,, Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, apologet baptist englez .

Înţelesul şi utilizarea cuvântului Ekklesia în primul secol creştin

Înţelesul şi utilizarea cuvântului Ekklesia

în primul secol creştin

De S.E. Anderson

E

vanghelicii au o mare responsabilitate ce constă în învăţarea şi scrierea despre adevăratul înţeles al cuvântului ekklesia (biserică) în timpurile Noului Testament. Deşi Cristos a spus că Porţile locuinţelor morţii nu vor birui biserica Sa, adevărul este că Satan a pus o mare perdea de fum pentru a ascunde înţelesul original al cuvântului grecesc ekklesia. Ştim că nu este corect să impunem definiţiile denaturate ale secolului XX asupra unui cuvânt din primul secol.

I.   Scriitorii greci clasici definesc ekklesia drept o adunare sau o congregaţie.

Scriitorii greci pre-creştini sunt citaţi de dr. B.H. Carroll în cartea sa THE CHURCH.

Tucidide (460-400 î. Cr.) 1, 87 – „El . . .a pus întrebarea la vot în adunarea (ekklesia) spartanilor.” 6,8 – „Şi atenienii, convocând o adunare (ekklesia) . . .au votat . . .”

Aristofan (448-385 î. Cr.), Acte 169 – „Dar vă interzic să chemaţi o adunare (ekklesia) pentru plata tracilor.”

Demostene (384-322 î. Cr.), 378, 24 – „Când după aceasta adunarea (ekklesia) s-a amânat, ei s-au adunat şi au plănuit . . .Le era teamă că o adunare (ekklesia) va fi convocată pe neaşteptate . . .”

Lexicoanele noastre greceşti definesc ekklesia ca fiind adunare. Thayer’s – „o adunare de oameni convocaţi într-un loc public de sfat cu scopul de a delibera.” Liddell & Scott – „o adunare de cetăţeni convocaţi de crainic, adunarea legislativă.” Trench’s Synonyms – „adunarea legislativă formată din cei care aveau drepturile cetăţeniei   într-o cetate grecească liberă, adunată pentru conducerea treburilor publice.” Seyffert’s Dictionary – „Adunarea poporului care avea în cetăţile greceşti puterea deciziei finale în treburile publice.” Ewing – „de fiecare dată, cuvântul înseamnă un corp organizat.” Dana’s Eclessiology – „în utilizarea clasică, ekklesia a însemnat o adunare.”

II.   Septuaginta şi Apocrifa au folosit ekklesia ca şi congregaţie. Dr. B.H. Carroll (ibid, 47-51) a citat 114 cazuri din Vechiul Testament şi Apocrifa traducerea King James unde cuvintele adunare sau congregaţie sunt folosite pentru grecescul ekklesia în Septuaginta. Cuvântul grecesc ekklesia este folosit pentru cuvintele evreieşti qahal sau edhah, amândouă însemnând congregaţie. În nici un caz aceste cuvinte nu înseamnă un număr de oameni care nu s-au adunat niciodată.

Faptul că Domnul Isus şi scriitorii Noului Testament au cunoscut şi folosit Septuaginta este o certitudine. La fel, oricine cunoştea limba greacă în Noul Testament ştia că ekklesia însemna o adunare. Domnul Isus a folosit corect şi exact cuvântul ekklesia, dar istoria bisericii ne descoperă multe denaturări şi înţelesuri false ale acestui cuvânt.

III.   Domnul Isus a folosit ekklesia de 23 de ori în Noul Testament.

„Eu voi zidi ekklesia Mea,” a spus Domnul Isus în Matei 16:18. Cuvântul „Mea” este singurul adjectiv pentru biserică în Noul Testament, în această epocă. (Când vom ajunge cu toţii în ceruri, într-o singură mare adunare, atunci va fi o „Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta,” Ef. 5:27).

Când Domnul Isus a spus „Biserica Mea,” aceasta trebuia să fie diferită de orice altă adunare din Vechiul Testament. De aceea, ea nu era o continuare a vreunei ekklesia vechi testamentale; era o entitate nouă. „Adunarea din pustie” din Fapte 7:38 a fost o adunare, aşa cum spune nota de subsol a lui Scofield: „O traducere mai bună [pentru biserică] ar fi „congregaţia.” Înţelesul original al cuvântului ekklesia a fost o adunare de cetăţeni într-un loc public pentru deliberări (sublinierea îi aparţine) [autorul se referă la The Scofield Reference Bible –Ed.] . Septuaginta l-a folosit pentru a semnifica adunarea lui Israel. Aici este folosită în cel mai general sens al unei întruniri convocate.” Apoi Scofield se contrazice el însuşi sugerând o biserică „universală” – una care nu s-a întrunit niciodată până acum.

Fără lexicoane, se poate cunoaşte sensul unui cuvânt observându-se modul în care este folosit. Domnul Isus a folosit cuvântul biserică de două ori în Matei 18:17 unde acesta trebuie să însemne o adunare reală, locală. Domnul Isus a folosit cuvântul biserică de 20 de ori în Apocalipsa, de fiecare dată însemnând o congregaţie reală. Pluralul „biserici” se găseşte de 12 ori în Apocalipsa, contrar utilizării moderne şi neglijente care de prea multe ori foloseşte singularul pentru a desemna mai multe biserici dintr-o anumită zonă. Citim despre „bisericile din Asia” dar niciodată despre „biserica din Asia.”

Atât Domnul Isus cât şi Duhul Sfânt au subliniat importanţa definirii corecte a cuvântului „biserică.” De şapte ori citim: „ Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.” Dacă repetiţia este un criteriu, atunci acesta este cel mai important verset din Noul Testament. De ce? Fiindcă o biserică este trupul lui Hristos, reprezentanta Sa pe pământ, singura organizaţie pe care El a zidit-o şi a autorizat-o să ducă la îndeplinire TOATĂ lucrarea Sa, pe TOT pământul, în TOATE aceste secole. TOT poporul Său ar trebui să fie implicat într-o asemenea biserică.

În Apocalipsa 22:16 a considerat că fiecare credincios va fi într-o biserică reală. „Eu, Isus, am trimes pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici.”Astfel, orice credincios ce nu este membru într-o biserică reală (adevărată) va fi omis. Domnul Isus nu a glumit când a spus: „Eu voi zidi Biserica Mea.”

Prima utilizare a cuvântului „biserică” din Matei 16:18 este generică sau instituţională. Domnul Isus a înţeles prin aceasta că va avea mai mult de una, aşa cum Dumnezeu a plănuit mai mult decât un singur om când a spus în Geneza 1:26: „Să facem om.” Auzim spunându-se: „Câinele este cel mai bun prieten al omului,” ceea ce nu semnifică un câine şi un om universal, ci fiecare câine şi fiecare om. Deci, utilizarea generică a cuvântului „biserică” în Matei 16:18 şi oriunde altundeva înseamnă fiecare biserică reală.

Din moment ce Domnul Isus a folosit cuvântul „biserică” de 22 de ori drept o adunare reală, atunci utilizarea lui în Matei 16:18 trebuie să însemne acelaşi lucru. El nu a folosit cuvântul ekklesia la început pentru un fel de biserică, şi apoi întotdeauna după aceasta cu un înţeles total diferit. Mai mult, El nu a spus: „Eu voi zidi două feluri de biserici.” Aceasta ar fi foarte confuz, căci cine ar putea spune la ce fel se referă de fiecare dată?

Contrar lui Scofield, nici măcar un verset nu spune că Duhul Sfânt ar „forma” o biserică la Cincizecime, sau la orice altă dată. Cristos a spus că El Însuşi o va zidi şi aşa a făcut. El a spus în Ioan 17:4: „am sfârşit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” Cât despre timpul viitor al cuvântului oikodomeso, voi construi, Dr. A.T. Robertson în cartea sa SHORT GRAMMAR, 3rd edition, p. 141, spune „Viitorul, la fel, prezintă o acţiune incompletă care, în orice caz, poate fi prelungită, repetată, întreruptă sau începută.”

Matei 16:18 ar putea fi: „Eu voi edifica biserica Mea,” fiindcă alte versete spun că biserici, înfiinţate anterior, încă erau edificate (Fapte 9:31; 1 Cor. 14:5, 12, 26; Ef. 4:12, 16, 29; 1 Tim. 1:4 (pentru ultima referinţă vezi traducerea Trinitarian Bible Society -n.tr.)).

Mulţi experţi cred că Domnul Isus şi-a început biserica atunci când şi-a chemat primii ucenici, aşa cum ni se spune în Matei 4:18-22; Marcu 1:16-20; Luca 6:13-16 şi Ioan 1:35-45. În Matei 10:1 Domnul Isus „a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi,” unde cuvântul pentru „chemat” este proskalesamenos care are aceeaşi rădăcină ca ekklesia. Atunci Domnul Isus a „adunat” sau „ekklesiat” ucenicii Săi, fiindcă ei au fost un trup chemat. El le-a dat apoi putere să scoată demoni, să vindece bolnavi şi să învie morţii. „Aceştia sunt cei doisprezece, pe cari i-a trimes Domnul Isus” (Matei 10:5).

Toate acestea sunt în acord cu Ef. 2:20, 21 – „fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Domnul Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul.”

Ştim căci Cristos a fost Păstorul cel bun, fiindcă cuvântul grecesc poimen are înţelesul de păstor. El aşa a spus în Ioan 10:11, 14. Atunci noua sa biserică a avut singurul păstor perfect din toată istoria. Iar această biserică pe care Cristos a zidit-o personal, în zilele în care trăia în trup, este modelul tuturor bisericilor care i-au urmat. Fiindcă acei 13 bărbaţi au făcut cea mai bună lucrare cunoscută a bisericii: învăţare, predicare, vindecare, evanghelizare, mângăiere, consiliere şi ajutorare pentru oricine era în nevoie. Ce biserică a făcut mai mult?

Cele patru Evanghelii nu ar fi necesare pentru dispensaţia legii mozaice care atunci se încheia. Cele patru Evanghelii SUNT necesare pentru dispensaţia Noului Testament despre care Cristos a spus că a început cu Ioan Botezătorul (Mat. 11:13; Luca 16:16; de asemenea Marcu 1:1-8; Ioan 1:6-17; Fapte 10:37 şi 13:24). Aceasta este epoca bisericii, iar Domnul Isus a venit pentru a o defini şi a o începe – în cele patru Evanghelii.

Viaţa şi organizarea bisericii au fost la fel atât înainte cât şi după Cincizecime. Fiindcă Noul Testament este un tot unitar: are o Evanghelie, un plan de mântuire, o împărăţie, un botez şi un fel de biserică. Înainte de Cincizecime, biserica lui Cristos a avut Evanghelia, botezul, Cina, lucrarea misionară, disciplina, organizarea, evanghelizarea şi o mare putere.

IV. Luca, în Fapte, foloseşte ekklesia cu înţelesul de adunare sau congregaţie. În Fapte 1:13-15 găsim pe apostoli rugându-se cu un cuget împreună cu alţi peste 100 de credincioşi, iar apoi ei au avut o adunare generală. Toate acestea implică membrii reali. Fapte 2:41 spune că aproximativ 3000 de suflete au fost adăugate lor la Cincizecime. Un salariat poate adăuga o sumă de bani la un cont bancar existent anterior, dar el nu adaugă la unul ce nu a fost încă înfiinţat. La fel este şi cu biserica.

Nu există nici un singur verset care să spună că Duhul Sfânt a „format” biserica la Cincizecime. Dar notele lui Scofield spun de 15 ori că El a făcut acest lucru, bazându-şi falsa afirmaţie pe traducerea neclară din 1 Corinteni 12:13 –„am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup. . .” Observaţi: (1) Nici Pavel, nici corintenii nu erau la Ierusalim atunci; încă nu erau mântuiţi. A folosi traducerea neclară din 1 Corinteni 12:13 înseamnă a depinde de „un dinte stricat şi . . .un picior care şchiopătează” (Prov. 25:19). (2) Nici un alt verset nu susţine această traducere neclară a versetului 1 Corinteni 12:13. (3) Şapte versete clare spun căci Cristos a botezat credincioşii CU Duhul, Matei 3:11, Marcu 1:8; Luca 3:16; Ioan 1:33; Fapte 1:5; 2:33; 11:16. (4) Influenţa traducătorilor englezi a rămas până astăzi; ei au fost împotriva afundării în apă; ei au refuzat cu o sinceritate îndoielnică să traducă baptizo care întotdeauna a însemnat afundare. (5) Traducerea românească a prepoziţiei greceşti en este „în.” (6) Cuvântul „Duh” nu este cu majusculă în greceşte, iar contextul nu cere o majusculă. (7) În limba greacă citim: „într-un duh am fost afundaţi, într-un trup,” iar acel trup este clar identificat în versetele 24 şi 27 ca biserica-trup din Corint. (8) Pavel foloseşte fraza identică „într-un duh” în Filipeni 1:27, pentru acelaşi motiv, unitatea bisericii. (9) „Trupul” în 1 Corinteni 12:13 este sinonim cu „clădirea” ca metaforă a unei biserici; în fiecare caz, este necesară o unitate vizibilă şi un ansamblu de părţi. (10) O biserică trebuie să se adune pentru a fi un trup.

Un trup este întotdeauna local, vizibil şi real, la fel cum este şi o adunare. Sunt toţi împreună într-un singur loc în acelaşi timp.

Fiecare menţiune a unei biserici în Fapte necesită o adunare, la fel cum arată fiecare context. Nu există nici un argument conform căruia ekklesia şi-ar fi schimbat înţelesul său din Septuaginta, sau cel folosit de Domnul Isus. El Şi-a zidit biserica Sa, aceasta implicând o structură şi un schelet, la fel cum pretinde fiecare metaforă folosită pentru biserică. Ce se poate construi la o biserică universală? Nu are nici o organizare, slujitori sau rânduieli; nu are nici o adresă, responsabilitate şi nu trebuie răspundă înaintea nimănui; nu are  nici o identitate, asemănare sau integritate. Ce are ea – în afară de cuvinte confuze?

Pluralul cel dezbătut din Fapte 9:31, din Biblia engleză KJV –„Bisericile se bucurau de pace” este corect aşa cum este. Singularul este greşit fiindcă încalcă toate celelalte utilizări anterioare ale ekklesiei. Iar pluralul este susţinut de mai multe manuscrise greceşti.

Fapte 15:41 spune că Pavel „a străbătut Siria şi Cilicia, întărind Bisericile.” Dar Scofield degradează şi slăbeşte bisericile adevărate scoţând în evidenţă o biserică universală neclară pe care el o numeşte în mod greşit „adevărata” biserică!

Nu se vede nici o biserică universală în Fapte; nu poate raporta nici o acţiune şi nu are fapte care să o sprijine.

Traducerea engleză KJV a folosit „adunare” pentru ekklesia în mod corect în trei locuri – Fapte 19:32, 39, 41. Aceste versete se referă la o întrunire orăşenească a cetăţenilor Efesului care aveau dreptul de a vota şi acţiona ca trup. Ce ar fi fost dacă Bibliile noastre ar fi folosit cuvântul „biserică,” la fel ca şi în celelalte locuri? Confuzia ar fi fost similară cu cele 16 definiţii contradictorii ale bisericii date în prezent într-un dicţionar bun.

Pentru a fi fidel Bibliei, treci peste cele 115 utilizări ale cuvântului „biserică” şi înlocuieşte-l cu „congregaţie.” Bibliile engleze au folosit cuvântul „adunare” înainte de anul 1611, anul în care s-a tradus KJV. Dar avem aceste erori fiindcă Împăratului James nu-i plăceau nici puritanii, nici baptiştii.

V. Apostolul Pavel a folosit ekklesia cu înţelesul de adunare sau congregaţie.

Pavel a folosit cuvântul trup ca metaforă pentru congregaţie. O metaforă este doar o asemănare parţială cu antecedentul său. Astfel, „corpul studenţesc s-a întrunit în amfiteatru,” dar când acei studenţi se dispersează pentru ultima oară, ei nu mai sunt un corp. La fel, creştinii trebuie să fie supuşi unei adunări, sau să se întrunească regulat, pentru a putea fi numiţi un trup – sau o biserică. Creştinii din Roma nu erau o parte a trupului din Corint sau Efes. Bineînţeles, părtăşia dintre biserici era atunci bună, la fel cum ar trebui să fie şi acum.

Pavel nu a fost membru în trupul-biserică de la Roma când a scris Epistola către Romani. Dar el a folosit editorialul „noi” în multe locuri; în altele a folosit „noi” şi „voi” alternativ. Ar fi putut folosi „noi” pentru a se identifica cu creştinii de pretutindeni. Toate cele şase utilizări ale cuvântului „biserică” din Romani necesită adunări locale şi reale. Pluralul „biserici” este folosit cu acurateţe, în timp ce majoritatea scriitorilor moderni ar folosi incorect singularul.

Pavel a folosit termenul „biserică” de 31 de ori în epistolele sale către Corinteni şi de două ori în Galateni.

În Epistola către Efeseni, „biserică” se găseşte de nouă ori, de fiecare dată la singular. Sensul generic este întrebuinţat, ca în Efeseni 5:23 – „căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.” Observaţi singularul la bărbat, nevastă, biserică şi trup. Şi totuşi, mulţi liberali vor universaliza şi evapora cuvântul „biserică” dar nu şi bărbatul şi nevasta. De ce sunt ei aşa nedrepţi? Sau soţia ta te prezintă: „acesta este soţul meu local?” Iar tu spui: „aceasta este soţia mea locală?” De ce atunci se vorbeşte pleonastic despre o „biserică locală?” Noul Testament nu face niciodată aşa. Orice biserică adevărată este locală – fără excepţie.

. . . Biserica de la Efes a fost ca o clădire „bine închegată,” aşa cum spune aşa de bine în 2:21. Nici o biserică ireală şi universală nu se poate potrivi cu acest verset bun. Efesenii ştiau foarte bine ce a fost o ekklesia. Ei aveau o adunare orăşenească cu mult înainte de apariţia lui Pavel –şi el de asemenea a ştiut ce a însemnat o ekklesia.

Biserica din Efes a fost de asemenea ca un trup „bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură” (4:16). Nu este nici un trup mistic aici; nici un trup fantomă, stafie sau iluzie, sau vreun nimic universal, imaginar sau efemer. A fost o biserică adevărată, la fel de reală ca trupul real al cuiva.

Ia-ţi trupul şi tratează-l aşa cum tratează unii trupul lui Cristos. Disecă-l, dezmembrează-l, dislocă-l, dezorganizează-l, împrăştie-l, disipă-l, dezasamblează-l, împarte-l şi dispersează-l în întrega lume. Atunci, ce trup mai este acesta?

Cât despre Cristos ca având multe trupuri – nici o problemă. Din moment ce Cristos este „Capul oricărui bărbat” (1 Cor. 11:3), El poate la fel de uşor să fie Capul fiecărei biserici. Fiindcă EL este universal, şi El ne-a promis să fie cu noi toţi până la sfârşitul acestui veac. La fel cum Conrad Hilton este capul sistemului său hotelier din întreaga lume, el este capul fiecărui hotel al său. Nu există nici o problemă aici.

Însă o problemă reală este aceasta – cum poate vreun trup, real sau metaforic, să fie întotdeauna separat şi dispersat, să nu se întrunească niciodată în această epocă, şi totuşi să fie numit trup? A vorbi despre toţi creştinii ca fiind „trupul lui Cristos” este o utilizare incorectă a cuvintelor – la fel cum fac liberalii – denaturând înţelesul raţional al Scripturilor.

Biserica şi trupul sunt folosite ca sinonime în Coloseni 1:18, 24, înţelegând prin aceasta Biserica de la Colose, şi prin implicaţie toate bisericile similare. Ideal, fiecare biserică este „bine închegată” după cum Coloseni 2:2, 19 spune aşa de frumos. Şi ce poate fi mai opus decât o biserică „universală” ce nu s-a adunat niciodată pe pământ?

Fiecare metaforă nou testamentală a bisericii necesită ceva local, strâns legat şi vizibil.

Cuvântul „coeziune” descrie fiecare biserică reală, atât în timpurile nou testamentale cât şi acum.

VI. Mulţi experţi păstrează înţelesul original al ekklesiei.

Probabil că toţi ar face la fel, dacă romano-catolicii nu ar fi vârât aşa de abil pe gâtul „creştinătăţii” ideea de catolic-universal.

J. B. Moody în cartea sa, MY CHURCH, scrie în prefaţă: „Majoritatea copleşitoare a lumii creştine, cu toţi vorbitorii şi scriitorii publici, folosesc în mod greşit şi abuză de utilizarea corectă a cuvântului „biserică” . . . Dacă eu spun neadevăruri despre biserica Lui, spun minciuni despre El.”

Roy Mason, scrie în THE MYTH OF THE UNIVERSAL, INVISIBLE CHURCH THEORY EXPLODED –„Nu există vreo menţiune a unei biserici universale în Biblie . . . Creştinii din primele secole nu au ştiut nimic despre aşa ceva . . .În scrierile lor, ei nu vorbesc despre o biserică invizibilă, universală, spirituală, atotcuprinzătoare . . . Ei cunoşteau prea bine limba greacă pentru a încerca să folosească termenul ekklesia într-un asemenea sens . . . Când reformatorii protestanţi s-au despărţit de lumea catolică, ei au respins Biserica Romano-Catolică ce pretindea a fi biserica universală vizibilă, dar ei nu s-au întors la tipul de biserică nou testamentală . . .Ei au promovat biserica universală invizibilă.”

Dr. Henry M. Morris în THE BIBLE HAS THE ANSWER (Baker, 1971) scrie –„Biserica adevărată este un grup local de credincioşi creştini, şi nu o entitate invizibilă şi universală, fără substanţă fizică, fără întruniri, fără slujitori ai bisericii, fără rânduieli, şi fără vreo lucrare organizată a evanghelizării, a închinării sau a instruirii.”

Dr. B. H. Carroll în ECCLESIA –THE CHURCH  afirmă – „localizarea este subînţeleasă în ekklesia. Nu poate exista nici o adunare acum sau în veacul de apoi fără un loc de întrunire.”

Dr. C. E. Tulga în THE NATURE OF THE CHURCH scrie – „Nu există în prezent nici o biserică universală funcţională, vizibilă sau invizibilă. Nicăieri în Noul Testament nu se învaţă o asemenea idee. Toţi răscumpăraţii tuturor veacurilor, bărbaţi şi femei, pe pământ sau în cer aparţin familiei lui Dumnezeu, Ef. 3:15. . . Fundamentalismul interdenominaţional trebuie să aibe ca bază de unitate o biserică invizibilă speculativă, o biserică ce nu se găseşte în Noul Testament ci a fost inventată şi folosită de Augustin, Luther şi Calvin ca un instrument folositor de menţinere împreună a unui amestec contradictoriu.

În acelaşi mod, alţi 45 de experţi pot fi citaţi.

Haideţi să înlăturăm aureola bisericii universale imaginare şi să o dăm bisericilor reale unde s-a potrivit atât de bine în primul secol creştin.

Nu este corect să folosim ideea medievală „catolică” pentru biserica zidită de Cristos. Dacă facem aşa, bisericile adevărate sunt acoperite de o ceaţă. Dacă Satan a încercat să ascundă şi să camufleze bisericile reale, ce ar fi putut face mai rău sau mai mult decât să inventeze ideea de biserică universală? Cu toate acestea, unii scriitori degradează bisericile reale scriindu-le cu „b,” dar scriind biserica imaginară cu „B!”

Multe versete preţioase despre biserici în Noul Testament sunt jefuite de valorile lor practice de aceia care spun că ele se referă la biserica universală, invizibilă. Aceasta este o înşelăciune la adresa lui Cristos şi a poporului Său. . .Versete care cheamă la unitatea bisericii sunt greşit aplicate sau slăbite; multe pasaje sunt făcute fără putere; influenţa bisericilor reale este disipată, şi slava care aparţine bisericilor reale este pierdută – toate datorită acestui universalism.

Ideea bisericii universale invită învăţătorii falşi şi ereticii să îi seducă pe aceia care minimalizează bisericile reale; de asemenea încurajează oamenii hoinari şi iresponsabili de a neglija datoriile faţă de o biserică reală.

Biserica universală este o „conglomeraţie interdenominaţională incomprehensibilă” de ecclesiologie ecumenică catolico-protestantă.

Ideea bisericii universale trece cu vederea milioanele de oameni care nu sunt membrii nicăieri şi care dau bani unor organizaţii nebisericeşti, jefuind astfel bisericile reale.

O biserică adevărată nou testamentală este o coeziune; biserica universală este exact opusul.

Biserica universală nu are nevoie de păstori, învăţători sau muzicieni, deci, de ce să avem şcoli scumpe pentru ei? Şi de ce să cerem bisericilor reale să susţină astfel de şcoli fără rost? Iar dacă toţi păstorii şi profesorii ar trebui să depindă doar de biserica universală pentru salariile lor, atunci şi-ar schimba imediat teologia.

Când nimeni nu are vreo responsabilitate, atunci nu se realizează nimic. Ideea de biserică universală nu motivează pe nimeni; evocă doar un răspuns neutru sau negativ. Când cineva aude de o asemenea biserică devine dezinteresat. Ei gândesc: este prea departe; eu nu o pot vedea; nu are nimic de-a face cu mine; este o fantomă. De ce profesorul sau pastorul meu îmi  distrage atenţia de la biserica mea reală pe care o iubesc şi o înţeleg?”

Întreg Noul Testament s-a concentrat numai asupra bisericilor reale. Fie ca orice creştin care crede Biblia să facă la fel acum, acordându-i lui Cristos şi bisericii Sale întreaga sa afecţiune, loialitate completă şi cooperare, la fel ca într-un trup.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s