantului grecesc baptizw? Stim de ce translatorii versiunii englezesti King James au facut acest lucru. Regele englez le-a poruncit sa nu abandoneze vechile „cuvinte bisericesti”, adica, cuvintele traditionale folosite in Biserica Anglicana, ce a fost o diviziune a Bisericii Romano-Catolice. De ce au permis translatorii romani neo-protestanti sa fie influentati de cei englezi si sa faca acelasi lucru pe care translatorii Bibliei englezesti l-au facut? Noi stim ca intelesul real al lui baptizw este contrar majoritatii denominatiilor din cadrul „Crestinismului”. De fapt, intelesul cuvantului ar condamna practicile majoritatii dintre ei. Ar trebui sa fie evident ca ei au incercat sa fie pe placul tuturor netraducand cuvantul, si astfel nespunandu-ne ce inseamna acesta.

Intelesul cuvantului baptizw

Din moment ce exista atatea neintelegeri privitoare la intelesul „botezului”, ati putea crede ca termenul grecesc ar avea mai multe intelesuri din care se poate alege!
Ce ati crede daca ati afla ca fiecare lexicon grecesc existent ofera numai un singur inteles primar si istoric, si ca acel inteles este „a scufunda, a imersa, a afunda sub”? Aceasta este exact ceea ce ofera fiecare dictionar grecesc ca inteles istoric si contemporan scrierii Noului Testament.
Mai mult, astazi, in Grecia, toate denominatiile ce folosesc stropirea sau turnarea de apa in alte tari trebuie sa afunde, deoarece grecii stiu ce inseamna acest termen si nu accepta nimic altceva.

Alte cuvinte disponibile

In afara de aceasta, limba greaca are cuvinte pentru „stropire” si „turnare”. Daca scriitorii biblici doreau sa crezi ca aceasta randuiala putea fi administrata fie prin stropire, fie prin turnare, ei ar fi putut folosi aceste cuvinte (turnare = epicew, stropire = rantizw). Desi epicew (epicheo) si rantizw (rantizo) sunt amandoua folosite in Noul Testament, ambele sunt evitate cu grija cand se vorbeste despre aceasta randuiala. Scriitorii biblici restrictioneaza aceasta randuiala la un singur termen, baptizw (baptizo= imersie). Nu ar trebui sa fie evident ca ei aveau in gand un singur inteles restrictionat, mai ales cand ceilalti termeni erau disponibili?

Asocieri simbolice

In plus, termenul baptizw este direct asociat cu limbajul Noului Testament ce pretinde ca intelesul sau primar si istoric de „imersie” a fost intentionat, si numai „imersie” (Romani 6:4; Coloseni 2:12).

„Noi deci, PRIN BOTEZUL in moartea Lui, am fost INGROPATI impreuna cu El…” – Romani 6:4

„…fiind INGROPATI impreuna cu El, PRIN BOTEZ…” – Coloseni 2:12

Odata, un batran predicator a spus: „Stropirea si turnarea sunt numai bune, atata vreme cat stropesti sau torni destula apa incat sa ingropi candidatul in ea.” Botezul scriptural arata o ingropare, si doar botezul prin imersie poate intruni aceasta cerinta biblica.

Dovezi arheologice

Arheologii moderni au confirmat ca orasele evreiesti si grecesti aveau bai publice ce erau mai mult decat suficiente pentru a boteza. Ierusalimul avea bai ample pentru a efectua imersii. Multe case aristocrate aveau bai inchise pentru imersii. Arheologii au descoperit vestigii ce ii aratau pe evrei afundand mobilierul Templului pentru curatirea ceremoniala.
Originea turnarii si stropirii

Este interesant ca cele mai puternice argumente impotriva imersiei sunt derivate din botezarea candidatilor nepotriviti pentru un scop gresit. Cand unii oameni au inceput sa invete ca mantuirea era obtinuta literal prin botez, era evident caci, cu cat mai repede cineva era botezat, cu atat mai repede era mantuit. Astfel, punctul logic al botezarii era la cea mai mica varsta posibila – copilaria.
Practica botezarii copiilor a fost responsabila pentru schimbarea modului. Le era teama, mai ales in climatele mai reci, ca, daca botezai copii, acestia ar putea sa se imbolnaveasca si sa moara. Astfel au trecut la turnare, de dragul convenientei. Totusi, acelasi argument a fost adus curand si pentru turnare. S-a obiectat ca turnarea implica prea multa apa si astfel pericolul imbolnavirii copiilor era prea mare, si astfel s-a introdus stropirea. O eroare duce numai spre o alta, sau, cum spune Biblia, „putin aluat face sa dospeasca toata plamadeala”.

Afundarile triple

Trebuie botezul efectuat afundand candidatul de trei ori cu fata inainte? Unii „crestini” bine intentionati asa cred. Ce suport scriptural exista pentru o asemenea practica? Unii cred ca Matei 28:19 intemeiaza aceasta practica.
Totusi, atat gramatica romana, cat si cea greaca neaga absolut o asemenea practica. De exemplu, singularul „nume” in loc de pluralul „nume” este folosit, implicand un singur act Daca autorul ar fi folosit pluralul „nume”1 sau ar fi inserat „apoi” dupa fiecare persoana din Dumnezeire, atunci ideea de imersie tripla ar fi avut un anumit suport. Totusi, structura gramaticala a versetului Matei 28:19 nu acorda nici o sustinere imersiei triple, ci sustine deplin o imersie singulara.
In plus, o asemenea practica distorsioneaza Trinitatea. Imersia tripla ilustreaza TREI morti, TREI ingropari si TREI invieri. Nici Tatal, nici Duhul Sfant nu au murit, nu au fost ingropati si nici nu au inviat, iar Isus cu siguranta ca nu le-a facut de trei ori.
Mai mult, o asemenea practica distorsioneaza Evanghelia lui Cristos. Evanghelia destinata a fi ilustrata in botez. Mesajul cartii Evrei afirma caci Cristos a facut aceste lucruri ODATA PENTRU TOTDEAUNA, nu de trei ori.
De asemenea, accentul scriptural al botezului este asupra „ingroparii” lui Cristos (Romani 6:4; Coloseni 2:12) si nu asupra pozitiei trupului lui Cristos pe cruce. Nici Cristos, nici nimeni altcineva nu este ingropat cu fata in jos, dupa cum practica cei care afunda triplu. De fapt, nicaieri in Scriptura nu este botezul asociat cu pozitia lui Cristos pe cruce.
In final, nu exista nici un exemplu de imersie tripla in Scripturi. Exista exemple in care se spune despre candidat ca s-a coborat in apa si ca a iesit din apa, dar aceasta este la singular si nu citim sau auzim niciodata ca s-a facut in mod repetat.
Imersia tripla distorsioneaza Dumnezeirea, perverteste ilustratia Evangheliei si contrazice invatatura despre botez si exemplele acestuia din Scripturi.
Astfel, imersia tripla nu este botez scriptural, ci mai degraba este o distorsionare a botezului. Tu doar ai fost udat de trei ori, dar conform Scripturilor, tot nebotezat esti.
De multe ori pe saptamana ne udam in multe feluri, dar nimeni nu spune ca a fost botezat de cate ori a facut dus. Botezul scriptural, conform definitiei termenului si limbajului asociat, necesita o afundare completa a intregului corp sub apa. Daca nu ai fost afundat, atunci adevarata ilustratie pe care botezul trebuie sa o reprezinte a fost distorsionata, iar tu doar te-ai udat si inca ai nevoie de botezul scriptural.

INTREBARI:
1. Care este diferenta dintre transliterare si traducere?
2. Ce inseamna termenul „baptizw”?
3. Ce semnificatie are mentiunea „ingroparii” in raport cu botezul?
4. Erau alti termeni grecesti disponibili pentru autorii Noului Testament daca acestia ar fi dorit sa insinueze un alt mod pentru botez?
5. Accentueaza botezul pozitia mortii lui Cristos pe cruce, sau pozitia „ingroparii” Sale? (Romani 6:4; Coloseni 2:12)
6. A fost Isus sau oricine altcineva ingropat cu fata in jos?
7. Cate din persoanele Trinitatii au murit, au fost ingropate si au inviat? Una sau trei?
8. Exista vreun exemplu biblic pentru imersia tripla? Exista versete care sa afirme ca cineva s-a coborat sau a iesit din apa in mod repetat?
9. Ce constructii gramaticale importante din marea trimitere interzic insinuarile unei imersii triple?
10.Sublinierea cartii Evrei este „odata” sau „de trei ori”?

Candidatul potrivit

Cine trebuie sa fie botezat? Trebuie ca cei pierduti sa fie botezati, sau cei mantuiti? Cei care boteaza pentru a spala literal pacatele si pentru a mantui literal candidatul recunosc ca administreaza botezul pacatosilor pierduti pentru a-i mantui.
Cand oamenii au inceput sa creada ca botezul spala literal pacatele, mantuind astfel persoana, concluzia naturala a fost urmatoarea: cu cat mai devreme ii botezi, cu atat mai repede ii mantui – astfel a fost conceput botezul copiilor mici.

Botezul credinciosului

Cu toate acestea, botezul in Scripturi intotdeauna a urmat pocaintei si credintei personale, si niciodata nu le-a precedat.

„Cine va crede si se va boteza…” – Marcu 16:16

„Cei ce au primit propovaduirea lui, au fost botezati…” – Faptele Apostolilor 2:41

„…‚Uite apa; ce ma impiedica sa fiu botezat?’ Filip a zis: ‚Daca crezi din toata inima ta, se poate.’ Famenul a raspuns: ‚Cred ca Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu.’” – Faptele Apostolilor 8:36-37

„Dar cand a vazut pe multi din Farisei si din Saduchei ca vin sa primeasca botezul lui, le-a zis… ‚Faceti dar roade vrednice de pocainta voastra.’” – Matei 3:7, 8

Aceste versete invata clar caci credinta in Evanghelie precede botezul. Ioan a cerut dovada unei vieti schimbate inainte de a le administra botezul.
In plus, toata lumea este de acord, nimeni nu poate fi nascut din nou sau regenerat de Duhul Sfant fara sa primeasca iertarea pacatelor. Cei care cred ca botezul spala literal pacatele, cred de asemenea ca nasterea din nou se petrece la botez si nu inaintea lui.
Totusi, Scripturile invata ca o persoana este nascuta din nou in momentul in care crede in Evanghelie, inainte de botez:

„Oricine crede ca Isus este Cristosul, este nascut din Dumnezeu…” – 1 Ioan 5:1

Observati caci cuvintele „crede” si „este nascut” in pasajul de mai sus sunt amandoua la timpul prezent. Aceasta inseamna ca ele au loc impreuna, in acelasi timp. Daca ai putea citi greaca literala in acelasi pasaj, de asemenea ar necesita o actiune identica. Aceasta inseamna ca actul credintei are loc in acelasi timp cu actul nasterii din nou. Nu poti crede fara sa fii nascut din nou si nu poti fi nascut din nou fara sa crezi.2 De aceea invata Biblia ca mantuirea vine in momentul credintei:

„…,Domnilor, ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?’ Pavel si Sila i-au raspuns: ‚Crede in Domnul Isus, si vei fi mantuit tu si casa ta.’” – Faptele Apostolilor 16:30, 31

Este semnificativ ca in Biblie, credinta intotdeauna precede botezul (Marcu 16:16; Faptele Apostolilor 2:41).
Pavel stia caci credinta in Evanghelie mantuia si ierta literal pacatele credinciosilor si ca botezul mantuia si ierta pacatele doar figurativ. Stiind pe ce se pune accentul, el a scris unui grup de sfinti ce aveau dispute in privinta botezului:

„Multumesc lui Dumnezeu ca nu am botezat pe nici unul din voi… De fapt, Cristos m-a trimis nu sa botez, ci sa propovaduiesc Evanghelia… Fiindca nebunia crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe cale pierzarii; dar pentru noi, care suntem pe calea mantuirii, este puterea lui Dumnezeu.” – 1 Corinteni 1:14, 17, 18

Talharul de pe cruce este in mod cert un exemplu clar ca cineva poate fi mantuit fara botez. Pe de alta parte, nu exista nici un exemplu in care cineva sa fie botezat fara sa marturiseasca pocainta si credinta care sa preceada acest act.

Nici o mentionare a botezului copiilor mici

Nu doar ca nu exista exemple in care cineva sa fie botezat fara sa fi marturisit credinta mai intai, dar Biblia nu contine nici o porunca sau exemplu in care vreun copil sa fi primit botezul, nici macar unul…
Se argumenteaza de catre botezatorii de copii mici caci botezurile „caselor” in cartea Faptelor trebuie sa fi inclus si copiii. Totusi, aceste relatari nu spun nimic despre copii.
In plus, cand aceste pasaje sunt examinate cu atentie, ele nu pun sub tacere felul candidatilor care au fost botezati: de exemplu, in casa Lidiei, Luca spune:

„…au intrat in casa Lidiei; si, dupa ce au vazut si mangaiat pe FRATI, au plecat.” – Fapte 16:40

Termenul „frati” nu este folosit niciodata pentru copii, ci intotdeauna pentru cei care sunt capabili sa exerseze credinta in Cristos pentru ei insisi.
…Sa privim la casa temnicerului:

„…a crezut in Dumnezeu CU TOATA casa lui.” – Fapte 16:34

Observati ca nu spune „crezand PENTRU toata casa lui” asa cum invata teologia „nasului”. Acest verset spune ca toti din casa lui au crezut impreuna cu el. Nu este nici o mentionare a copiilor.
Ioan Botezatorul a condamnat clar ideea potrivit careia credinta unui parinte evlavios ar putea fi folosita pentru candidat in botez, cand a spus:

„Si sa nu credeti ca puteti zice in voi insiva: ,Avem ca tata pe Avraam!’” – Matei 3:9

Daca cineva poate fi caracterizat ca tata credincios, acela este Avraam.
Cei care practica botezul copiilor mici argumenteaza necesitatea acestuia deoarece copilul poate muri inainte sa atinga varsta pentru a face o alegere personala. Dar Biblia invata ca sangele lui Cristos a asigurat mantuirea tuturor alesilor lui Dumnezeu, incluzand copii, retardati, etc. David a spus despre copilul sau mort ca este alaturi de cei mantuiti.

„Acum, cand a murit, pentru ce sa mai postesc? Pot sa-l intorc in viata? Eu ma voi duce la el, dar el nu se va intoarce la mine.” – 2 Samuel 12:23

Daca Biblia este norma noastra pentru credinta si practica, atunci botezul copiilor mici nu trebuie acceptat sau practicat.
Botezul, conform preceptelor si exemplelor Scripturii, necesita un candidat ce poate in mod inteligent sa exerseze pocainta si credinta pentru sine insusi. Daca ai fost botezat de copil (asa cum am fost si eu), tu doar ai fost udat. Daca acum esti mantuit, trebuie sa cauti un administrator calificat pentru botez si sa te supui botezului scriptural.

INTREBARI:
1. Exista vreun exemplu concret in Scripturi in care vreun copil este mentionat ca primind botezul?
2. Pretinde Biblia pocainta si credinta personala ca cerinte obligatorii pentru botez?
3. Cu ce ar fi botezul folositor copiilor sau oricui altcuiva?
4. Conform cu Fapte 16:31 si 1 Ioan 5:1 poate cineva crede fara a fi nascut din nou?
5. Daca nasterea din nou este obtinuta in botez, explica atunci 1 Corinteni 1:14, 17.

Scopul botezului

Nu spune Scriptura clar ca botezul spala pacatele si mantuie?
Da, Scripturile spun clar ca botezul mantuie si spala pacatele, in Marcu 16:16, Fapte 2:38 si 22:16.
Dar problema reala este „cum”, nu „daca”. Cum spala botezul pacatele, cum mantuie el? O face literal sau figurativ? Nu exista decat un singur pasaj care raspunde clar:

„…[duhurile] care fusesera razvratite odinioara, cand indelunga rabdare a lui Dumnezeu era in asteptare, in zilele lui Noe, cand se facea corabia, in care au fost scapate prin apa un mic numar de suflete, si anume opt. ICOANA ACEASTA INCHIPUITOARE va mantuieste acum pe voi, si anume botezul, care nu este o curatire de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu, prin invierea lui Isus Cristos” – 1 Petru 3:20, 21.

Noe a gasit „har” in ochii lui Dumnezeu cu peste o suta de ani inainte de a intra in arca (Geneza 6:8-9). Mai mult, Noe si familia sa au intrat in arca cu sapte zile inainte sa cada vreo picatura de apa (Geneza 7:1, 4). Si in final, toti cei care au luat literal contact cu apa au fost condamnati, mai degraba decat salvati. Apa ce ridica arca ilustra Evanghelia. Apa ce a inaltat arca a ilustrat FIGURATIV invierea lui Cristos, la fel cum botezul ilustreaza FIGURATIV invierea Sa („prin invierea lui Isus Cristos” – 1 Petru 3:21c). Noe a fost literal mantuit si pacatele lui au fost literal iertate prin credinta in Evanghelia lui Cristos conform spuselor lui Petru in Fapte 10:43, unde arca si apa nu erau decat simboluri ale acelei Evanghelii.
Luati in considerare ordinea cuvintelor din Marcu 16:16 in lumina versetului 1 Petru 3:21:

„Cine va crede si se va boteza, va fi mantuit; dar cine nu va crede, va fi osandit.”

Observati ca botezul urmeaza poruncii de a „crede”. Apoi, observati caci condamnarea este rezultatul necredintei, si nu al nebotezarii. Astfel, mantuirea literala depinde numai de credinta, in vreme ce mantuirea figurativa depinde de botez. In acest verset avem mantuirea literala prin credinta si mantuirea figurativa prin botez; mantuire interioara obtinuta prin credinta, mantuire exterioara ilustrata prin botez. De aici, o persoana ce crede si este botezata este mantuita atat literal cat si figurativ.

Evanghelia vechi testamentala

Un alt considerent este ca aceeasi Evanghelie ce a fost predicata in Noul Testament a fost predicata si in Vechiul, si este evident ca Evanghelia vechi testamentala NU include botezul. Singura diferenta este directia. Sfintii din Vechiul Testament au privit inainte spre cruce, tot asa cum noi privim inapoi, dar a fost aceeasi cruce si acelasi Cristos.

„Toti proorocii marturisesc despre El ca oricine crede in El, capata, prin Numele Lui, iertarea pacatelor.” – Fapte 10:43

„Dar, multumita ajutorului lui Dumnezeu, am ramas in viata pana in ziua aceasta; si am marturisit inaintea celor mici si celor mari, fara sa ma departez cu nimic de la ce au spus proorocii si Moise ca are sa se intample; si anume, ca Cristosul trebuie sa patimeasca, si ca, dupa ce va fi cel dintai din invierea mortilor, va vesti lumina norodului si Neamurilor.” – Fapte 26:22, 23

„Caci si noua ni s-a adus o veste buna3 ca si lor.” – Evrei 4:2

Din moment ce botezul nu exista in Vechiul Testament, acesta nu poate fi parte din Evanghelie. A-l adauga la Evanghelie ar insemna „o alta evanghelie” decat cea din Vechiul Testament. Pavel condamna orice alta evanghelie:

„Dar chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va propovaduiasca o Evanghelie, deosebita de aceea pe care v-am propovaduit-o noi, sa fie anatema!” – Galateni 1:8

Pavel spune foarte clar in 1 Corinteni 15:3, 4 ca Evanghelia pe care el a predicat-o a fost „dupa Scripturi”. Singurele „Scripturi” disponibile la vremea in care a scris acea epistola erau Scripturile Vechiului Testament, fiindca Noul Testament nu fusese inca scris.

„Atunci Isus le-a zis: ,O, nepriceputilor si zabavnici cu inima, cand este vorba sa credeti tot ce au spus proorocii! Nu trebuia sa sufere Cristosul aceste lucruri, si sa intre in slava Sa?’ Si a inceput de la Moise, si de la toti proorocii, si le-a talcuit, in toate Scripturile, ce era cu privire la El… Apoi le-a zis: ,Iata ce va spuneam cand inca eram cu voi, ca trebuie sa se implineasca tot ce este scris despre Mine in Legea lui Moise, in Prooroci si in Psalmi.’ …Si le-a zis: ,Asa este scris, si asa trebuia sa patimeasca Cristos, si sa invieze a treia zi dintre cei morti.” – Luca 24:25-27, 44, 46
Botezul nu este o parte a Evangheliei in Vechiul Testament, si de aceea nu poate fi parte a Evangheliei in Noul Testament, fiindca aceasta ar face-o „o alta Evanghelie” decat cea predicata de profeti. In schimb, botezul, ca si circumcizia vechi testamentala si sangele jertfelor, este doar un SIMBOL sau UMBRA a Evangheliei. Acestea sunt randuieli destinate sa ilustreze Evanghelia si astfel pot sa inlature pacatele doar figurativ, dar niciodata literal.

„In adevar, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu infatisarea adevarata a lucrurilor… caci este cu neputinta ca sangele taurilor si al tapilor sa stearga pacatele.” – Evrei 10:1, 4

Botezul te identifica public cu Cristos

Am vazut din punct de vedere negativ pentru ce nu este destinat botezul. Nu este destinat sa mantuiasca literal.
Se poate intreba acum, „atunci de ce Scriptura pune un asa mare accent pe botez, daca nu are nimic de a face cu mantuirea literala?” De ce spune Isus ca botezul implineste „toata dreptatea”?4 „De ce este special identificat in marea trimitere, de ce, de ce, de ce?”
Botezul scriptural este extrem de important deoarece identifica public credinciosul cu sistemul de credinta al Noului Testament definit de Scripturi ca fiind „credinta data sfintilor odata pentru totdeauna” (Iuda 3).
Termenul grecesc bapto isi are originile legate de industria vopsirii materialelor. Materialul era scufundat in vopsea pana cand se identifica cu culoarea vopselei.
La fel, botezul este destinat a fi o placuta de identificare PUBLICA. In multe feluri, te identifica public cu Cristos.

In primul rand, te identifica public, FIGURATIV cu Evanghelia lui Cristos, cum aceasta ilustreaza moartea, ingroparea si invierea Sa. Romani 6:4 si Coloseni 2:12 invata ambele ca in botez este ilustrata o ASEMANARE a mortii, ingroparii si invierii lui Cristos. Botezul te identifica public cu ASEMANAREA Evangheliei lui Cristos. Astfel, botezul potrivit te identifica public cu adevarul fundamental al doctrinei Soteriologiei sau doctrinei mantuirii.

In al doilea rand, botezul te identifica public cu adevarul fundamental al vietii noi in Cristos.

„…prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Cristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua.” – Romani 6:4

Pavel spune ca toti care au fost botezati pentru Cristos „s-au imbracat cu Cristos” (Galateni 3:27). Ideea de a te imbraca cu ceva inseamna a purta ceva public, in vazul tuturor. In botez, viata veche este ingropata si viata noua rasare, pentru a umbla ca si Cristos. Botezul declara o viata schimbata. Botezul identifica candidatul cu invierea noii vieti a lui Cristos. Astfel, figurativ, in botez TE IMBRACI PUBLIC cu acea viata si declari ca este a ta. Astfel, botezul potrivit te identifica cu adevarul fundamental al doctrinei sanctificarii.
In al treilea rand, botezul te identifica public cu adevaratul Dumnezeu al Bibliei. Nu dumnezeul unitarienilor sau dumnezeul Bisericilor Penticostale Unite, sau dumnezeii mormonilor, ci singurul Dumnezeu al Bibliei care este manifestat in trei persoane co-eterne si co-existente. Cand esti botezat corect, aceasta marturisire este anuntata public.

„…botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.” – Matei 28:195

Adevarul fundamental al doctrinei Teologiei este inclus in botezul potrivit.

In al patrulea rand, botezul te identifica public cu biserica lui Cristos, trupul Sau.

„Cei ce au primit cuvantul lui cu bucurie, au fost botezati; si, in ziua aceea, LA NUMARUL UCENICILOR AU FOST ADAUGATE cam trei mii de suflete… Si Domnul ADAUGA in fiecare zi LA BISERICA LOR pe cei ce erau mantuiti.” – (Fapte 2:41, 47 – traducere literala)

Biserica exista in Fapte 1:15 deoarece a avut o adunare generala cu scopul de a se ocupa o slujba a bisericii ce a ramas vacanta. Aceasta este biserica ce s-a adunat in Fapte 2:1, si la aceasta biserica Domnul A ADAUGAT in Fapte 2:41, 47. Bisericii i-au fost adaugate persoane si a primit putere (Fapte 1:5-8) in Fapte 2 dar cu siguranta ca nu s-a nascut atunci, asa cum se imagineaza in mod popular.
Ideea exprimata este aceea ca Domnul a adaugat la cei 120 de membri initiali ai Bisericii din Ierusalim dinainte de Cincizecime (Fapte 1:15), trei mii de suflete prin convertire si botez. Ideea de a „adauga la numarul lor” inseamna ca ei au fost admisi ca membri calificati in congregatia adunata pentru invatatura (vs. 42). In versetul 47 acest fel de adaugare continua „in fiecare zi”.
Acelasi gand este exprimat in Matei 28:19, 20. Observati ca administratorului i se porunceste sa il invete pe cel botezat. De aici se deduce ca botezul te plaseaza sub autoritatea administratorului si te adauga la congregatia sa adunata pentru invatatura. Aceeasi deductie este sustinuta de Fapte 2:41, 42.
In cartea Faptelor, supunerea fata de botez a rezultat intotdeauna in organizarea bisericilor nou testamentale (biserica din Corint, Antiohia, etc.). Botezul era angajarea publica de a fi ucenicizat in congregatia administratorului adunata pentru invatatura (despre aceasta vom vorbi mai tarziu).
Atat cat priveste Noul Testament, toti cati au fost mantuiti au fost botezati in partasia unei congregatii nou testamentale. Noul Testament nici macar nu ia in considerare posibilitatea ca sfintii sa fie altundeva decat intr-o congregatie nou testamentala. Botezul potrivit te identifica public cu adevarul fundamental al doctrinei Ecclesiologiei sau doctrinei despre biserica locala.

In al cincilea rand, botezul te identifica cu iertarea pacatelor facuta de Cristos. Intr-adevar, botezul este deseori identificat in Scripturi ca „botezul spre pocainta”. Este de asemenea descris ca spaland pacatele (Fapte 22:16) si ilustreaza lucrarea regeneratoare interioara a Duhului Sfant (Tit 3:5). Adevarul fundamental al doctrinei Hamartiologiei sau doctrinei despre pacat este inclus in botezul potrivit.

In al saselea rand, botezul este destinat a te identifica public cu speranta invierii prin Cristos. In botez te identifici public cu invierea care va veni si iti marturisesti propria-ti speranta in ea. Pavel se judeca cu unii din Corint care invatau ca nu exista speranta unei invieri:

„Si daca n-a inviat Cristos… Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Cristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii! Dar acum, Cristos a inviat din morti, parga celor adormiti… Altfel, ce ar face cei ce se boteaza pentru cei (lit. datorita celor)6 morti? Daca nu inviaza mortii nicidecum, de ce se mai boteaza ei pentru cei (lit. datorita celor) morti?” – 1 Corinteni 15:17, 19-20, 29

Argumentul lui Pavel era foarte simplu. In botez este ilustrata invierea si credinciosul se identifica cu acea speranta a invierii. Daca nu exista o inviere, de ce sa fi botezat? Botezul te identifica public ca unul care marturiseste speranta intr-o inviere viitoare. De aici, adevarul fundamental al doctrinei glorificarii sau „sperantei binecuvantate” este inclus in administrarea potrivita a botezului.

In al saptelea rand, si ultimul, botezul este destinat a te identifica public cu doctrina despre Cristos, ca sistem de credinta. Supunerea fata de un administrator pentru botez este considerata de Scripturi ca supunere fata de sistemul de credinta sustinut de administrator.

„…botezandu-i… Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit…” – Matei 28:19, 20

„Cei ce au primit propovaduirea lui, au fost botezati; si in ziua aceea, la numarul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete. Ei staruiau in invatatura apostolilor…” – Fapte 2:41-42

Observati caci Cristos a autorizat administratorul botezului sa ii invete pe cei botezati (Matei 28:20). Astfel, supunandu-te unui administrator pentru botez, doua lucruri sunt semnificate: Primul, candidatul a facut alegerea de a se identifica public si astfel de a aproba doctrina si lucrarea administratorului (altfel, de ce te-ai supune lui?). Al doilea, acesta este o angajare publica de a fi ucenicizat in credinta administratorului. Atat cat privesc Scripturile, supunerea fata de botez este de asemenea supunerea de a fi ucenicizat in doctrina si practica administratorului…
De asemenea, gramatica greaca in Matei 28:19-20 cere ca ucenicia sa includa botezul ca si conditie obligatorie invatarii. Acest text autorizeaza administratorul botezului sa ii invete „sa pazeasca tot”. In esenta, aceasta inseamna ca supunerea fata de botez este de asemenea supunere fata de „sistemul” de credinta al acelui administrator.
Conform preceptelor (Matei 28:19-20) si exemplelor (Fapte 2:41-42) din Scriptura, botezul trebuie sa fie administrat de cineva care este un repezentant public al tuturor acestor adevaruri esentiale (modul, candidatul si cele sapte scopuri ale botezului sa fie corecte). Supunandu-te unui asemenea administrator tu te identifici public cu esentele „credintei date sfintilor odata pentru totdeauna”. Astfel, aceasta randuiala este desemnata a fi un simbol public al crestinismului nou testamental ca „sistem de credinta”.
In vremurile Noului Testament, botezul era efectuat de cei sanatosi in credinta. Cu toate acestea, astazi, nu doar ca randuiala a fost distorsionata, dar cand este efectuata de administratorul nepotrivit, te identifica public cu un sistem de credinta fals.
Administratorul botezului tau este la alegerea ta. Daca o persoana alege sa se supuna PUBLIC unui preot catolic, atunci toti cei care vad sau aud aceasta vor presupune automat ca persoana respectiva este ucenicizata in sistemul de credinta catolic, fiindca de ce altceva ar alege un preot sa o boteze?
Administratorul tau raspunde de botez, nu tu. El te identifica public cu credintele sale, altfel, nu te-ar boteza.
Cu ce sistem de credinta te-ai identificat public? Daca acel administrator nu invata acel sistem de credinta „dat sfintilor odata pentru totdeauna” atunci tu doar ai fost udat si trebuie sa fi botezat corect.

INTREBARI:
1. Ne mantuie botezul literal sau figurativ?
2. Includerea botezului in Evanghelie o face o alta evanghelie decat cea predicata in Vechiul Testament?
3. Lasa loc Fapte 4:12; 8:32-35; 10:43; 26:22-23; Evr. 4:2; 1 Cor. 15:3-4; Gal. 1:6-9 unei alte evanghelii diferite de cea predicata in Vechiul Testament?
4. Care sunt cele sapte lucruri cu care botezul te identifica public?
5. Poate botezul sa fie scriptural daca nu te identifica cu aceste sapte lucruri esentiale?
6. Este botezul in Scripturi o angajare de a fi ucenicizat de administratorul tau? (Matei 28:19-20; Fapte 2:41-42)
7. Te identifica botezul cu credintele denominationale ale administrato-rului tau in ochii martorilor si conform marii trimiteri? Cine este autorizat in marea trimitere sa te invete?

Autoritatea de a boteza

Pana acum am vazut ca botezul scriptural necesita cel putin trei conditii de baza – modul corect, candidatul corect si scopul corect. Mai mult, am vazut ca scopul corect necesita o identificare publica cu sapte adevaruri biblice esentiale, si astfel este desemnat a te identifica public cu crestinismul nou testamental ca sistem de credinta si practica.
Aceste lucruri esentiale implica adevarurile fundamentale ale Soteriologiei, Ecclesiologiei, Hamartologiei, Teologiei si Escatologiei. Botezul corect te identifica cu fiecare din aceste doctrine din Scripturi.
Asadar, botezul semnifica o uniforma publica a crestinismului nou testamental ca sistem de credinta. Administratorul corect pentru botez este unul care poarta el insusi aceeasi uniforma si este autorizat sa administreze aceasta uniforma si altora. Isus a mers pe jos in jur de 90 de kilometri pentru a fi botezat de cineva autorizat de Dumnezeu.

Un barbat ordinat

De ce sa ordinam un barbat? Care este scopul ordinarii? Cine intruneste cerintele ordinarii?
In Scripturi, fiecare administrator al botezului corect era un barbat ordinat al lui Dumnezeu. Fiecare administrator din Noul Testament a fost pus deoparte si autorizat sa boteze. Ioan a fost ordinat personal de Dumnezeu (Ioan 1:33 – „trimis”, lit. – „trimis sub autoritate”). Cei doisprezece au fost ordinati de Cristos (Marcu 3:14, Ioan 4:1-2). Filip a fost ordinat de biserica prin mainile celor doisprezece (Fapte 6:5-6). Pavel a fost ordinat de Biserica din Antiohia (Fapte 13:1-4).
Nu exista exemple in Scriptura care sa contrazica faptul ca botezul trebuie administrat de catre un barbat ordinat. Tacerea nu poate fi folosita ca dovada pentru a respinge aceste exemple repetate din Scripturi (adica Anania sau cei imprastiati datorita persecutiei lui Saul). Istoria mentioneaza ca Anania a fost primul lucrator ordinat al Bisericii din Damasc (vezi Fapte 9:10-18). Filip ne este dat ca exemplu pentru felul de barbati ordinati care au fost imprastiati datorita persecutiei lui Saul (Fapte 8:4-5 comp. cu 11:19-22). Barnaba ne este dat ca un alt exemplu pentru aceia trimisi sub autoritate de Biserica din Ierusalim (Fapte 11:22). In Fapte 11:22 cuvintele „au trimis” reprezinta cuvantul grecesc care inseamna „au trimis sub autoritate”. Cu alte cuvinte, Barnaba a fost „ordinat” de biserica sa actioneze ca misionar al lor.
Daca randuielile ar putea fi administrate de oricine, atunci de ce sa „ordinezi” oameni? Ar trebui sa fie logic de inteles ca scopul ordinarii este de a determina cine poate sa administreze randuielile si astfel sa protejeze Evanghelia si randuielile de distorsionare.
Cerinte pentru ordinare

Conform Scripturilor, nu oricine este calificat pentru a fi ordinat sa administreze randuielile („Sa nu-ti pui mainile peste nimeni cu graba…” – 1 Timotei 5:22).
Una din cerintele biblice pentru „ordinare” este ca barbatul sa fie sanatos in credinta („sa se tina de Cuvantul adevarat…” – Tit 1:9). Pavel spune la sfarsitul vietii sale „am pazit CREDINTA” (2 Timotei 4:7b) referindu-se la adevarurile fundamentale ale crestinismului ca sistem de credinta.
Dupa cum am vazut, botezul necesita identificarea publica cu un administrator ce imbratiseaza fundamentele crestinismului nou testamental ca sistem de credinta. Scopul ordinarii este de a identifica acei barbati care tin aceste fundamente fiind astfel calificati sa administreze randuielile si sa invete botezatul in acel sistem de credinta. In mod semnificativ, Domnul de adreseaza reprezentantilor ordinati ai bisericii in Matei 28:17-20 cand a dat marea trimitere (vezi de asemenea Fapte 2:42). Cristos a petrecut personal trei ani si jumatate invatandu-i in „credinta”, calificandu-i astfel sa o administreze si altora.
Cum demonstreaza un om ca este chemat de Dumnezeu la o asemenea slujba? Cine examineaza si aproba acea chemare si il ordineaza public?
O biserica nou testamentala sub slujirea unui barbat ordinat al lui Dumnezeu examineaza sa vada daca un om este sau nu calificat scriptural atat in daruri cat si in doctrina (Fapte 6; 1 Timotei 3:1-15). Nimeni nu il cunoaste mai bine decat cei care se inchina cu el. Biserica sa ii da oportunitatea sa isi exerseze darul si chemarea inaintea ei. Daca acel barbat este calificat, Duhul Sfant va depune marturie bisericii, pe masura ce acesta isi exerseaza darul (Fapte 13:1-4). Daca este „novice” sau crestin nou, fara experienta suficienta, el nu trebuie ordinat (1 Timotei 3:6). Daca se considera ca este calificat, atunci, prin consimtamantul majoritatii, biserica voteaza sa ordineze un asemenea barbat pentru lucrare. Biserica ordineaza barbati prin punerea mainilor membrilor sai ordinati (Fapte 13:1-4) sau a acelor barbati ordinati dintr-o biserica de credinta si practica identica, ce pot fi invitati de biserica sa participe.
De aceea, ordinarea este un act prin care membrii calificati sunt pusi deoparte sa reprezinte biserica in indeplinirea marii trimiteri. Ordinarea este declaratia publica potrivit careia acel barbat imbratiseaza fundamentele „credintei date sfintilor odata pentru totdeauna”, sau acele fundamente necesare pentru administrarea corecta a botezului. Pavel il invata pe Timotei ca parte a responsabilitatii sale ca barbat ordinat era sa se asigure ca sistemul de credinta incredintat lui sa il incredinteze „la oameni de incredere, cari sa fie in stare sa invete si pe altii” (2 Timotei 2:2).

Administratorii necalificati

Daca un om nu este sanatos in credinta si practica Noului Testament, el nu este calificat pentru ordinare si de aceea nu are autoritatea sa boteze sau sa slujeasca cuiva (Matei 28:20; Fapte 2:42; 1 Timotei 3:9; 5:22; 2 Timotei 2:2; Tit 1:9). Aceasta ar trebui sa fie logic si usor de acceptat! De ce sa ordinezi un om ce va invata neadevaruri? Cristos i-a imputernicit doar pe aceia care au fost deja invatati sa tina „credinta data sfintilor odata pentru totdeauna”.
Din moment ce conditia pentru ordinare este sanatatea in crestinismul nou testamental ca sistem de credinta, atunci, cei ce se departeaza de un asemenea „sistem” sunt descalificati de la administrarea randuielilor. Ar trebui sa fie usor de vazut ca orice administrator al botezului ce respinge fundamentele botezului scriptural (modul, candidatul si scopul corect) nu poate fi un administrator potrivit al acelei randuieli. Astfel, toate randuielile administrate de biserici ce au deviat de la credinta si practica Noului Testament sunt nule si neavenite in ochii lui Dumnezeu deoarece El niciodata nu a aprobat o lucrare ce a deviat de la credinta data sfintilor odata pentru totdeauna.
Ar trebui sa fie evident si simplu de vazut ca Dumnezeu nu autorizeaza si nici nu recunoaste vreo lucrare ce se departeaza de credinta data sfintilor odata pentru totdeauna deoarece „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neoranduielii.”
De exemplu, este destul de evident cand se ia in considerare botezul mormonilor si al martorilor lui Iehova. Botezurile efectuate de reprezentantii lor nu sunt botezuri scripturale deoarece aceste doua denominatii nu sunt calificate scriptural sa ordineze. Totusi, aceasta este egal valabil in privinta fiecarei denominatii sau biserici ce neaga oricare dintre primele trei cerinte scripturale pentru botez (modul, candidatul si scopul potrivit). Asemenea biserici nu pot administra botezul scriptural nimanui deoarece resping chiar fundamentele ce fac ca botezul sa fie scriptural. Aceste prime trei cerinte absolute pentru botez scriptural o necesita pe a patra – autoritatea potrivita – sau un administrator ordinat corect, sanatos in credinta si practica Noului Testament.
Daca nu ai fost botezat de un administrator calificat scriptural, adica de un reprezentant ordinat al unei biserici ce imbratiseaza toate fundamentele botezului scriptural, atunci tu doar ai fost udat si trebuie sa te supui unui administrator scriptural.

INTREBARI:
1. De ce trebuie „ordinat” un barbat pentru lucrare?
2. Care sunt cerintele ordinarii?
3. Cine decide daca un om intruneste sau nu aceste cerinte?
4. Cine ii ordineaza pe acesti oameni?
5. Ar trebui bisericile sa ordineze barbati ce nu sunt de acord cu pozitia lor doctrinala sau nu reprezinta credinta sau practica lor?
6. Ar trebui o biserica sa accepte botezul efectuat de un om nebotezat si necalificat pentru ordinare? Daca da, de ce avem cerintele biblice?

Autoritatea bisericii

Administrarea botezului nu este limitata numai la barbati ai lui Dumnezeu intrunind cerintele ordinarii, dar lucratorii ordinati sunt supusi autoritatii mai inalte a bisericii nou testamentale. Intr-o analiza finala, biserica nou testamentala este autorizata sa duca la indeplinire marea trimitere prin lucratorii sai ordinati. Biserica ordineaza barbati pentru a o reprezenta.
Un studiu atent al Scripturilor demonstreaza ca autoritatea finala in treburile Imparatiei pe pamant este in biserica, nu in lucratorul ordinat. De exemplu, Matei 16:19 unde Domnul da „cheile Imparatiei” lui Petru, aceasta o face doar in capacitatea sa de reprezentant, fiindca el raspundea in numele tuturor celorlalti. In Matei 18:15-18 Domnul zice „spune-l Bisericii” mai degraba decat „lui Petru” sau „celor doisprezece”. El se refera din nou la puterea cheilor, dar o aplica bisericii (foloseste pluralul „voi”). El spune clar ca autoritatea finala pe pamant in treburile imparatiei este biserica nou testamentala.
La fel, biserica este autorizata in marea trimitere din Matei 28:19-20 prin slujitorii sai ordinati (1 Corinteni 12:28 comp. cu Fapte 1:15-26). Natura marii trimiteri include existenta unei asemenea biserici, fiindca este imposibil sa ii inveti „toate lucrurile” fara a te aduna impreuna ca biserica nou testamentala (adica disciplina bisericeasca din Matei 18:15-17 sau ascultarea de Evrei 10:25).
Din moment ce trimiterea este valabila pentru tot veacul,7 ar trebui sa fie evident ca nu putea fi data lui Petru sau oricui dintre cei unsprezece ca „indivizi” deoarece ei au murit cu mult timp inainte de consumarea acestuia. Nu putea sa fie data lor ca apostoli fiindca slujba de apostol a incetat datorita naturii cerintelor necesare pentru a ocupa acea slujba (Fapte 1:21-22). Nu putea fi data lor ca si „crestini” fiindca nu toti „crestinii” s-au supus botezului scriptural si nici nu au fost invatati „toate lucrurile”. Nu le putea fi data decat ca reprezentanti calificati ai bisericii nou testamentale, fiindca acestei institutii i-a fost promisa existenta pana la sfarsitul epocii (Matei 16:18; Efeseni 3:21) ca stalp si temelie a adevarului (1 Timotei 3:15).
Mai mult, Biblia spune clar ca membrii ordinati sunt supusi autoritatii bisericii. Inainte de a boteza casa lui Cornelius, Petru a vorbit cu membrii bisericii care il insoteau: „Se poate opri apa ca sa nu fie botezati acestia?” (Fapte 10:47). Mai tarziu Petru a fost chemat sa raspunda inaintea intregului corp al Bisericii din Ierusalim pentru ceea ce a facut, ceea ce demonstreaza ca separat de interventia directa a lui Dumnezeu, toate botezurile administrate de oameni ordinati sunt supuse autoritatii bisericii („…cine eram eu sa ma impotrivesc lui Dumnezeu? Dupa ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit…” – Fapte 11:17, 18).
Inainte de a ordina diaconi in Fapte 6, apostolii au apelat la biserica sa aleaga dintre ei barbati calificati. Biblia spune specific ca vorbirea lor „a placut intregii adunari” sau majoritatii bisericii. Biserica a ales acesti barbati cu o majoritate de voturi, la fel cum Biserica din Corint a exersat disciplina, cu o majoritate de voturi, asupra membrului ce a curvit („care i-a fost data de cei mai multi” – literal „de majoritatea” – 2 Corinteni 2:6).
In Fapte 14:23 unde in biserici au fost ordinati barbati, este un termen grecesc special, tradus „randuit”, ce se refera la votul majoritatii. A.T. Robertson spune despre acest termen „Cheirotoneo… este un verb vechi ce la origine insemna a vota prin aratarea mainii, iar in final a numi cu aprobarea unei adunari ce alege ca in 2 Corinteni 8:19…”8
Pavel a fost trimis de Biserica din Antiohia dupa ce a fost ordinat prin punerea mainilor de membrii ordinati (Fapte 13:1-4). Cand Pavel s-a intors din calatoria sa misionara, el a adus raportul Bisericii din Antiohia si s-a supus autoritatii bisericii ce l-a trimis (Fapte 14:26-28; 15:2-3). Observati ca in Fapte 15:2-3 Luca spune ca biserica „a hotarat” ca Pavel si Barnaba sa plece, fiind „…petrecuti DE BISERICA pana afara din cetate…”
De aceea, autoritatea finala in treburile imparatiei pe pamant este reprezentata de bisericile Domnului. Ordinarea este un act prin care membrii calificati sunt pusi deoparte sa reprezinte credinta si practica bisericii si sa administreze randuielile in numele bisericii, autorizati fiind de aceasta.
Daca ai primit botezul de la un predicator ce actioneaza pe cont propriu, adica de la unul care nu se supune si nu actioneaza sub autoritatea unei biserici nou testamentale, atunci tu doar ai fost udat de un administrator necalificat si neautorizat. De exemplu, cei botezati de Apolo in Fapte 19:1-6 au fost rebotezati de Pavel (care actiona sub autoritatea Bisericii din Antiohia, Fapte 13:1-4 comp. cu 14:26). Pe de alta parte, Apolo (care a fost botezat de Ioan Botezatorul) nu a fost rebotezat, ci doar instruit mai cu deamanuntul. Rezultatul acestei instruiri a fost ca el nu a mai actionat ca agent liber, ci s-a identificat din acel moment incolo cu bisericile nou testamentale (Fapte 18:27-28; 19:1), recunoscand ca o asemenea autoritate a fost data bisericilor, nu indivizilor.

Ce este o biserica nou testamentala

Deoarece botezul trebuie administrat de un barbat „ordinat” si din moment ce doar o biserica nou testamentala are autoritatea sa ordineze, atunci intrebarea evidenta care trebuie luata in considerare este urmatoarea: „ce este o biserica nou testamentala?”
Din studiul nostru de pana acum, ar trebui sa fie evident ca o biserica nou testamentala este identificata prin practica botezului scriptural. Orice biserica ce se departeaza de cele patru fundamente ale botezului nu poate fi in nici un caz o biserica nou testamentala deoarece s-a departat de „credinta” sau sistemul de credinta gasit in Noul Testament.
Ar trebui de asemenea sa fie evident ca asa zisa biserica „universala invizibila” nu poate ordina pe nimeni, si cu atat mai putin nu se poate aduna intr-un loc pentru a obtine o opinie majoritara referitoare la cerintele si darurile unui barbat. Singurul fel de biserica ce poate face aceasta este un corp vizibil local de credinciosi botezati, legati impreuna printr-un acord de a duce la indeplinire marea trimitere. Acesta este felul de biserici pe care il gasim pe paginile Noului Testament.
Amintiti-va in vreme ce discutam despre ce este si ce nu este o biserica nou testamentala, ca nu vorbim despre mantuire, ci despre slujire. Sunt multi oameni mantuiti in „familia lui Dumnezeu” dar care nu apartin nici unui fel de biserica, si sunt multi oameni mantuiti care se gasesc in biserici despre care este clar ca nu sunt nou testamentale in credinta si practica (cum ar fi Biserica Romano-Catolica).
Intrebarea finala cu referire la bisericile nou testamentale este aceasta: „ca fel de biserica, au incetat bisericile de pe paginile Noului Testament sa existe, ori s-au reprodus dupa soiul lor, si prin urmare inca exista si astazi?”
Un alt mod de a pune aceeasi intrebare este urmatorul: „A incetat sa existe crestinismul nou testamental ca sistem de credinta si practica?” Daca da, atunci si botezul scriptural a incetat sa existe, deoarece acesta este expresia publica a crestinismului nou testamental ca sistem de credinta. Daca felul acela de biserici exista si astazi, atunci nici un alt fel nu are autoritate de a administra randuielile si de a invata Imparatia lui Dumnezeu.

Ciclul reproductiv al marii trimiteri

Marii trimiteri din Matei 28:19-20 i se promite o existenta pana la sfarsitul epocii. Asadar, ea trebuie sa includa fundamentele crestinismului nou testamental ca sistem de credinta, altfel, nu ar avea rost o asemenea promisiune.
Primul lucru notabil la aceasta trimitere este ca oamenii nu se nasc ucenici, sunt facuti, „duceti-va si FACETI ucenici…” (intelesul literal al versetului Matei 28:19). Nu sunt facuti de oricine, ci sunt facuti de cei care deja au fost ucenicizati in trei domenii („tot ce v-am poruncit”). Acest „tot” pe care Cristos le-a poruncit este clasificat in trei participii („duceti-va”, „botezandu-i”, „invatati-i”). „Duceti-va” se refera la a fi misionar cu Evanghelia (Marcu 16:15), in vreme ce „botezandu-i” se refera la botezul scriptural, iar „invatati-i” se refera la „credinta data sfintilor odata pentru totdeauna”. Este semnificativ ca Isus ii trimite doar pe aceia care au fost ucenicizati in aceste domenii, de vreme ce spune clar „tot ce v-am poruncit…” Poti fi credincios fara a fi botezat sau invatat, dar nu poti uceniciza pe altii fara a fi tu intai ucenicizat in aceste domenii. Asadar, ucenicii nu pot fi facuti decat de ucenici, altfel orbul calauzeste un alt orb.
Al doilea lucru notabil este ca acest text pretinde ca cei trimisi sa fi fost ucenicizati in ACEEASI Evanghelie, in ACELASI botez si in ACEEASI credinta doctrinara, dupa cum a poruncit Cristos! Cu alte cuvinte, cei trimisi sunt in uniune doctrinara unul cu celalalt in ceea ce priveste fiecare din aceste domenii. De exemplu, Cristos nu a trimis pe nimeni sa faca ucenici intr-o alta evanghelie, in alt botez si intr-o alta credinta doctrinara pe care El niciodata nu a poruncit-o. Acest tip de unitate doctrinara poate exista numai intr-o biserica locala de aceeasi credinta si practica. Aceasta inseamna clar caci Cristos a promis o reproducere pana la sfarsitul epocii a bisericilor de aceeasi credinta si practica.
Al treilea lucru, aceasta trimitere nu poate exista separat de o asemenea biserica nou testamentala. Cei botezati trebuie sa se adune cu administratorul cu scopul de a fi invatati sa „pazeasca tot” ce a poruncit Cristos. Ascultarea de aceasta porunca este imposibila fara o adunare fizica. Ascultarea de aceasta porunca produce o asemenea biserica. Instructiunile din Matei 18:15-18 nu pot exista separat de reproducerea continua a acestui fel de biserica. Evrei 10:25 nu poate fi ascultat separat de o asemenea adunare. Din nou, porunca „tot ce v-am poruncit” necesita ca trimiterea sa includa acelasi fel de biserici ca cea pe care Isus a zidit-o, si exclude toate celelalte tipuri. Promisiunea de reproducere pana la sfarsitul epocii garanteaza ca ACELASI FEL zidit de Isus va fi ACELASI FEL produs pana la sfarsitul acestei epoci. Principiul creatiei „toate dupa soiul lor” este inseparabil tesut in materialul marii trimiteri din Matei 28:19-20.
Ultimul aspect al marii trimiteri „invatati-i sa pazeasca” implica implementarea primei porunci, „duceti-va” cu Evanghelia. Astfel, misionarii ucenicizati sunt trimisi de biserica ucenicizata, iar procesul incepe din nou de la inceput. Bisericile sau denominatiile ce au aparut in afara ciclului reproductiv al marii trimiteri sunt biserici omenesti, nu nou testamentale si nu au autoritatea de a exista. Crestinismul nou testamental ca sistem de credinta nu poate avea originea sau exista separat de marea trimitere. Marea trimitere nu poate exista separat de o biserica nou testamentala.
Este semnificativ ca atunci cand fariseii l-au intrebat pe Isus cu ce „autoritate” sau ce drept are sa lucreze, Isus s-a referit direct la autoritatea botezului lui Ioan, sau la acela care L-a botezat (Matei 21:23-25). Aceasta autoritate cereasca este transmisa prin marea trimitere. Bisericile ce au aparut separat de ciclul reproductiv al marii trimiteri nu au autoritate cereasca sa boteze si astfel nu au autoritate sa nasca biserici.
Apolo este exemplul numarul unu din Noul Testament care a lucrat in afara autoritatii bisericilor nou testamentale. Reformatorii (Luther, Calvin, Brown, etc.) si Miscarea restauratoare din secolul XIX (Joseph Smith, Russell, Mary Baker Eddy, Ellen G. White, Alexander Campbell, etc.) sunt exemple moderne de oameni care au inventat biserici pe baza autoritatii lor proprii, separat de o biserica existenta anterior, de credinta si practica nou testamentala.
Crestinismul nou testamental nu a incetat niciodata sa existe ca sistem de credinta, altfel, Cristos a mintit. Daca crestinismul nou testamental ca sistem de credinta si practica a incetat sa existe, atunci Isus trebuie sa fi mintit in Matei 28:19-20 cand a promis existenta pana la sfarsitul erei aceleiasi Evanghelii, aceluiasi botez, si aceleiasi credinte si practici. Daca a incetat, atunci Isus trebuie sa fi mintit in Matei 16:18 cand a promis bisericii Sale ca „portile Locuintei mortilor nu o vor birui”. Daca a incetat, atunci Iuda trebuie sa fi mintit cand a spus caci credinta a fost „data odata pentru totdeauna” (Iuda 3). Din moment ce Dumnezeu nu minte, atunci „felul” Sau de biserici nu a incetat sa existe si toate bisericile nou testamentale adevarate se trag din biserici de aceeasi credinta si practica existente anterior. Acesta este ciclul reproductiv biblic promis. Bisericile nou testamentale nu apar din senin, ci sunt facute de biserici de aceeasi credinta, existente anterior, prin ciclul reproductiv al marii trimiteri. Orice grup religios care a evoluat sau a aparut separat de acel ciclu este o alt fel de specie ce nu are nici precedent, nici autoritate biblica.
Daca ai fost botezat de orice fel de grupare religioasa care a aparut prin ea insasi, separat de marea trimitere prin bisericile nou testamentale, atunci tu doar ai fost udat si trebuie sa cauti o biserica nou testamentala si sa fi botezat.

Originea corecta

In ceea ce priveste originea, nu sunt decat TREI alternative. Toate bisericile existente sau care vor exista nu se afla decat in una din cele trei categorii:
1. Clasa reformatoare – protestantii si neo-protestantii
2. Clasa restauratoare – denominatiile ce au originat singure
3. Clasa reproductiva – baptistii, romano-catolicii, ortodocsii si episcopalienii

Clasa reformatoare de biserici sunt bisericile ce au aparut prin preotii romano-catolici disidenti in timpul Reformei sau care mai tarziu au iesit din asemenea biserici. Acest fel de biserici isi justifica originea pe premisa ca biserica nou testamentala a devenit apostata – intelegand prin aceasta, bine inteles, Biserica Romano-Catolica.
Totusi, bisericile Domnului isi au obarsia la Ierusalim, mai degraba decat la Roma. Mai mult, Isus a promis ca portile Locuintei Mortilor nu vor birui felul sau de biserici (Matei 16:18). Aceasta promisiune inseamna cel putin ca puterile mortii nu vor nimici crestinismul nou testamental ca sistem de credinta (si care include bisericile nou testamentale).
Bisericile reformatoare au aparut dintr-o biserica apostata, romano-catolicismul. In mod semnificativ, ordinarea si botezul lor isi au originea in aceasta biserica apostata. Aceasta inseamna ca aceste biserici nu sunt calificate sa ordineze pe nimeni pentru a administra randuielile, din moment ce cerinta biblica pentru ordinare este sa fie SANATOS IN CREDINTA.
Bisericile reformatoare includ luteranii, prezbiterienii, congregationistii, reformatii olandezi, Biserica lui Dumnezeu, Ucenicii lui Cristos, Bisericile lui Cristos, Biserica Crestina, Bisericile Aliantei, Bisericile Evanghelice Libere, Biserica Fratilor.
Bisericile restauratoare sunt acele biserici ce au aparut singure pe premisa ca crestinismul nou testamental fie a devenit apostat, fie a incetat sa existe cu mult inainte de 1800. Totusi, aceasta premisa contrazice clar nu doar promisiunea Domnului din Matei 16:18, ci si pe Iuda, care spune ca Credinta a fost „data sfintilor ODATA pentru totdeauna”. Conform bisericilor restauratoare, aceasta a trebuit data mai mult decat „o data”. Oricine este familiarizat cu aceste biserici stie ca ele pretind ca profetul lor special a restaurat crestinismul primar si doctrina lui.
Aceste biserici sunt Sfintii Zilelor de pe Urma, Martorii lui Iehova, Adventistii de Ziua a Saptea, Stiinta Crestina, Biserica Mondiala a lui Dumnezeu, Penticostalii Uniti, etc. Toate aceste denominatii sunt considerate de „crestinii evanghelici” ca fiind „secte”.
Clasa reproductiva sunt pur si simplu cei care au aparut DUPA SOIUL LOR. Adica, aceste biserici au aparut dintr-o biserica existenta anterior de aceeasi credinta si practica. Fiecare pretinde ca „soiul” lor a inceput cu bisericile fondate in Noul Testament, deoarece aceasta este singura obarsie potrivita pentru cei care pretind ca sunt nou testamentali.
Sunt doar cinci feluri de biserici care au o asemenea pretentie istorica: Bisericile Ortodoxe, Biserica Romano-Catolica, Biserica Angliei (Episcopala), Menonitii si Baptistii.
Biserica Angliei s-a desprins de Biserica Romano-Catolica in timpul domniei lui Henry al VIII-lea din cauza adulterului. Papa a refuzat sa ii acorde regelui Henry divortul pentru a se casatori cu amanta lui. Astfel, regele Henry s-a declarat pe sine cap al Bisericii Catolice din Anglia. Ce mod de a origina o biserica! Evident, aceasta denominatie ca FEL distinct a aparut mai tarziu decat Noul Testament. Ordinarile si randuielile sale sunt derivate din biserica apostata, ceea ce inseamna ca nu au autoritatea divina de a ordina.
Bisericile Ortodoxe au aparut printr-o schisma din romano-catolici in jurul anilor 1100. Aceasta denominatie ca FEL distinct a aparut mult dupa timpul bisericilor din Noul Testament.
Biserica Romano-Catolica este sora Bisericilor Ortodoxe si, dupa cum am vazut, este mama atat a Bisericii Angliei cat si a denominatiilor protestante si neo-protestante.
Dar Biserica Romana pretinde ca originea sa este la Roma, nu la Ierusalim, si cu Petru, nu cu Cristos. Mai mult, Biserica din Roma in zilele Noului Testament era o biserica de TIP baptist, crezand in mantuirea numai prin har (Romani 4:1-8) si administrand botezul printr-o „ingropare” in apa doar a credinciosilor (Romani 6:1-4) in loc de stropire. Aceasta biserica s-a departat de „credinta data sfintilor odata pentru totdeauna” curand dupa primul secol.
Menonitii de astazi au aparut ca fel distinct dupa zilele lui Menno Simons in Reforma. Inainte de acel timp, ei erau de tip baptist, deoarece practicau imersia numai a credinciosilor. La scurt timp dupa moartea lui Menno Simons ei au preluat botezul copiilor mici si stropirea. Astfel, ei s-au departat de credinta.
Numai baptistii nou testamentali pretind si demonstreaza istoric ca au aparut ca fel distinct cu prima biserica din Ierusalim si cu Cristos. Atat istoricii protestanti cat si cei Catolici dovedesc aceasta pretentie:

„Daca nu ar fi fost baptistii chinuiti atat de cumplit si taiati cu cutitul in timpul ultimilor o mie doua sute de ani, ar roi in numar mult mai mare decat toti reformatii” – Cardinalul Hosius, Presedintele Conciliului de la Trent (1545-1563).

Ar trebui sa fie evident din acest citat dintr-un foarte proeminent romano-catolic de la inceputul Reformei ca baptistii nu sunt protestanti, ci au preexistat reformatorilor cu cel putin „o mie doua sute de ani”. Aceasta ii dateaza anterior Bisericii Romano-Catolice din Roma.
Marele istoric american si mondial John Clark Ridpath (1840-1900), metodist prin convingerea denominationala, admite ezitant:

„Nu voi admite bucuros ca a existat o biserica baptista chiar si inca in 100 d.Cr., desi fara indoiala ca existau biserici baptiste atunci, din moment ce toti crestinii erau atunci baptisti.”

Toate celelate FELURI de biserici au aparut in afara granitelor Palestinei, cu exceptia baptistilor. Toate celelate FELURI de biserici se trag dintr-un alt om decat Cristos, cu exceptia baptistilor. Toate celelalte feluri de biserici au aparut in alte timpuri, dupa lucrarea lui Cristos, cu exceptia baptistilor.
Odata cu ridicarea bisericilor apostate, baptistii au ramas pe pozitii, refuzand sa recunoasca si sa accepte botezul administrat de asemenea biserici.
Din acest motiv, dusmanii lor i-au identificat istoric ca ANA-baptisti, insemnand „re-botezatori”.
Pozitia istorica a baptistilor referitoare la botez a fost aceea ca toti ceilalti „care au venit prea tarziu” sau toate celelalte denominatii nu au dreptul de a exista, iar astfel, nu au dreptul sa administreze randuielile. Din anul 250, in America pana in 1700, au fost catalogati de dusmanii lor drept Anabaptisti. Mai apoi s-a renuntat la „ana” si au fost numiti doar „baptisti”. Aceasta pozitie biblica si istorica a baptistilor este exprimata clar de reformatorul Bullinger (1504-1575) in aceste cuvinte:

„Anabaptistii se cred singura biserica adevarata a lui Cristos si aprobata de Dumnezeu; si invata ca cei care sunt primiti prin botez in bisericile lor nu trebuie sa aibe comuniune cu cele evanghelice sau cu oricare altele, deoarece bisericile noastre [protestantii] nu sunt biserici adevarate mai mult decat bisericile papistasilor [catolicii]” (1560 d.Cr.?).

Baptistii istorici sunt singura denominatie care a existat continuu din zilele Noului Testament. Astfel, ei sunt singurul FEL de biserici ce au aparut istoric cu marea trimitere si continua sa se reproduca dupa soiul lor. Toate celelate grupari religioase fie au aparut prin ele insele, fie au aparut din crestinismul apostat.
In Matei 3:1, numele „Botezatorul”9 este un substantiv descriptiv dat lui Ioan, reprezentativ pentru lucrarea si mesajul lui. Cu alte cuvinte, descrie un sistem de credinta in care cineva este botezat. Acestui botez s-a supus Isus si l-a transmis in marea trimitere; si cu acest botez s-au identificat toate bisericile nou testamentale din cartea Faptelor (Fapte 10:37).
Este interesant ca botezul gasit in marea trimitere si caruia i se promite existenta pana la sfarsitul epocii este botezul lui Ioan, anterior Cincizecimii. Acel botez este expresia unui sistem de credinta, sistemul nou testamental de credinta dat sfintilor odata pentru totdeauna.
Istoria a pastrat substantivul descriptiv „Baptist” pentru oameni ce au existat in fiecare secol de la Cristos incoace, al caror scop era sa lupte „pentru credinta data sfintilor odata pentru totdeauna” (Iuda 3).

Doctrina corecta

Desi numele „Baptist” a fost o desemnare istorica a ucenicilor nou testamentali incepand cu Ioan (Matei 3:1), aceasta nu este dovada absoluta pentru biserica nou testamentala de astazi. Astazi, numele acesta a fost adoptat de oricine afunda credinciosii. Multe biserici care au acest nume nu sunt nou testamentale. Dovada unei biserici nou testamentale este conformitatea ei doctrinara cu Scripturile Noului Testament.
Pare a fi evident ca orice biserica ce nu cere cel putin primele trei fundamente ale botezului scriptural (modul corect, candidatul corect, scopul corect) cu siguranta nu poate fi AUTORITATEA CORECTA pentru a te boteza pe tine sau pe oricine altcineva. Scopul corect necesita increderea intr-un sistem de credinta de baza.
Aceste prime trei fundamente ale botezului sunt paznicii divini pentru a proteja fundamentele simple ale CREDINTEI date sfintilor „odata” pentru totdeauna.
De exemplu, modul corect defineste Evanghelia corecta a lui Cristos, ca moarte, ingropare si inviere a Sa. De asemenea, defineste speranta corecta a Noului Testament, ca speranta a invierii. Scopul corect exclude doctrina faptelor din Evanghelie si necesita ca harul sa fie singura baza a mantuirii. De asemenea, identifica public credinciosul cu fundamentele doctrinare ale sistemului de credinta nou testamental. Candidatul corect necesita doctrina nasterii din nou si experimentarea acesteia inainte de botez, necesitand astfel o membralitate regenerata a bisericii.
Astfel, autoritatea corecta predica ACEEASI Evanghelie si administreaza ACELASI botez ce se gasesc in marea trimitere.
Pare a fi evident ca orice biserica ce nu se identifica cu ciclul reproductiv al marii trimiteri si nu isi are originea in el nu poate fi in nici un caz o biserica „nou testamentala” deoarece ei neaga insasi mijloacele de pastrare pana la SFARSITUL VEACULUI a „credintei date sfintilor odata pentru totdeauna” (Matei 28:19).
Un mod usor de a demonstra ca baptistii nou testamentali sunt corecti in invataturile lor doctrinare distincte este faptul ca intre primul secol si Reforma numai ei au fost singura optiune evanghelica la romano-catolicism. Bazat pe acest fapt istoric, poti alege una din doua optiuni. Poti crede ca romano-catolicismul reprezinta crestinismul nou testamental sau ca baptistii il reprezinta. Cealalta alternativa unica este de a crede caci credinta si practica crestinismului nou testamental a pierit pentru mai mult de 1000 de ani. Totusi, aceasta a doua optiune contrazice versetele clare care afirma contrariul (Matei 16:18; 28:20; Efeseni 3:21).
Astfel, o biserica nou testamentala este acel FEL distinct care administreaza botezul conform cerintelor sale scripturale si pretinde ca a aparut din biserici de acelasi fel incepand cu Cristos in Matei 28:19-20. Daca ai fost botezat de orice alt FEL de biserica, atunci tu ai fost doar udat si ai nevoie de botez.

INTREBARI:
1. Care sunt cele trei elemente din marea trimitere?
2. Care sunt cele patru cerinte pentru botezul scriptural?
3. Trebuie tu sa recunosti un corp de oameni care s-au departat de fundamentele marii trimiteri ca biserica nou testamentala?
4. Poate marea trimitere exista separat de felul de biserici gasit in Noul Testament?
5. Pot credinta si practica gasite in Noul Testament exista separat de bisericile nou testamentale?
6. Promit versetele Matei 16:18 si 28:20 o existenta pana la sfarsitul zilelor atat bisericilor nou testamentale cat si credintei si practicii nou testamentale?
7. Care sunt cele trei alternative referitoare la felul bisericilor existente astazi?
8. Poate orice alt FEL de biserica cu exceptia baptistilor sa demonstreze atat o continuitate doctrinara cat si istorica?
9. Ar trebui bisericile nou testamentale sa accepte randuielile si ordinarile bisericilor apostate?
10. Permite marea trimitere din Matei 28:19-20 un alt fel de evanghelie? Un alt fel de botez? Un alt fel de corp de credinta? Daca nu, de ce ar trebui baptistii sa le permita?

Bisericile omenesti

Biblia spune ca „…umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, si nici nu poate sa se supuna” (Romani 8:7). Este normal ca omul sa se opuna caii lui Dumnezeu. „Calea lui Cain” este un sistem omenesc de serviciu religios ca o alternativa la calea lui Dumnezeu.
Cristos a creat FELUL Sau de biserici si prin marea trimitere a promis reproducerea lor continua pana la sfarsitul erei.
Bisericile omenesti sunt toate acele feluri care au aparut cu vreun om, si nu cu Cristos, intr-alt timp, si nu in timpul lucrarii lui Cristos, si intr-alt loc, nu in Palestina.
Bisericile omenesti „se dezvolta” din apostati sau biserici apostate si/sau din membri ai unei biserici omenesti. Noul Testament prezice formarea bisericilor omenesti:

„…si se vor scula din mijlocul vostru oameni, cari vor invata lucruri stricacioase, ca sa traga pe ucenici DE PARTEA LOR.” – Fapte 20:30

„Crestinii” ce isi origineaza propriile biserici in afara ciclului reproductiv pot cunoaste foarte bine mantuirea si trairea practica, dar sunt ignoranti fata de fundamentele botezului scriptural si Cina Domnului, si de alte adevaruri doctrinare. De ce? Fiindca este nevoie ca cei ce sunt ucenicizati in aceste adevaruri sa faca alti ucenici. Aici este exact locul in care autorul confuziei si-a indeplinit slujba. Pentru a orbi si arunca in confuzie lumea in ce priveste bisericile nou testamentale, Satan a plantat „neghina” si biserici „neghina” pentru a-i zapaci si calauzi gresit pe copiii lui Dumnezeu.
Bisericile false sunt identificate in Apocalipsa ca fiind o femeie, acelasi simbol ca al bisericilor adevarate. Bisericile ce sunt fidele Cuvantului Sau si credincioase in slujirea lor sunt asemanate cu niste fecioare (2 Corinteni 11:2; Efeseni 5:24-25; Apocalipsa 19:7-8) in vreme ce bisericile false sunt asemanate cu o femeie necurata (Apocalipsa 17:5).
Dovada ca aceste „curve” sunt biserici religioase este faptul ca Dumnezeu porunceste copiilor Sai „…iesiti din mijlocul ei, poporul Meu” (Apocalipsa 18:4).
Nu exista nici o „pauza” istorica in ciclul reproductiv al marii trimiteri, decat daca Cristos a esuat in a-Si tine promisiunea care afirma literal „Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului” (Matei 28:20).
Daca ai fost botezat de o biserica ce nu se identifica cu ciclul reproductiv pana la sfarsitul epocii marii trimiteri, tu doar ai fost udat si trebuie sa fi botezat de o biserica nou testamentala adevarata.

Concluzie

Am concluzionat pana acum ca botezul scriptural necesita patru fundamente (modul corect, candidatul corect, scopul corect, autoritatea corecta). Am invatat ca aceste esente cuprind fundamentele crestinismului nou testamental ca sistem de credinta. Astfel, botezul potrivit ne identifica public cu sistemul de credinta invatat in Noul Testament.
Am invatat ca botezul trebuie administrat doar de barbati ordinati calificati si ca ei actioneaza in numele si sub autoritatea unei biserici nou testamentale.
Am invatat ca doar bisericile nou testamentale imbratiseaza toate cele patru fundamente ale botezului si se identifica drept produs al marii trimiteri.
Astfel, botezul este punctul focal vizibil al crestinismului nou testamental ca sistem de credinta. Cauta sa afli cum practica o biserica botezul si atunci vei gasi daca ei reprezinta crestinismul nou testamental ca sistem de credinta.
Desi baptistii cred ca exista oameni mantuiti in majoritatea denominatiilor, aceasta nu inseamna ca ei recunosc alte denominatii ca „sanatoase” in credinta si doctrina. Deoarece membralitatea, botezul, Cina Domnului si ordinarea nu au nimic de a face cu mantuirea personala, aceasta nu inseamna ca, din moment ce baptisii resping randuilelile acestui fel de biserici, ei cred ca membrii acestor biserici sunt pierduti. Ei doar il slujesc pe Dumnezeu intr-un mod gresit, iar baptistii refuza sa consimta eroarea.
Oamenii au ales sa fie botezati de o anume denominatie deoarece cred ca reprezinta cel mai corect invataturile Noului Testament.
La fel, baptistii nou testamentali accepta doar botezul care ii identifica public cu bisericile de aceeasi credinta si practica.
Care este diferenta dintre „udat” si „botezat”? Diferenta consta in ascultarea sau neascultarea de cerintele Scripturii pentru botezul scriptural.

INTREBARI:
1. Care este diferenta dintre a fi udat si a fi botezat?
2. Trebuie administrarea botezului sa urmeze invatatura si exemplul Scripturii? Daca nu, de ce?
3. Numeste cele patru fundamente ale botezului scriptural.
4. Care sunt caracteristicile esentiale ale marii trimiteri?
5. Numeste sapte doctrine fundamentale cu care se identifica botezul in Noul Testament. Ar trebui tu sa te identifici public si sa aprobi orice administrator care neaga vreuna din aceste doctrine?
6. Poate orice „biserica” fi considerata o biserica scripturala daca este ignoranta sau respinge vreuna din cele patru fundamente ale botezului scriptural?
7. Poate oricine sa fie administratorul potrivit al botezului cand este ignorant fata de chiar esentele necesare botezului, sau daca le respinge?
8. Ai fost tu doar „udat” sau ai fost botezat scriptural?

Traducere de Iosif Raul Enyedi

1 In engleza, substantivul „nume” nu are aceeasi forma atat pentru singular cat si pentru plural ca in limba romana– n. tr.

2 Autorul dovedeste invaliditatea regenerarii baptismale, sau a nasterii din nou prin apa, folosindu-se de legatura dintre credinta si nastere din nou in raport cu timpul in care acestea au loc. Totusi, versetul 1 Ioan 5:1 nu se refera la timp, ci argumentul adus de Ioan este de tipul cauzei – efectului: crezi (efectul), deci esti nascut din nou (cauza).
Folosind lista de versete si argumentatia autorului, am putea enunta argumentul in felul urmator: pocainta si credinta preced botezul; nasterea din nou precede pocainta si credinta; din aceste doua propozitii rezulta ca nasterea din nou precede botezul – n.tr.

3 Sau „evanghelie”– n. tr.

4 Traducerea Trinitarian Bible Society – n. tr.

5 Autorul apeleaza la Matei 28:19 considerand porunca Mantuitorului (In Numele Tatalui, si al Fiului si al Sfantului Duh) drept o formula care trebuie rostita de administratorul actului. Noi nu credem insa ca avem aici, sau oriunde altundeva, formule stricte sau mistice.
De fapt, daca se urmareste actul botezului pe parcursul Evangheliilor, cartii Faptelor si in Epistole, vedem ca nu se tine cont de vreo „formula”, astfel incat fie nu avem nici o formulare mentionata, fie aceasta variaza (vezi Fapte 2:38, 8:16, 10:48, 19:5, 1 Cor. 1:13, 15).
„In Numele” nu inseamna decat a actiona pentru, sau in locul cuiva, imputernicit fiind de acea persoana. Cand a venit vremea ca Mantuitorul sa plece de pe pamant, El a imputernicit Biserica Sa sa Ii faca lucrarea (2 Cor. 5:20), sub supravegherea Sa si calauzirea Duhului Sfant, tot asa cum a fost imputernicit la randul Sau de Tatal (Ioan 10:25, 17:4).
Rostirea unei formule ce include „Numele” nu valideaza un anumit act (Mat. 7:22, 24:5, Luca 21:8; Fapte 19:13-17), ci actionarea sub autoritatea celui in al carui nume sau loc lucrezi (Fapte 4:7-12; compara Fapte 19:13-17 cu Luca 10:1, 16-17).
Astfel, cand esti botezat scriptural, esti botezat de Isus, prin intermediul administratorului imputernicit (ca in Ioan 4:1) – n.tr.

6 Acesta este unul din cele mai controversate si mai dificile pasaje din Noul Testament, la care s-au adus nu mai putin de treizeci de interpretari, dar nici una care sa satisfaca pe deplin. Autorul sugereaza interpretarea versetului pe baza cuvantului „pentru”.
Acesta poate privi inspre trecut, insemnand „datorita” (botezati datorita celor care au murit, urmandu-le astfel modelul si credinta); poate privi inspre viitor, spre atingerea unui scop (daca invierea nu este scopul lui final, de ce ar mai suferi crestinul atatea necazuri si chiar moartea?) sau poate avea inteles in prezent, „in locul” (care este rostul substituirii in botez – care arata inspre inviere – pentru cineva decedat, daca nu exista o inviere a mortilor?
Credem ca ultima varianta este cea mai putin probabila, deoarece Pavel ar aduce ca argument pozitiv o grava pervertire a randuielii botezului si a Evangheliei insesi.

7 Adica toata epoca sau era, din gr. „aion” care arata o perioada de timp, finita sau vesnica, dar neintrerupta – n. tr.

8 A.T. Robertson, Word Pictures in the New Testament. Vol. III, p. 216

9 In engl. „Baptistul” – n. tr.

One response

  1. Pingback: Udat sau botezat? De Mark Fenison | Blogul lui yonitoiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s